396 matches
-
mai mare decât un cal de bronz care se balegă. Ședeau nemișcați, călărețul și calul, nici măcar un fir din coada impregnată de cocleală nu părea să se fi urnit de la locul lui. Petrache înțepă mormanul de cocoloașe care arăta ca grămăjoarele de cocs din fața sobei, din vremea copilăriei. Totul era cât se poate de real. Ba chiar, de sub crusta înghețată, resturile calde ale animalului fumegară. Neștiind ce altceva să facă, Petrache aduse găleata și adună cu fărașul, mirându-se de mirosul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a lui, a cavalerului de bronz sau a amândurora, în același timp. Scoase din ascunzătoare săculețul cu mere. De ce făcea toate astea, nici el nu știa, dar veni lângă statuie, așeză săculețul pe lespezi și îl desfăcu. Așeză merele, astfel încât grămăjoara să-i fie bidiviului la îndemână. Își spuse că, după atâtea sute de ani, o fi uitat să deosebească lucrurile, luă un măr pe care-l șterse cu mâneca, până îl făcu să lucească, și, arătându-i-l calului, mușcă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
spate. Închise ochii, amăgindu-și ațipeala cu căldura plitei și cu mirosul zemos de mâncare. Și-o închipui pe soră- sa dibuind pe întuneric căpețelul de lumânare și așezându-l în colț. Apoi, potrivind lemnul pe butuc, măsurând din priviri grămăjoara de surcele și socotind pentru cât timp le va ajunge. În capătul străzii Busolei era un atelier de tâmplărie. În schimbul unei sticle de băutură, Melania se întorcea cu câte un căruț plin cu scândurele. Altă dată aveau mai mult noroc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
duioșia față de mormanul de gunoi. Numai că azi a fost o zi proastă. Au trecut de dimineață haitele de câini, nu mai rămâne nimic după ei. De când s-a închis abatoru’, nu mai ai loc de cotarle... Puțică încropiseră o grămăjoară de nuiele. Flăcările săltară cu vioiciune, alungindu-le fețele. Fiecare își căută un loc în care să se oploșească, mai aproape de foc. Mai puțin Faraon, care se temea de dogoare și prefera să stea lângă caroserie, aruncând priviri neîmpăcate către
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
hotărât. Scoase la iveală tâlcul ascuns dedesubt. Când lucrurile deveniră limpezi, se strâmbă cu dezgust, rupse hârtia fărâme, pe care le azvârli în sus. Bucățelele dansară în aer și nu apucară să ajungă jos până când Jenică își înfipse mâinile în grămăjoara de lozuri, răscolindu-le. „Care ești, mă ?“, scrâșni din dinți. Apucă unul la întâmplare. „Tu, mă ? !“ Îl rupse în grabă, dar nici acolo nu era răspunsul așteptat. „Tu ? ! De ce nu zici, mă, de ce nu zici ?“ Lozul următor zise ceva, care
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
își dădea acum lupta cu îngerul și părea de neînduplecat. Lozul câștigător se tot furișa printre celelalte, mai ascuns, mai la fund sau într-o margine. Jenică se dezlănțuise. Se lăsă în patru labe cu fața lipită de podea, privind grămăjoara din toate cele patru direcții. Se năpusti, icnind, astfel încât lozurile să nu aibă timp să se regrupeze. „Te prind, mă, te prind !“, șuiera, rupând sau smulgând peticul golemului din lozurile pe jumătate rupte. Dar peticul nu conținea litera care trebuia
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
NU, pentru că Doamne-Doamne a făcut întreaga lume, așa că tot el a făcut și balega. ERNA: Dumnezeule, Mariedl, ești o scroafă veritabilă, iartă-mă, dar te rog să termini. E și așa destul de rău că omul trebuie să facă mereu o grămăjoară și că deseori are remușcări. Chiar m-am întrebat deseori de ce îi trebuie omului un fund. Nu-i deloc un lucru frumos fundul ăsta, dar oamenii și-l pun mereu în față și îl copiază. GRETE (fără s-o bage
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
oamenilor din ce e făcută. Și când ai băgat o dată mâna în closet, atunci îți dispar toate spaimele îngrozitoare, atunci ai așa, un sentiment ca și cum ai da mâna cu un om. (Erna aproape că vomită.) GRETE: Când e vorba de grămăjoarele pe care le face Lydia, astea nu mă scârbesc nici pe mine, pentru că știu, doar, ce a mâncat. Dar la oameni... ăștia înfulecă în ziua de azi tot, cu alimentația asta generală, tot ce pot oamenii de proastă calitate să
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ziua de azi toți tratează iubirea cu așa o ușurință... (Chicotește.) ERNA: Uite, Grete, nu știu ce să mai zic, dar despre orice vorbești ajungi mereu la sex și la grămada de rahat. Nu pot să-mi împac credința cu sexul și grămăjoarele alea. Acu' nu trebe să-ți faci o impresie proastă despre mine, dar Grete a noastră a fost dintotdeauna o tipă pusă pe glume. La urma urmelor, ai fost de două ori căsătorită și nici ușa de la casă nu ai
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
în școli și în birourile primăriilor atârnă mereu o asemenea imagine. Asta le-ar aduce aminte oamenilor de micimea lor, și i-ar ajuta să-și adune mințile și să înțeleagă că ei înșiși nu-s mai mult decât o grămăjoară de rahat și că nu au voie să mâzgălească pereții. Dar ce mai putem noi să spunem despre lumea asta, zice Wottila, abia ajung să se strângă niște substanțe dăunătoare în corpul omenesc, că și simt nevoia să-și veșnicească
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
sufletești care este nebunia goanei după dreptate... o ordonare benevolă în proletarizare. Să spunem: o sticlă de rachiu, de cel mai ieftin, bineînțeles, pentru gâtlejul unei vieți aspre, sau un lebervurșt bine îndopat, pe cât posibil, 150 de grame la o grămăjoară, pentru o simțire vitală determinată, știți dumneavoastră... nu m-am dat înapoi din fața celor mai penibile lucruri, pentru o integrare totală, pentru o perfectă interdependență umană. Drăgălășenia omenească, mă gândeam eu parțial și îmi strângeam ruga într-o frază: Sunt
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ca un "orășean". Agitat, apucat, pierdut în spațiu. Spațiul Trebuie sugerat, o gospodărie țărănească în miniatură, în paragină. În stânga fațada unei case cu ferestre, în față, o grămadă de fiare vechi. În mijloc o pajiștioară, o pădurice, un ogoraș, o grămăjoară de nisip. În fața miniaturilor economiei rurale, o vană plină de măruntaie și sânge. În dreapta, locul pentru îngrășăminte în spatele cărora se aude câinele... dar nu se vede niciodată. Limbajul Vorbirea este corpul personajelor active. Vorbirea târăște personajele în spinarea ei: ca
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
vă zidește împreună pentru trecerea voastră pe lumea asta. Dar lumea adevărata nu va mai permite nici un fel de munte de datorii de la voi odată și odată. CÂNTĂREAȚA (se întoarce scurt): Odată și odată o să trebuiască să apară o mică grămăjoară de rahat, înălțimea Schwab. PIANISTA: În spate este omorâtă o după-amiază de un roz dulce, ca un câine prea bătrân. COMPOZITORUL: În spate s-a aciuit o muzică albă, oribil de vie. PIANISTA: În spate orizontul sângeros pălește, gândirea devine
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
dacă oamenilor le merge greu pe dinăuntru, dar dreptatea o să se poarte ea corect și bine cu Greața. Administratorul casei noastre și-a rupt degetul mare de la picior, atunci când a lovit cu el în perete blestemând, pentru că trebuia să curățe grămăjoara lăsată de Mariedl pe casa scărilor în urma ei. In locuința de alături a vecinei noastre dreptatea și-a dat silința îndeosebi. Că vecina noastră a trebuit odată să aibă o fată, dar aceea a putrezit de devreme, pentru că bărbatul ei
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de omenesc de prietenoasă, aproape ca o invenție a micului mare om despre iubirea aproapelui, pentru că altfel poporului taților puși la uscat trebuia să li se permită să își întâmpine curajos propria putoare, pe care îl pusese la copt din grămăjoara dulceagă ultima istorie a cântecului de seară a tovărășiei celor care-s gata să ia foc pentru viitorul milog. Și de aceea noi suntem siliți din răsputeri de cântarea care dete peste noi să ne înspăimântăm de fericirea celor fericiți
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ne trezește gingaș zi de zi cu mâna lui publică. Chiar și azi am fost scuturați din somn, să gândim și să sărutăm mâna cu salutul care ține de bunele maniere. Și totuși uite că stăm aici cu picioarele în grămăjoara trecutului și ocolim circulația în masă a viitorului. Și așa fierbe omul în suc propriu, dacă apucă să vină seara. Se găuresc cu grijă tot felul de găuri în trup. Se vâră capul limpede în mixer și furtunul unui aspirator
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și mult ocupata casă a scărilor. Și de asta a lăsat vaporelul farurile de pe țărmuri în urma lui și cu bună știință, ca să nu mai trebuiască să pună tot timpul mării întrebări sâcâitoare despre uscat. Și că de asta a lăsat grămăjoara în urma ei, ca să nu mai deranjeze casa scărilor tot timpul cu tot felul de întrebări stânjenitoare despre etaje. Că de asta trebuie să se nască mereu oameni ca lumea, să aibă și ea pe cineva care să se priceapă la
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
deșteaptă și rușinoasă și a trecut strada exact, deșteaptă și exact de rușinoasă ca o iubită a acestei străzi. Pe lângă toate până când a fost lovită în fața ochilor ei de umărul de piele al unei mantale, care stătea acolo în mijlocul unei grămăjoare de rahat de câine. La fel de tristă ca și grămăjoarele de la Mariedl stătea ea acolo, grămăjoara asta de la câine. Și peste ea aplecată... umărul de piele, mantaua, un om care își pierduse un umăr, un prinț sărac și eu. Și așa
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și exact de rușinoasă ca o iubită a acestei străzi. Pe lângă toate până când a fost lovită în fața ochilor ei de umărul de piele al unei mantale, care stătea acolo în mijlocul unei grămăjoare de rahat de câine. La fel de tristă ca și grămăjoarele de la Mariedl stătea ea acolo, grămăjoara asta de la câine. Și peste ea aplecată... umărul de piele, mantaua, un om care își pierduse un umăr, un prinț sărac și eu. Și așa era urmarea. Și așa trebuie să arate urmarea. Și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
iubită a acestei străzi. Pe lângă toate până când a fost lovită în fața ochilor ei de umărul de piele al unei mantale, care stătea acolo în mijlocul unei grămăjoare de rahat de câine. La fel de tristă ca și grămăjoarele de la Mariedl stătea ea acolo, grămăjoara asta de la câine. Și peste ea aplecată... umărul de piele, mantaua, un om care își pierduse un umăr, un prinț sărac și eu. Și așa era urmarea. Și așa trebuie să arate urmarea. Și apoi am luat cu grijă grămăjoara
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
grămăjoara asta de la câine. Și peste ea aplecată... umărul de piele, mantaua, un om care își pierduse un umăr, un prinț sărac și eu. Și așa era urmarea. Și așa trebuie să arate urmarea. Și apoi am luat cu grijă grămăjoara cu tandrul umăr de piele și am vârât-o în oribila mea geantă de mână iar apoi l-am pus la păstrare în bufet. Dar bărbatul a revăzut practic totul și a transportat umărul de piele în cea mai apropiată
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
piele și am vârât-o în oribila mea geantă de mână iar apoi l-am pus la păstrare în bufet. Dar bărbatul a revăzut practic totul și a transportat umărul de piele în cea mai apropiată cutie. Și bineînțeles că grămăjoara câinelui s-a amestecat cu zahărul pudră, pentru că a reapărut ca o prăjitură. Și așa a fost mâncată și îngenunchiată ca Durere. Așa că... psst. FRATELE LUI MARIEDL: Aș vrea să întreb pe bune, dacă cadavrul de tot mort al lui
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ca și cum asta ar fi fost lucrul de cea mai mare importanță, nu mai zise nimic. Lua ramuri uscate luate dintr-un cotlon al sobei și le rupea ușor, ca pe paie, cu mâinile sale mari, așezându-le minuțios într-o grămăjoară cu o formă anume, în gura sobei. De pe sobă luă o altă carte din care cu o mișcare bruscă rupse două foi, le mototoli și le puse sub grămada de vreascuri. Chibritul hârșâi scurt pe scăpărătoare luminând fața mare, nerasă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
nicicând de noi să nu fi avut știre / și ochii mei în veci de veci să plângă". Cățuia cu "trei feluri de tămâie", aprinsă în Odaia gingașei iubiri amintește de galanteria minulesciană; însă în imaculatele dantele de odinioară zace "o grămăjoară de albe oseminte", iar îndrăgostitul e "trecut de veacuri pe lista de decese..." În Poemul de purpură (cel care dă titlul plachetei respective), secvența finală (a zecea) devine o litanie generalizatoare: "Iubita mea ce nu exiști / cu ochii mari atât
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
puterile magice ale maestrului, își luă banii și plecă, anunțînd că va reveni cînd va avea mai multă fervoare pentru a vedea, la capătul drumului, roza. Amîndoi însă știau că nu se vor mai vedea niciodată. Rămas singur, Paracelsus răsturnă grămăjoara de cenușă în mina lui și rosti, cu glas scăzut, un cuvînt. Roza reapăru... Ceva îmi spune că la fel au stat lucrurile și cu Ioan Petru Culianu. 2.10. CREIERUL CUANTIC Viziunea unui observator Esența cuanticii constă în dobîndirea
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]