967 matches
-
sărutându-l. Lăcrima de bucurie, dinaintea acelei speranțe de salvare. Dante Își feri privirea, eliberându-se din strânsoare. Îndoiala care Îl chinuise Încă din prima clipă Îi Încolți pe buze. - De ce i-au ucis? Cecco deveni brusc țeapăn, cu o grimasă de surprindere. - Cu ce vă Încurca În planurile voastre bătrânul Bigarelli? Și nenorociții de pe galeră? Îl zori poetul. - Cu nimic! Nu știu despre ce vorbești! se bâlbâi sienezul. Redevenise circumspect. Aruncă o privire nervoasă peste umăr, ca și când s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
au spus - În voce Îi vibra o notă confesivă - că orice bărbat viu care ar fi băut la fel de necurmat ca mine ar fi fost terminat din punct de vedere fizic, dragul meu, și Înmormântat - Înmormântat demult. Amory a făcut o grimasă, Întrebându-se cum i-ar fi sunat o asemenea laudă lui Froggy Parker. — Da, a continuat Beatrice pe tonul acela tragic, am avut vise, viziuni uluitoare. Și-a apăsat ochii cu palmele. Am văzut râuri de bronz lingând maluri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
gândeam la Princetonian. Trebuia să merg acolo deseară, dar presupun că pot să dau un telefon. — Oh, a zis respectuos, Kerry, oamenii ăștia importanți... Amory a roșit ușor și i s-a părut că Ferrenby, un candidat Învins, schițase o grimasă. Firește, Kerry glumea, dar de acum Încolo era bine să nu mai pomenească de Princetonian. Era o zi luminoasă și tihnită și, cum se apropiau de țărm și se făceau simțite brizele sărate, a Început să-și imagineze oceanul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Ajung până în suflet, iar lucrul acesta se exprimă tot în privire. Ești o femeie care fuge de violatorul ei despre care știe că, în situația dată, îi este stăpân. În privire trebuie să se vadă supunere, dar static, jocul de grimase succesive n‑are rost fiindcă asta nu‑i cameră de luat vederi, ci doar un aparat de fotografiat. Te rog, concentrează‑te, Gretl. Un subchiriaș intră în cameră, imaginează‑ți următoarea situație: își surprinde gazda încă tânără (ceea ce nu‑i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
i vină în minte, dar când lovește a cincea oară bradul nevinovat, acesta îi apare brusc: „moarte“ e, firește, cuvântul căutat, care‑l învăluie pe Rainer într‑o atmosferă sumbră. Gândul morții revine obsesiv, iar atunci Rainer își compune o grimasă adecvată. În franceză, moartea e o femeie și apare în textele lui Cocteau, în germană e un bărbat și apare în textele lui Rainer. O poezie se află pe punctul de a lua naștere, o stare chinuitoare, care adesea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
cineva de care nu‑mi amintesc, că doar n‑o fi fost Attila (Paul) Hörbinger? Peter Alexander cântă în duet cu Caterina Valente. Caterina cântă cu Silvio Francesco, fratele ei bun, într‑un duet grotesc și face tot felul de grimase din care reiese cât de fericită e ea astăzi din nou, așa de fericită, că nici nu‑i vine să creadă. Lolita cântă despre un marinar, iar apoi în duet cu Vico, care se strâmbă și el, de‑ai crede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
nu se poate prea des. El ar putea mereu, dar problema e cu părinții ei. Cea care scoate asemenea sunete să fie oare sora mea, pe care o cunosc ca pe propriile buzunare? Se întreabă fratele și nu schițează nici o grimasă în fața oglinzii sale, oglindă, oglinjoară. Se așează apoi imediat la birou și scrie, fără să vrea, pe un bilet, o lăudăroșenie pe care o va face cunoscută a doua zi, în clasă. E vorba despre părinții lui care au plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Am fost de mai multe ori pe punctul de a ejacula, dar de fiecare dată valul plăcerii se retrăgea și de fiecare dată schimbam poziția corpului lui Akemi, depărtându-i și mai mult picioarele. Fața i se contractase Într-o grimasă precum o fotografie pe care ai fi mototolit-o și apoi ai fi desfăcut-o la loc. Aveam impresia că expresia feței i se modifica la fiecare Împingere din șolduri a mea și o asemuiam cu o pânză care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pată de cerneală. O mângâiam spunându-i: — Așa ceva nu mai are nimeni, asta e doar comoara ta. — Nu mai spune asemenea ciudățenii. Acolo e concentrată toată rușinea mea de copil care n-a fost cuminte, Îmi spuse ea cu o grimasă. Stătea aplecată deasupra mea și firul de salivă care i se aduna În colțul buzelor cădea pe fața mea de câte ori vorbea. Eu adunam saliva cu mâna care nu-mi era ocupată cu mângâierea cicatricei și-mi lingeam degetele. — Mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fața la fel de murdare, doar mâinile Îi erau ciudat de curate. Arăta rău la față. A sfărâmat Între dinți patru aspirine și le-a Înghițit cu Miller Lite. — Văd că nici tu n-ai nici o treabă, Îmi spuse el cu o grimasă În colțul buzelor. — M-am Întâlnit cu Gan. Yazaki se posomorâ la față la auzul acestor cuvinte și Îmi aruncă o privire urâtă. Apoi Își pironi privirile În podea și parcă aștepta să-și facă efectul aspirinele. Nu părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
privit-o cum trage draperiile pentru a dezvălui o zi însorită și mi-am dorit să-și fi dezvăluit la fel de ușor și corpul dezbrăcat. — Ei, cum te simți în această zi minunată? am întrebat-o. — Groaznic, răspunse ea cu o grimasă pe chip. — Marianne, știi prea bine că ar trebui să fie invers, nu? Eu ar trebui să fiu cel care să se simtă groaznic și tu să fii cea care se interesează de sănătatea mea. — Iertați-mă, Herr Strauss, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
găsi raportul în tavă și mi-l flutură prin față. — Trebuie să fi fost tare bine de tine. Cu toate fetele alea... i-am zis. — Poate ar trebui să îl citiți acum, domnule. — Scutește-mă de efort. Becker făcu o grimasă și se uită la ceas: — Păi, de fapt, domnule, chiar mă pregăteam să plec. Trebuie să îmi duc copiii în parcul de distracții. — Te faci la fel de rău ca Deubel. El unde e, ca fapt divers? Face un pic de grădinărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mânca o parte din față, ai fi putut spune că era atrăgătoare. Nu am ezitat mai mult de o clipă, dar fu destul ca să se mânieze: — Ei? La ce te holbezi? se rățoi ea, gura lărgindu-i-se într-o grimasă care îi dezvăluia dinții înnegriți și marginea a ceva mai întunecat și mai putred. Și ce oră de vizită e asta? Ce anume doriți? Îmi cer scuze că vă deranjez, i-am zis, concentrându-mă asupra părții din fața ei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
a corpului. Ochii deschiși priveau înainte și pretutindeni . Chipul slabit de alte vremuri care îl precedaseră chinuitor se scurgea parcă din dreptul ochilor adânciți în orbite. Formele carne care îi mai aduceau încă aspectul de om se pierdeau într-o grimasă aproape mongoloidă. Fruntea înaltă armoniza cu restul corpului dispărut în negura unei dureri vizibile din fiecare tresărire a acestei ființe. Dar trăsăturile nu se mai știau recunoaște în privirea nimănui, oricât ai fi încercat să privești cu umanitatea caldă din
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
naturii împotriva omului: revolta cerului albastru. Mama Ilonei venise la patul ei să-i aducă ceaiul și firul de floare de ''nu-mă -uita''...Avea ochii înroșiți și umflați de plâns, iar trăsătirile feței , blânde și fine erau schimonosite de grimase de durere, pe care încerca, în zadar ,să le ascundă... -Bună dimineața, draga mea! Cum ai dormit? -Sărut-mâna , mami! Am avut un coșmar de care nu vreau să îmi mai amintesc! Dar, tu ce ai? De ce ai plâns? -N-am plâns
ARIPA ÎNGERILOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361512_a_362841]
-
Colecția românul de dragoste”, într-o pledoarie pentruviata, acceptare, iertare, promovarea valorilor autentice. Odată cu intrarea în scenă a personajele negative, Mircea Gabor (“un tanar îmbrăcat cu un costum negru, a cărui haină demodata o tot aranja din mers cu o grimasa de nemulțumire”) și Mihai Andreescu, nepotul șefului securității din orașul Ț., decorul se modifică, și primele note mefistofelice se fac simțite. Mircea se remarcă prin dorința de a parveni cu orice preț, materializata în colaborarea cu securitatea, Mihai prin frustrarea
CÂND DRAGOSTEA ŞI IERTAREA PLĂMĂDESC OAMENI VII, PURTÂND ÎN SUFLET NESFÂRŞITE COMORI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361538_a_362867]
-
costă bani grei, cineva să dea trecătorilor, cărți de pomană. Glasul scriitorului putea fi auzit numai în micile pauze sau când arareori, vacarmul muzicii se domolea pentru câteva momente. Solomon repeta la nesfârșit, cu trăsăturile feței înghețate într-o ingenuă grimasă, ca și cum ar fi avut un junghi la inimă: ”Citiți, măi copii! Citiți. Atâta vă costă, dragii mei: să citiți...” Era în al nouălea cer că vedea pe fețele celor care primeau romanul, o nesecată fericire, el nerealizând că de fapt
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
cu cât acesta face referire la capodopera lui Vincent van Gogh, Lan de grâu cu corbi?” Într-un târziu, reluând imagini derulate pe parcursul întâlnirilor cu noii cititori, oarecum extaziat, găsi de cuviință să analizeze parte din priviri, apoi parte din grimase și să ghicească încă de pe acum care dintre beneficiarii așa-zisei ”pomeni” ar fi capabil, în următoarele zile, să citească din proprie inițiativă, romanul nou-apărut. Încercă să citescă în privirile care-i rămăseseră cumva, imortalizate pe retină. În primele secunde
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
cu ochii ușor întredeschiși, a superioritate nejustificată. - Zece lei exemplarul. Dă, șefule, să-mi cumpăr și eu o puță-n corn, că-mi horcăie mațele dă foame...Să orbăsc, dă nu... - Cine-i autorul ăsta, Solomon Sfetnic ? - făcu Solomon afișând o grimasă, plin de sine. - Cine-l știe, bată-l sula? O fi șî hăsta vreunul cu fluturici la bibilică, că altfel nu se apuca dă scris cărți acum când nici dracu nu mai le citește, că s-ar întoxâca pă loc.
PEISAJ CU CORBI (SCHIȚĂ) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362801_a_364130]
-
încearcă atunci când realizăm sursa acestei revolte fizice. Se aliniază, atunci, simțurile cu rațiunea, clarificând brusc experiența trăită. Totul culminează cu un hohot de râs fericit, eventual un zâmbet întins pe toată fața, sau cu un nod în gât, eventual o grimasă ce se dorește a fi un zâmbet amabil. Atunci ne amintim conjunctura, memoria sufletului nu poate fi ștearsă. Filozofez pe marginea unor amintiri legate tot de perioada liceului. De ce oare mă simt înrămată în tabloul atât de riguros al unor
CONTINUITATE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363443_a_364772]
-
Era încă vizibilă vânătaia de sub ochi deși, probabil că o mascase cu fard, buza era un pic umflată și rana mai profundă ce o avea pe buză cu siguranță o va mai supăra câteva zile. Se mișca lejer fără acele grimase de durere și părea că sub sân lovitura primită fusese mai puțin gravă decât se temuseră ea și tatăl său. Asta era bine. Fizic daunele nu erau de neînlăturat, psihic însă... aici rănile bănuia că sunt mult mai profunde și
PETRECERE NEFASTĂ(4) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2023 din 15 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368498_a_369827]
-
aer, ori mai știu eu de ce, n-o puteau reconstitui nicăieri. Cucaras inspirase adânc, apoi dăduse iarăși a lehamite cu mâna, de data asta mai energic, încât îi trosniseră încheieturile palmei. Se aplecase să-și pipăie din nou, cu o grimasă pe obraz, glezna învinețită. Voise să mai ia o gură din paharul de plastic pe jumătate îngropat în nisip, dar pesemne gustul lichidului din el se alterase. Atunci își deșertase, cu un gest de nervozitate, restul conținutului peste încheietura bolnavă
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
tocmai trecea o tânără pereche, împrăștiind în jur vocea unei cântărețe revărsată dintr-un casetofon voluminos cât un geamantan. Boys, boys, boys urlau difuzoarele în vibrație maximă. El, un ins slăbănog, căra aparatul făcând un efort aproape supraomenesc, judecând după grimasa feței și transpirația care-i inundase trupul. Ea lingea impasibilă dintr-un cornet de înghețată. Cei întinși la soare se ridicau în capul oaselor cu mâna streașină la ochi ca să-i privească. Da mai lăsați-o naibii cu muzica voastră
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
mărunțiș care, din mână în mână, iși făcea loc, cu viteza luminii, în buzunarele fără fund ale impunătorului ceferist. Bună meserie! La aceste vremuri de perpetuă tranziție... brava națiune! Îi prezint biletul și am simțit un gol în stomac la grimasa pe care o încerca ceferistul, întorcându-l pe toate părțile. Parcă nu-i venea a crede că mai sunt proști pe lumea asta care mai cumpără și bilete. Cred că și lui i se făcuse dor de felul în care
PUTEREA VOINŢEI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366853_a_368182]
-
cu ochii lărgiți de mirare, un nas normal dezvoltat și doi obraji palizi, absolut complet bărbieriți... Figura semăna vag cu o fotografie a lui din adolescență, făcută probabil pentru buletinul de identitate. Pentru mai multă certitudine, reb Fisel făcu câteva grimase: era neîndoielnic, cel din oglindă reproducea concomitent strâmbăturile, deci el era... Era el! Și barba?! Unde și în ce fel dispăruse barbă? Se gândi speriat ce să-i spună nevestei sale la micul dejun. Numai că nici cuvioasa Sara Lea
SCHIŢE UMORISTICE (91) – EXTRAORDINAR de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366980_a_368309]