528 matches
-
stare de spirit... "Lasă, tată, asta, e bine, e important ce facem, o să schimbăm lucrurile în bine." Dar, știți, n-a fost o manifestare ca să dărâmăm regimul, ca să scăpăm de comunism. Noi, studenții, am avut doar câteva revendicări, am deschis gurița pentru mâncare mai bună, pentru un tratament mai uman din partea autorităților. Eu, de exemplu, am spus: "noi suntem priviți de organele miliției ca dușmani ai acestei țări, dar noi suntem viitorul ei. Noi suntem studenții și intelectualitatea, societatea de mâine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
22 mai 1858 când o fată, „voind a prinde pește cu plasa... și scăpând într-un ochi fu victima valurilor“. Poezia începea cu strofa: „Ca un crin de vară ce vântul îngheață / Frumoasă Ioană în valuri periși, / Azi a ta guriță revărsa viață / Și acum, fetiță, ca vântul periși“ și se încheia în tonuri funebre: „Adio, Ioană, adio, copilă! / Sufletul tău zboară după-acest pământ / Și noi în durere toți plângem de milă / Depuind flori june pe tristu ți mormânt“ (Dorul, pp.
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
față, ținea un castronel pe care îl oferea cu mare afecțiune femeii. Aceasta, cu două degețele fine, lua o mură imensă și, după ce îl servea direct în gură pe bărbat, mînca și ea una. Buzele femeii deveneau pe alocuri sîngerii. Gurița ei micuță nu putea mesteca mura întreagă fără delicate scăpări din sucul roșu aprins. Cu gesturi naturale, firești, bărbatul prelua puțină culoare sîngerie și pe buzele sale. Atingerile erau necalculate și nimeni n-ar fi considerat că era vorba de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
îmi zîmbește fermecător și eu rînjesc a mulțumire. Doctorul mă invită la o cafea și eu refuz politicos. Vă conduce Letiția, mă copleșește medicul cu politețe. Sigur, zîmbește micuța satrapă. Merg pe culoarul întunecat, dar n-o strîng de gît. Gurița aceea frumoasă mă apostrofează brutal: Ați picat-o la matematică la bac pe sora mea! Îmi pare rău, dar n-am fost anul acesta la bac. Dar ea mi-a spus că a trîntit-o Simirad. Era fratele meu. M-ați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
radiologic. Sora primește instrucțiuni despre ce și cum și eu o urmez docil. Mă presează cu niște scule date naibii ca la presa de ulei, mă chinuiește și mă bombardează cu raze ɛ, ɞ, ɤ și cred că și δ. Gurița, cam pungită nițel, mă avertizează că acolo este o hibă mare, dincolo este una mică, dar rea și aceia și va trebui să-mi scoată toate borhăile din mine, să rămîn doar cu carcasa. De dus, o voi mai hîrîi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
buna faimă a casei noastre cu bucătăria ei. Căci degeaba răsfoiești grelele tratate de bucătărie, cu rețete culinare aproximative chiar când cântăresc cu gramul, fiindcă marile rețete se găsesc nu În aceste tratate, ci În degetele meș tere, În ochii, gurița și năsucul acestor muze in spi rate, cu șorț alb, mâneci suflecate, papucași de casă și mirosind de sus până jos a ceapă prăjită. Cu un asemenea dichis de viață, salutar pentru firea mea pofticioasă și zurlie, jovială și melancolică
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sexuală - și de unde Încep? Căci anormalul se găsește În normal, pretinde Remy de Gourmont. (Am citit cândva poves tea [aceea] din O mie și una de nopți cu femeia cea frumoasă, frumoasa frumoaselor, mândra mândrelor, care ziua abia ciugulea, cu gurița ei fragedă, câte un bob de pilaf, iar noaptea se ducea prin cimitire, dezgropa cadavrele și se hrănea din carnea lor.) Ca o ultimă supoziție, dintre atâtea, unele mai nevalabile decât altele: neliniștea sexuală a acestor femei și lubricitatea lor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
șase luni de spitalizare. Buzele îi erau albe ca varul, iar ochii îi erau duși în fundul orbitelor. Nicky, când își văzuse frățiorul zăcând fără suflare, nu avusese nici o reacție. Se furișase lângă sicriul celui mic, îi băgă un degețel în guriță, apoi începu să îl dezbrace, să îl descalțe de papucei. La privirea acestui tablou rămăsese suprinsă, iar gestul lui nu știa cum să îl califice. Era atât de trist să constați cum o ființă dragă, o ființă atât de mică
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fiecare câte puțin în timp ar fi observat că ceva se stinsese în ei dar se aprinse o altă flacără pe vecie. Cu șase luni înainte de a-și sărbători majoratul, Nicole născuse un băiețel vânjos cu ochii mari și o guriță mică, un năsturel îngeresc. AndreiAlinandru primise nota zece la naștere și un nume pe măsură, care să trimită către marii bărbați din ortodoxie și istorie. Pentru Nicole, acest copilaș avea să fie o adevărată cunună pentru tot restul vieții trăită
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ursitori menit Foc să-i dați! Pe sus să-l umflați! Cu fiori, De subsiori! Și șoareci, Prin cioareci! Și furnici, Prin opinci! Să n-aibă stare! Nici alinare! La a ei chemare, La cuvântul ei, La ochișorii ei, La gurița ei, La inima ei, La trupușorul ei, La toate ale ei, Să n-aibă stare! Nici alinare! Până n-o veni! La a lui aleasă!" Se poticnește: "La a lui aleasă!"... Și gata! Ce mi-ai făcut Voichiță?! strigă disperat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aici, autorul devenea ceva mai explicit, iar textul cu atît mai interesant : „Sărutarea se poate executa în diverse moduri : cu sunet, fără sunet, pe cale umedă și pe cale uscată. De aici rezultă diversele denumiri ce se pot da sărutărilor. Astfel e gurița, un sărut dat în pripă și în glumă ; se uzitează mai mult la joc și e lipsit de orice seriozitate. Apoi vine acel sărut mare și plastic, însoțit de un zgomot șuierător și de un suspin profund care lasă pe
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
un caiețel de amintiri legat în piele, pe care-l arăta uneori nepotului și în care erau copiate versuri de amor. Daniel citea transpus strofe întregi : „îți trimit prin nori Un buchet cu flori. și într-o mică stea și gurița mea. Puia“ sau „Dacă poate în cer e ascunsă Fericirea ce am dorit Vino moarte, vino și curmă, Viața-mi de nesuferit. Tanțy“. Semnăturile erau frumos caligrafiate și urmate de dată. în fine, tînăra elevă, căreia acum i se lăsase
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
în cele din urmă săși pună uniformele cu paiete și să meargă la serviciu: adică pe tăpșan la Muzeul Satului, unde televiziunea avea să le filmeze play backul despre cum obișnuiesc ele să iasă seara la portiță ca să dea badei guriță. Una dintre ele spunea ceva de genul că, dacă ar fi să moară, ar prefera să se întâmple la toamnă, nu acum, primăvara, când natura a înverzit. Mărturisea, deci, o situație tragică. Numai că pe fraga rujată a buzelor era
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
pregătiseră nimic și se părea că nici nu aveau de gând să iasă din rolul de spectatori de meserie, cu toate că în rândurile lor existau și aici "adevărate talente". Astfel Costică Dimache, cu mandolina și cu chitara lui, ca și cu "gurița" lui, în așteptarea alarmelor, de atâtea ori înveselea pe cei ce aveau plăcerea să-l asculte cum, acompaniindu-se singur când cu un instrument, când cu altul, își cânta repertoriul: "Piatră, piatră de e piaaaatră....", "Ecaterino, vedea-te-ași moartă", "Cine iubește
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
spre jumătatea drumului dintre centru și marginea satului. Nu știu ce vindea dar ce știu sigur era că avea trei fete care, vorba românului, picau din picioare de frumoase ce erau. Erau toate așa, nici șatene, nici brunete, dar aveau niște ochișori, gurițe și năsucuri, de te trânteau jos. Pe deasupra mai și vorbeau perfect românește. Am intrat eu în vorbă cu ele, dar ele cu mine nu, așa că am scăpat de oboseala unor drumuri. Economie de pingele. Într-o comună pe țărmul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
am dat-o la Școala Normală de fete "Mihai Sturza" din Iași. La teză am fost vecin cu o învățătoare din jud.Neamț, Matilda Resmeriță. Înainte de teză ea ne-a spus: Dacă voi reuși voi da la toți câte-o guriță". Eu mă uit la ea și spun: "S-a trecut vremea de guriță doamnă, vr-un guroi da". Ea s-a mutat la Piatra Neamț, dar după vreo 5 ani, a închis ochii ei cei negri și frumoși, doamna Matilda Resmeriță pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
teză am fost vecin cu o învățătoare din jud.Neamț, Matilda Resmeriță. Înainte de teză ea ne-a spus: Dacă voi reuși voi da la toți câte-o guriță". Eu mă uit la ea și spun: "S-a trecut vremea de guriță doamnă, vr-un guroi da". Ea s-a mutat la Piatra Neamț, dar după vreo 5 ani, a închis ochii ei cei negri și frumoși, doamna Matilda Resmeriță pe vecie! La 3 septembrie 1921 închide ochii pe vecie socrul meu prea bun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cap, s-a făcut mai mult mândră și frumoasă după cum era” (Voia - Dâmbovița). Vânătoarea rituală conduce tânărul la ființa pentru care parcurge traseul mitic: „Strânse frâul, ’ntinse arcul,/ Că-mi sări de-un stânjen calul./ Păsărica de-l vedea,/ Din guriță mi-i grăia:/ «Stai, Andreiaș, nu mai da,/ C-am să-ți spun de-o ghicitoare,/ Ghicitoare, vorbă mare:/ C-acolo-i o fată mare/ Cu cosița pe spinare/ Și la față rumeoară/ Și e soața dumitale»” (Moldoveni - Ialomița). Decodarea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
iubirii fetei care trebuie cucerită”, armele solare ale flăcăului vorbesc despre un tip de inițiere în dimensiunea telurică a iubirii. Invitația de a domni alături de fată este adresată flăcăului în mod simbolic: „Pe fereastră mi-l zăriră/ Și strigă-n gurița mare”. Semn al receptivității, fereastra cetății - dublu al fecioarei marchează punctul vulnerabil, valabil doar pentru feciorul ales. Orațiile de nuntă continuă motivul fetei din cetate printr-o subliniere a statutului ei solitar, specific recluziunii inițiatice. Trimișii împăratului mire hotărăsc încheierea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
noul sediu. Cu simplitate, fără inaugurări și nici panglici tăiate, începe Opera «Buoni Fanciulli». E seara de 26 noiembrie 1907. Don Giovanni imită stilul unui alt mare preot veronez, sfântul Gaspare Bertoni, care obișnuia să spună: «buseta e taneta» (o guriță și o ceșculiță) adică, să lucrăm în ascuns și în umilință. Cu toate acestea, începea o mișcare măreață, ce se va extinde în toată lumea. Singura înștiințare publică a fost un bilet pe care don Calabria îl va scrie în dimineața
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ne amuzau povestirile despre "țoașcă" adică despre suzeta din zilele noastre. Pe vremea mea, suzeta se făcea dintr-un colț de batistă în care se punea o linguriță de zahăr, legată apoi cu sfoară, pe care mamele o puneau în gurița sugarilor ca să nu plângă sau ca să adoarmă. Numai așa ne linișteam și noi. Bineînțeles, fiecare cu suzeta lui și cu siguranță fiecare din ele avea alta culoare. Însă nu asta era important pentru noi, ci faptul că ne calmam. Astfel
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
de stele, prin tării de raze, până ce, departe de acest pământ nenorocit și negru, îl vom uita, pentru ca să nu ne mai avem în minte decât pe noi. Haide dar, șopti ea încunjurîndu-i gâtul cu brațele ei albe și lipindu-și gurița de buzele lui. Sărutarea ei îl împlu de geniu și de-o nouă putere. Astfel îmbrățișați, aruncă neagra și strălucita lui mantie peste umerii ei albi, îi încunjură talia strîngînd-o tare la piept, iar cu ceilaltă mână fluturând o parte
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
avut una - de acele hotărâri de a fi serioși în amor, că-i pe viață, acea defensiune în paragrafe a copilei, ca să nu-i zică pe nume, să n-o tutuiască - să n-o sărute. Celelalte calea - vale, dar o guriță? cât lumea. Așa erau și ei. De vorbit despre... istorie, geografie și alte lucruri folositoare da! se-nțelege, cât vrei dar o guriță, tu? pe nume? - niciodată! Așa ar fi și rămas - dar luna, luna! Luna lumina fața ei albă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-i zică pe nume, să n-o tutuiască - să n-o sărute. Celelalte calea - vale, dar o guriță? cât lumea. Așa erau și ei. De vorbit despre... istorie, geografie și alte lucruri folositoare da! se-nțelege, cât vrei dar o guriță, tu? pe nume? - niciodată! Așa ar fi și rămas - dar luna, luna! Luna lumina fața ei albă ca laptele cu obrajii roși și părul ei blond, foarte blond, care înconjura cu lux și fineță o față plină și râzătoare. Pe când
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
atât de fericit în fața, în tot sufletul lor - ai fi râs ș-ai fi plâns dacă i-ai fi văzut astfel. În fine începur-a râde - doi copii - râdeau cu lacrimele-n ochi. Și era atât de argintos râsul ei și gurița atât de frumoasă - i-ai fi băut apa din gură. {EminescuOpVII 116} - Domnule, zise ea deodată c-o seriozitate mare - astăzi ne-am permis o mulțime de lucruri foarte nepermise - numai astăzi și-mi pare rău... că trebuie să... să
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]