292 matches
-
zădărnicită de "carabinierii călare", incidentele care au urmat marcând deșteptarea sentimentelor rezistenței anti-Axă din regiunea urbană. La scurtă vreme după aceasta, lucrătorii „TTT” (poșta și telecomunicațiile) au început o grevă în Atena, care s-a răspândit rapid în toată țara. Greviștii au avut la început numai revendicări economice, dar în scurtă vreme și-au asumat și revendicări politice, după ce au primit sprijinul organizațiilor sindicale comuniste (EEAM). Pe 12 aprilie, guvernul colaboraționist elen a trebuit să cedeze pe toată linia în fața greviștilor
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
Greviștii au avut la început numai revendicări economice, dar în scurtă vreme și-au asumat și revendicări politice, după ce au primit sprijinul organizațiilor sindicale comuniste (EEAM). Pe 12 aprilie, guvernul colaboraționist elen a trebuit să cedeze pe toată linia în fața greviștilor. La începutul anului 1943 au început să circule zvonuri cu privire la o posibilă mobilizare pentru muncă forțată în Germania. Primele reacții au fost ale studenților de pe 7 februarie, dar mișcarea de protest a crescut rapid. În cursul lunii februarie s-au
Rezistența greacă () [Corola-website/Science/310720_a_312049]
-
000 de luptători, din care cam 35.000 de femei. Participanții la mișcările greviste din 1944-1945 din unitățile industriale din Torino, Milano și alte orașe mari sunt considerate parte integrantă a mișcării de rezistență. Ca urmare a „saborajului” lor, numeroși greviști au fost deportați în lagărele de concentrare germane. Soldații italieni care au refuzat să coopereze cu "Wehrmachtul" după semnarea armistițiului cu Aliații sunt considerați eroi ai rezistenței. De exemplu, după semnarea armistițiului cu Aliații în 1943, garnizoana italiană din Cefalonia
Rezistența italiană () [Corola-website/Science/310779_a_312108]
-
la lucru, iar cei care ieșeau, nu lucrau. Trenurile venite după carbuni stăteau zile întregi în stații așteptând sfârșitul grevei. Timp de zece zile, Uniunea Sovietică a pierdut 500.000 de tone de cărbune. Lucrătorii de la calea ferată, observând sloganele greviștilor ""Libertate sau moarte!"", au luat o atitudine simpatetică. Mașiniștii, trecând pe lângă lagăre, trăgeau hoarna, iar pasagerii din trenuri le dădeau din mâini arătându-și solidaritatea. Deținuții au scris același slogan pe acoperișuri, ca să se observe din avion, împreună cu cuvintele ""90
Greva de la Vorkuta () [Corola-website/Science/306048_a_307377]
-
hoarna, iar pasagerii din trenuri le dădeau din mâini arătându-și solidaritatea. Deținuții au scris același slogan pe acoperișuri, ca să se observe din avion, împreună cu cuvintele ""90 de naționalități: ruși, uzbeci, americani, englezi, suedezi, polonezi, unguri, români, letoni, estoni, lituanieni..."" Greviștii nu au cedat la amenințări și, la 26 iulie 1953, a venit de la Moscova o comisie condusă de generalul Ivan Maslennikov, locțiitorul șefului MVD-NKVD și procurorul general generalul Roman Rudenko, fost procuror în Procesele de la Nürnberg. Două memorii au fost
Greva de la Vorkuta () [Corola-website/Science/306048_a_307377]
-
sfârșitul lunii ianuarie. Acțiunile protestatare s-au răspândit rapid în centrele industriale din Polonia, Finlanda și din Țările Baltice. În Riga, 80 de protestatari au fost uciși pe 13 ianuarie (), iar, în Varșovia, după numai câteva zile, peste 100 de greviști au fost împușcați în timpul unei demonstrații. Până în februarie au mai fost greve în Caucaz și în aprilie în Urali și în zona adiacentă. În martie, toate instituțiile de învățământ superior au fost închise până la sfârșitul anului, făcându-i pe studenții
Revoluția rusă din 1905 () [Corola-website/Science/301455_a_302784]
-
primele momente, unii mineri au propus ca o delegație de-a lor să plece la București, dar s-a renunțat la această idee, poate și datorită faptului, că trenurile erau oprite. Unii șefi de sectoare au încercat să împiedice organizarea greviștilor, dar minerii au reacționat prompt, câteodată dur. Greviștii au luat legătura cu alte mine din Valea Jiului (pe vremea aceea erau 10 mine în Valea Jiului: Anina, Aninoasa, Bărbăteni, Dalja, Livezeni, Paroșeni, Petrila, Petroșani, Uricani, Vulcan) și cu populația orașelor pentru a
Greva minerilor din Valea Jiului din 1977 () [Corola-website/Science/314576_a_315905]
-
delegație de-a lor să plece la București, dar s-a renunțat la această idee, poate și datorită faptului, că trenurile erau oprite. Unii șefi de sectoare au încercat să împiedice organizarea greviștilor, dar minerii au reacționat prompt, câteodată dur. Greviștii au luat legătura cu alte mine din Valea Jiului (pe vremea aceea erau 10 mine în Valea Jiului: Anina, Aninoasa, Bărbăteni, Dalja, Livezeni, Paroșeni, Petrila, Petroșani, Uricani, Vulcan) și cu populația orașelor pentru a strânge cât mai mulți simpatizanți, și s-au
Greva minerilor din Valea Jiului din 1977 () [Corola-website/Science/314576_a_315905]
-
10 000 și 40 000 (chiar 90 000). Cei care susțin cifrele mai scăzute greșesc, întrucât se bazează numai pe numărul de angajați, și nu iau în considerare membrii de familie și alte persoane din afară care s-au alăturat greviștilor (din simpatie sau numai din curiozitate). Greviștii sunt organizați și conduși de câțiva lideri, în special de muncitorii Constantin Dobre, Gheorghe Maniliuc și inginerul Jurcă. Acesta din urmă se retrage în scurt timp în planul doi, lăsând conducerea în mâinile
Greva minerilor din Valea Jiului din 1977 () [Corola-website/Science/314576_a_315905]
-
000). Cei care susțin cifrele mai scăzute greșesc, întrucât se bazează numai pe numărul de angajați, și nu iau în considerare membrii de familie și alte persoane din afară care s-au alăturat greviștilor (din simpatie sau numai din curiozitate). Greviștii sunt organizați și conduși de câțiva lideri, în special de muncitorii Constantin Dobre, Gheorghe Maniliuc și inginerul Jurcă. Acesta din urmă se retrage în scurt timp în planul doi, lăsând conducerea în mâinile primilor doi. Din București au fost trimiși
Greva minerilor din Valea Jiului din 1977 () [Corola-website/Science/314576_a_315905]
-
format în timpul desfășurarii grevei, mai ales spre sfârșit" Între timp, se infiltrează în zonă și oamenii Securității, dar sunt deocamdată pe poziție de așteptare. Autoritățile întăresc paza obiectivelor importante din zonă, în mod deosebit a depozitelor de arme. La insistența greviștilor, Verdeț îl sună prin telefon pe Ceaușescu, care se afla în concediu pe litoralul Mării Negre. Ceaușescu își întrerupe concediul, și se deplasează mai întâi la Craiova, apoi la Târgu-Jiu și Deva, și preia comanda trupelor de Securitate și a funcționarilor
Greva minerilor din Valea Jiului din 1977 () [Corola-website/Science/314576_a_315905]
-
lui Ceaușescu revendicările minerilor, constând din 26 de puncte cu caracter tipic sindicalist, referitoare la programul de lucru, norme, pensii, aprovizionare, locuințe, investiții. Ceaușescu prezent la fața locului timp de circa 3 ore, la început se arată refractar, la care greviștii vociferează, se aud de câteva ori huiduieli, fluierături, se scandează chiar "„Jos Ceausescu!”". El cedează până la urmă, mai ales după ce gardul depozitului de lemne se prăbușește brusc sub greutatea minerilor urcați pe el, producând un zgomot infernal și speriind pe
Greva minerilor din Valea Jiului din 1977 () [Corola-website/Science/314576_a_315905]
-
și programul de lucru nu sunt îndeplinite. După sărbătorirea Zilei Minerilor pe 8 august, vor începe acțiuni crunte de reprimare împotriva participanților mai activi la grevă. În prima etapă, au fost organizate ședințe de partid și de sindicat, în care greviștii au fost catalogați drept elemente anarhiste, declasate, „oameni de nimic”, „derbedei”, „impostori”, „infractori” etc. Greviștii care erau membri de partid au fost sancționați sau excluși din PCR. Forțele de Securitate și Miliție din zonă au fost dublate, iar după 15
Greva minerilor din Valea Jiului din 1977 () [Corola-website/Science/314576_a_315905]
-
începe acțiuni crunte de reprimare împotriva participanților mai activi la grevă. În prima etapă, au fost organizate ședințe de partid și de sindicat, în care greviștii au fost catalogați drept elemente anarhiste, declasate, „oameni de nimic”, „derbedei”, „impostori”, „infractori” etc. Greviștii care erau membri de partid au fost sancționați sau excluși din PCR. Forțele de Securitate și Miliție din zonă au fost dublate, iar după 15 septembrie au fost desfășurate unități militare (inclusiv blindate) în preajma tuturor minelor din Valea Jiului. Organele specializate
Greva minerilor din Valea Jiului din 1977 () [Corola-website/Science/314576_a_315905]
-
participat în mod activ la grevă. Au fost chemați la sediul Securității unii ingineri și șefi de sectoare pentru a identifica cu ajutorul fotografiilor și înregistrărilor filmate făcute pe ascuns a celor cu rol important în grevă. Cel puțin 600 de greviști au fost interogați la sediul Securității din Petroșani și maltratați de mai multe ori (lovituri la cap, strângerea degetelor la ușă etc.). Operațiunile Securității au fost conduse de generalii Emil Macri și Nicolae Pleșiță. A urmat apoi întocmirea dosarelor penale
Greva minerilor din Valea Jiului din 1977 () [Corola-website/Science/314576_a_315905]
-
moravuri, tulburarea liniștii publice, și în cazurile mai grave de lovire și vătămare corporală. Au fost întocmite 150 de dosare, și în urma proceselor au fost internați la psihiatrie 50 de protestatari, au fost condamnați la închisoare între 2-5 ani 15 greviști: Pentru majoritatea condamnaților la închisoare, pedeapsa a trebuit ispășită la un loc de muncă în afara Văii Jiului, deci deportare și muncă corecțională. Au fost siliți să părăsească domiciliul și să se mută într-o localitate desemnată de autorități cel puțin
Greva minerilor din Valea Jiului din 1977 () [Corola-website/Science/314576_a_315905]
-
condamnaților la închisoare, pedeapsa a trebuit ispășită la un loc de muncă în afara Văii Jiului, deci deportare și muncă corecțională. Au fost siliți să părăsească domiciliul și să se mută într-o localitate desemnată de autorități cel puțin 300 de greviști, împreună cu familiile lor. Au fost concediați între 2000-4000 de mineri. După terminarea pedepsei, cei mai mulți au rămas sub stricta supraveghere a Securității, și hărțuiți ani lungi după evenimente. Agenți ai Securității au fost angajați ca muncitori în mine, în scop de
Greva minerilor din Valea Jiului din 1977 () [Corola-website/Science/314576_a_315905]
-
că cei doi au fost schimbați în copilărie, deoarece José Arcadio începe să arate caracteristici ale Aurelienilor, fiind gânditor și ticiturn. El joacă un rol important în greva făcută împotriva companiei bananiere și este singurul supraviețuitor atunci când compania ucide toți greviștii. După aceea, el își trăiește restul vieții studiind pergamente și învățându-l pe tânărul Aureliano. Moare în aceeași clipă cu fratele său geamăn, Aureliano Segundo. În comparație cu fratele său, Aureliano Segundo e mai neliniștit și impulsiv. În timpul căsătoriei cu Fernanda del
Un veac de singurătate () [Corola-website/Science/313620_a_314949]
-
el vorbește cu o companie bananieră în vederea înființării unei plantații în Macondo. Compania de banane este condusă de Domnul Brown. Meme are grijă de fiica lui, Patricia. Când José Arcadio al II-lea declanșează o grevă, compania îi prinde pe greviști în capcană și-i omoară în piața centrală a orașului, aranjând cadavrele, pe ascuns, într-un tren, ca apoi să le arunce în mare. José Arcadio este singurul care își amintește masacrul. Compania este ajutată de către armată, ce are ca
Un veac de singurătate () [Corola-website/Science/313620_a_314949]
-
iau decizia declanșării unei greve generale, la 18 decembrie 1998. Pentru negocierea punctelor de pe platforma întocmită de sindicaliști a fost solicitată prezența la Petroșani a ministrului Industriilor, Radu Berceanu și a primului ministru, Radu Vasile. Refuzul demnitarilor determină din nou greviștii să solicite plecarea la București. În fața unei astfel de perspective, primarul Capitalei (Viorel Lis) declară că nu va aviza un posibil marș de protest al minerilor în Capitală, în timp ce Ministrul Transporturilor, Traian Băsescu, refuză categoric să pună la dispoziția greviștilor
Mineriada din ianuarie 1999 () [Corola-website/Science/314328_a_315657]
-
greviștii să solicite plecarea la București. În fața unei astfel de perspective, primarul Capitalei (Viorel Lis) declară că nu va aviza un posibil marș de protest al minerilor în Capitală, în timp ce Ministrul Transporturilor, Traian Băsescu, refuză categoric să pună la dispoziția greviștilor garniturile de tren solicitate pentru deplasarea la București. Aproape 15.000 de mineri de la Compania Națională a Huilei din Valea Jiului au protestat la data de 4 ianuarie 1999 pentru a obține mărirea salariilor și renunțarea la programul de închidere a
Mineriada din ianuarie 1999 () [Corola-website/Science/314328_a_315657]
-
pentru a obține mărirea salariilor și renunțarea la programul de închidere a minelor nerentabile. Aceștia amenințau că vin la București, în cazul în care revendicările lor nu vor fi satisfăcute, dar guvernul nu s-a arătat dispus să cedeze în fața greviștilor. Au loc mai multe runde de negocieri eșuate cu Comisia de Buget - Finanțe a Senatului, condusă de Viorel Cataramă. Trupele de jandarmi intră în dispozitiv pe Defileul Jiului construind baricade, inclusiv prin detonarea stâncilor peste DN66. În 14 ianuarie 1999
Mineriada din ianuarie 1999 () [Corola-website/Science/314328_a_315657]
-
pe Defileul Jiului construind baricade, inclusiv prin detonarea stâncilor peste DN66. În 14 ianuarie 1999 peste 1000 de protestatari au escaladat barajul înălțat în Defileul Văii Jiului, amenințînd că nu se vor opri decît în Capitală. Lista de revendicări a greviștilor a fost schimbată. Ei au renunțat la cele 30 de solicitări, dar cer în schimb 10.000 de dolari pentru fiecare disponibilizat sau 500 de dolari pensie pe viață. Ministrul Industriilor a respins astfel de „aberații”. În replică, Miron Cozma
Mineriada din ianuarie 1999 () [Corola-website/Science/314328_a_315657]
-
inițiativa istoricului Mihai Burcea, am încheiat turul cu o vizită în cimitirul Sfînta Vineri, pe „aleea comuniștilor”, unde au fost îngropați (sau mutate oasele lor) o serie de militanți comuniști și antifasciști din ilegalitate, de la Gheorghe Cristescu Plăpumarul, lider al greviștilor încă din 1918, ajuns dizident socialist anti-regim în anii 1960, până la Leonte Tismăneanu, veteran al războiului civil spaniol. Cvasitotalitatea mormintelor respective erau fără cruce, cu pietre în care era încrustat simbolul comunist - secera și ciocanul. Însă, cel mai probabil, familiile
Mizele teatrului politic în epoca „istoriei adevărate”. Reflecții pe marginea vizitării „locurilor memoriei” grevei de la Atelierele Grivița din 1933 () [Corola-website/Science/296083_a_297412]
-
prăbușirea imperiului comunist din răsăritul Europei la sfârșitul anilor 80. În iunie 1979, prima sa vizită în țara natală permite polonezilor „să voteze cu picioarele”, marile adunări prilejuite de prezența sa întărind încrederea în unitatea națională, astfel încât în august 1980 greviștii de la Gdańsk au rezistat tuturor presiunilor și comuniștii au fost constrânși să recunoască sindicatul liber Solidaritatea (Solidarność). În ianuarie 1981, Lech Wałęsa este primit la Vatican, spre îngrijorarea întregii nomenclaturi comuniste, ulterior punându-se la cale atentatul și recurgându-se
Papa Ioan Paul al II-lea () [Corola-website/Science/296847_a_298176]