987 matches
-
că vinovați de necazul lor sunt numai polițiștii și procurorii care vor să-i „înfunde”. Că, vezi Doamne, și ei sunt creștini. Îi găsești chiar în biserici, rugându-se... să nu fie prinși la multele păcate care le macină viața... „Greul însă cade pe umerii noștri, cei care suntem hotărâți să vindecăm Gara de Nord de cumplita boală a poluării morale”, spun 14 polițiști, care promit că se vor ține de cuvânt. E greu, pentru că victimele societății de tranziție, una rece și nemiloasă
Agenda2005-19-05-1-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283671_a_285000]
-
poate mai scapă ei, puțin, de grija noastră, dar nu de tot, pentru că un părinte continuă să-și facă griji pentru copiii săi, prin natura firii, până în ultima clipă. Însă, în acest moment, din nefericire, pentru dragii noștri părinți începe greul. Anii au trecut, viața și-a pus amprenta, bolile se adună, singurătatea îi invadează, iar noi, copiii, devenim prea ocupați, plictisiți, poate, de prea multele probleme ce le au „acești bătrâni" și unii, poate, uităm cu totul de ei. Nu
PLEDOARIA NEUITĂRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384751_a_386080]
-
Poeme > Duioșie > CIREȘUL Autor: Margareta Merlușcă Publicat în: Ediția nr. 2293 din 11 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Cireșul Abia-și deschise mugurașii albi, Cănd iarnă l-acoperi cu fluturi dalbi, Crenguțele-i fragile înflorite-n mai, Se aplecau sub greul unui rece strai. În noapte, gerul din adormire se trezi, Iar din ținuturile înghețate, el veni Și-nvălui în ghiață gingașii mugurași, Ce tremurau ca niște puișori golași. Dar soarele, în grabă răsari în zori Și cu-n sărut topi
CIREȘUL de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385131_a_386460]
-
ne-ncetat/ Frunzele, ce au picat/ În grădini și peste tot...”, iar roadele se oferă generos culegătorilor - Fructe pe ram. Un motiv literar, precum sperietoarea conferă peisajului autumnal o notă originală prin bonomie și jovialitate: „Dac-ați ști cât e de greu/ Să rămâi în ploi și soare,/ Câmpul să păzești mereu!/ Nici fărâmă de mâncare,/ Niciodată, nu mi-au dat,/ N-am nimic de încălțat/ Și, vedeți, m-au îmbrăcat/ Doar în haine de-aruncat!” (Sperietoarea); altul, greierele, se înscrie în
DE ANA DOBRE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384419_a_385748]
-
de Dumnezeu și rușinea de oameni”, promovarea la conducere a oamenilor cu caracter, demni de a fi exemplu în societate. Idei perimate? Nicidecum. Clasa politică nouă dacă nu se va forma din persoane credincioase lui Dumnezeu, nu vor putea duce greul unei politici în cadrul confuz al acestui mileniu plin de schimbări, presiuni de tot feluri. Se impune seriozitate, discipină mentală, corectitudine și statornicie în ceea ce privește respectarea legilor și principiilor unei societăți umane. Nu e timp de certuri politice, religioase sau oricare ar
DESPRE POLITICĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384568_a_385897]
-
la cer și Sfinții lui de Sus, / La Sfântul tuturor, la Tatăl Nostru, / Să-mi mângâie durerea ce-o mai am de dus, / Pricinuită de ce-i rău și răul vostru, / Iar crucea-mi ce o port o știe-acest stilou, / Ce greul vieții-a oblojit, când l-am condus, / Tot eu..., doar eu... Și numai eu...” (Durere). Rugăciunea ei este modestă, nu cere mult, ci doar atât cât îi este necesar să reziste până la împlinirea finală a destinului său: ”Ascultă-mi te
GÂNDURI ÎNSUFLEȚITE SPRE ASFINȚIT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382477_a_383806]
-
tot ce au bogații prea mult în portofel. Din luxul lor de vis ia și, te rog, împarte La necăjiții care n-au să-și cumpere o pâine, Le lasă din prea mult atât cât e nevoie Să nu cunoască greul, nici grija cea de mâine. Pe cei bogați așează-i la masa-mbelsugată Cu cei flămânzi și goi și făr' de adăpost, Le toarnă-n suflet milă și dă-le lacrimi calde Pentru-a-mpărți prea-multul cu cei ce n-au
DA, DOAMNE, SĂRMANILOR de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382559_a_383888]
-
partea inimii, cum este voioșia ce trebuie stoarsă conștiinței, chiar și de-i numai de o clipă, și fructificată, chiar de-i peregrinarea unei unde pe o mare în furtună...! Oricum am trecut și trecem prin ani, chiar pieptiș, cu greul urcând, chiar curmeziș căzând, ori viclean, pe lângă greu, sau pe vreo cale făcută, inima voioasă răsplătește fiecare trudnicie cu mângâiere. Antologia spectacolelor de teatru are în alcătuire o capodoperă ce nu-și consfințește limitele sale în mijloacele cronicarului, ci în
VIVA REVISTA PEREGRINÂND MOLDOVA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383810_a_385139]
-
RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Beletristica > CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ Autor: Gabriela Ana Balan Publicat în: Ediția nr. 1880 din 23 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Un singur cuvânt ne poate izbăvi de tot greul și durerea vieții: cuvântul IUBIRE.″ (Sofocle) Zi de toamnă târzie cu frig și vânt dușmănos, cu frunze arămii alergând bezmetice între bordurile înalte, căutând adăpost printre picioarele trecătorilor, roțile mașinilor și ascunzișurile rigolelor. Nori negri, vineții se alungă pe cerul
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
cei sfinți. Nu lăsa durerea-n suflet să te-apese cu-ndârjire, Orișicât de grea e crucea, Dumnezeu ți-a dat putere Ca să biruiești ispita. De privești a Sa jertfire, Vei primi prin Duhul Slavei o deplină mângâiere. Iar de greul te oprește să înaintezi, gândește, Ce-s 80 de ani pe Terra, ce-i trăirea-n veșnicie, Te încrede-n promisiunea Celui care te iubește, Încât Și-a jertfit chiar Fiul, ca să-ți fie bine ție. Nu lăsa nimic în
LUPTĂ-TE LUPTA CEA BUNĂ de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384081_a_385410]
-
la cules, prima echipă era formată din cei ce tăiau curpenele pepenilor ce erau copți de obicei acest lucru îl făceau bătrânii spanioli ce aveau experiență în domeniu și nu-i tăiau de verzi. Din urmă veneau cei ce duceau greul acestei munci, ce este una din cele mai grele din agricultură. Erau ecuadorieni și doi români în acea echipa aproape toți până în treizeci și trei de ani doar cu excepția lui Vasea ce avea seaizeci de ani era de origine lipovean din Sulina
VASEA de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384088_a_385417]
-
al Uniunii Scriitorilor din România, al cărei membru titular a fost.De asemenea, de-a lungul anilor, a fost cinstit cu o serie de premii și medalii culturale printre care se numără premiul de dramaturgie al Uniunii Scriitorilor, pentru volumul "Greul pământului" (1982), premiul special pentru volumul "Din spumele mării", obținut la Salonul de carte din Oradea (1995), marele premiu pentru poezie al Festivalului internațional de poezie "Lucian Blaga", Cluj-Napoca (1999), premiul pentru "Opera omnia", al Uniunii Scriitorilor Cluj - Napoca (2001
ARHIEPISCOPUL ŞI MITROPOLITUL BARTOLOMEU VALERIU ANANIA – ACUM LA ÎMPLINIREA A CINCI ANI DE LA NAŞTEREA SA CEA VEŞNICĂ, ÎN CERURI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384085_a_385414]
-
trece./ Atâta murmur de izvor,/ Atât senin de stele,/ Și un atât de trist amor/ Am îngropat în ele!/ Din ce noian îndepărtat/ Au răsărit în mine!/ Cu câte lacrimi le-am udat,/ Iubito, pentru tine!/ Cum străbăteau atât de greu/ Din jalea mea adâncă,/ Și cât de mult îmi pare rău/ Că nu mai sufăr încă! [...] Și poate că nici este loc pe-o lume de mizerii/ pentr-un atât de sfânt noroc/ străbătător durerii.” Poetul devine dezamăgit și acest
167 DE ANI DE LA NAȘTEREA POETULUI NOSTRU NAȚIONAL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383303_a_384632]
-
altoi, Beția vieții-o tragem cu nesaț Și uneori suflăm „rămâi cu noi” În vara vieții, apriga vâltoare Ne-aruncă diamante și gunoi, Furați de timp, mai spunem cate-odată Vre-un rar și disperat „rămâi cu noi” Iar când sub greul anilor zvârlim O ultima privire înapoi, Un vis stingher ne prinde tot mai des Șoptind înfrigurați „rămâi cu noi” Rămâi cu noi căci soarele, pe-o dungă, Răzleți ne trece-n seara de apoi; De-aceea frânge colțul sfânt al
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
crescut/ Pe acești soldați/ Și bravi români/ Eu niciodată/ N-am să-i uit!/ Cu sânge și cu viața lor/ A noastră glie au plătit / Exemplul lor e grăitor/ Să fim azi un popor unit/ Uniți la bine și la greu/ Sculați, români!/ Să ne unim!/ Dar pentru cei de lângă noi/ Ce suntem gata să jertfim?/ Copiii ne vor întreba/ De-un sfert de secol ce s-a dus/ Și s-a distrus tot ce-a fost bun/ Valorile ce astăzi
SĂRBĂTORIREA ZILEI NAȚIONALE A ROMÂNIEI 1 DECEMBRIE 2016 LA ZVOLEN ÎN SLOVENIA [Corola-blog/BlogPost/92941_a_94233]
-
în practică: trecerea de la ecologia propriu-zisă la ecologia spirituală, epurarea subconștientului colectiv de angoasele întreținute timp de decade la rând: deportări, morți, spaime, represiune politică, teama de a grăi românește... Unirea înseamnă supraviețuire. Timp de decade întregi, intelectualitatea a dus greul luptei de eliberare... Până astăzi au rămas uniți scriitorii, redactorii, artiștii, dascălii... Ei rămân avangarda luptei de eliberare a țării. Robust, bine așezat la vorbă, (poate și un pic hâtru), cu o autoironie fină, mânuitor desăvârșit al cuvintelor din graiul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93384_a_94676]
-
toate acele munci obositoare și plicticoase, solicitate de plantele care ne hrănesc și ne îmbracă. Așa erau concepțiile în vremurile acelea. Copilul trebuia să-și însușească experiența milenară a țăranilor români în cultivarea plantelor. Mai trebuia să ne învățăm cu greul acestor munci de când eram mici. Să ne obișnuim și să știm să folosim acele unelte folosite de atâta vreme: sapa, cazmaua, lopata, toporul, chiar târnăcopul. Da...chiar târnăcopul! Mult mai târziu, peste vreo patruzeci de ani, am participat la unele
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
pe brazdă, să înfigem la anumită distanță bulb cu bulb. Uff!... Și traista aia mare...Văzându-ne cu cât „entuziasm” ne uitam la unelte și la traistă, ne-a repezit: - Hai, cucoanelor, că nu vă stricați manichiura! Învățați-vă cu greul și răbdarea. Treceți imediat la treabă! Ultimele vorbe ni le-a spus pe un ton șuierat, azvârlite pe vârful săgeților din privirea sa oțelită. Așa ne-a energizat și ne-a transformat în executanți docili și cuminți. Toți lucram în
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
perspectivă nu îi surâdea deloc. Întorsese lucrurile pe toate părțile, cugetând îndelung. Nu reușise să găsească o soluție, singura variantă la care ajunsese, era aceea de a lua afacerea pe cont propriu. În definitiv, el era cel ce dusese tot greul. El descoperise duhul și tot el pusese la cale și capturarea acestuia. Unde mai pui că tot el urma să își petreacă noaptea sus, pe munte, așteptând ca bestia să cadă în capcana pe care i-o întinsese. Mihailovici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era lung, am luat ceva parale și, ceea ce era cel mai important, am stat lângă ei o grămadă de zile. Chefurile erau colosale, banii erau destui, filmul nu tocmai greu și nici complicat, intriga pe înțelesul publicului, după filmare începea greul, căci mesele icneau, vinul curgea și actorii simțeau că trăiesc. Se filma la Reșița, nu ne deranja nimeni de la centru, treburile mergeau la fix. Stăteam la hotel și asta îmi plăcea, ieșisem oarecum din atmosfera Bucureștiului, mi se părea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
Rătăciri Elenă Marin Alexe Călător pe ruta vieții Și atins de neputința Gârbovit de greul vieții Sugrumat de necredința Peregrin pe cai străine Tânjind după adevăr Amăgit am fost adesea Și mușcând mereu din măr Tot amarul vieții mele L-am simțit mereu pe buze Doar că El privind la mine Nu mi-a aruncat
R?t?ciri by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83349_a_84674]
-
Vapoare grele” (pag. 86) Da!. Marea Mediterană e extraordinară! „Et in Arcadia ego!” Si eu am fost în Tunisia, dar am făcut doar fotografii. Onuc Nemeș a făcut fotografii în cuvinte! Superbe! Imaginile marine umplu sufletul gol al poetului năpădit de greul lacrimei, de durerea de a nu mai avea părinți: „Plânsul greu al mamei / umple pământul de apă” Desenul lui Ștefan Orth acompaniază simfonia de umbre și lumini a acestei cărți. Cea mai recentă apariție de poeme haiku a lui Onuc
ION ONUC NEMEŞ-VINTILĂ: POEME HAIKU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 596 din 18 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/364268_a_365597]
-
altoi, Beția vieții-o tragem cu nesaț Și uneori suflam „rămâi cu noi” În vara vieții, aprigă vâltoare Ne-aruncă diamante și gunoi, Furați de timp, mai spunem cate-odată Vre-un rar și disperat „rămâi cu noi” Iar când sub greul anilor zvârlim O ultimă privire înapoi, Un vis stingher ne prinde tot mai des Șoptind înfrigurați „rămâi cu noi” Rămâi cu noi căci soarele, pe-o dunga, Răzleți ne trece-n seară de apoi; De-aceea frânge colțul sfânt al
POEME BILINGVE (5) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364393_a_365722]
-
1968); Du-te vreme, vino, vreme! (Bucuresti, 1969); Păhărelul cu nectar (1969); Geneze (București, 1971); Steaua Zimbrului (București, 1971); Poeme cu măști (București, 1972); File de acatist (Detroit, 1976; București, 1981); Istorii agrippine (București, 1976); Străinii din Kipukua (București, 1979); Greul pământului, 2 volume (București, 1982); Rotonda plopilor aprinși (București, 1983); Anamneze (București, 1984); Cerurile Oltului, Eseuri teologice (Rm. Vâlcea, 1990); Amintirile peregrinului Apter. Nuvele și povestiri (București, 1991); Imn Eminescului (București, 1992); Acțiunea catolicismului în România interbelică (București, 1992); Poezie
MITROPOLITUL BARTOLOMEU ANANIA de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364442_a_365771]
-
al Uniunii Scriitorilor din România, al cărei membru titular a fost.De asemenea, de-a lungul anilor, a fost cinstit cu o serie de premii și medalii culturale printre care se numără premiul de dramaturgie al Uniunii Scriitorilor, pentru volumul "Greul pământului" (1982), premiul special pentru volumul "Din spumele mării", obținut la Salonul de carte din Oradea (1995), marele premiu pentru poezie al Festivalului internațional de poezie "Lucian Blaga", Cluj-Napoca (1999), premiul pentru "Opera omnia", al Uniunii Scriitorilor Cluj - Napoca (2001
TRECEREA ŞI ÎMPLINIREA UNUI AN DE LA NAŞTEREA CEA VEŞNICĂ A MITROPOLITULUI BARTOLOMEU ANANIA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361273_a_362602]