3,476 matches
-
Gomora. Karp chicoti, apoi deschise ușa spre bibliotecă și bătu Într-un pupitru. Dinspre o ușă lăsată Întredeschisă, care dădea spre coridorul din fundal, am auzit un scaun scârțâind. — Osram Röser, spuse persoana care apăru, Își smulse o batistă din guler și făcu o plecăciune solemnă. Am simțit-o pe Dora Încordându-se, probabil din cauza apariției tipului. Era Înalt și bine-făcut, iar pe căpățâna sa descoperită se vedea o abundență de pete de batrânețe. Cea mai remercabilă era Însă fața omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
necesar. Dar cred că... Röser stătu pe gânduri, apoi se răzgândi. Desigur, doctore Karp. Îl anunț pe Kinkel când se Întoarce din pauza de masă. Vă simțiți mai bine azi? Zâmbindu-i colegului său, Își inseră din nou batista În gulerul larg și se reîntoarse la prânzul său. Ghidul nostru dădu din umeri. Conform celor spuse ulterior, Alf Kinkel fusese cândva copilul străzii, membru al unei bande care-și făcea veacul pe maidanele orașului. Acum lucra ca asistent al bibliotecarului. Aranjându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
astfel Încât să-și dezvăluie interiorul, organul semăna, Într-adevăr, cu o floare altoită cu un Înger. Tulpina era groasă și ieșită În afară, cu aripioare ascuțite, sub formă de frunză, iar bobocul avea un luciu sclipitor și un fel de guler pliat ce amintea de o corolă Încovoiată. — Desenat după o probă de-a lui Toldt. Testiculele alunecă prin canalul vintrelor și ajung În scrot abia prin luna a treia. Până atunci, se află În cavitățile abdominale de pe ambele părți ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
erau Înregistrate În serii fotografice montate pe perete. Într-una se vedeau șase bărbați aliniați umăr la umăr, cu benzi neagre peste ochi, nas și gură. Purtau cu toții costume Închise la culoare, asemănătoare cu cel de pe Karp, și cămăși albe, gulere apretate și cravate, unii aveau batiste În buzunarul de la piept, alții, ceasuri de aur În veste toți purtau pălărie și cam jumătate din ei se sprijinea În baston. Mi-am dat seama imediat că bărbații din poze făceau parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Îndreptă spre o acuarelă cu două doamne care stăteau față-n față. În fundal, un bărbat cu baston și ochelari de soare bâjbâia Într-un Întuneric etern. Femeile păreau la fel de dezorientate, deși hainele mulate care le scoteau În evidență șoldurile, gulerele pufoase de blană și cizmele lucioase cu mii de capse minuscule de-a lungul fluierului piciorului, până sus la rotulă, erau semne că nu erau deloc dezorientate În același sens ca bărbatul orb. Karp se aplecă Înainte. — Există cizmari care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ci o lume Întreagă. Dacă Froehlich a Învățat-o ceva, era tocmai acest lucru. — Și ar fi timpul să vedem cum stau lucrurile cu dorințele tale obscure, ești de acord cu mine? Purtam o cămașă nouă care mă strângea la guler și avea mânecile prea scurte. Am slăbit manșetele cu grijă sub masă, promițându-mi să nu mă mai las niciodată fraierit de bijnițari. Apoi m-am aplecat peste masă și am vorbit În șoaptă, prefăcându-mă că port o conversație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care mă atacaseră au Început să vorbească În rusă și blondul care coborâse scările când l-am vizitat pe Karp la fundație s-a transformat În crăcănatul de Boris. Când a apărut și inspectorul Wickert, cu o insignă sovietică pe guler și o mustață stufoasă, chiar deasupra splendidei sale danturi, m-am simțit obligat să Închid geamul, deși, În câteva minute, temperatura a atins cote insuportabile. Acesta a fost primul lucru pe care l-a observat și Anton când a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un ditamai șifonierul. Haine pentru orice ocazie, pentru orice siluetă, pentru oricare parte a zilei. Unele mi s-au părut cam provocatoare - ca ansamblul ăla din piele. Crezi că-l folosea la călărit? Trebuie să fi fost foarte incomod cu gulerul ăla țeapăn și cu fără nimic să acopere partea superioară a corpului. Doar o curea subțire Între sâni. Să nu mai vorbim de pantaloni! Acoperiți În față, dar despicați În spate, ca două forme de tăiat fursecuri. Presupun că Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
acum? Sărind pe platformă, m-am strecurat Înăuntru, vârându-mi mâna printr-un mâner de piele legănându-se. Cadavrul avea să fie Îngropat În Kolberg, În ciuda celor Întâmplate aici? Lângă mine stătea un bărbat transpirat, Îmbrăcat cu o cămașă fără guler, atât de lucioasă de jeg, Încât părea din mătase. Între picioare Îi tremura un sac de cartofi. Dacă se grăbea spre piață, Întârziase un pic, Îmi spuneam, În timp ce cartofii Își continuau micile tunete. Omul Își vârî o mână În buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
tatuaj. „De ce să-mi poluez trupul?“ a ripostat vinerea trecută, când stăteam În fața oglinzii șifonierului ei. Amintindu-mi de ceva ce am auzit, mă Întrebam dacă femeile chiar considerau bărbații tatuați ca având „clasă“. Dora mă ajuta să-mi pun gulerul Înalt de crêpe. După ce termină, Își Încrucișă mâinile sub sâni și inhală adânc, aproape cu plăcere, apoi Își ținu respirația. Abia după ce scoase aerul din piept, spuse: — Tatuaje? Clasă? Ce să spun... Există băștinași care poartă inele În sfârc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
avuse neobrăzarea să le tipărească cu cerneală invizibilă. Mi se părea cumva cunoscut, În felul În care toți savanții ni se par cunoscuți. Avea părul rar, nasul Îngust, ca un cioc, iar sub acest ansamblu se ascundea un barbișor Îngrijit. Guler din celuloid, cravată legată impecabil. Pe degetul mic de la mâna dreaptă, un inel cu pecete luci În soarele leneș de vară. În spatele vizitatorului, o femeie solidă tocmai urca o scară pe niște picioare groase, dar neuniforme. Ajungând la ultimul raft
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
capteze privirea domnilor trecători. Otto și Else Oloaga se Încadrează bine În acest cartier. Locuiesc pe o stradă laterală, la câteva stații de gară, dar, din când În când, aici Întâlnești și bărbați cu fețe Înroșite și gâturi julite de guler. Pășesc Întotdeauna cu viață, nu se uită niciodată Într-o parte, ca și când ar purta ochelari de cal. Oare cred că ceea ce nu văd, nu-i va vedea nici pe ei? Sunt sigur că, dacă s-ar putea, ar prefera să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Îi spuse lui Else că vrea să contribuie la formarea unei societăți bazate pe idealuri clasice. Aceasta urma să fie guvernată de bărbați muschiuloși, Înconjurați de băieți care, pentru fiecare obligație pe care o Îndeplineau, avansau În rang. Slăbindu-și gulerul din celuloid, Hauptstein a dat acestui model numele de „titanic“, dat fiind faptul că acesta se baza pe principii precum curajul, puterea și forța. Deși era greu de spus fără un examinare adecvată, Otto era un exemplar strălucit pentru viitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
apoi Îndoiala m-a cuprins din nou. La Întrebarea nr. 44, de pildă: „Știți să fluierați?“ Sau nr. 92: „Îmbrăcămintea joacă un rol important În viața Dumneavoastră? Preferați să vă Îmbrăcați simplu, sau stratificat, vă place Îmbrăcămintea strâmtă, sau lejeră, gulerele ridicate, sau cele descheiate? Purtați bijuterii? Purtați cumva un cuțit În buzunar? Care este culoarea Dvs. preferată?“ Numărul 133: „Vă Înfuriați dacă o persoană refuză să vă povestească despre particularitățile sale sexuale?“ Sau ultima Întrebare (Apendicele nr. 1): „Spuneți-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
lipsa ta de respect și-o să-l duci pe bietul om la infarct. — Bine! strig eu trântindu-i în nas ușa de la camera mea. Excelent! zbier eu scoțându-mi din șifonier geaca de zylon pe care o port numai cu gulerul ridicat (stilul ăsta o scârbește la fel de mult ca porcăria de haină în sine). Minunat! răcnesc eu și, cu ochii șiroind de lacrimi, alerg la colțul străzii ca să-mi descarc furia pe jocurile mecanice. Iisuse, când mă gândesc la obrăznicia mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un plug pe un ogor colburos. Numai în America, Rabbi Golden, își platinează aceste țărănci, mamele noastre, părul la vârsta de șaizeci de ani și se fâțâie de colo-colo pe Collins Avenue din Florida, îmbrăcate-n pantaloni pescărești și cu gulere de nurcă la gât - dându-și cu părerea în legătură cu toate subiectele cu putință. Nu e vina lor că au fost dăruite cu un har precum graiul - știi, dacă ar putea vorbi, vacile ar spune niște idioțenii la fel de mari. Da, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
e evreu, ca și mine, dar cu asta se termină orice asemănare între noi: e tuns cu coadă de rață la spate, are perciuni lungi, până la bărbie, poartă costume cu sacoul încheiat la un nasture și pantofi negri ascuțiți, bașca gulere à la Billy Eckstine mai mari ca ale lui Billy Eckstine! Și totuși, e evreu! Incredibil! Un profesor cam moralist de felul lui ne-a dat a înțelege că Arnold Mandel are coeficientul de inteligență al unui geniu, dar, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
George Santayana Partea Întâi Ostende 1. Casierul feribotului colectă În palmă ultimul tichet și urmări din priviri pasagerii care treceau peste cheiul cenușiu și umed, traversând o Încâlceală de șine și macazuri sau dând ocol vagoanelor izolate. Se deplasau cu gulerele ridicate și umerii strânși. În vagoanele lungi, pe mese, ardeau lămpile, strălucind În ploaie ca un șirag de mărgele albastre. Brațul unei macarale uriașe se roti și se lăsă În jos, iar zăngănitul vinciului acoperi pentru un moment sunetele insinuante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
lui se Îmbunătăți puțin la vederea chipului necunoscut al tinerei. Ea nu se plânsese de nimic. — Vreți cumva un hamal pentru bagaj, domnișoară? — Mai bine nu, spuse ea. Nu Înțeleg ce vorbesc. Nu e greu. Îi aruncă o grimasă peste gulerul balonzaidului ei ieftin. — Doar dacă nu vrei să-l duci dumneata... căpitane. Provocarea ei Îl Încântă. — Ah, dacă aș fi eu tânăr, n-ați mai avea nevoie de hamal! Nu știu ce-o fi În capul ăstora. Clătină din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și când Învârti rozeta sistemului de Încălzire, aburul lăsat de respirația lui Încețoșă sticla, așa că nu mai putu vedea din cei care treceau mai mult decât niște trăsături disparate, niște ochi aruncând priviri furioase, o rochie din mătase mov, un guler clerical. O singură dată a fost tentat să-și Întrerupă solitudinea crescândă și șterse sticla cu degetele, la timp pentru a vedea o fată subțiratică, În balonzaid alb, dispărând În lungul coridorului, spre clasa a doua. O dată se deschise ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
observă lângă propria reflecție imaginea omului ponosit, În balonzaid, care aruncase o privire În compartimentul lui. Hainele sale, lipsite de culoare, textură și opacitate, rămășițele vechii arte a croitoriei, aveau Încă o eleganță forțată. Balonzaidul deschis lăsa să se vadă gulerul Înalt și tare, precum și jacheta Încheiată până sus. Omul Își aștepta răbdător cina sau așa crezu Myatt la Început, permițând minții sale să fugă puțin de subtilitățile cu Stein și domnul Eckman, dar, Înainte să ajungă chelnerul la el, străinul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
știa nimic. — Păcat că nu coborâți la Buda, din moment ce sunteți atât de mare amator de crichet. Încerc - oh, din răsputeri! - să formez două echipe la ambasadă. Un bărbat cu o față tot atât de mohorâtă, de albă și de impersonală ca și gulerul lui clerical Îi vorbea unui șobolan de om mărunțel, care era ghemuit În fața lui, dând din cap și aprobând. Vocea, văduvită de inflexiunile caracteristice din pricina geamului Închis, pluti afară, pe coridor, la trecerea lui Myatt. Era stafia unei voci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
trebuie să-mi iau bagajele, iar tu trebuie să-ți faci interviul. Bea-ți ginul și hai să plecăm! Mabel Warren Își ridică paharul și-l bău. Apoi se sculă și forma ei pătrățoasă se clătină puțin. Purta cravată, un guler țeapăn și un costum „sport“ de tweed. Sprâncenele-i erau grele, iar ochii Îi erau Întunecați, hotărâți și roșii din cauza plânsului. — Știi de ce beau, protestă ea. — Prostii, dragă! spuse Janet Pardoe, asigurându-se În oglinda ei micuță că arăta bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
există nici un dubiu că, dacă nu izbucnește războiul european sau nu moare regele, reportajul meu o să domine ziarul, se gândi ea și, cu privirile pe fata din fața ei, revăzu imaginea doctorului Czinner, obosit și ponosit, așa, de modă veche, cu gulerul Înalt și cravata lui Îngustă și cu nodul strâns, stând În colțul compartimentului cu mâinile Încleștate pe genunchi, În timp ce ea Îi spune o groază de minciuni despre Belgrad. „Doctorul Czinner trăiește“, se gândi ea, compunând titlurile, dar nu acesta va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cu ochi atenți și lucizi. Avea aceeași vârstă ca și el, dar nu și aceeași experiență. Stătea așa, uscățivă, roșie la față și excitată, lângă geam. Fusta neagră zăcea de-a curmezișul patului, dar mai avea pe ea bluza neagră, gulerul alb al uniformei de cameristă, iar În fața picioarelor ținea un prosop, ca să și le ascundă. El o privi batjocoritor. — Frumoasa Anna! Gura ei căzu și rămase deschisă, iar ea se uită la el tăcută și fascinată. Josef observă cu dezgust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]