319 matches
-
buzele lui despicate semănând cu niște caltaboși, mișcându-se în timp ce citea versurile din broșură, spuse spre reportofonul Contelui Calomniei: — Sigur, am crezut că o să avem un sistem stereo aici. În obiectivul videocamerei Agentului Ciripel, Bucătarul Asasin ridică în dreptul feței lui grase lingura plină din care sufleul de spanac se prelingea verde, spunând: — Eu sunt bucătar profesionist. Nu critic de restaurante. Dar nu pot rezista trei luni doar pe cafea solubilă... Desigur, toți au spus că-și vor scrie totuși operele, poemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de la mine. Ele vroia să fiu cât mai romantic: „Lasă-mă, că nu sunt romantic! Când am fost afară, romantic. Cât sunt aici...“ - „Păi, spune-mi orice!“. Îmi dădeau amintire păr din cap, păr de jos. Da, am avut una grasă rău. Și tot așa, eu sus, ea jos. Mi-a trimis bikini ei pe caleașcă. Și trăgeam bikinii și ei nu se mai terminau. Că era grasă rău. Intram și eu și mai intra trei inși în ei. „Ia-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Livia și Manlio, care acum țopăia în spatele meu, căutând complicitatea unei mititele cu privirea rătăcită. Am cuprins talia groasă a Raffaellei și am tras-o după mine într-un duet clătinat. Ea se împiedica în caftanul prea lung, burta-i grasă gâlgâia lipită de a mea când o catapultam în mulțime. Să dansăm, Raffaella. Să dansăm. Peste câțiva ani burta ta va fi sub mâinile mele o halcă de carne izolată între bucăți de pânză și de pe perna cu ștampila albastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
-o până în ultima zi. O priveam și ochii mei stupizi luceau plini de încredere și nu avea nici o importanță dacă nu mânca, era doar obosită. Trebuia să doarmă și să viseze, în timp ce eu aș fi mângâiat-o în ciuda lunei aceleia grase, iar dacă i s-ar fi făcut foame în timpul nopții, aș fi mers în bucătărie să fur ceva, un pic de pâine, o felie de tobă. Și aș fi privit-o ca o iubire în noapte cum mănâncă. A vomat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și zâmbi din nou. Apoi o sărută pe obraz și se întoarse să plece. — Noapte bună, Emmy. Ai grijă de tine. — Noapte bună, Paul. Și tu au grijă. Ea urcă în lift și, înainte să se închidă ușile, el dispăru. — Graso! Graso! Graso! croncăni nesuferita pasăre. Se trezise, asemenea unui bebeluș, la ora 5.45 dimineața — sâmbăta! — și refuza să se culce la loc. Adriana încerca să o liniștească, să-i dea ceva de mâncare, s-o țină în brațe, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
zâmbi din nou. Apoi o sărută pe obraz și se întoarse să plece. — Noapte bună, Emmy. Ai grijă de tine. — Noapte bună, Paul. Și tu au grijă. Ea urcă în lift și, înainte să se închidă ușile, el dispăru. — Graso! Graso! Graso! croncăni nesuferita pasăre. Se trezise, asemenea unui bebeluș, la ora 5.45 dimineața — sâmbăta! — și refuza să se culce la loc. Adriana încerca să o liniștească, să-i dea ceva de mâncare, s-o țină în brațe, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
din nou. Apoi o sărută pe obraz și se întoarse să plece. — Noapte bună, Emmy. Ai grijă de tine. — Noapte bună, Paul. Și tu au grijă. Ea urcă în lift și, înainte să se închidă ușile, el dispăru. — Graso! Graso! Graso! croncăni nesuferita pasăre. Se trezise, asemenea unui bebeluș, la ora 5.45 dimineața — sâmbăta! — și refuza să se culce la loc. Adriana încerca să o liniștească, să-i dea ceva de mâncare, s-o țină în brațe, să se joace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
zăbrele. Ești bolnav? Abia când Otis înclină capul în felul acela sugestiv — și arătând perfect sănătos — Adriana își dădu seama că fusese păcălită. Ieșise deja din baie și se afla în hol pe la jumătatea drumului, când Otis strigă din răsputeri “Graso!” de trei ori la rând, oprindu-se numai să cârâie între țipete. — N-ai decât să crăpi, șobolan înaripat. Sper să fie o moarte lentă și chinuitoare. O să țopăi de mormântul tău de pasăroi nenorocit. Toată povestea asta o înfuria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
toată luna septembrie fără ca Emmy să aibă ocazia să le spună față în față, dar era încântată că așteptase până acum. — Nuuuu, făcu Leigh uitându-se pe deasupra paharului de vin cu o privire de maxim șoc. — Daaaaaaaa, fredonă Emmy voioasă. — Graso! Graso! Fată grasă! chirăi Otis. Adriana lovi colivia cu dosul mâinii și imediat Otis încercă s-o ciupească. — Povestește-ne tot! Cine era? Unde? Când? Cum? A fost bine? E viitorul tată al copiilor tăi? Emmy se așeză pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
luna septembrie fără ca Emmy să aibă ocazia să le spună față în față, dar era încântată că așteptase până acum. — Nuuuu, făcu Leigh uitându-se pe deasupra paharului de vin cu o privire de maxim șoc. — Daaaaaaaa, fredonă Emmy voioasă. — Graso! Graso! Fată grasă! chirăi Otis. Adriana lovi colivia cu dosul mâinii și imediat Otis încercă s-o ciupească. — Povestește-ne tot! Cine era? Unde? Când? Cum? A fost bine? E viitorul tată al copiilor tăi? Emmy se așeză pe podea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
-o înainte. Adriana luă un pliant cu lista de meniuri de pe măsuța de cafea și începu să se uite prin el. — Haideți să comandăm acum ca să ne aducă până începe serialul Grey’s. Sushi? — Stai o clipă, spuse Emmy. — Stai! Graso! Stai! Graso! croncăni Otis. — Nu știu cum de suporți creatura asta respingătoare, zise Adriana. Emmy îi luă Adrianei pliantul din mână, apoi smulse telecomanda de la Leigh. Închise televizorul, apoi spuse: — Vă rog să-mi acordați toată atenția. Leigh oftă. — Te-ai logodit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Adriana luă un pliant cu lista de meniuri de pe măsuța de cafea și începu să se uite prin el. — Haideți să comandăm acum ca să ne aducă până începe serialul Grey’s. Sushi? — Stai o clipă, spuse Emmy. — Stai! Graso! Stai! Graso! croncăni Otis. — Nu știu cum de suporți creatura asta respingătoare, zise Adriana. Emmy îi luă Adrianei pliantul din mână, apoi smulse telecomanda de la Leigh. Închise televizorul, apoi spuse: — Vă rog să-mi acordați toată atenția. Leigh oftă. — Te-ai logodit? Te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
s-ar fi ales de bietul Otis. Se întâmplase abia săptămâna trecută și a fost o surpriză binevenită. Adriana tocmai se dezbrăcase de pijamale și turna sare de baie în cadă când, de pe stinghia lui de lângă toaletă, Otis a strigat “Graso!” Instantaneu Adriana și-a ațintit privirea în oglindă să se asigure că nu se umflase peste noapte; când a văzut mulțumită că pulpele ei arătau ferme ca întotdeauna, s-a întors să se uite la Otis. Stătea pe o bară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Otis a slobozit un oftat trist și lung și a cârâit “Grăsană” cu un calm resemnat. Abia atunci Adriana și-a dat seama că Otis credea că el e gras, nu ea. În tot acest timp în care Otis strigase “graso” și “grăsană”, de fapt el strigase după ajutor! El probabil știa că Emmy îi oferea întotdeauna prea multă mâncare în încercarea disperată de a-l liniști. Bietul de el! Cum să se controleze când în colivia lui se perindau cantități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nu are de ce să-i fie rușine. Ești gata? Otis continuă să molfăie. Adriana îi puse oglinda în față și așteptă ținându-și respirația. Erau apropiați, simțea asta, dar până acum Otis nu reușise să meargă mai departe de strigătul “Graso!” când vedea reflexia propriei lui imagini. Ținu oglinda nemișcată și așteptă, sperând ca el să spună cuvintele potrivite. Era clar fermecat de propria lui imagine — semn bun, dacă era să se ia după așa ceva — căci își înfoie ușor penele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o dimineață de mai", pentru că "din luna mai" lungea mai mult cadența. S-A ARĂTAT APOI FOARTE PREOCUPAT DE ADJECTIVUL "SUPERBĂ". I SE PĂREA INEXPRESIV ȘI EL CĂUTA TERMENUL CARE AR FOTOGRAFIA DINTR-O DATĂ FASTUOASA IAPĂ PE CARE O IMAGINA. "GRASĂ" NU MERGEA, ERA CONCRET, DAR PUȚIN PEIORATIV. "STRĂLUCITOARE" ÎL ISPITISE O CLIPĂ, DAR RITMUL NU SE POTRIVEA. ÎNTR-O SEARĂ A ANUNȚAT TRIUMFĂTOR CĂ GĂSISE CUVÂNTUL: "O NEAGRĂ IAPĂ ALEZANĂ''. NEGRU INDICĂ, DUPĂ PĂREREA LUI, LA UN MOD DISCRET, ELEGANȚA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
trebui să fie satisfăcută. ― Tu nu știai? întrebă Brett hârâind. Ripley nu poate fi satisfăcută! De după ecranul de intrare pe care lucra se auziră șuierături și pârâituri. Parker se uită la difuzorul tăcut și mârâi. ― Dacă nu primim o primă grasă după toate astea, eu mă plâng. Am câștigat o plată dublă. Să-i zică primă de risc! De data asta, Compania ar face bine să ne plătească bine, de nu, plecăm la Ghildă. Nu ne mai murdărim mâinile degeaba. ― Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și bine îmbrăcat - să aibă niște dinți atât de ascuțiți. În privința asta, se aseamănă mult cu femeile: cu cât sunt mai coafate, mai parfumate și mai bine îmbrăcate, cu atât au dinții mai ascuțiți. Și mușcă mai bine. Robespierre urăște grasele și bărbații cu ochelari. De fapt, urăște pe toată lumea, când e treaz. Pentru că trebuie spus despre el că nu prea ține la băutură. La fel ca oamenii - cei mai buni prieteni ai câinilor -, după ce ia ceva mai mult la bord
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
lumânare dinmâinile primului, zâmbea. A luat-o, a suflat în ea. Chipul copilăros al bătrânului pacient dispăru instantaneu, odată cu flacăra. Domnul Vasile s-a apropiat, zâmbind, de următorul. Cucernicul neurastenic, cu părul vâlvoi. I-a stins și acestuia lumânarea. Apoi, grasa cu păr verde și cu privirea diavolului. Apoi, următorul și iar următorul. Când se pregătea să sufle în lumânarea băiatului care tremura, zgâlțâindu-se, neputincios, s-au stins, dintr-odată, ca la un semn, cu toții. Ca la un semnal, toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să mi-o scot din minte pe vrăjitoarea aia nenorocită. Mă uit în carnețelul lui. Prima pagină e plină cu caricaturile Vanessei. A trecut de la reprezentarea tipei cu coarne la una călare pe mătură, plină de coșuri și exagerat de grasă. Se vede că se simte mai bine. „O idee bună“, îmi zic. Poate că și viitorului nostru grup i-ar prinde bine niște ședințe de terapie prin artă. Capitolul X Apartamentul lui Finn e mai elegant decât am crezut. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
puțin șoldul ca să-i văd reacția, iar el închide ochii și mă strânge și mai tare în brațe, apoi mă sărută, mă sărută, mă sărută pasional, în timp ce eu îmi trag burta înapoi ca să nu-și dea seama cât sunt de grasă. După un timp destul de lung, simțim nevoia de aer și respirăm adânc. Mă desprind puțin din îmbrățișarea lui și mă întind lângă el, într-o pasageră stare de semiconștiență. Stăm așa, față în față, zâmbind prostește, cu totul prizonieri obsesiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dar știa că e noapte, după miros. A doua zi dimineață auzi iar o bătaie în ușă. Babo, pensia! Bine dar am luat-o ieri, șopti ea fără să fie auzită întinzând buletinul. Luă banii și puse repede mâna pe grasa invizibilă. Ascultă, am mai luat odată. Da! răspunse Invizibila, luna a trecut. Ce repede trece timpul, spuse Mioara așezând banii peste ceilalți din care nu apucase să cheltuiască un sfanț. În capul ei se făcu deodată un gol imens, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Că i-am spus după aceea că vom avea copii, cum ne găsim și noi un loc... Acum, această sarcină îi confirmă spusele mele, știe că nu am mințit-o... - Ești nebun! Ce știu eu ce i-ai scris tu Grasei? Suntem de două luni în Canada, nu avem locul nostru, nu avem bani... - Avem joburi. Nu joburi bune, dar copiii lui Art și ai lui Metro nu au nici unul din ei serviciu. Dintre copiii lui Alison, lucrează doar unul, pune
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
nimic, În cel mult zece - douăzeci de minute totul va fi gata. Veniți să vă Îmbrățișez, dragii mei dragi! Abia aștept să așezăm bucatele pe masă, să ciocnim un păhărel de “țuică de prună” și, nu În ultimul rând, o “Grasă de Cotnari”, care este și “bătrână” pe deasupra. Dar să mergem În sala de mese. Maria se va ocupa de acum Încolo de așezarea și servirea celor pregătite. Maria, o femeie În jur de 55 de ani, plinuță, roșcovană, cu bujori
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
auzul poreclei pe care au decis-o pentru mine. E o poreclă pe care o aveam la școală, una pe care am încercat s-o uit tocmai pentru că numai simpla rostire a ei îmi aduce aminte și acum că eram grasa clasei, cea evitată, mereu lăsată pe dinafară. Dar Sophie și Lisa continuă să mă strige Mimey, în felul lor vag superior. Poate că nu mă știu ele din școală, dar știu foarte bine că nu suport numele ăsta, pentru că odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]