1,522 matches
-
refuzul lui. Ea avea chef să mai sporovăiască o vreme cu Mick și nici nu-i displăcea să doarmă pe canapea. Jumătate de oră mai târziu s-a dus să controleze dacă a adormit, apoi din nou, după o oră, grijulie să-l știe odihnit cât se poate mai bine cu putință. A tras perdelele la ferestre ca să nu intre stropii de ploaie În cameră. Adam azvârlise cearșaful subțire cu care era acoperit, ea i l-a tras până pe piept, cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Fusese o vreme când ar fi priceput aceste glume nu prea inteligente rezervate unui grup de cunoscători, referințe mușcătoare la Întâmplări cotidiene, dar acum nu mai Înțelegea ce se Întâmplă. A Întors capul spre Mick, care mergea liniștit lângă ea, grijuliu să nu i-o ia Înainte, de parcă aștepta să fie condus. Le sare ușor țandăra, nu ți se pare? a zis. — Nu-s decât niște studenți, a zis Margaret, oarecum Încura jată de propria ei voce. Ce prostie, și-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a putut să-și dea seama unde anume. A lăsat colacul closetului să cadă cu zgomot. A tușit. Tot nu și-a dat seama dacă bătrânul mai era acolo. și a dat jos geanta de pe umăr și a pus-o grijuliu În spatele closetului, ascunsă În colț. Chiar dacă cineva venea În acea cabină, nu putea s-o vadă decât dacă o căuta. Acum, pentru că scăpase de geantă, se simțea din nou liber și fără griji. Dar dacă Îngrijitorul l-ar fi văzut
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Înțelegi ce vreau să spun? — Da. — Mi-a fost greu să-ți ascund adevărul. Nu-mi place să mint. Dar erai fericit. Nu-i așa? — Atunci, unde-a fost Johan tot timpul ăsta? Karl Își Întinsese mâna după pantalonii Împăturiți grijuliu la capul patului. Dintr-un buzunar scosese o bucată de hârtie și i-o dăduse lui Adam. Pe ea era scris un nume. — Ăsta e numele familiei care l-a adoptat pe fratele tău. Sunt malaezi. Asta-i tot ce
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
tremura, arăta ca un schelet viu. În ziua în care s-a externat, Marcu i-a lăsat bătrânului niște bani. Omul i-a primit ezitând, i-a așezat în buzunarul de la piept al pijamalei, de câteva ori și-a pipăit grijuliu buzunarul, se temea să nu-i dispară. Când a părăsit salonul, inginerul se simțea incomod, îl încerca un sentiment de neputință. Și-o imagină pe Nina, înconjurată de comisia de medici, împărțind complimente în dreapta și-n stânga, cu viteză, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ud, era chiar obraznic, asta nu se prea potrivea cu narațiunea francezului, dar în fine, în viață nu-i totul chiar ca la carte. Au băut cu înghițituri mari cafeaua, nici nu era prea grozavă și au plecat spre mașină, grijulii ca nu cumva din pricina unui ospătar impertinent să-și strice ziua. Nu s-au gândit nici o clipă că, acolo, în micuța poiană, acolo nu erau de fapt ei, ci niște personaje puse de un altul să se manifeste într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
părintească din Humulești(...), parcă-mi saltă și acum inima de bucurie!” sau sentimente de siguranță ce s-au cristalizat atunci, demult: ,,mi-aduc aminte, de parcă acum mi se întâmplă.” Din ,,vremurile acelea săpate-n amintiri”, Nicolae Labiș reconstituie portretul mamei grijulii, ocrotind bunătatea și liniștea căminului său. Aidoma unei zâne din poveste, mama este aproape de sufletul și imaginația copiilor neștiutori de suișurile și coborâșurile existenței. Pe fondul poetic al semnificațiilor, substantivele: masa, vinul, dezvăluie un sensibil univers al copilăriei fericite, apărate
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
înconjoară, meditând precoce la succesiunea timpului, la trecerea lucrurilor în lumea noastră: ,,Azi e la fel, și vinul așteaptă-n adormire; M-aștepți cu vin roșu, voioasă să mi-l dai, Dar sunt acum departe, privind în amintire O mamă grijulie și-un băiețel bălai.” Vesela și nevinovata copilărie a humuleșteanului devine spațiu de sine stătător în care copilul exersează posibile îndeletniciri de ale țăranului de mai târziu, de prin părțile acelea. Așazisa ,,scenă de sfadă” între părinți, bine ticluită de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Dar ideea nu-mi da pace. În cele din urmă, m-a convins. Și pentru a-mi spori curajul, mi-a dat o pilulă. Am înghițit-o și, devenind imediat invizibilă, am încălecat pe idee și am pornit în trecut. Grijulie, am luat cu mine cartea ,,Amintiri din copilărie”, să-mi țină de urât. În câteva secunde am ajuns. Dar totul în fața mea se prezenta foarte nou, neașteptat. Deodată, Ideea se pocni cu palma peste frunte și exclamă cu glas jalnic
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Mai avea de făcut un singur pas. 16. Ar fi putut rezolva problema la doi pași de casă. Pentru că În tot orașul se vinde aceeași șampanie. La „Monetărie” Însă sticla i se ambala Întotdeauna cu gust, iar el o strecura grijuliu În sacoșă zâmbind recunoscător patronului. Mulțumiți amândoi. Cum prăvălia era cu desăvârșire goală la ora aceea, Ignat P. Brândușă Își dezbrăcă halatul vernil, Îl agăță Într-un cui și Îl invită pe Petru Șendrean Într-o Încăpere alăturată, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
s-a trezit, doamna Koblicska Îi tampona fruntea năpădită de transpirație cu o bucată moale de tifon, zâmbindu-i Încurajator. Schiță și el un zâmbet obosit, apoi Își răsuci ușor capul Într-o parte, lăsând astfel drum liber mâinii aceleia grijulii spre ceafă. Așa o zări pe Marta. Stătea pe un taburet, cu spatele drept și răsfoia absentă o revista de modă. Prin geamul deschis se vedea cerul plin de stele. Acest amănunt făcea din mansarda hotelului „Astoria” locul preferat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Voltaire” din Țintirim. În spate purta un fel de raniță. Părea destul de goală. Greu putea convinge pe cineva de prezența discretă a ultimei sale creații intitulată modest „Scurt poem epic dintr-un roman poetic.” La „zebra” din dreptul Anticariatului, poetul, grijuliu cu propria-i posteritate, se opri pentru a lăsa să treacă șirul lung de mașini care veneau dinspre cinematograf. Profită de răgaz și aruncă o privire ceasului din turn: trei și un sfert. Peste câteva minute va fi invitat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Cain. Socotea că legătura sa specială cu el, citiseră doar aceeași revistă, Îi dădea dreptul la un loc În primul rând. Oamenii Înaintau un pic apoi se retrăgeau tot atât. Întocmai ca marea pe vremuri la Eforie Nord, observă Gheretă, grijuliu cu o graniță ce nu trebuia, doamne ferește, trecută. Se vedea cu cascheta lui de poștaș pe cap, alb ca laptele și În costum nou de baie, grecesc, trăgând adânc aerul sărat cu miros de alge, și mulțumind În gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
capul În farfuria din fața lui În care mai rămăsese o umbră de maioneză, repede ștearsă de pielea sa poroasă ca un burete. Se simțea totuși bine, stând așa, nemișcat, cu fruntea ascunsă În poala moale, catifelată, a singurătății care trecea grijulie de la unii la alții ca o soră de caritate Într-un spital de campanie. Bine că Revelionul a rămas tot pe 31 decembrie, ca Înainte de Revoluție. Și Crăciunul, de altfel. Doar 23 august s-a mutat pe l Decembrie... Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
caldă a blănii de iepure. Nu mai e! zise Flavius-Tiberius fără să clipească. Nu mai e! Nu mai e! strigă omulețul dând cu căciula de pământ. Veștile proaste sunt proaste orice ai face. Sunteți transpirat, domnule, o să răciți, Îl preveni grijuliu Flavius-Tiberius. Pot să și mor de acum, zise omulețul și se așeză În zăpadă, sprijinindu-și spatele de stâlp, la două palme de sticla de bourbon. Pe obrazul neras Îi curgeau șiroaie de lacrimi. Nu plânge, omule, era doar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
spuneau fără să le gândească atunci când se certau. Mi-o imaginam. Randle zisese că Clio se pregătea să devină avocat. Mi-o imaginam uneori blondă, alteori brunetă, cu păr lung, cu păr scurt. În unele zile o făceam sensibilă și grijulie, în altele dură și cu capul pe umeri. Era un joc, un fel de testare a limitelor. Ideea unei Clio Aames în carne și oase -pielea ei, vocea, ideile, ochii, trecutul, lucrurile pe care le ura sau iubea, speranțele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
presiunea aerului și toate undele sonore deveniră de-o precizie tăioasă, totul nemilos focalizat. Ochii mei larg deschiși, sărind de la una la alta, descoperiră paharul de votcă din poală. Am încremenit. L-am ridicat cât am putut de încet și grijuliu, străduindu-mă din răsputeri să nu afectez lucrurile care se petreceau înlăuntrul meu. Cele trei cuburi de gheață se topiseră și deveniseră niște pastiluțe cu margini rotunjite, fiecare cu puzzle-ul ei complex de imperfecțiuni, planuri fantomatice și crăpături. În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
putut intra în perimetru. N-a putut pătrunde în bucla conceptuală non-divergentă. Scrisorile Primului Eric Sanderson variau de la cele lucide la cele aproape indescifrabile, însă tacticile lui dădeau roade. Toate. Astfel, cu îndoială la început și apoi cu o încredere grijulie dar crescândă, am devenit elevul ultimului meu eu. Am învățat despre ludovician și despre dârele de cuvinte ale doctorului Trey Fidorous. Am învățat puținul pe care Eric și-l amintea despre parcările nemarcate, tunelurile de acces și locurile subterane ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-nfășor în jurul trunchiurilor de copaci, un nimic rătăcit de aluviuni negânditoare și cote ridicate. Trecură secunde întregi. Mi-am umplut plămânii cu aer și apoi l-am lăsat să iasă - încet, umed și aburit. Am făcut un pas hotărât, dar grijuliu în spate, împotriva voinței apei. După ce mi-am echilibrat poziția un moment, am mai făcut unul și apoi încă unul. M-am întors încet, foarte încet și foarte atent, și-am început să înaintez spre jeepul galben. În definitiv, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
că auditorii interni vor fi răsplătiți de către toate nivelurile de management din organizație, în „termeni” ai recunoștinței și reputației. Autorul Guvernanța corporativă 12 Motto: „Nu te poți aștepta ca cei care administrează banii altora să fie la fel de atenți și de grijulii cum ar fi cu ai lor” Adam Smith 1 Capitolul 1 Guvernanța 1.1. Clarificări conceptuale și evoluția conceptului Credem că se impune să răspundem la câteva întrebări privind guvernanța corporativă, respectiv: ce este și ce aduce nou acest concept
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
pe note, plecînd de la o melodie basarabeană. Faptul ăsta nu spune nimic despre felul românului de-a trăi lîngă altul, de alt neam? Șichy saltă din fotoliu pe picioarele frumos cabrate și se îndreaptă spre pian ("Pot să..."), îi ridică grijuliu capacul și începe să apese clapele: "Cucuruz cu frunza-n sus/ țucu-i ochii cui te-o pus./ De te-o pus cu patru boi,/ țucu-i ochii amîndoi". Asemănarea cu imnul Israelului e clară. Ce surpriză, cînți la pian! Știi Poemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Dezlegă pe Rex, făcându-i vânt pe poartă și, cu gândul la balurile de la Versailles, adună în mijlocul camerei: rochia de fericire, masca de rigoare, pantofii de invidie, evantaiul îmbibat cu șoapte vulgare, inelul de deochi și perlele otrăvite cu luciul grijuliu al captării privirilor, decolteul cu polaritatea magnetică inversă, pentru a respinge bârfele și a atrage complimentele, ghionturile cu subînțeles, genele false pentru fâlfâiri ambigui, paleta de zâmbete cu colorit insinuant, mai bogată decât spectrul solar și mai complexă decât Tabelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
noi atunci când ne-ntorceam seara obosiți de apă și soare, ah, femeia tresărea ori de câte ori mamele ne strigau de la porți, mai lasă-mă puțin, noi stăteam până când stelele păleau, urmăriți în tăcere printre scândurile porților (mai este oare vântul?) de ochii grijulii ai mamelor noastre mereu tinere, mereu frumoase, mereu, mereu! Ne strânge zidul de beton, atomii noștri susură sufocați, elipse de electroni noi, dau târcoale privindu-ne ca pe niște relicve, unele râd fluturându-și cozile curcubeice în derâdere pe lângă ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ciorapii, prostuțule, zise Delfina. Era una din metodele ei de ademenire, ce mai, nu se putea ascunde, începu Roja, de așa o femeie ar merita să aibă parte fiecare dintre noi, nu vă puteți închipui cît era de tolerantă și grijulie, încercase să le explice. Tîrnăcop i-o tăie scurt cum o făcea întotdeauna, că toate sînt niște curve care umblă numai după pricopseală, că avea un interes. Murea să-și pună si ea o dorință, iubițel, legată de viitorul lor
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
asta că totul se potrivea? Le mai lipsea ceva? Nu uitaseră nimic? Pe lîngă toate astea de ce mai aveau oare nevoie? Curaj și discreție, pentru a se putea coordona perfect. Nu c-ar fi cine știe ce, dar trebuia să fie forte grijulii să nu dea nimic de bănuit. Să-și golească dulapurile și să împacheteze totul pe ascuns, să renunțe la mărunțișurile de care nu aveau neapărată nevoie. Pe cît posibil, totul să fie bine ambalat în cutii mici, gentuțe sau valijoare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]