410 matches
-
un criminal în serie dintr-un butic Jean Paul Gaultier. Duggie era afară, din fericire, căci nu avem chef să vorbesc- sau să mi se vorbească. Adrian a împrăștiat pozele pe biroul lui Duggie și acum îmi răsufla în ceafă, gudurându-se pe lângă mine, până l-am trimis la plimbare. Tony Muldoon s-a dovedit a fi într-adevăr un bun fotograf. M-a așezat așa încât totul a ieșit la locul lui; nasul meu părea tras cu linia. Era o variantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
la Chișinău. În vacanțe, când era mai mic, îl mai chema la el. A fost de câteva ori, dar nu i-a plăcut lumea de acolo. Credea că au suflete de slugi cei pe care-i cunoscuse el. Prea se gudurau la picioarele generalului. Într-o vară, prin a șaptea sau a opta, într-o astfel de ședere la Chișinău, a vrut s-o otrăvească pe femeia aceea. Văzuse într-un film după o povestire de Cehov cum s-a otrăvit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lui Cocostârc?... Aha! Păi, nu-l chema Todiriță mereu la dânsul acasă? Ba să-i ajute la curățitul viei, ba să meargă la arat, la prășit, la coasă, la secere... Azi așa, mâine așa, și muierea, cam stătută, s-a gudurat pe lângă al lui Cocostârc. Aista, neînsurat, chita lui! Numai nu venea peste Todiriță noaptea în pat... Încolo... Până la urmă, a încercat să-i deschidă mintea baba Acucoarei, care știe să te încânte și să te descânte în fel și chip
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
că tinde și el. Era un băiat înalt, slab, cu fața plină de pistrui și cu părul roșu ca morcovul. Barosanul, noul nostru diriginte, îl numise cestor pe Ciurea, și el era tare măgulit când noi, elevii de rând, ne guduram pe lângă el, spunîndu-i lingușitor: "Stăpîne!" Stăpânul avea o foarte mare însemnătate în clasă, pentru că de el depindeau multe! Întotdeauna, așa-zisul "șef al clasei" a avut cuvânt greu în fața profesorilor, care, convinși că este cel mai bun element, îl ascultau
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
lor elefantină, indivizii ne priveau sever ca și cum ne-ar fi zis: „Aha, v-am prins!” Directoarea le sări în întîmpinare și pentru întîia oară am zărit în splendizii săi ochi, pierduți într-un fumuriu mîlos, un zîmbet. În preajmă se gudura și Costică, dezvelindu-și coroana de aur din care lipsea un dinte. În graba cu care țîșniseră în picioare, chipurile le erau iluminate de recunoștință. - Tovarășu’ prim, nu se putea să nu vă interesați dumneavoastră de noi, se alinta directoarea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de muncă” care va rămîne la Dobrina. Era instructorul utece Cucolaș. Acesta se dovedi a fi un bețiv. Chema la primărie pe activiștii comunali și, mort de beat, îmbrăcat în haină de piele, începea, după raport, să urle. Toți se gudurau pe lîngă el, căutînd să-i intre în voie. Fărocoastă îl invită la Mitică și între cei doi se înfiripară relații cordiale. Își spuneau pe nume, fapt care, secretarului O.B., îi producea o stare euforică. La școală ședințele se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
onest/ Stai cu anii la arest”. Curcanul: „Înfoind penajul, gata de bătaie/ El era stăpânul de necontestat/ ...Că umflat în pene el vroia să zboare/ Din curte modestă în ...Academie”. Dobitocul: „A intrat degrabă-n Front,/ A lătrat, s-a gudurat/ Și l-au ales deputat/...Ia cuvântul la ședințe,/ Mai combate liberalii,/ Dă cu ghioaga în canalii/ Și pe la lăsatul serii/ Vrea să cheme iar minerii” ( Se vede cât colo cam despre cine e vorba, zic eu). Lingăul: „Cât de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
da. Eu nu l-am corectat. În fond, nu mă invita la o întâlnire romantică. Eram prieteni. Sau, mă rog, poate că nu eram încă prieteni - dar îl aveam pe Jackson în comun. și probabil că Luke încerca să se gudure pe lângă mine, înainte să-i citesc romanul. În plus, acum, că gândul la Mimi’s îmi fusese plantat în creier, nu mai aveam cum să dau înapoi. După șase săptămâni în care fusesem așa de ocupată încât avusesem noroc dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
amânările, să se poată, în sfârșit, regăsi. Da, îi era dor de Irina, cea de departe, care ar fi putut fi dacă ar fi fost, așa schelălăia, neauzit, potaia Dominic, întins pe spate, pe covor, lângă cățeaua care îi lingea, gudurându-se, sucurile, pielea, părul. „Părul“, articulă abia abia cățelușul plictisit. „N-aveai păr roșu. De când, păr roșu?“, întrebase, abia suflând, străinul. „Irlandeză, baby. Sunt irlandeză“, răspunse, prompt, străina. „Irlandeză pursânge, jur“, repetase, ferm, irlandeza, și îl linse iarăși cu limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
obiectivul și te-ai dat mare cu dosarele mele! Ai uitat că la Început Îmi mâncai din palmă? Crezi că nu mai am spate și Îmi dați voi un picior În cur când vi se scoală?? O să vii să te guduri, să nu te dau afară, ține minte! Ia hârtiile, să nu zici că nu ți le-am dat, am martori, și șterge-te la cur cu ele! * — Ce nesimțit! Ce spate mai are alcoolicul ăsta, tovarășul locotenent, de-și permite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
băgat de seamă că Osman a dispărut cu lanț cu tot. L-a crezut mort, Împușcat, ori sugrumat de lanț, În vreun tufiș. Și uite-l: nu mai mârâie, nu mai rânjește, nu mai sare la om. Scheaună și se gudură, bate pământul cu coada, chiar și la străini; când merge, merge pieziș, ponciș, de parcă n-ar ști care-i Înaintele. Mama i-a desprins lanțul, l-a lăsat cu zgarda cea frumoasă, de piele roșie, cu ținte argintii, deși acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
întrebat Susan. Julia a dat din cap. Nu, dar amintește-ți că nici în scenariul meu nu sunt implicați copii și uitați-vă cu ce scârbă m-am procopsit pe cap. —Așa e. Alison a sesizat oportunitatea de a se gudura pe lângă Julia, iar strategia a funcționat. Aceasta a recompensat-o cu un zâmbet cald. — Și tipa ți-a dezvăluit secretul? Cum a tratat cu prima soție? A întrebat-o Susan ușor sarcastică. Julia a clătinat din cap. Avea gura plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
bine. E bine pe dracu’. Zvâcnetul ăla de mândrie care se răsucea în ea și o umplea de venin... Oful și năduful, Mirelo, ai fi meritat mai mult decât cocoșul ăla împielițat care cânta cucurigu la comandă, hlizindu-se și gudurându-se pe lângă prietenii stăpâni, făcând pe valetul și pe chelnerul, păi, nu te gândi, Mirelo, că mai mult pentru asta îl chemau, să destupe sticle și să aducă platouri cu prăjituri și fripturi de la bucătărie, să schimbe casetele până să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
întinde balta Văcăreștilor. În afara câtorva pensionari insomniaci făcându-și de lucru cu undițele, doar ei ce se mai freacă pe aici la ora asta: Rafael și paznicul ăsta piscicol pârât, travestit în costum de camuflaj, care uite-l cum se gudură, după ce săptămâna trecută scosese briceagul ăla șantaliu și că să n-o dai cu mine pe prieteneală, și acum, tot el leșinat după prieteneală. Norocul lui că nu e Rafael ăla care să răspundă cu aceeași monedă. Dintotdeauna a lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în apă, nu are simțul pericolului, dar Udi râde, ce copil, nu este nici un copil aici, doar tu și cu mine, pentru că te voi iubi totdeauna, să nu mă crezi niciodată, dacă îți voi spune contrariul, fericirea mă îneacă, mă gudur pe nisip asemenea unei pisici uriașe, nu îmi pasă că sunt oarbă, cel mai important este că voi fi iubită întotdeauna. Cât este de bine să auzi asta, îi șoptesc eu cu gura plină de nisip, pentru că tocmai visasem că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ridicat și a plecat, pur și simplu, nici măcar nu a spus unde anume, totul din cauza acestei boli blestemate, suspin eu, renunțând și la ultimul strop de respect de sine, nu vreau decât să mă prăbușesc în brațele ei, să mă gudur acolo, la fel ca fetița ei, mă privește cu atenție, nu este surprinsă, este firesc să te simți așa, șoptește ea, dar te poți simți și altfel. Cum să mă simt altfel, și aceasta este o șansă, întreb eu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
arăt nici eu dragostea mea plină de ezitări, epuizată, nu de ea fugisem, oare, atunci, refugiindu-mă în mansarda din clădirea aceea înaltă, de persecuția ei neîncetată, de mâinile ei agățate de gâtul meu, stau acolo, copleșită de admirația lui, gudurându-mă în iubirea pe care o simțeam pentru mine, uitând de ea complet. Ce fel de familie clădisem aici, niște cubulețe mușcate, goale, cum de putusem crede că va reuși să stea în picioare, eu însămi abia mă țin pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dragoste. Aș fi vrut să pot spune că am fost iubită ca lumea, că m-am săturat de dragoste. Măcar o dată, o singură dată. Dar ei nu mi-au oferit nici un pic de căldură sufletească, nici un pic, înțelegi? Dacă mă guduram pe lângă ei și le ceream ceva, mă alungau și țipau: „Costă prea mult!“ Acesta a fost tratamentul de care am avut parte. De aceea, în clasa a cincea sau a șasea primară, am decis să găsesc singură omul care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Teofana. Ai cântat superb, i-a întins buchetul de flori și-a îmbrățișat-o cu buchet cu tot. Să-mi spui pe cine să sărut, pe „țâfnoasa” de ieri sau pe madona de azi. — Pe amândouă i-a răspuns ea gudurându-se în brațele lui, când el i-a preferat buzele-i catifelate ca de fiecare dată. — Hai să mergem că sunt gata. Au ieșit la braț. În hol era așteptată de cei din șatră care au năvălit cu întrebări și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ei, în marginea porumbiștii. - E din sat, spuse Iliescu ridicîndu-se în picioare și fluierîndu-l prietenește. Trebuie să fie satul pe-aproape. Era un câine slab, hămesit, cu părul arămiu decolorat de praf. Se apropie sfios de ei, neîndrăznind să se gudure. Rănitul întorsese capul și-l aștepta. Tremurul buzelor încetase brusc, și fața arăta acum streină, împietrită. - Dacă e bolșevic și nu l-a învățat nimenea, n-are de unde să știe, vorbi Zamfira ridicîndu-se în picioare. Dar de Dumnezeu și Isus
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ascultă cu o expresie de atenție încordată a feței. Uneori, chiar se gândește în altă parte, însă îl aprobă din ochi, la intervale de timp egale. Din când în când, îi mai aruncă o întrebare ajutătoare, așa cum cățelandrul care se gudura pe lângă Tudor venea de fiecare dată cu mingea în gură. Aducea mingea anume ca băiatul să o arunce din nou, el să alerge spre ea în salturi mari, să se oprească la jumătate de metru, o clipă să stea nemișcat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ceafă. Unul dintre ei rîgÎie răsunător, o urare de bun venit - locotenentul Îi face observație, neconvins. Intrăm pe poartă, trăgînd după noi valizele maro de lemn. Dincolo de poartă sînt cîțiva cîini, niște potăi flocoase și murdare care țopăie și se gudură pe lîngă noi - puțin mai departe, un cîine brun, semeț, cu botul și urechile ascuțite, mă privește grav, cu o pereche de ochi bicolori. Ceea ce simt nu se mai cheamă de mult frică. Un an și patru luni! Băga-mi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
rarefiat. Băltesc sub lichenul amar al lunii, iar pleoapa mă-ngînă și mă minte. Valuri de sînge mi se rostogolesc În vene, lungi drumuri Îmi stau adînc Înfipte-n inimă. Dintr-un somn de pelin mă trezesc și limba mi se gudură-n gură, o, cît de sălbatic mă lovesc de timpul Înțepenit În pendulă!... Mă vindec de boala cuvintelor tocmite-ntr-o doară, călindu-le-n flăcări, scăldîndu-le-n smoală... Vine diavolul sub Înfățișarea unui zeu tînăr, cu nume de Înger fiorentin
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
strângă de gât. Parcă se scăpase pe el locotenentul major Silveșteanu. Arăta răhățit tot. Panica îl luase în stăpânire. Disperarea îl adusese în pragul nebuniei. Nu-și mai dădea seama ce vorbește și face. - Ce vrei să mănânci astăzi ? se gudura pe lângă inculpat. Am să ordon bucătarului. Și dorința îți va fi împlinită. Ea este poruncă pentru mine. Doar ai văzut. Ieri, mi-ai cerut fasole cu ciolan. Și nu ți-am dat ? Ia spune ! Ți-am dat sau nu ți-
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
deșteaptă rasă din lume. Câinele îl vede pe Mark pe fereastră și e disperat să ajungă la el. Țâșnește pe ușă imediat ce Barbara o deschide. Până să apuce să facă vreo mișcare, animalul cel drăgălaș s-a suit pe el, gudurându-se. E ridicat pe picioarele din spate, cu botul spre cer, scoțând scâncetele și urletele alea jalnice. Asta-i chestia cu câinii. Nu există om pe lume care să merite primirea pe care orice câine știe s-o facă. Actrița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]