387 matches
-
amintindu- și ce tot îi „cobisem” eu. Fără a mai sta pe gânduri, s-a repezit la locul „doar de el știut”, pentru a căuta ceea ce avea să nu mai găsească niciodată: o sumă modestă de verzi șori, altă, mai grăsuță, în moneda națională, ceva bijuterii și un cec, toate păstrate pentru cele mai negre dintre negrele zile pe care le trăim. Fost - au și s-au dus, și duse au rămas, deși poliția a luat urma hoațelor și acum sunt
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
Un atlet fotogenic care învățase să tragă cu arcul, un tip nesuferit, foarte mândru de tenul lui bronzat și de mușchii lui. Operatorul, care își comandase pentru acea ocazie o pereche de ochelari speciali, cu sticla fumurie. Producătorul, cam prea grăsuț pentru pantalonii lui kaki strânși pe picior. Soția lui, o naturalistă, care părea foarte serioasă. Și eu, care trebuia să mă ocup de aprovizionare, să țin evidența materialelor și, în plus, să fac și figurație în film. Avionul zbura peste
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de zile. — Să intre. Se ridică, își băgă repede cămașa în pantaloni și se întoarse spre ușă. O tânără de treizeci de ani, purtând un costum albastru obișnuit și o servietă, intră în cameră. Avea un zâmbet plăcut, o față grăsuță și părul lung până la umeri. — Domnul Diehl? Sunt Andrea Woodman, de la BDG. Îmi pare rău că nu am putut să vă întâlnesc mai devreme, dar am fost atât de ocupați cu alți clienți în ultimele câteva săptămâni, încât abia acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
deja târziu când ajunseră. Față de New York, unde artiștii stau Înghesuiți În apartamente minuscule, atelierul acela spațios era un adevărat șoc cultural. Pictorița se numea Huan Lee Pong, o chinezoaică În jur de șaizeci de ani, căsătorită cu un curator WASP1 grăsuț, cu părul cărunt. Păreau un cuplu birasial neconvențional, dar nu și la o privire mai atentă. Când Kitty intră În bucătărie și ceru un pahar cu apă, soțul, foarte versat În arta chineză contemporană avangardistă, se dovedi la fel de neajutorat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
zise primul, un bărbat Înalt, ciolănos, cu păr negru, mustață subțire și ochi albaștri, cu o sclipire răutăcioasă. El e detectivul Robinson. Cel de-al doilea bărbat avea și el un păr des, alb, gene și sprâncene incolore, o față grăsuță, rozalie și două bărbii duble. Albinos și obez, semăna cu un urs polar. — Mă mai țineți minte? o Întrebă Fitzgerald, invadându-i spațiul personal. Era dat cu prea mult parfum. Desert Rose Îl recunoscu imediat: Jean Paul Gaultier. Ron Haggard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Un atlet fotogenic care învățase să tragă cu arcul, un tip nesuferit, foarte mândru de tenul lui bronzat și de mușchii lui. Operatorul, care își comandase pentru acea ocazie o pereche de ochelari speciali, cu sticla fumurie. Producătorul, cam prea grăsuț pentru pantalonii lui kaki strânși pe picior. Soția lui, o naturalistă, care părea foarte serioasă. Și eu, care trebuia să mă ocup de aprovizionare, să țin evidența materialelor și, în plus, să fac și figurație în film. Avionul zbura peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
stradă, vorbeam frumos cu lumea, îi vizitam pe ai mei la pârnaie. Apreciau asta, că munceam de dădeam de mâncare și la gura mea și la ăia din pușcărie. Lovitura mea a fost la Stradivarius, dar a ieșit sifoneală. Pont grăsuț a fost și ăla cu turcul, la Poarta Albă. Era un turc nenorocit, un homosexual, te plătea ca să-i satisfaci lui găozul, femeie cum e, la pușcărie. Când am auzit, am întrebat de bani și mi-a convenit. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Kimie! Ne-ar trebui și nouă așa ceva, nu? Vorbeau o japoneză de mahala pe care Gaston n-o învățase din cărți. Nu prea înțelegea ce vorbesc, dar deducea. Mai mult decât conversația lor însă, îl tulbura faptul că femeia cea grăsuță ca un pepene, care se așezase lângă el, își plimba degetele pe coapsele lui. Gaston, care nu uita niciodată cum trebuie să se poarte, și-a dat seama că nu se făcea să stea în fața unor femei cu pălăria pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Întoarce În camera de zi. PÎnă revenim și noi În camera de zi, Gregory și Dan se Înțeleg deja de minune. Gregory e exact genul de om pe care l-aș fi ales eu Însămi pentru Trish. E scund, ușor grăsuț, dar Într-un mod drăgălaș și atractiv, și e incredibil de vesel. Pare a nu-și pierde o clipă surîsul de pe buze și emană voie bună prin toți porii. Nu-mi pot imagina om care să nu-l placă. După cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
meu gînd fiind la Tom. S-ar fi descurcat fără mine? Poate că sună irațional, dar ar putea fi tot În pătuțul lui, așteptînd să vin să-l iau? Fețișoara lui Tom se luminează de un zîmbet larg, brațele lui grăsuțe Întinzîndu-se după mine de Îndată ce dau colțul casei și mă apropii de piscină. Toată lumea e acolo, sporovăind și rîzÎnd. Izbucnesc toți În urale În vreme ce eu mă Îndrept ca prin ceață spre Tom, care șade pe prosop. — Ce-aș vrea ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
i-o adresase și Întoarse capul admirativ - pentru o clipă, Maja Îi surprinse privirea Înfierbântată ce se lipi apoi de coapsele femeii, Înfășate Într-o fustă mulată, care se ivea de sub haina de blană. Mamă și fiu, traversaseră deja. Băiețelul grăsuț, al cărui singur ochi era țintit cu dragoste asupra mamei, se Încleștase de brațul ei ca și când s-ar fi temut că o pierde. Din fericire, nu le observaseră. Vei avea lumânărelele roșii, Camilla, se grăbi să-i promită, deși știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să-l pedepsești. — OK, Îl asigură Antonio. Ce vrei să-i fac? Trebuie să-i dai jos pantalonii și să-i Înfigi un fitil În fund, spuse Kevin. Se Întâmplase miracolul: nu se mai bâlbâia. Antonio râse uimit de cruzimea grăsuțului pinguin orb. Dar În același timp era mândru de el. Deci Kevin nu era un pămpălău fricos, așa cum se temuse. Era fiul lui. Și Îi semăna. Avea același păr negru, creț și aspru. Și același caracter, autoritar. La fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dormit afară. A doua zi l-am pus să facă sport cu rolele și bicicleta. Trei ore a mers cu bicicleta fără oprire. Se vedea că a slăbit pentru că putea intra în casă. Așa a continuat până a ajuns la fel de grăsuț cum era. Din ziua aceea Garfield a mâncat mai ponderat. Eu și Garfield am vrut să vedem împrejurimile. Am văzut câmpii din pizza, văi din șuncă și ape din sucuri. Mai erau și dealuri din fructe și legume. Pe Garfield
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să-l întrebe pe Esau despre fiii lui, iar acesta i-a numit pe fiecare plin de mândrie: - L-ai cunoscut deja pe Elifaz, primul meu născut de la Ada, care stă aici, a zis el, arătând înspre o femeie mică, grăsuță, cu un văl pe cap făcut din discuri mici de bronz. - Iar acesta este Reuel, a continuat el, înconjurând cu brațul un omuleț negricios, slăbănog, cu barba deja crescută. El e fiul lui Basemath, arătând înspre o femeie dulce, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
lui pentru o clipă, apoi mi-am continuat drumul. În vreme ce aruncam la gunoi tava am avut certitudinea că moșneagul se uita la Magda, care lucra în bucătărie și era pe jumătate acunsă de un raft metalic. I se vedeau mâinile grăsuțe cum trebăluiesc deasupra plitei, cum apucă furculița și înțeapă carnea, depunând-o între feliile de pâine, îndesând-o puțin și făcând loc pentru celelalte ingrediente. I se vedea și profilul, bonețica rozalie de sub care nu ieșea nici un fir de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mână în jurul scripetelui. Steve își duse o mână la căști ca să nu-i cadă, în timp ce din ele se auzea un șuvoi de cuvinte. —Bun, zise el. Rezolvi și cobori, da? Se întoarse către noi, cu fața lui cea palidă și grăsuță care, la auzul veștilor, se umflase ca un pește tropical gata să împroaște cu venin. Păi, hai frate, care e treaba? zise Bez nerăbdător. Despre ce e vorba? Am remarcat că toată lumea considera acest lucru ca fiind problema teatrului, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în afară de el, n-ar fi fost în stare să vândă apartamentul respectiv. Fusese nevoie ca Hugo să folosească toate trucurile imaginabile și inimaginabile, să se dea peste cap și să mizeze pe orice ca să-l convingă pe avocatul ăla tânăr, grăsuț și cam îngâmfat că fostul birou care nu fusese încă reamenajat era casa de vis pe care să vrea să cheltuiască un milion și jumătate de lire sterline. Să știi că, de fapt, nu-ți poți permite să nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
trupului lui micuț, Theo a reușit, într-un final, să scape din scutec. În timp ce copilul cu fundulețul gol se rostogolea triumfător pe bancheta murdară a mașinii, taică-său s-a întins după el, izbutind să-i prindă unul din piciorușele grăsuțe. Urlând violent, Theo a fost astfel adus în poziția inițială. —Hei, hei, hei, încet, da? Vocea veselă și familiară a venit plutind de undeva, din spate. Nu fi așa de dur cu copilul! Hugo, care se chinuia acum să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lui Hugo i se părea foarte distractivă. —Cum îți merge? s-a interesat el. Lumea agentului imobiliar care profită fără rușine de pe urma clienților e înfloritoare, nu? Tonul ironic al vocii nu reușea să ascundă împunsătura. —Foarte bine. Una dintre pulpele grăsuțe ale lui Theo a reușit să scape din scutec. Hugo s-a muncit s-o bage la loc. În mod previzibil, Theo a început să urle. — Văd că te distrează să fii tată, a remarcat Jake cu o nuanță zeflemitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Dar, în fond, și el e tot bărbat. Majoritatea bărbaților mă plac. Sigur, cu excepția nenorocitului de Fergus, a adăugat ea înveninată. Spre groaza lui Hugo, Theo începuse acum să râdă și să gângurească spre Laura. Ba își flutura și mânuțele grăsuțe. Pe Hugo începuse să-l cuprindă enervarea. El nu beneficia niciodată de un astfel de tratament, și îl hrănea și-l îmbrăca pe nenorocitul ăsta de copil. Ca să nu mai spună că se și trezea de mai multe ori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
picioarele crăcănate de parc-ar fi urcat în șa. Și închipuindu-și-l pe Theo vorbind cu el. Ceea ce avea să se întâmple mai devreme sau mai târziu. Haide! Când și-a ridicat fiul în brațe, a simțit cum piciorușele grăsuțe se agață de coapsa lui. În ultimul timp, se simțeau bine împreună, el și Theo. Mult mai bine decât înainte. Ținându-și copilul strâns în brațe, Hugo a mai simțit ceva. Ceva moale în zona fundulețului. Fără prea mult chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Trebuie să aranjez o ședință 1 cu Theo. —O ședință? Preț de-o clipă, Hugo a fost nedumerit; și l-a imaginat pe Theo în pantaloni trei sferturi, cu o șapcă de tweed și cu o pușcă sprijinită pe brațul grăsuț. După care și-a dat seama despre ce era vorba. — Vrei să spui că intenționezi să-i faci niște poze? Da’ ce crezi c-am vrut să spun? Credeai că mă refer la deschiderea sezonului de vânătoare? Pentru numele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu amenințarea privind răpirea nepoatei. Până acum reușise, cu eroism, să-și țină sentimentele vulcanice pe acest subiect sub preș. —Ei, știi, i-a răspuns Alice absentă, surâzându-i Rosei care împingea în sus butonul de volum cu mânuțele ei grăsuțe. „Bobby Shaftoe“ a izbucnit asurzitor. Nu, draga mea, nu știu. Spune-mi. Alice a tăcut, apoi cuvintele i-au venit în gură ca un torent. — Azi-dimineață m-am întâlnit cu Hugo. La psiholog. A închis ochii o clipă. — A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
unele profesoare pe această temă, alta socotea că rochița era prea lungă și de aia își încingea mijlocelul de credea că l-a sugrumat, una îl deranja cu un neg ascuns și câțiva pistrui extrem de bine aranjați, alta că era grăsuță, dar numai bună de mozolit, una că era prea drăguță și avea nasul borcănat, iar alta că-l avea mic și buzele prea roșii. Alta mai practică, că a făcut rost de-un balon simplu, de culoare albă l-a
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
pe toți în procesul de soluționare; - premiază negociatorii și subalternii. Metaforic el „este ca un șobolan deștept și activ, trimite toți confrații în exterior să adune de mâncare. Fiecare aduce ce poate în vizuină. Depozitează proviziile. Le gestionează bine. Este grăsuț, mucalit și bogat”. Dincolo de jocul rafinat al cuvintelor, caracterizarea stilurilor de intervenție ale managerilor în situații de criză, în general, și ale profesorilor în situații de criză educațională, în special, poate conduce la identificarea unei serii de trăsături de personalitate
Managementul clasei de elevi. Aplicații pentru gestionarea situațiilor de criză educațională by Romiță B. Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2057_a_3382]