401 matches
-
ar fi o ușurare să improvizez În voie. Răspunsesem degajat la Întrebare, deși nu eram deloc relaxat. Înainte de a urca la tribună, fusesem acostat, cu un surâs afectuos și cu brațele larg deschise, de atașatul cultural al României, un domn grăsuț, afabil și elegant, venit de la Roma Împreună cu un Însoțitor, pe care Îl știam vag de la București și care lucra, acum, la Casa di Romania. „În ce limbă veți vorbi?”, mă Întrebase prompt diplomatul. I-am Împărtășit, tot prompt, bucuria de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
navale. Ne deschidea, pe rând, ușile vechi ale vechilor sinagogi, ne ghida grijuliu pe scările vechi și, explicându-ne ceea ce vedeam și ceea ce nu mai putea fi văzut, ne livra istoria sincopată a migrațiilor, persecuțiilor, supraviețuirii. Un bărbat jovial și grăsuț, născut la... Suceava! Vorbea, din când când, cu noi, nu doar În engleză, ci și, cu anume ezitare, românește, bucurându-se de orice expresie mai puțin obișnuită pe care izbutise s-o intercaleze În conversație sau s-o recunoască În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Tu nu ai Învățat pe de rost poeții români importanți?” Ba da, fusesem În liceu În fruntea unui soi de concurs neoficial de memorizare a poeziilor lui Eminescu și nu numai. „Și tu, Saul, ce părere ai?”, Întrebase, alintându-se, grăsuța redactoare, În iulie 2001, la cina de la restaurantul Petit Chef din Vermont. Despre cultura Americii de azi, adică. Bellow a privit-o lung și a răspuns scurt și simplu: „Când mi-am decis calea În viață, știam că societatea este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
mai târziu, se deschidea iarăși. Între timp eu n-aveam voie să ies din sufragerie. Sectoristul vâra carnetul de notițe în buzunarul pantalonilor și își ștergea broboanele de sudoare cu dosul mâinii. Palma lui umedă aluneca peste părul meu, degetele grăsuțe îi erau moi ca o catifea. Oare la fel se purta și cu elementele dificile? După ei, în bucătărie, mama spăla două cești de cafea. Ea servea cafeaua turcească în ceșcuțe de porțelan, acelea pe care eu n-aveam voie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
sergentului. Aude cum ritmul bătăilor inimii lui încetinește și simte o calotă de gheață cum începe să se zidească în vene. Într-un scurt flash vede curtea scăldată în soare a casei sale, acolo unde copilul lui alerga cu piciorușele grăsuțe și goale, scoțând chiote de încântare. Încearcă să-l strige, dar chemarea rămâne undeva în subconștient. Intră într-un tunel lung și pentru el viața se stinge atunci când întunericul se adună în fața ochilor lui. A tras din dreapta bisericii dom'sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
doamne păzește, Crăița se transforma rapid în cel mai aprig apărător al ei, deși uneori chiar ea o necăjea spunându-i grasa, grasa, căci Mădălina avea obrăjori bucălați și când râdea mai făcea și gropițe, și mai avea și mânuțele grăsuțe, ca de păpușă. Da, mai rămăsese să cumpere un cadou pentru Arm. Și trebuia să fie ceva cu adevărat deosebit. Arm nu se lăsase niciodată cumpărată cu daruri, iar acum, cu adevărat, cadoul pentru ea trebuia să semnifice mult mai
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
lui pentru o clipă, apoi mi-am continuat drumul. În vreme ce aruncam la gunoi tava am avut certitudinea că moșneagul se uita la Magda, care lucra în bucătărie și era pe jumătate acunsă de un raft metalic. I se vedeau mâinile grăsuțe cum trebăluiesc deasupra plitei, cum apucă furculița și înțeapă carnea, depunând-o între feliile de pâine, îndesând-o puțin și făcând loc pentru celelalte ingrediente. I se vedea și profilul, bonețica rozalie de sub care nu ieșea nici un fir de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
În dormitor și să cânte la clarinet În fața geamului. Acum, cu Desdemona mânându-l de la spate, veni jos s-o vadă pe Gaia Vasilakis. Tânăra stătea Între părinții ei, pe sofaua durdulie de culoare verde marin, ea Însăși o fată grăsuță, Îmbrăcată cu o rochie albă cu crinolină, tivită cu volane și cu mâneci bufante. Șosetele albe, scurte, aveau și ele volane. Îi aminteau lui Milton de mileul care acoperea coșul de gunoi din baie. ― Mamă, da’ știu că ai ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
deja târziu când ajunseră. Față de New York, unde artiștii stau Înghesuiți În apartamente minuscule, atelierul acela spațios era un adevărat șoc cultural. Pictorița se numea Huan Lee Pong, o chinezoaică În jur de șaizeci de ani, căsătorită cu un curator WASP1 grăsuț, cu părul cărunt. Păreau un cuplu birasial neconvențional, dar nu și la o privire mai atentă. Când Kitty intră În bucătărie și ceru un pahar cu apă, soțul, foarte versat În arta chineză contemporană avangardistă, se dovedi la fel de neajutorat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
zise primul, un bărbat Înalt, ciolănos, cu păr negru, mustață subțire și ochi albaștri, cu o sclipire răutăcioasă. El e detectivul Robinson. Cel de-al doilea bărbat avea și el un păr des, alb, gene și sprâncene incolore, o față grăsuță, rozalie și două bărbii duble. Albinos și obez, semăna cu un urs polar. — Mă mai țineți minte? o Întrebă Fitzgerald, invadându-i spațiul personal. Era dat cu prea mult parfum. Desert Rose Îl recunoscu imediat: Jean Paul Gaultier. Ron Haggard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pe care numai orbirea lui pofticioasă îl îndeamnă s-o ia drept cuțit), să le apuce nemilos de părul lor scurt și creț, lung și mătăsos, blond și brunet, de umerii plăpânzi, ah!, atât de ușor de dezmembrat, de picioarele grăsuțe devenite dintr-odată inutile, să le învârtă amețitor ca într-un dans al morții prin întreaga încăpere, să le izbească cu pumnul bărbiile micuțe, să le dea drumul, iar ele să zboare, scurt și amețitor, până la întâlnirea cu tavanul, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
noastre. Ceea ce în adolescență părea o halucinație copleșitoare și de neatins, ceea ce atunci era psihic și fabulos, se petrecea acum aievea, femeia era acum nu o entitate obsedantă, ci un mic animal excitat, făcut din curbe moi: umeri, sâni, pântec grăsuț, genunchi băiețești și labe ale picioarelor cu unghii făcute, fese umede de sudoare. Concretă, ușor de prins în brațe, egală cu noi în voluptatea supunerii și dominației... Zorii începeau să dilueze spre albastru întunericul din geam când am urcat iarăși
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
din Franța. Singurul big band invitat în festival a oferit un spectacol dincolo de muzică. Maestru al întreținerii publicului, Jean Loup Longnon - prezentat de directorul festivalului, Konstantin Schmidt, drept „o biluță care se rostogolește pe toată scena“ -, șeful big band-ului, grăsuț și îmbrăcat cu sacou roșu, a susținut adevărate numere de stand-up comedy între cântece. A prezentat cu șarm pe absolut fiecare muzician din orchestră, spunând mici povestioare. La fel a făcut și cu cântecele, astfel că întregul spectacol a părut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
mai diliu decât Mendebilul!" Până și Mimi și Vova, care erau mai mari și nu se cădea să se mire așa de ușor, păreau hipnotizați de ce vedeau. Venise lângă ei și Luță, cu figura lui negricioasă, spână de sprâncene. Nicușor, grăsuț și îmbrăcat domnește, cu ochelari gen John Lennon, își întinsese și el gușulița, cu expresia nedumerită și iritată a miopilor. Când rn-am apropiat am încremenit. Lângă moara Dâmbovița cu zidurile ei stacojii, dincolo de gardul de beton, se afla fabrica de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
până la urmă le primi. Toate ne simțeam datoare s-o privim disprețuitor, chiar și în ciudata ei ipostază de regină. Zoreaua și-o puse în piept, vîrîndu-i codița în corsajul bluzei, iar iadeșul îl învîrti de câteva ori între degetele grăsuțe, până ce se nimeri să-l apuce de părțile lățite de la capătul furcii, cu câte o mână pe fiecare dintre cele două coarne. Parcă ar fi ținut o manșă de avion. Atunci, căpețelul liber cu care se prelungea bifurcația, de la locul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
liziera care abia se zărea la orizont. Era încă lumină ca la amiază, norii erau trandafirii și lăcustei cosași și musculițe de toate felurile zburau capricios. Țineam mult la verișorul meu, care o luase înainte, cu mâinile la spate , șaten-blondiu, grăsuț, în bluză bleu cu elefanți și pantaloni scurți. Ne apropiam de clădirea cu turnuleț, cu totul ireală în peisajul din jur. Când am văzut acum câțiva ani Cenușă de Wajda, m-a emoționat neașteptat de mult cadrul acela, cu scaunul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în celălalt colț al camerei. — Vino și vezi, îmi spuse el, cu capul întors spre mine și chemându-mă cu mâna întinsă în spate. Uită-te numai la oroarea asta. Îmi arăta un copil gol care susținea cu mânuța lui grăsuță un candelabru uriaș. E cumplit să-ți imaginezi în ce dispoziție idioată erau cei care au executat asemenea lucrare și e și mai cumplit să te gândești la cei care au putut-o cumpăra. Nu, dragul meu, ia privește (mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
e foarte simplu, și-mi arăta rândurile subliniate de ea cu un creion gros, roșu, uite... dar eu nu pricepeam nimic... mă gândeam la sânii ei orbitor de albi... la cât de timid și stângaci sărută... la ceafa dulce și grăsuță sub cârlionții formând un coif năucitor... (Volumul, cartonat, îl am și acum, uneori îl răsfoiesc cu aceeași înfiorare, și-mi trec mâna, ca un orb, pipăindu-le, peste pasajele indicate...) Mă complexa voioșia ei. Ne întâlneam o dată pe săptămână, sâmbăta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
care, pentru a se pune capăt certurilor dintre cele trei mari triburi admise în Căminul Statului - Ramnes, Tities și Luceres - au mai adăugat încă două. Astăzi s-a pierdut semnificația numărului, dar șase vor rămâne până la sfârșitul veacurilor. Mângâie mâna grăsuță a Asiniei, drept recompensă pentru buna ei purtare. O să le pună diseară pe astea tinere să citească cu voce tare din istoria cultului lor, ca ea să audă și ele să învețe. Dă drumul unui nou suspin. Cunoașterea nu te
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
voluptate felul În care cade o rochie de seară pe umerii goi - zveltețea - felul În care apărea golul acela cînd omoplații se strîngeau, lăsîndu-te să Întrezărești desuurile sau carnea roz și strînsă... Spatele lui Helen era tare - nu musculos ci grăsuț, elastic. Avea un gît frumos, cu o umbră de păr blond. După ce Kay Închise ultima copcă, se aplecă și o sărută. Apoi o luă pe Helen de talie, Își așeză mîinile pe stomacul ei și o trase mai aproape. Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
continuă spre bărbie. Închide ochii, murmură ea. Scutură genele lui Helen și apoi micile cute de lîngă nas, șanțul de deasupra buzei, colțurile gurii, obrajii și bărbia. — Kay! strigă Mickey. — Bine! Vin! Praful se risipi. Pielea de desubt era rozalie, grăsuță și uluitor de netedă. Kay șterse mai mult, apoi duse mîna la maxilarul lui Helen și-l luă În palmă... nedorind să-i dea drumul, de fapt; o privea cu o anumită stupoare, nevenindu-i să creadă cum ceva atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Întoarce În camera de zi. PÎnă revenim și noi În camera de zi, Gregory și Dan se Înțeleg deja de minune. Gregory e exact genul de om pe care l-aș fi ales eu Însămi pentru Trish. E scund, ușor grăsuț, dar Într-un mod drăgălaș și atractiv, și e incredibil de vesel. Pare a nu-și pierde o clipă surîsul de pe buze și emană voie bună prin toți porii. Nu-mi pot imagina om care să nu-l placă. După cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
meu gînd fiind la Tom. S-ar fi descurcat fără mine? Poate că sună irațional, dar ar putea fi tot În pătuțul lui, așteptînd să vin să-l iau? Fețișoara lui Tom se luminează de un zîmbet larg, brațele lui grăsuțe Întinzîndu-se după mine de Îndată ce dau colțul casei și mă apropii de piscină. Toată lumea e acolo, sporovăind și rîzÎnd. Izbucnesc toți În urale În vreme ce eu mă Îndrept ca prin ceață spre Tom, care șade pe prosop. — Ce-aș vrea ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
bună. Mă dezbrăcai și-mi dusei hainele mai aproape de foc. Miros de lemn, de lână nespălată și de ars, firicele de fum. Mâncarăm bine, fără să ne facem griji în legătură cu bunele maniere. Părintele Lurant avea niște mâini mari, fără păr, grăsuțe și cu o piele delicată, unghii fără crăpături. Mesteca mult și cu atenție tot ceea ce băga în gură, bea vinul cu ochii închiși. Terminarăm tot. Nu rămase nici o bucățică, nici o frimitură, iar farfuriile străluceau. Curățenie pe masă. Burta plină. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Lăură îl salută respectuos cu un “Să trăiți!” milităresc. Urma un scurt moment de tăcere, o emoție reciprocă parcă, o acomodare rapidă a unuia cu celălalt și între timp își făcuse apariția și mama Irinei, o doamnă brunetă, puțin cam grăsuța, foarte cocheta. - Bine ați venit la noi, domnișoara Lăură! - Îmi pare bine să vă cunosc, adaugă Lăură sincer și politicos. Sunteți foarte tineri pentru o fată așa de mare, tinu ea să-i complimenteze. - Desigur, ne-am cam grăbit, adaugă
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]