5,312 matches
-
smash, smash, smash....până la next level, când apare Prigoana și se complică acțiunea", a scris Mihaela Rădulescu pe contul ei de socializare. Comentariul Mihaelei Rădulescu a stârnit amuzamentul a peste 1.500 de fani virtuali. Interzis de CNA din cauza greșelilor gramaticale și a încălcării legislației audiovizualului în ceea ce privește informarea corectă a publicului, spotul Adrianei Bahmuțeanu cu țigaia Dry Cooker a fost reluat, după ce a suferit o mică "ajustare".
Mihaela Rădulescu, comentariu acid la adresa Adrianei Bahmuțeanu by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/72012_a_73337]
-
argou - bunăciune, băbăciune, mortăciune (cu sensul "omor") - și chiar unele formații recente și de circulație redusă, precum pornăciune ("film porno", în 123urban.ro). Caracteristică e, în cele mai multe cazuri, calitatea de sufix inutil morfologic și semantic, care nu schimbă nici clasa gramaticală, nici sensul, adăugînd doar marca "argotic": o babă - o băbăciune; bună - bunăciune, porno-pornăciune. E probabil ca această valoare să provină din conotațiile negative transferate asupra sufixului de la destul de mulți termeni negativi care îl cuprindeau deja (stricăciune, urîciune, spurcăciune etc.); probabil
Ciunisme by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8730_a_10055]
-
Nicio deosebire, așadar. Eventualele diferențe sunt net în defavoarea citatelor din Raport, pentru că, dacă agramatismele puse de Caragiale în gura personajelor sale aveau/au o finalitate preeminent estetică și se situau în sfera moralității artei (așa cum a demonstrat-o Maiorescu), siluirile gramaticale, la care e supusă limba română în trăncăneala de la radio și televiziune, reprezintă un pericol public. (Vezi citatul reținut din preambulul la Raport!) Cu atât mai mult cu cât Caragiale a rămas în posturile postumitate cu o dublă victorie: o dată
Bietul Caragiale by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8832_a_10157]
-
poet (greșelile de transcriere și de tipar, unificarea și aducerea la zi a normelor lingvistice). Aceasta explică într-o oarecare măsură de ce poetul, considerat astăzi întemeietorul limbajului poetic modern în limba română, era criticat în stricta lui contemporaneitate pentru greșelile gramaticale, prozodia imperfectă și precaritatea limbii sale literare. Cel puțin din perspectiva studiului lui Iulian Costache, brand-ul Eminescu îl vizează exclusiv pe poet. Publicistul (periodic, în funcție de cursul istoriei, reinventat din considerente politice) și prozatorul nu au contribuit substanțial la modelarea
Nașterea unui brand by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8842_a_10167]
-
risca adesea să anuleze ironia: sfatul "Copiați o teză oarecare și încheiați-o" (2000, p. 30) își recapătă sensul ironic în formularea actuală: "Copiați o teză oarecare și terminați povestea" (2006, p. 45). Erau în prima versiune și cîteva erori gramaticale - una care se păstrează, de altfel, e negația expletivă, confundabilă cu o negație reală: "fără a nu ține cont" (2000, p. 32) / "fără să nu ții cont" (2006, p. 48) - și cîteva gafe culturale, precum: "Muzeul de la Louvre" (2000, p.
"Teza este asemenea porcului..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9775_a_11100]
-
cu vorbirea lor cântătoare. Din metru în metru pătrat, vorbirea se schimbă. Cuvintele, accentul, felul cum sunt rostite, într-un amestec ce se ia la întrecere cu diversitatea produselor expuse. Limba aici este vie, concretă. Nu spun că o greșeală gramaticală îl costă pe vânzător, ca în presă, radio, televiziune, parlament. Și nici că frazele ar angaja cine știe ce urmări. Piața-i piață. Corect vorbești, corect vinzi. Cumpărătorul se ia, instinctiv, și după modul cum i se adresează "țăranii". Din tarabă în
Garda literară by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9795_a_11120]
-
și prezentarea grafică, menținîndu-și însă trăsăturile caracteristice. între acestea, pamfletul-editorial semnat Aristarc, în rubrica Punctul pe i, începută în pagina I. în numărul recent, indignarea lui Aristarc, sub titlul De ce mîncați acuzativul?, e îndreptată și spre cei care ignoră normele gramaticale: "Nu mai este cazul să ne jucăm cu lucrurile serioase. Nu mai sîntem dispuși astăzi să acceptăm nici o minciună și nici să ne amuzăm de atacul analfabet împotriva rostirii și scrisului limbii române". Ceea ce e amuzant e că înverșunatul pamfletar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9805_a_11130]
-
vînturile oceanelor, ale (sic!) marinelului pe care l-am cocoțat la Cotroceni". Dacă citim o singură pagină din Jurnalul literar, să spunem ultima, cea pe care continuă Aristarcul, vom observa că nici colaboratorii nu stau prea bine la capitolul corectitudine gramaticală. Astfel, Radu Drăgan, în tableta Dezgustul, sau pune punctul pe prea puțini i, sau pe prea mulți: "Miticii lui Caragiale erau niște pramatii simpatice; Miticii anului 2007 sînt mahalagii (sic!) epocii comuniste ajunși miliardari, prim-miniștrii (sic!) și președinți ai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9805_a_11130]
-
mai străin acestui autor proteic decât operațiuni ale minții precum analiza, sinteza, comparația, abstractizarea, generalizarea, concretizarea. Nicolae Breban este posesorul unui suflu epic de mare forță, romanele sale par scrise după dicteul automat, adesea în disprețul regulilor de punctuație și gramaticale. Cititorul este pus în fața unei revărsări de magmă narativă, în care s-au topit de-a valma întâmplări din cotidian, judecăți filosofice, dezbateri pe teme obsesive, observații asupra comportamentului uman. Totul este descriere mai mult sau mai puțin aleatorie a
Dilemele prozatorului în tranziţie by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9875_a_11200]
-
româna vorbită din secolul al XIX-lea este gramatica publicată în franceză și sub pseudonim transparent de Alecsandri: Grammaire de la langue roumaine, par V. Mircesco, précédée d'un aperçu historique par A. Ubicini, Paris, Maisonneuve et Cie, 1863. Partea propriu-zis gramaticală a cărții e destul de sumară și banală; mult mai interesant e restul - un vocabular și ghid de conversație extrem de bogat, propus de un autor cu simțul limbii populare și al dramatizării. Textul cuprinde, de exemplu, lungi conversații în jurul felurilor de
Descărcare de cărți by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9944_a_11269]
-
de formare a unei ambianțe muzicale (în Prop a Vicmar). Dincolo de asumarea acestor "variabile conceptuale", interpretului îi mai este dat să releve variile straturi de percepție și accepțiuni ale unor atare lucrări: sensul finalității (ca scop al traseului temporal), sensul gramatical (ca dispoziție particulară a obiectelor sonore), sensul figurativ (ca declanșator de sugestii și asociații muzicale) și, nu în ultimul rînd, sensul etic (cel ce mărturisește raportul dintre idee și expresia ei sonoră). Dar sensul etic poate surveni și din retorica
Când accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9949_a_11274]
-
vorbită, se manifestă o tendință destul de puternică de concretizare a unor substantive abstracte: acestea primesc sensuri noi (trecîndu-se de la desemnarea fenomenului abstract și general la indicarea unor subtipuri și mai ales a unor manifestări concrete) - și își modifică anumite trăsături gramaticale: dobîndesc forme de plural și posibilitatea de a se combina cu numerale. Cîteva dintre concretizările recente au atras atenția prin folosirea lor în discursul politic, în stilul necultivat și neglijent al unor politicieni; sînt de altfel destul de prezente și în
Populisme și aroganțe by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9033_a_10358]
-
de pildă, vocabularul punerii în scenă cinematografice (travelling, zoom, plonjon etc.) - sunt susținute de o doxa complezentă. Multă lume crede că acest lucru este mai puternic, mai intens nou în raport cu discursul sintaxic al gândirii, deci cu retorica tradițională, dar și gramaticală, logică, profundă etc.; și că, datorită aranjamentului tehnic al lucrurilor (mai cu seamă cinematografice), gândirea ar fi descoperit moduri de apoziție cu totul inedite. Nu sunt de aceeași părere. În ce mă privește, dispozitivul sintaxic poetic, deci profund, al limbii
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
îl transplantează în conversația uzuală), mulți vorbitori se tem de cacofonie, pe care o semnalează - "aceștia se uitau ca la mașini străine (ca curca în lemne - scuzați cacofonia)" (romanialibera.com) - sau o evită cum pot mai bine: prin inserarea nemotivată gramatical a unei virgule ("m-aș uita ca (,) curca-n lemne fără să-nțeleg despre ce e vorba", genialamerican.wordpress.com), prin înlocuirea cam prețioasă a lui ca cu precum ("a se uita precum curca'n lemne", 123urban.ro) sau pur
"Curca în lemne", "broasca la barieră"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9143_a_10468]
-
de ani în urmă, am crezut că e o creație glumeață, un joc de cuvinte pornind de la familiar-argoticul mișto. seamănă cu mișto prin formă (structură silabică, secvența sonoră finală) și mai ales prin sens ("bun, frumos"). Din punct de vedere gramatical, ca și mișto, e un adjectiv invariabil care își poate crea în română și un feminin analogic (caștoacă - vezi miștoacă); poate fi folosit și adverbial, deși în această ipostază apare mai rar. În limbajul tinerilor, prin anii 1970-1980, nu a
Cașto by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9312_a_10637]
-
apoi un prim computer de birou, apoi un al doilea, mai sofisticat, un "Packard Bell", apoi un al doilea computer portabil mai sofisticat, un "Tochiba"... Computerele m-au ajutat mult, pentru că aveau această fantastică generozitate de a-mi semnala... greșelile gramaticale și de ortografie cînd scriam în franceză. Piese și peregrinîri: de la doamna Vernescu la doamna Grubach... D.P.: Care au fost locurile cele mai faste în care ți-ai scris piesele? M.V.: Ori de cîte ori îmi recitesc piesele din perioada
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]
-
și peste reaua-voință a refuzului de a asculta, cazuri extreme care anulează oricum orice dialog, pentru a ajunge la o ultimă observație: discuțiile actuale indică și o reală ignoranță în domeniul (socio)lingvistic. Persoane care au învățat în școală analiza gramaticală și care știu să vorbească, mai bine sau mai puțin bine, cel puțin o limbă străină par să ignore unele noțiuni fundamentale legate de învățarea limbii, bilingvism, contact lingvistic etc. Mulți nu conștientizează scopurile și metodele predării limbii materne în
Limbi străine by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9357_a_10682]
-
unele noțiuni fundamentale legate de învățarea limbii, bilingvism, contact lingvistic etc. Mulți nu conștientizează scopurile și metodele predării limbii materne în școală (deprinderea normei literare alături de uzul dialectal, exersarea structurilor limbii culte scrise și vorbite, dezvoltarea unui ansamblu de concepte gramaticale care ușurează abordarea oricărei alte limbi) și în ce măsură diferă aceasta de studiul unei limbi non-materne - adică (cu termenul care unora le dă fiori) străine: formarea structurilor gramaticale de bază, a deprinderilor comunicative etc. La fel, nu mulți își dau seama
Limbi străine by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9357_a_10682]
-
dialectal, exersarea structurilor limbii culte scrise și vorbite, dezvoltarea unui ansamblu de concepte gramaticale care ușurează abordarea oricărei alte limbi) și în ce măsură diferă aceasta de studiul unei limbi non-materne - adică (cu termenul care unora le dă fiori) străine: formarea structurilor gramaticale de bază, a deprinderilor comunicative etc. La fel, nu mulți își dau seama de importanța studiilor contrastive și de avantajul de a avea instrumente didactice bazate pe o perfectă cunoaștere a diferențelor dintre limba maternă și limba străină în curs
Limbi străine by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9357_a_10682]
-
titlului. Unde o fi cealaltă? O găsim mai la vale înainte de conjuncția și: "Vă rugăm să respingeți, și să primiți..." Dl. N. M. nu cunoaște nici rostul majusculelor ori scrie cu doi i infinitivul verbului: a citii (!). în aceste condiții gramaticale precare, ce mai contează că membrii GDS sînt acuzați că se droghează în sediul rîvnit de dl. N. M. Oare unde am mai citit, cu ani buni în urmă, o acuzație asemănătoare și la cine se referea ea? Ați uitat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9415_a_10740]
-
de limbă literară a fost înțeleasă vreme îndelungată în accepții diferite.Astfel în funcție de zona în care trăim folosim fie limba populară sau limba literară.Limba populară este vorbită mai ales în mediul rural ( regionalisme), iar cea literară în mediul urban (gramaticală). La fel și în Banat limba diferă de la sate la orașe. Amintim câteva cuvinte din mediul rural bănățean: avliecurte la casă sau la biserică; sobă- cameră; arvuna-avans; chicita- îmbrăcată de sărbătoare; bina- scenă; bumb-nasture; duiumbelșug; aramiz- mătase ; barabule-cartofi; paradaiseroșii; apipia-
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
atașat, formular atașat) se izolează, apare în dependență de verb, tinzînd să se adverbializeze; a trimite atașat șcevaț; a primi atașat sînt structuri reduse, reorganizate, acceptabile; plasate la începutul frazei și urmate de "vă rugăm să primiți", ele răstoarnă logica gramaticală, printr-o inversiune neobișnuită și prea complicată. Problema principală e totuși de natură nu sintactică, ci semantico-pragmatică. Mi se pare că în normele politeții lingvistice românești marca suplimentară de insistență (vă rog) însoțește în mod prototipic oferte favorabile interlocutorului, materiale
"Vă rog găsiți atașat..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9496_a_10821]
-
corecte și fără emfază, care să identifice timpul, locul și natura unui anumit eveniment cultural, mediile oferă, într-o cantitate îngrijorătoare, păreri personale emise de către persoane inexistente în esență. Iar semnele sigure ale acestei inexistențe sînt verbiajul, delirul ideatic, agresiunea gramaticală, incontinența frazeologică. Să fie responsabilă de această stare de lucruri o conștiință colectivă sedusă egal de exclamația narcisiacă și de retorica tînguirii, care nu vrea nicidecum fapte nude și alte asemnea banalități, ci doar hrană incantatorie pentru cine știe ce voluptăți obscure
Secvențe estivale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9530_a_10855]
-
replica publicitară: "Roacăre, tunde-te" (motociclism.ro), "roacăre, ai nu vii la o pizza?" (merluc.ro), "nu mă supăr dacă îmi zice lumea Ťroacăreť" (icehot.word-press.com) etc. Mai mult, forma cu diftongul oa se extinde și asupra celorlalte cazuri gramaticale în care apare cuvîntul (la nominativ, acuzativ, genitiv, la singular și la plural): "Roacăru' blond" (non-sense.ablog.ro), "cu dedicație specială pentru roacări această reclamă pe care o știți cu toții cred" (220.ro); Nici yo nu sufăr roakerii" (220.ro
"Roacăre" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9545_a_10870]
-
mai ales cu intenția de a provoca un efect comic - o deformare tipică tendințelor limbii populare. Diftongul oa, rezultat al unei alternanțe fonetice produse în evoluția limbii române (condiționat de accent și de vocala din silaba următoare, în diverse forme gramaticale: frumos / frumoasă, domn / doamne! etc.) e conotat ca popular, acolo unde apare în variație cu conservarea sunetului o (bioloagă, filoloagă, doape, riboane, laptoape etc.). În mod special vocativul în -e, care produce alternanța o /oa - de tipul Antoane, Solomoane - este
"Roacăre" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9545_a_10870]