2,243 matches
-
coborît în Infern. Sweeny Todd vine din Infern transfigurat de ură, nu mai rămîne aici decît impresionanta beție de roșu sangvin, expectorat nu de plămînii tuberculoși ai sensibilei iubite sau al decorurilor flamboiante, ci de carotidele deschise cu o mișcare grațioasă de arc de cerc, urmate de mișcarea de rabatare a scaunului prin care cum spune Ubu rege al lui Jarry, corpul "scapă-n trapă" izbindu-se de caldarîmul pivniței ca un sac cu cartofi. Pînă la un punct, drama bărbierului
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]
-
de aceea, pentru că a trăit extensiv contemporaneitatea, l-a editat pe Eminescu, a recuperat avangardele, i-a publicat pe tinerii din ultimul val și a privit, pînă mai ieri, cu melancolie, cum aceștia, neastîmpărați și abisali, intră din grădină, strecurîndu-se grațios printre mese, direct în Muzeu. Evident, ca exponate, dacă nu întotdeauna ca patrimoniu.
Creația lui Dan Alexandru Condeescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8784_a_10109]
-
putreziți / printre pietre și pene de cintezoi / într-o zi am găsit / ceva ce găsești numai o singură dată în viață / ceva fără formă ceva fără gust și culoare / ceva topindu-se ca literele soarelui pe apă" (Ceva ). Totul e grațios, liniștitor, trist surîzător, în încercarea de-a diminua, de-a distorsiona, de-a disimula marea frustrare de existențial, abia punctată ca un suspin... Petre Stoica nu ezită a se propune el însuși ca personaj al tărîmului d-sale cochet-anacronic. Trăsăturile
Retrospectivă Petre Stoica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8840_a_10165]
-
într-un spital din Mexic. Totul se petrece cu simplitatea absurdistă a tragediei, iar regizorii ne lasă singuri cu deșertul, cu spațiile tranzitorii de ascundere și cu acel zgomot de fond al unei mări care nu există, cu tăcerea și grațioasa înaintare a morții descălțată politicos la ușă. Pe scurt, vînătorul Llewelyn Moss (Josh Brolin) descoperă în deșert la o vînătoare de căprioare scena unui măcel între traficanții de droguri. Un supraviețuitor grav rănit îi cere apă, dar Moss nu are
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
răsucește, fețele ei sunt însă viața și moartea. Ghicitul aparține "beneficiarului"; asemeni lui Nemesis sau Eriniilor, lui Anton îi place să se considere doar mesagerul, executantul impecabil al unei porunci care-i transcende. Nimic nu-l poate opri, silențios și grațios în același timp, ucide aproape cu eleganță și ironia fraților Coen ne este livrată subtil: asemeni unui regizor, Anton repetă scena crimei, intrarea într-o cameră întunecată, aprinderea bruscă a luminii și cuprinderea într-un unghi favorabil a celor două
Nicio țară pentru bătrîni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8869_a_10194]
-
căruia i-a căzut calcarul din spate, încordat la primejdiile posibile". Spre deosebire de G. Călinescu, în total dezacord cu "existența somnambulică" a stelarului, blamîndu-i cu un secret lustru admirativ "delirul infatuat în ton sacerdotal și profetic în care tocmai enormitățile sînt grațioase", E. Lovinescu pare a-i înțelege "eterna boemă". Deși poetul făcuse deja pasul în vagabondaj (poet "al mizeriei, al decăderii"), criticul reușește să-i delimiteze creația de "categoria socială pe care unii vor șca elț să o reprezinte". Are puterea
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
spera că o va găsi mult mai bine decît atunci cînd s-a exilat. Nimeni nu-i perfect, se scuză. De curînd face desene și pentru Le Monde. Dacă te invită la el acasă, descoperi un om de un umor grațios, mai prevenitor decît un dansator pe poante. Căpățînosul și chichiriciosul dispar, înlocuiți de o gazdă fermecătoare. Necruțătorul Grebu e în micul său apartament un Davis căruia nici azi nu i s-au vindecat rănile plecării din țară, fiindcă nu voia
Căpăţănosul şi genialul Grebu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9859_a_11184]
-
nu-i/ crucea-n munte să o sui/ taie-n os cuțitul sfere/ de cuvinte și tăcere/ am uitat un om iubit/ într-o rană și-a murit" șDe iubireț), ermetism ce se destinde la un moment dat într-o grațioasă incantație: "nins pămîntu-i/ în culori/ cer îmi mîntui/ uneori// cer de sfîntă/ fără voie/ pînă zvîntă/ apa Noe// sus pe brazde/ jos pe stea/ să te las de/ lume grea// să mă naști în/ Carul Mare/ la fecioare/ lîngă sîn
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
se înfrumuseța unul pe altul într-un act care devine act artistic și care excită ca acesta nu știu ce sursă a infinitului personal"). Zeitatea iubirii poate fi, în egală măsură, făptura concupiscentă, Dionysos cel cu picioare de țap, sau Venus cea grațioasă, îndemnînd la reverie, inspirînd o iconografie elevată. în zilele noastre, afirmarea carnalului cunoaște o oră fastă. Lumea globalizată înregistrează un erotism tot mai dezinhibat, precipitat, nefiltrat printr-un cod al "bunelor moravuri" sau cel puțin printr-unul al analizei, datorită
Despre pornografie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9942_a_11267]
-
pivotează una pe alta, se împart, se înnoadă, se cuplează, lucrează. Cutare rînd mușcă, un altul atrage și presează, cutare rînd răpește, cutare rînd subjugă...". Atare cărți sunt monumente durabile, deși trupul lor e din hîrtie. Poate de aceea foșnesc grațios precum o muzică suavă, alcătuită din frecvențe înalte, uneori supra-audibile. Iată, îți spui, un spectru de sonorități ce se cade a fi prezervat, asumat și (re)transmis în eter. Aidoma unei sticle aruncată în plină mare, pe care este lipită
Reflecții și reflexe by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9974_a_11299]
-
sau fiziologia?" (13 decembrie 2005). în definitiv la ce e utilă Cartea? Cum am putea împăca impersonalitatea ei funciară, ca o expresie a Celuilalt, cu inexorabila sete de expresie personală a scriptorului? Soluția n-ar putea fi decît următoarea utopie grațios halucinantă: "Ca orice om// care a uitat cînd s-a născut// și nu știe cînd va muri// am început să cred// că toate cărțile din Bibliotecă// le-am scris eu" ( 20 decembrie 2005). Adică o situație-limită a Bibliotecii. Ștefan Ioanid
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
geamurile bibliotecii lui, care răsfrâng, pe gânduri, o profunzime singuratică și dragă. E chiar poetul ce-aș fi vrut să fiu; căci este unul care știe multe în privința tinerelor fete ș...ț. El le rostește numele lejere, nume deșirându-se grațios, cu literele mari împanglicate potrivit modei de pe vremuri, - ca și numele unor prietene de-ale lor, mai vârstnice și-n care se presimte o brumă de destin, o umbră de decepție și de moarte." O, așadar, misticitate asemenea unei combustii
Șerban Foarță către Ioana Pârvulescu by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8924_a_10249]
-
întâmplat). În alte instantanee, poetul mizează pe câte o imagine, așa-zicând, vectorială, intențională, vrând să fie ironic, arătând că își calculează efectul. Rezultatul este fie un hai-ku cu skepsis, în genul glumițelor lirice gustate de "optzeciști", fie un jet grațios de mică arteziană: "(la începutul nopții crâșma se ridică/ în aer propulsată de ventilatoare// acum simt cum se naște între noi/ armonia unui grup sanitar" (Apoteoză); "(în fiecare noapte beau/ un pahar de ceai negru/ mă așez pe pat/ cu
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
și trasarea cu anticipație a destinului. De aceea, Asachi rămîne veșnic recunoscător propriei sale stele, după cum o spune într-unul din ultimele sale sonete, un fel de concluzie asupra existenței (Către planeta mea): "Cît ți-s dator, o, stea mult grațioasă, Că-n primăvara a vieței mele Tu m-ai ferit de strîmbe căi și rele Și m-ai condus pe calea virtuoasă". Simbolul stelei concentrează resorturile adînci ale poeziei lui Asachi - aspirația către puritate morală, speranța în nemurire, iubirea pentru
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
Gheorghe Grigurcu Aparent, lumea (poetică) a lui Șerban Foarță renunță la gravitate (prin joc) și la pro--funzime (prin cultul ostentativ al superficiilor). E o reducție surîzătoare, un sacrificiu grațios, precum arta unui jongleur care creează iluzia unei libertăți fără acoperire, fără un preț interior. Dar e oare cu putință o creație lipsită de un alibi de natura dramatismului, al spiritului care se angajează în impactul său cu existența dată
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
lucru i-a reușit remarcabil în film: actorii pur și simplu nu se văd, iar cînd se văd au ceva transparent, clorotic. Din două motive: ori joacă execrabil de prost, Anca Florea în rolul Anei este o astfel de prezență grațioasă și inexpresivă, ori sunt inconsistenți, fapt care derivă pe de o parte din scenariu, care nu are liniile de dezvoltare a acțiunii, a caracterelor și intriga clar trasate, iar pe de alte parte, din cauza modului în care regizorul lucrează cu
Îngerul gratuit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9086_a_10411]
-
niciodată dată în vileag. Nimic ostentativ, nici o pedanterie nu-și face loc sub condeiul lui Nicolae Manolescu, alert, discret, ușor monden. Criticul plutește pe valul adesea tulburat al unor timpuri îndepărtate fără a-și pierde vreodată echilibrul, cu o abilitate grațioasă, cu o energie ce se contrage în eleganță. încercînd a descoperi elementele viabile ale unor texte îngălbenite, a le face dreptate, N. Manolescu nu idealizează însă niciodată. Nu rareori, verbul d-sale e condescendent-ironic: "Dilema erotică ne amintește chiar de
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9100_a_10425]
-
psihologice, pe lângă "limbuția vulgară": dialogul, monologul interior, jurnalul intim fictiv. În sfârșit, e de reținut observația: "Modernitatea constă în multiplicarea, ca în zeci de oglinzi ce se răsfrâng reciproc, a comentariului interior datorat protagoniștilor". Tehnica glisării în trecut, o fandare grațioasă din anii 1960 până la 1900, realizează un dens epic retrospectiv, printr-un șir de mărturii și de confesiuni, printr-o alternare între istoria mare și cronica de familie (în genul lui G. Călinescu și Petru Dumitriu), relativizând și intersectând perspectivele
Fandare până la 1900 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9230_a_10555]
-
cuvântul "colecționar". Finalul (completat cu un mesaj al Luminiței) e trist, însă restul cărții merge exact în sensul explorării și colecționării de scene penibile. Viziunea autorului este una întoarsă, mărind conturul urâtului, dilatându-i porii, și nereținând aproape deloc frumosul, grațiosul, baremi normalul. Cezar Paul-Bădescu are priză la ceea ce altora le provoacă repulsie, la ceea ce, îndeobște, mută nasurile din loc și face privirile să se întoarcă, în căutarea unui tunel de fugă. Mizeria căminului studențesc românesc, pe care o cunoaștem, este
Rufe murdare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9307_a_10632]
-
europeană ce poate interesa. Fantasticul și autoficțiunea din proza lui Mircea Cărtărescu au, de asemenea, ceva straniu, insolit, cu putere de pătrundere în afară. Avem, prin scriitorii foarte tineri și prin scriitoarele foarte tinere, o proză curajoasă în limbaj, alunecând grațios în pornografie, dar e o proză timidă în construcție, artificioasă în intrigă și cam previzibilă în subiectul epic. Nu bate mai departe decât versurile sarcastice și dezinhibate din experiența muzicală de tip hip-hop. Carența epicului ar fi principala defecțiune, pentru că
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
verii, distrugîndu-mi creierii dedați la elegii! În fața ușii creștea mărul cunoașterii! Pereții exteriori ai casei erau căptușiți cu zorele. Mai era și o grădiniță de flori, invadată de crini, chiar sub fereastra camerei noastre vaste; uneori melcii intrau printre gratiile grațios curbate ale geamului deschis înspre drum. Remarcasem un melc enorm, bătrîn probabil, dar rezistînd eroic, deșălat de zefiri, ștampilat de frunzele parfumate de nuc... Fereastra dinspre canton (și dinspre barieră) o înfundam pe timp de iarnă cu un dulap. Pe
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
de mari. Iată o dovadă limpede a acestor forme de diluare: Când iluzia piere, când pleacă Adela, bărbatul se desparte definitiv de munții cu izvoare limpezi și flori înmiresmate, așa cum Don Quijote, învins, părăsește miraculoasa lume a cavalerilor rătăcitori și a grațioaselor domnițe. Fără să răspundă la nici o întrebare, cartea se închide deocamdată, firesc, îngropând între copertele ei enigma doctorului Codrescu, pe care avem speranța că paginile de față au păstrat-o intactă. Intenția noastră nu a fost să dezlegăm mistere. Dar
Formula 1 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9394_a_10719]
-
Nu? O țandără de cântec... Sandu Teleajen Și fiindcă primăvara este anotimpul renașterii să pornim în calea frumoasei cu ochi de toporași și obraji ca floarea de cais. Fata ce poartă ciuboțica cucului ̀în chip de conduri mlădiindu-și grațios trupul de silfidă ̀în mersu-i de cadână... În drumurile noastre vom fi însoțiți de multe ori, de ancestrala muzică, scrisă și interpretată de copitele cailor ce deapănă calea cuminți, cu trapul lor mărunt... Iar când cuptorul soarelui ̀ și
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
-mi va mângâia pielea ca o briză șugubeață și-mi va domoli părul din nebunia lui sidefată de ani? dar de ce ar trebui să mă trezesc? am vreun rost, am vreo pricină pentru care să nu viețuiesc în surdina aceasta grațioasă și blândă ca o gazelă pe moarte? liniștea groasă ca fumul pe care-l tai cu cuțitul, liniștea se fărâmă în casă în vălătuci trântiți de podea. pășești pe ei ca pe denivelări ce-ți zgâlțâie trupul. încă puțin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
privirea întoarsă, un vaier, un hohot de râs, un suflet ce visează, o lumină nevăzută, nestinsă, o bucurie închisă cu lacăte, răsucite ca melcul, de timpi ce-au trecut peste ea, cum umbra păsării-n zbor peste stânci coșcovite. umbra, grațioasă și vie, cu mișcări de dansatoare agilă trece iute, efemeră. stânca, în sine abstrasă, ca o amorțită reptilă, ține ochii pe jumătate închiși. ce-și împărtășesc, oare, pe tăcute, din trăirea ascunsă? le e de ajuns că sunt parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]