1,078 matches
-
circ, cuvînt, sunet, mișcare, așa cum l-a preparat Claudiu Goga aici, mi se pare parcă mai dur, mai sec, mai caustic, mai pregnant, într-un fel, decît în alte montări pe care le-am văzut cu „Die Macht der Gewohnheit”. Grotescul și cabotinul merg pe sfoară. Echilibru fragil. Ca în viață. Ca în artă. Sîntem pe scenă. Actori și spectatori. Spațiul este aproape gol. Ușa metalică, pereții și podeaua își arată, vag, strălucirea rece. Cîțiva copaci, devitalizați. Sub semnul acesta apăsător
Mecanisme și mecanica lor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5744_a_7069]
-
100-205), Dor (pp. 268-377) sau Duios Anastasia trecea (pp. 479-548). Se vede, spuneam, că prozatorul se caută: de-a lungul unui deceniu, el trece de la „slalomul" abil printre jaloanele realismului socialist, vizibil în povestirile „cu țărani suciți", la tragicul și grotescul unor narațiuni în care războiul sau seceta postbelică deformează cadrele realului, și, într-un final, la formula foarte modernă și personală din Leul albastru, Dor și Duios Anastasia trecea. Căutarea formulei este ușor de perceput, dar tot atât de ușor se cunoaște
Clasicizarea generației ’60 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6227_a_7552]
-
risipite în aceste texte de început - Cornel Ungureanu le inventariază în prefață -, însă sinteza lipsește. În Dor, bunăoară, întâlnim crima ca axis mundi și, respectiv, ancheta ca formulă narativă, dar lipsește fantasticul care dă nota caracteristică romanelor din ciclul F. Grotescul și strategiile incertitudinii sunt prezente în Ploaia albă, însă nuvela este una realistă, din care lipsesc decupajele de planuri și perspectiva multiplă pe care le întâlnim în F. În sfârșit, parabolicul este procedeul dominant în capodopera Duios Anastasia trecea: un
Clasicizarea generației ’60 by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6227_a_7552]
-
peste 1000 de ore de bandă, utilizând inclusiv capetele unor role și exclude prezența oricărui narator, a oricărui martor. Avem un fel de . Remarcabil la Ujică este faptul că nu a conceput filmul ca pe un freaks show, elementele de grotesc se integrează firesc în existența dictatorului. Extrase din context, cele câteva scene domestice nu fac notă discordantă, nu avem în fața ochilor monștri, stângăciile liderului conferindu-i și o dimensiune umană. Unora filmul le-a părut apoteotic: nimic mai greșit. Cred
Ceaușescu par lui-même by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6250_a_7575]
-
dimensiune umană. Unora filmul le-a părut apoteotic: nimic mai greșit. Cred că Andrei Ujică a evitat în mod deliberat să spectacularizeze subiectul, l-a lăsat să se dezvăluie de la sine, în ceea ce ține de devenirea sa. Ceea ce aruncă în grotesc personajul este raportul pe care-l realizează cu sine însuși, ceea ce este, și cu un model exemplar, ceea ce vrea să pară. Ceaușescu vrea un rol grandios, participă la regie, el decide distribuția și împrumută elemente de ceremonial, în felul acesta
Ceaușescu par lui-même by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6250_a_7575]
-
de enzimele puterii, vidat, marionetă animată de impulsuri epileptoide, vorbită de un discurs inept, intranzitiv, un posedat dostoievskian. În scena procesului, din acest Ceaușescu a mai rămas doar un clișeu obsesional, este drept, unul care-l califică pentru tragedie în raport cu grotescul absolut al completului de judecată care în loc să-l incrimineze îl redă ficțiunii eroice a ilegalistului martirizat. Este ultimul act și, turpitudinea juraților, incapacitatea lor de a construi un autentic act de justiție îl scot pentru ultima oară în prim plan
Ceaușescu par lui-même by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6250_a_7575]
-
interpretare care m-a lăsat cu gura căscată. O bătrînă aparent plutitoare, cu un rînjet tîmp pe față, cu o gură spurcată, însă, care rostește, ca un bufon, ce nu e de spus, care prinde în formule scurte, acide, sordidul, grotescul, absurdul locului, al vieților lor. Relația dintre cei doi actori este lucrată perfect de regizor. Și este susținută fără fisură de amîndoi. Un cuplu care funcționează pe complementaritate, pe simulare și disimulare, pe clișeele unor bătrîni de pe altă lume. La
Voluptatea detaliului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6263_a_7588]
-
de imaginile concepute de Picasso după despărțirea de Olga Koklova, prima sa soție, cât și de expresionismul lui Soutine și forța strigătelor mute ale modelelor sale. Sunt imagini respingătoare pictate însă cu suavitate. „Frumusețea devine iritantă pentru mine. Îmi place grotescul. E mai plin de veselie” - susține cu bravado un artist care nu mai este chiar tânăr... Cu o geometrie cu structuri mereu instabile, cu coordonate incerte și culori care pulsează aparent necontrolat, seria de tablouri se înscrie în linia caracteristică
Între figurativ și abstract: Willem de Kooning by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4827_a_6152]
-
artistic, transformă moartea și cruzimea într-o farsă. Ultimul număr al Nataliei, numărul preferat de public, este o spectaculoasă cădere de la o înălțime amețitoare înfășurată într-o eșarfă, cădere care îi rupe trupul în două. Ne aflăm în plin absurd, grotescul invadează toate aceste nemăsurate trăiri. Personajele lui de la Iglesia își poartă hybrisul cu panache, ți-l aruncă în față, te bruschează. Schimonosite, mutilate, chipurile celor doi relevă o interioritate bulversată, contorsionată, convulsionată. Dintre toate instrumentele, trompeta este cea care anunță
Istoria și circul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5455_a_6780]
-
o scenă la alta ca sub efectul unei lovituri. Balada tristă de trompetă aduce în prim plan un alt mod de a face film, cu o uluitoare forță dramatică, cu o asumare deplină a supralicitărilor, cu o investire estetică a grotescului istoriei. Fiecare act al filmului reprezintă o ieșire la scenă, invocă un public, lasă auzită chemarea actorului la rampă, aplauzele sau huiduielile. Rolurile par să fi fost ancestral stabilite, iar actorii principali, cei doi clovni, vin înarmați cu un zâmbet
Istoria și circul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5455_a_6780]
-
frumuseții crepusculare, care vine din distrugere, care încununează un eșec, care scandează un declin, care semnează stingerea, o frumusețe decadentă asociată lui fin du monde. Rama tabloului de gen al nunții brugheliene cu o veselie debordantă, dar și de un grotesc derizoriu este antifraza acestei melancolii. Reacțiile unui tată histrion și clownesc, Dexter (John Hurt), replicile tincturate sarcastic ale unei mame sumbre, roase de o nemulțumire intestină, Gaby (Charlotte Rampling), asistența matern nevrotică a unei surori veșnic neliniștite și dependente psihologic
Apocalipsă și melancolie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5206_a_6531]
-
destin uman se situează în aceeași zonă a existenței în mediocritate și vulgaritate, a spiritului introvertit și fantezist și a eșecului iremediabil; iar ca „făpturi de ficțiune”, după expresia unamuniană, sînt rezultatul aceleiași alchimii landeriene care combină sublimul visătorului cu grotescul potlogarului și produce personaje quijotesco-picarești, în tradiția recunoscutei pendulări hispanice între ficțiune și realitate, vis și viață, fantezie și pragmatism, transcendență și intranscendență. Condamnați de o viață măcinată de insatisfacții, deziluzii, eșec și solitudine la un cotidian monoton și lipsit
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
altora, produce o narațiune fragmentară, în acord cu dinamica memoriei voluntare și involuntare. Pasajele pe această temă includ scurte descrieri, portretizări, scene și dialoguri care susțin ritmul alert al acțiunii și introduc note comice proprii farsei, de la ironie pînă la grotesc, în tradiția romanelor picarești sau esperpento-urilor lui Valle-Inclán, alături de aluzii și comentarii privitoare la contextul social-politic spaniol și internațional (perioada franchistă, războiul din Irak și reacțiile protestare din Spania, din februarie 2003, baza americană din Rota, întîlnirea Bush-Blair- Aznar din
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
este uneori prezentă cu nume de personaje, cu inserturi „felliniene" alb-negru, cu o temă similară, în mod cert lipsește spiritul acestuia. Demonul fellinian este un histrion, însă unul trist, care ca și cei bulgakovieni din Maestrul și Margareta adoptă masca grotescului, a caraghioslâcului, a unei cruzimi juvenile. O singură scenă a rezonat cu sensibilitatea regizorului italian, aceea în care regizorul Guido Contini (Daniel Day-Lewis) se întâlnește cu unul dintre cardinali în spațiul intim, rezervat al unei băi, întâlnire mediată de poza
... și jumătate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6503_a_7828]
-
femei abandonate, o canapea, ochiul. Un fel de minimală geometrie de a vorbi despre lume, despre om, despre iubire și suferință. Despre imposibilitatea de a te confesa pînă la capăt. Nici pe canapeau pshihanalizei la modă. Cred că aici, derizoriul, grotescul și ridicolul își găsesc rotund împlinire în fiecare dintre cei trei actori, Iarina Demian, Tudor Chirilă și Simona Stoicescu, în costumele pe care Angi Dumitrescu le decide pentru fiecare personaj în parte, pentru un tip de ludic amar, ce sondează
Trei americani la Comedie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6501_a_7826]
-
așa cum Tăvi este timid într-un mod care insinuează devenirea să ulterioară, un reprimat, un frustrat, iar scenă în care încearcă să se masturbeze în sala de proiecție, pe întuneric, urmărind dezvelirea neintenționata a piciorului domnișoarei Corina este de un grotesc trist și stupid îndepărtându-se complet de personajul din nuvelă care-și păstrează cumva inocentă chiar și învins. În nuvelă lui Groșan viața bate ideologia, dar nu contrapu-nându-i un contradiscurs similar, o teorie a libertății sau a rezistenței, ci gestul
O caravană, două caravane… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6098_a_7423]
-
carnavalești ai lui Burton, Omida albastră are aspectul lichefiat al unei lipitori și fumează ca un împătimit bibliofil în biblioteca lui cu manuscrise rare, iar curtea Reginei Roșii (Helena Bonham Carter) conține personaje cu un deghizament la vedere de un grotesc pervers și care sunt „demascate" de către Pălărierul Nebun (Johnny Depp) care la rândul său are ceva din clownii demonici ai desenatorului, clowni al căror păr explodează într-un ignifer roșu acrilic al oxizilor de plumb. În acest context, dragonul Jabberwock
Imaginarium-ul „doctorului” Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6411_a_7736]
-
un ignifer roșu acrilic al oxizilor de plumb. În acest context, dragonul Jabberwock cu care se va confrunta Alice Kingsley (Mia Wasikowska) apare ca un monstru clasic fără nimic spectaculos. În feeria burtonescă își face loc subversiv macabrul împins prin grotesc până la un comic absurd, psihedelic. Regizorul se joacă cu convențiile, cu formele, deformân-du-le, lăbărțându-le, cu zâmbetele transformându-le în rânjete, cu grația transformând-o într-un fel de balet sicofant cum este cazul cu Regina Albă (Anne Hathaway), atât
Imaginarium-ul „doctorului” Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6411_a_7736]
-
din Korea, din Vietnam, si mai nou, din Irak. Ideea că armata americană a dezvoltat un intreg compartiment destinat războiului paranormalilor nu este nicidecum nouă, insă felul în care apare acest departament configurează un intreg profil ironic cu alunecări spre grotesc al umbrei cu mucegăi a războiului rece. Poză belicoasa a ocultelor militare nu numai că suporta convulsiile caricaturii spumoase, dar aduce câteva lucruri în discuție, printre care și o chestiune de perspectivă. Nu avem parodiile grosolane după Rambo et Co
Tăcerea caprelor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6329_a_7654]
-
spunem, o lecție a lui Tudor Vianu din anii ’50 la acordarea titlului de „cetățean de onoare” al Sibiului în anii 2000, dezvăluind un excelent portretist, sensibil la detalii și situații definitorii, dublat de un evocator de medii cu simțul grotescului moral. Printre personaje - tatăl poetului și Emil Ivănescu, prieteni ca Dinu Pillat, Alexandru Vona, Matei Călinescu sau Tudor George, colegi de liceu ca Sandu Ienibaci, cunoștințe stranii ca Ozias Starck, profesori de limbi străine ca faimosul latinist Frollo sau Ana
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
prin cotloanele sufletului de lumpen, de vicios sau de bătut de soartă pur și simplu. Problemele cotidiene legate eminamente de subzistență, măcinările generate de gândul ieșirii din sărăcia abrutizantă, relativ îndulcită în aburii alcoolului ubicuu, acuplările la granița păgânismului cu grotescul, pendularea între balamuc și închisoare - toate acestea formează pasta groasă și înțepătoare din care răzbate o explicație cu iz de legendă, preluată în metafora înger încălecat. Umanitatea feminină, strânsă la o pomană din satul de rudari pe unde trec destinele
Blestemați și mântuiți by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5015_a_6340]
-
minuțiozitate” („Borås Tidning”). Astfel, recenzentul ziarului central „Svenska Dagbladet” notează: „Stilul lui Manea este caracterizat de o virtuozitate a suferinței și de o ironie pe care o asociez de obicei cu literatura Europei de Est. Autorul este măcinat de introspecție, grotescul nu este niciodată departe, spațiile și chipurile descrise abia dacă maschează deșertul absurdității. (...) Întoarcerea huliganului este o carte curajoasă și stimulatoare, cu un relief puternic și cu trimiteri literare subtile la Shakespeare, Ovidiu, Kafka, Proust, Cioran și mulți alții.” În
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4791_a_6116]
-
este mult mai plăcut, subiectul este totuși literar, se simte că scriitorii răspund mai cu plăcere, iar textele, inevitabil, au un conținut care le face adecvate într-o revistă culturală. Zelul, exagerarea (toate paginile sînt acaparate de un singur subiect), grotescul dimensiunilor sînt însă lucruri care vin din tradiția recentă, postbelică, a presei contaminate politic. (Luminița Marcu, „Literatură și ideologie. Gazeta literară, 1954-1968”)
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4978_a_6303]
-
în care silueta lui Degas, alter-ego-ul „voyeur”-ului octogenar, este văzută printre clienții stabilimentului... Corpurile prostituatelor sunt departe de reprezentările idealizate ale clasicismului academic, dar asta nu înseamnă că sunt un rezultat al unor observații directe. Aceste imagini, pline de grotesc și ironie, datorând mult filiației Goya - Daumier, sunt evident plăsmuite. Participant, începând cu 1874, la expozițiile impresioniste, decis ca și colegii săi să abordeze teme din viața de zi cu zi, Degas nu se poate împăca cu ideea reproducerii fidele
Edgar Degas și iluzia mișcării by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4635_a_5960]
-
Nicolae Manolescu îl ignoră complet. Abia în ultimii ani se constată un oarecare interes exegetic față de prozele sale, prin abordările lui Ion Manolescu ori Andreea Grinea. Urmărit de Securitate, Monciu- Sudinski devine eroul unei operații în care demența ideologică și grotescul coexistă. Un punct dramatic în operațiunea de supraveghere a scriitorului îl constituie cel al recrutării soacrei acestuia. După ce avusese o perioadă calitatea de „candidat” de turnător (!), femeia este finalmente promovată în rândul oamenilor de încredere ai regimului. Secvențele în care
Despre Monciu-Sudinski by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4644_a_5969]