391 matches
-
540 î.Hr., Abdera bate monedă proprie, înfățișând figura unui grifon, emblema orașului, moștenită de la metropola acestuia, Teos. Pe monedele din Abdera, capul grifonului este îndreptat întotdeauna spre stânga, pentru a nu fi confundate cu monedele din Teos, pe care capul grifonului este îndreptat întotdeauna spre dreapta. Astfel de monede au fost regăsite în regiuni geografice atât de îndepărtate cum sunt Egiptul, Siria și Mesopotamia, atestând vitalitatea comercială a orașului. (Ulterior, în a doua jumătate a sec. IV î.Hr., la Abdera vor
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
la prima vedere, cuplurile par unele tradiționale (la această specie dimorfismul sexual nu e bine evidențiat), cercetătorii au avut surpriza să observe că peste o treime dintre cupluri erau formate doar din femele. Vulturii În 1998, doi masculi de vultur grifon de la grădina zoologică din Ierusalim, s-au angajat în intense relații sexuale și au ajuns să își construiască chiar și un cuib. Îngrijitorii le-au pus un ou artificial pe care cei doi l-au clocit timp de 45 de
Homosexualitate () [Corola-website/Science/298001_a_299330]
-
cu titlul de 986‰, cu greutatea de 16,73 g, format dintr-un chaton oval, cu dimensiunile de 15 x 13 mm, ce face corp comun cu veriga. În câmpul chatonului este gravată o compoziție de tip himeric, cu un grifon în fața unui copac. Cercul care înconjoară întreaga compoziție este tocit complet într-o parte, dovadă a folosirii lui îndelungate. "Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova", din Ploiești, deține un inel sigilar descoperit la Târgșoru Vechi, Prahova. Inelul sigilar de
Inel sigilar () [Corola-website/Science/326662_a_327991]
-
începutul secolului al XIX-lea. În afara acestora, mai există o poartă de acces, în stil neogotic englezesc, plasată pe latura de nord a parcului, iar până la sfârșitul celui de-al II-lea Război Mondial, o a patra poartă decorată cu grifoni (Poarta Andrássy - în prezent dispărută) facilita accesul în parc pe latura de est. Clădirea are subsol, parter și etaj. În jurul castelului, la începutul secolului al XIX-lea, se amenajează parcul de câteva hectare. Aici sunt aduse esențe valoroase de arbori
Comuna Banloc, Timiș () [Corola-website/Science/302215_a_303544]
-
din profil a condotierului Piccinino, în formă de bust spre stânga, purtând pe cap o beretă mare. Putem citi inscripția în latină (în română: „Niccolò Piccinino Visconti, mare căpitan și nou Marte”). Pe "reversul" medaliei, în centru, putem vedea un grifon spre stânga purtând inscripția („Perugia”), pe zgardă, în timp ce alăptează doi gemeni. Piccinino este asemănat cu noii Romulus și Remus, alăptați de simbolul orașului natal. Inscripțiile latine și clarifică această alegorie. Jos se citește inscripția („operă a p[ictorului] Pisan[ell
Medalia lui Niccolò Piccinino () [Corola-website/Science/327524_a_328853]
-
prilejul împlinirii a 350 de ani de la atestarea documentară a bisericii vechi, lăcașul de cult cu hramul "Nașterea Maicii Domnului" a fost resfințit de un sobor de preoți în frunte cu mitropolitul Teofan Savu al Moldovei și Bucovinei, episcopul Vincențiu Grifoni al Sloboziei și Călărașilor și Calinic Botoșăneanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor. La sfârșitul secolului al XX-lea și începutul secolului al XXI-lea s-a construit o biserică nouă, de mari dimensiuni, cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, care a fost
Mănăstirea Hadâmbu () [Corola-website/Science/307380_a_308709]
-
instituții de învățământ și cultură: Universitatea de Stat din Sankt Petersburg ocupă câteva clădiri de pe insula Vasilievski, inclusiv uriașul edificiu baroc al Colegiului al Doisprezecelea (1722-1744); Academia de Artă din Sankt Petersburg (1764-1788) se ridică în fața unui chei împodobit cu grifoni și sfincși egipteni autentici; Institutul Smolnîi (1806-1808), inițial prima școală pentru femei din Rusia, a fost ales de Lenin drept cartier general în timpul Revoluției Ruse din 1917. Institutul Caterina (1804-1807), proiectat de Quarenghi, a fost, la început, sediul Bibliotecii Naționale
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
calfele pietrarilor, lucrătorii care, după un proiect aproape utopic, încearcă de ceva ani buni să refacă navă, turnul și podul de straja, o parte din construcția cu galeria de apărare susținută de pilaș trii împodobiți cu capete de lei și grifoni înspăimântători, himere modelate în ipsos. Mărțina abordează zâmbetul acela, care nu te încurajează dar nici nu te respinge. Tinerii în salopete jegoase și tricouri umezite de transpirație se re trag și curând se aud iar lovituri ritmice de dalta. Unealtă
Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
În mod normal vampirii se pot transforma în animale de pradă precum lupi, lei, gheparzi etc sau chiar într-o formă mai bizară de vârcolac. Unii vampiri mai puternici se pot transforma în lilieci giganți, ceața verde, dragoni sau chiar grifoni. Majoritatea vor vâna sub formă de demoni cu aripi uriașe, coarne și trupuri zvelte, uneori roșii sau negre.
Vampir (mitologie) () [Corola-website/Science/311439_a_312768]
-
simulant și închis la garnizoană de unde este scos de "feldkuratul" (preot militar) Otto Katz, un bețivan care avea nevoie de o ordonanță. Otto Katz îl pierde pe Švejk la cărți în favoarea afemeiatului locotenent major Lukáš. Deoarece Lukáš își dorea un grifon, Švejk i-l procură pe Max, care se dovedește a fi furat de la colonelul Kraus von Zillergut. Acesta își recunoaște câinele scos la plimbare și, drept pedeapsă, îl transferă pe locotenent, implicit pe Švejk, la Regimentul 91 České Budějovice, care
Peripețiile bravului soldat Švejk () [Corola-website/Science/331218_a_332547]
-
rasei Elohim ar fi fost creați de Copacul Unic însuși cu ajutorul cunoștințelor obținute de la un Elohim încătușat în Colos. Forestalii protejează pădurea care a mai rămas de distrugerile provocate de muritori și doar puțini mai supraviețuiesc în epoca Noilor Nobili. Grifoni: lei înaripați călăriți uneori de către demonii-abjecți. Haruchai: rasă de războinici originară din Munții Westron din vestul Tărâmului. Ei nu folosesc arme magice, ci se mândresc cu forța fizică și puritatea serviciilor lor, care nu pot fi obținute ușor. Ei comunică
Cronicile lui Thomas Covenant, Necredinciosul () [Corola-website/Science/320367_a_321696]
-
cornișă. Fațada bisericii este împărțită de trei brâie de cărămizi smălțuite. Sub cornișă se află o friză formată din trei rânduri de discuri smălțuite, în culorile verde, galben, brun și vișiniu, cu desene în relief (capete de zimbru, sirene, lei, grifoni, balauri încolăciți, stele etc.), intercalate cu butoni mici triunghiulari, iar sub friză sunt două rânduri de ocnițe, două ocnițe din partea superioară corespunzând uneia din partea inferioară. Absidele laterale sunt decorate cu firide oarbe alungite până la soclu, terminate la partea superioară cu
Biserica Sfântul Gheorghe din Hârlău () [Corola-website/Science/316328_a_317657]
-
Aparițiile acestei păsări sunt foarte rare, iar orice apariție a acesteia este semnul instaurării unei păci magnifice în lumea subcelestă. În afară de Hesiod și Herodot, pasărea Phoenix este evocată și în alte opere. O tăbliță cretană indică o pasăre solară asemănătoare grifonului venerat în civilizația miceniană, atribuindu-i numele de „ponike”.
Pasărea Phoenix () [Corola-website/Science/302402_a_303731]
-
a monarhie. Stema mijlocie a jumătății austriece a monarhiei înfățișează vulturul bicefal încoronat cu coroana imperială și având pe piept un scut cuprinzând stemele Cisleithaniei. Scutul stemei mijlocii este superpozat de coroana imperială a Habsburgilor și este susținut de doi grifoni. Scutul stemei jumătății maghiare a monarhiei este superpozat de Coroana Sfântului Ștefan și este flancat de doi îngeri îmbrăcați în alb. Rădăcinile Austro-Ungariei se găsesc în disputa dintre Imperiul Austriac și Regatul Prusiei în privința rolului dominant în cadrul Confederației Germane, care
Austro-Ungaria () [Corola-website/Science/297468_a_298797]
-
o cruce și cu două medalioane cuprinzând motive populare, de aur. În spațiul deschis al porții se zăresc un ciorchine de strugure și o frunză de viță de vie, de asemenea, de aur. În cartierul secund, pe câmp azuriu, un grifon de argint, limbat roșu, ținând cu ghiara dreaptă o spadă, iar cu cea stângă, o balanță, ambele din același metal. În partea inferioară, pe fond auriu, o carte deschisă, naturală. Scutul este timbrat de o coroană murală, de argint, formată
Aiud () [Corola-website/Science/296991_a_298320]
-
turnuri boltite. Intrarea în palat se face printr-un turn donjon mare, cu creneluri și firide dominate de o acvila cu aripile desfăcute. Elemente de interes turistic sunt: „Sală gotica”, unde se poate admira mozaicul ce reprezintă un „bestiarum” medieval (grifoni, acvile bicefale și lei). „Sală Voievozilor” se află la etaj și conține, în medalioane, portretele domnilor Moldovei și ale regilor României. Tot la etajul I se află „Sală Henri Coandă”. La faima Palatului Culturii a contribuit și ceasul cu trei
Palatul Culturii din Iași () [Corola-website/Science/299819_a_301148]
-
său. Tatăl său moare în pat, curând după aceea, înainte că tânărul barbar să termine de cucerit Castelul Steelhorn, ultima fortificație a imperiului din Bracaduun. După câțiva ani de la prăbușirea imperiului în fața barbarilor, un Cavaler pe nume Rion Inima de Grifon - da naștere unui nou regat cunoscut sub denumirea de Erathia. Rion Gryphonhart în cele din urmă se întâlnește cu Tarnum în lupta și îl ucide. Sufletul lui Tarnum ajunge pe lumea cealaltă în Sala de Judecată unde trei zei barbari
Heroes Chronicles () [Corola-website/Science/322515_a_323844]
-
poartă, iar câmpul inferior roșu reprezentarea unui castel auriu (galben) cu cu trei turnuri și două porți. Amândouă porțile sunt deschise și au fondul albastru. Ca suport pe partea dreaptă se situează un leu auriu, iar pe partea stângă un grifon auriu - ambii având gheare. Deasupra scutului se află Sfânta Coroană a Ungariei. Banda ondulată argintie (mai îngustă) reprezintă Dunărea. Castelul auriu (galben) cu un singur turn și o singură poartă (din partea de sus), reprezintă Pesta, iar castelul auriu (galben) cu
Stema Budapestei () [Corola-website/Science/312991_a_314320]
-
cu cu trei turnuri și două porți (cel din partea de jos), reprezintă Buda. Fondul albastru al porților deschise reprezintă Óbuda. Sfânta Coroană a Ungariei reprezintă statalitatea maghiară. Leul heraldic provine din stema orașulului Buda din timpul lui Ioan Zapolya, iar grifonul provine din fosta stema a Pestei. Culorile folosite sunt roșu, auriu, albastru și argintiu. Ca urmare, conform regulilor din heraldică, drapelul Budapestei a fost format din culorile roșu, galben (din auriu) și albastru. Stema a fost proiectată de artistul-pictor Lajos
Stema Budapestei () [Corola-website/Science/312991_a_314320]
-
și folosirea ei. Noua stemă a păstrat fondul roșu, banda argintie și cele două castele. Castelul din câmpul inferior a avut pe noua stemă o singură poartă și a fost înlăturat fondul albastru al porților deschise. Au fost înlăturate leul, grifonul și corona, aceasta fiind un simbol nedorit de comuniști. În mijlocul benzii argintii a fost inclusă o stea roșie cu cinci raze. În 1990 a fost repusă în uz stema originală, printr-o hotărâre a Consiliului General al Capitalei Budapesta.
Stema Budapestei () [Corola-website/Science/312991_a_314320]
-
scrie tratatul "Mawaqi' an-nujum" Locurile de repaus ale stelelor), în 1199, pe când se afla la Almeria. Tot în 1199, scrie o altă carte, sub impactul celei de-a doua viziuni avută la Fez (1196), intitulată "Kitab 'anqa' mughrib" (Cartea Fabulosului Grifon din Vest). Ibn 'Arabi pleacă pentru totdeauna din Andaluzia în 1200. În 1202, a participat la peleginajul de la Mecca, după ce petrecuse doi ani la Cairo și Ierusalim. La Mecca va începe să compună faimoasa sa culegere de poeme "Tarjuman al-așwaq
Ibn Arabi () [Corola-website/Science/313913_a_315242]
-
fortificație, dar și de Palat princiar. Clădirea era considerată a doua reședință princiară după cea de la Alba-Iulia. De-a lungul secolelor, asupra sa se intervine de mai multe ori, fiind reparată, însă mărturia măreției sale se păstrează în Sala cu Grifoni. Actualmente, aici își desfășoară activitatea Facultatea de Arte Vizuale din Universitatea Oradea, fapt observabil prin amplasarea lucrărilor artistice ale studenților de aici. În viitorul apropiat se preconizează ca în această latură a Palatului princiar să se amenajeze un muzeu al
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
est, se înalță Vârful Citera (830 m), Piatra Rară (880 m) și Dealul Lazărului (817 m). Stema orașului Abrud se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite. În câmpul scutului, pe fond albastru, se află un animal fantastic denumit grifon, de aur, cu cap de pasăre, limbă roșie și aripile desfăcute, ținând în gheare două ciocane de argint. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu 3 turnuri crenelate. <br> Semnificațiile elementelor însumate: <br> Elementele stemei sunt preluate
Abrud () [Corola-website/Science/297203_a_298532]
-
aur despletindu-se de piei de basm sau luna ce ține cu o gheară brazii, iar cu alta locul ei din cer. În aceeași manieră sunt prezentate personaje stranii. Poeta însăși se reprezintă simbolic prin imaginea unui porumbel ce emană grifoni. Cu volumul "„Între cer și pământ”" (1976), invazia subconștientului și tumultul rostirii se temperează prin celebrarea, alături de eros, a patriei și a părinților. Florica Mitroi a fost apreciată pentru ceea ce a fost, așa cum a fost, de Nichita Stănescu.
Florica Mitroi () [Corola-website/Science/330960_a_332289]
-
acoperiș simplu și destul de jos, care are în interior o boltă puțin arcuită. Catapeteasma bisericii este realizată din lemn de tei aurit, în stil baroc. Ea impresionează prin ornamentele vegetale (frunze de viță cu ciorchini, floarea soarelui) și zoomorfe (leul, grifonul, cerbul cu crucea între coarne, vulturul bicefal, o pasăre cu șarpele în ghiare etc.) care se întrețes cu vrejuri aurite într-o decorație deosebit de armonioasă și abundentă. Deasupra ușilor împărătești este sculptată stema Moldovei. Unele icoane de pe catapeteasmă, printre care
Biserica Sfântul Gheorghe - Mitropolia Veche din Iași () [Corola-website/Science/318067_a_319396]