363 matches
-
bun prieten al lui, omul care îl ajutase să cucerească imperiul, tatăl meu. Amiralul Marcus Vipsanius Agrippa era trecut de patruzeci de ani, fusese căsătorit de mai multe ori și avea copii; în acele zile, la Roma se spunea cu grosolănie: „Augustus le dăruiește celor credincioși lui soții așa cum dăruiești un cal“. Însă acea căsătorie ce urmărea consolidarea puterii s-a transformat, spre surprinderea tuturor, într-o familie fericită. Tatăl nostru a murit repede, în război, după cum știi. Augustus a spus speriat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a apucat pe toate câte erau În acea casetă (iată, n-am mai zis „cutie“, era prea inelegant pentru o asemenea situație, oricum delicată), e drept, le-a apucat cu un gest brusc, cam repezit; (cineva ar spune chiar cu grosolănie, dacă ar vrea să fie răutăcios); unele dintre ele s-au Îndoit, parcă se simțea văicăreala hârtiei; strânsoarea aceea Îi da o senzație de leșin, celulele ei intime prea erau Înghesuite brusc unele În altele, era așa, aproape ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
salutat. La plecare, m-am plâns de asta unui prieten, și acesta mi-a spus: „Nu te mira, n-a făcut-o intenționat; poate nici nu ți-a observat prezența.“ Și i-am răspuns: „Păi asta-i cea mai mare grosolănie, nu că nu m-a salutat, ci că nu mi-a remarcat prezența.“ „A făcut-o fără să vrea, e distrat...“, mi-a replicat el; iar eu: „Cele mai crase grosolănii sunt cele așa-zis involuntare, iar grosolănia grosolăniilor e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
i-am răspuns: „Păi asta-i cea mai mare grosolănie, nu că nu m-a salutat, ci că nu mi-a remarcat prezența.“ „A făcut-o fără să vrea, e distrat...“, mi-a replicat el; iar eu: „Cele mai crase grosolănii sunt cele așa-zis involuntare, iar grosolănia grosolăniilor e să fii distrat în prezența oamenilor.“ E, doamnă, ceva de speța prostesc numitelor uitări involuntare, ca și cum s-ar putea să uiți voluntar de ceva. Uitarea involuntară e e de obicei o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mai mare grosolănie, nu că nu m-a salutat, ci că nu mi-a remarcat prezența.“ „A făcut-o fără să vrea, e distrat...“, mi-a replicat el; iar eu: „Cele mai crase grosolănii sunt cele așa-zis involuntare, iar grosolănia grosolăniilor e să fii distrat în prezența oamenilor.“ E, doamnă, ceva de speța prostesc numitelor uitări involuntare, ca și cum s-ar putea să uiți voluntar de ceva. Uitarea involuntară e e de obicei o grosolănie. — Și ce înseamnă asta... — Înseamnă, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mare grosolănie, nu că nu m-a salutat, ci că nu mi-a remarcat prezența.“ „A făcut-o fără să vrea, e distrat...“, mi-a replicat el; iar eu: „Cele mai crase grosolănii sunt cele așa-zis involuntare, iar grosolănia grosolăniilor e să fii distrat în prezența oamenilor.“ E, doamnă, ceva de speța prostesc numitelor uitări involuntare, ca și cum s-ar putea să uiți voluntar de ceva. Uitarea involuntară e e de obicei o grosolănie. — Și ce înseamnă asta... — Înseamnă, doamnă doña
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
sunt cele așa-zis involuntare, iar grosolănia grosolăniilor e să fii distrat în prezența oamenilor.“ E, doamnă, ceva de speța prostesc numitelor uitări involuntare, ca și cum s-ar putea să uiți voluntar de ceva. Uitarea involuntară e e de obicei o grosolănie. — Și ce înseamnă asta... — Înseamnă, doamnă doña Ermelinda, că, după ce mi-a cerut iertare pentru jignirea pe care mi-a adus-o crezând că prin cadoul meu aș fi căutat să o cumpăr și să-i forțez recunoștința, nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Pfeffer Dussel, care în germană înseamnă „idiot“, era doar o glumă nevinovată între doi tineri care se luptau cu restricțiile, dar acum săracul Pfeffer era Dussel pentru posteritate. Chiar și mamei și tatei le știrbise imaginea și îi tratase cu grosolănie. Aceștia, redenumiți van Daan, nu erau părinții mei, voiam să îi strig, dar nu puteam pentru că aroma țigărilor tatei îmi invada gâtlejul și râsul mamei îmi înăbușea vorbele. Nu mă puteam lupta cu amintirile pe care le reînvia jurnalul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
sufletele copiilor Înecați. Se enervă și renunță, blestemându-și penisul, apoi Își trase fermoarul pantalonilor, se Întoarse la Tamar și, continuând parcă discuția Întreruptă, Îi spuse: —De ce să nu Încerci pur și simplu să te detașezi? Să-i ignori complet grosolănia? Să afișezi de-acum Înainte o indiferență absolută? Am șters praful și am dat drumul la mașina de spălat. Poartă-te cu el de parcă ar fi aer transparent. Cum aș putea, Fima? Doar Îl iubesc. De ce nu reușești să Înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În privința folosirii sălilor de operație În ture. Sau indiferența față de suferința șomerilor, a noilor imigranți, a femeilor maltratate. Sau umilințele impuse bătrânilor fără locuință, handicapaților mintal, celor singuri și sărmani. Dar mai presus de toate, animalitatea noastră se manifestă prin grosolănia agresivă de care ne lovim zi de zi În birouri, pe stradă, la rând la autobuz și probabil și În intimitatea dormitoarelor noastre. În Beer Yaakov, un bolnav de cancer Își ucisese soția și cei doi copii, pentru că nu putuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În furcă, medită puțin și se răzgândi: nu avem voie să devenim isterici. Fu pe punctul să sune din nou la Țvi pentru a-l avertiza contra disperării și isteriei care ne pândește acum pe toți. Se simți rușinat de grosolănia sa, de faptul că Își jignise prietenul din adolescență, un erudit corect și inteligent, una din ultimele voci Încă raționale. Deși Îl Întrista puțin gândul că cercetătorul mediocru care va deveni acum șeful catedrei și se va așeza În scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lui Günter Grass despre vină și responsabilitate, și una personală, un răspuns tardiv la scrisoarea de despărțire a Yaelei de acum douăzeci și patru de ani. Cel mai important era să-și clarifice lui Însuși și Yaelei de ce i-a jignit cu grosolănie pe cei doi colonei din aviația militară care au venit la ei acasă În seara aceea de sâmbătă, ca să-l convingă că plecarea ei pentru a lucra un an-doi la Seattle era de importanță națională. Era și acum de aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de spaimă? Din mașina poliției care sosise cu luminile pâlpâind și cu sirena urlând coborî un bărbat cu un megafon, care rugă mulțimea să se Împrăștie. Fima, cu un reflex cetățenesc corect, se conformă imediat, dar fu totuși Împins cu grosolănie de un polițist mai În vârstă, transpirat, cu șapca dată pe spate Într-un unghi comic. Fima protestă: —Bine, bine, nu e nevoie să mă Împingi, m-am Împrăștiat deja. Polițistul țipă la el cu o voce tunătoare, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
că decît să stai să-ncerci să-ți explici subconștientul, viața, mult mai bine ar fi să-ncerci să participi la ea, conform unei celebre afirmații cu autocombustie: il faut tenter de vivre, și, eventual, să te amuzi de inconsolabila grosolănie a lumii. Vorbesc de acest uluitor Orient de Ev Mediu În care ne aflăm de la Începuturile civilizației și pînă azi, În viitor, cînd au apărut oameni fermecați de ei Înșiși pînă la leșin, ce se dau drept miniștri și făpturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
afacerile seculare, împotriva propriei lor voințe. Un renumit istoric ne indică un alt motiv pe care îl putem adăuga acelora deja menționate: "Romanii aveau cel mai mare dispreț și cea mai mare antipatie împotriva acelor noi domni (barbarii) care, dincolo de grosolănia și ferocitatea lor firești, erau toți păgîni și eretici. Dimpotrivă, în rîndul popoarelor a crescut credința și respectul față de Episcopii care erau toți romani și, adesea, persoane din rîndul celor nobili și al celor mai bogați". La această cauză, adaugă
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
a numeroase stări afective prin care se fac adevărate proiecții în viitor. Viitorul devine apropiat, populat de năzuințe, aspirații, speranțe. Preadolescentul are posibilitatea de a- și dirija în mod conștient sentimentele și dispozițiile. Dintre manifestările negative care caracterizează preadolescența amintim: grosolănia, duritatea, indolența, irascibilitatea, încăpățânarea. Pentru a le evita sau a le tempera este nevoie de o educare a sentimentelor și emoțiilor care constă în stimularea unei sensibilități corespunzătoare, surprinderea elementului estetic din viața de fiecare zi, a modului în care
Motivaţia preadolescenţilor pentru învăţare: între expectanţă şi performanţă şcolară by Adet Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/1730_a_92280]
-
ne împrieteniserăm, mă însoțea zilnic până acasă, mergând împreună pe jos, el povestind și eu ascultînd) în convingerea lui erau zdrobitoare, când in realitate erau puerile, sau în orice caz expresia unei gândiri sensibile, care nu concepea să spună o grosolănie în stare să-l facă măcar egalul celorlalți și în ultima instanță prieten cu ei. Dacă i-ar fi răspuns de pildă pe un ton de dispreț, neglijent și afabil: hai sictir! sau: du-te-n mă-ta!, s-ar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și cu aceeași boare de tristețe pe chip și fără acel aer de sus pe care îl avusese, iritîndu-mă, în tot timpul discuției. Începuse fără introduceri să-mi povestească istoria căsniciei ei cu Petrică. "...Primul meu bărbat era de o grosolănie inimaginabilă, și când nu rezistam, și grosolănia lui se întîlnea cu a mea, parcă eram paralizată. Fără să-mi facă nimic propriu-zis, fiindcă altfel era plin de atenție și mă iubea, eram foarte neliniștită, aveam sentimentul că iubea numai ceea ce
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
chip și fără acel aer de sus pe care îl avusese, iritîndu-mă, în tot timpul discuției. Începuse fără introduceri să-mi povestească istoria căsniciei ei cu Petrică. "...Primul meu bărbat era de o grosolănie inimaginabilă, și când nu rezistam, și grosolănia lui se întîlnea cu a mea, parcă eram paralizată. Fără să-mi facă nimic propriu-zis, fiindcă altfel era plin de atenție și mă iubea, eram foarte neliniștită, aveam sentimentul că iubea numai ceea ce era rău în mine; mă împingea spre
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acum așa cum sânt și voi fi fericită, decât să fac din viața mea o luptă, al cărei sfârșit e tot acolo, unde mă tem să nu fie... Or, cu știam că nu e adevărat, în realitate eram dominată, fiindcă nu grosolănia lui mă atrăsese, ci momentele de extraordinară puritate, pe care însă el repede și le alunga, spunîn-du-mi că așa ceva nu se arată... Cât de surprinsă am fost când l-am cunoscut pe Petrică! Nu spun că nu-l iubeam pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
care îl dădeam sau primeam, pe toaleta mea (pentru cine te îmbraci cu atâta grijă? - și îmi smulgea rochia de pe mine), pe tăcerile mele (la ce te gândești, spune-mi imediat), pe o privire care nu-i era adresată... Când grosolănia, care mă exaspera, pur și simplu nu puteam s-o mai suport, îmi pierea glasul, parcă mă sufocam... ("Ei bine, am gândit, cum se manifesta, Matilda, această grosolănie?" Ea îmi ghici gândul și continuă.) Erau întîi înjurăturile, în special una
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
spune-mi imediat), pe o privire care nu-i era adresată... Când grosolănia, care mă exaspera, pur și simplu nu puteam s-o mai suport, îmi pierea glasul, parcă mă sufocam... ("Ei bine, am gândit, cum se manifesta, Matilda, această grosolănie?" Ea îmi ghici gândul și continuă.) Erau întîi înjurăturile, în special una, pe care mi-o adresa pe tonurile cele mai variate, cu dispreț, sau furios, sau când nu mai avea replică, sau când eram exaltată de ceva frumos, și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pe cineva și am înțeles de unde știa el. Taică-său, din Brăila, fusese negustor de cereale. M-am desbrăcat, m-am uitat în oglindă și m-a apucat furia. Nu mă îngrășasem nicidecum, dar ăsta era limbajul lui...'' "Era o grosolănie de fond sau de formă?" o întrebai. "Cum să nu fie de fond?!" se miră ea. "Se poate întîmpla, răspunsei. Spuneai că era profesor universitar. Un intelectual se poate distra înjurînd, ca să pună în oarecare armonie gândirea, sătulă de abstracțiuni
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zice, să-l vezi, dacă nu mă crezi..." "Și te-ai dus!" " Da", făcu tatăl meu stupefiat. "Cu meditațiile e același lucru, zisei, află familia că am fost pușcăriaș și n-am chef să risc să mi se spună cine știe ce grosolănie acoperită..." "Da, așa e", zise el și începu să înjure, dar fără adresă, așa, impersonal, doar le, acest le putând fi toți sau doar cei de la Brațele de muncă, nu-i scăpa vreo precizare. "Ce să faci tu acuma! Că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și un vocabular de pușcăriaș ordinar.'' "Speră, zisei. Știi care e salvarea celor învinși?" (Parcă Vintilă, sau Bacaloglu, sau grasul Calistrat lansaseră aforismul pe care îl aveam în cap!) Nu știu, zise Suzy, dar bănuiesc că îmi pregătești o nouă grosolănie. Nu sânt o învinsă, să-ți fie clar..." Apucai sticla, o înfășurai în fularul meu și o izbii de câteva ori de perete. Dopul țâșni. "Chiar, zisei, turnând în pahar, nu ești curioasă să afli care e salvarea celor învinși
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]