296 matches
-
s-a Întipărit pe față. Obrăznicia respingătoare, de zi cu zi, a lui Căreală, spălată acum de lacrimile alcoolicului, dispăruse. În locul ei, mizeria unei sincerități gâtuite, bolnave de icterul fricii, Îl desfigura. Cine ești tu, boule... a zis cu voce guturală tovarășul maistru. Ce vrei? Am scris tot. Am scuipat tot. I-am scuipat pe toți. Ce mai vrei de la mine? Mă cac pe carnetul tău de partid. Mă piș pe puterea ta. Mă fac mic, mă fac vierme, tovarășul căpitan
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
salvat În clipa aceea - și au căzut amândoi Într un mic rond cu flori, unde era mai mult noroi decât erau flori, și au rămas acolo secunde bune, până când el s-a ridicat buimăcit, a bolboro sit ceva cu voce guturală, cu vocea strămoșilor lui făcuți de Dumnezeu din noroi, și a plecat spre casă confuz, murdar. — Vasile, a strigat Ionela, ajută-mă! Ajută-mă, Vasile, te rog! Te rog, Vasile, ajută-mă! Dar el nu s-a mai Întors să
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
în pas schimbat. Se oprește în fața ei, face o rotație de 180 grade și se așază tustrei în același timp. Avocatul acuzării se așază repede în scaunul inculpatului, în semiprofil, cu fața parțial spre sală, picior peste picior. Își drege gutural vocea.) Judecătorul: Numele dumneavoastră, doamnă! Avocatul acuzării (pe post de Cleopatra): Cleopatra este numele meu după tată. Am optzeci și opt de ani și locuiesc la etajul opt. Nu am fost niciodată măritată, dar mai am speranțe. (Râsete în auditoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
la mijloc, într-un careu desenat cu cretă, ia o poziție confortabilă și-și mută privirea spre soarele ce devine dintr-o dată foarte strălucitor. Se freacă la ochi și exclamă:) Ce zi frumoasă, tovarăși! (Își drege vocea cu o tuse guturală și tace o vreme. Are o statură înaltă, e bine legat, nicidecum slab sau suplu, ci mai degrabă solid și atletic, fără urmă de burtă, cu părul tuns scurt a cărui linie coboară pe frunte, fără posibilitatea unei speranțe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
bolnavul ce freamătă în jurul lui disperat să-l atingă. Ochii lui sunt ațintiți în gol, închiși sau deschiși, el își găsește cu ușurință drumul printre aleile încurcate. Dacă i se pun întrebări în timpul periplului, Jorge răspunde laconic, cu o voce guturală ce-i sosește din adâncurile pieptului sau ale burții. Aidoma unui ventriloc, abia dacă își mișcă buzele și, de cele mai multe ori, ceea ce răspunde nu prea pare să aibă legătură cu contextul întrebării sau ar fi nevoie de marii preoți ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
care țîșni. Vîntul îi umflă nările fremătînde. Tăie aerul cu viteza unui fulger și ateriză precis, exact în mijlocul grupului de căprioare. O secundă de ezitare, după care săriră. Șocate, disperate, înnebunite de spaimă, căprioarele se împrăștiară în toate direcțiile, țipînd gutural tardive avertizări de pericol. O secundă de ezitare, după care încremeni. Cine era? Ce făcea aici? Ce forță străină lui îl stăpînea? Ca smuls dintr-un coșmar, Lupino se dezmetici în clipa imediat următoare. În doar cîteva zile se transformase
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cocoțată pe acoperișul autobuzului. Lucrurile mergeau greu. Șoferul, care se apucase să coboare singur bagajele, se oprise din treabă și, suit pe acoperiș, perora în fața unui cerc de burnusuri strânse în jurul mașinii. Janine, înconjurată de fețe colțuroase, asaltată de strigăte guturale, își simți dintr-o dată oboseala. - Urc, îi spuse lui Marcel, care se răstea nerăbdător la șofer. Intră în hotel. Patronul, un francez slab și tăcut, îi ieși în întâmpinare. O duse, printr-o galerie lungă ce se înălța deasupra străzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de ei și totuși trebuie să-mi adun toate forțele ca să nu fac asta. După care, tocmai când nu era posibil să mă simt mai rău de-atât, iată că exact așa mă simt. Pentru că o aud. Vocea inconfundabilă: profundă, guturală, puternică, plină de cruzime. Vocea care a ricoșat de pereții coșmarurilor mele în ultimele unsprezece luni. Iar vocea înfricoșătoare pare să vină foarte sprintenă pe culoar, către mine. — Claire!... Claire! Aici erai! Dac-aș fi o căprioară, vocea asta ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cântec. Fost basist al trupei de rock Sigma, luă chitara pe care o acordase el Însuși acum câteva săptămâni, când se și angajase să o cumpere la prima chenzină, se așeză apoi pe un scaun și Începu să acompanieze vocea guturală a gestionarei. Ea Îi mulțumi făcându-i cu ochiul și trecu la un cântec care Începea cu nemuritorul vers „Iubito, de departe-ți scriu...” Femeia din vitrină Își vedea nestingherită de lucru. Monta o spirtieră la jumătatea distanței dintre cortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
facă meseria. Alo, Montrealul, alo, Canada! Alo, mă auzi, tu? Canada, mă auzi? Lua-te-ar dracu, că departe mai ești! Alo, Canada? Ai chematul, dragă! Vorbiți, vă rog. Din cabina numărul 1, două fiind de toate, se auzi vocea guturală a bătrânului: Alo, Sabina? Apoi s-a făcut liniște. O liniște În care lui Petru i se păru că aude vuietul Îndepărtat al oceanului. „Vieil océan, ta forme harmonieusement sphérique, qui réjouit la face grave de la géométrie, ne me rappelle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
o rezervă de energie care Îl tulbura, cu atât mai mult cu cât vocația sa ecumenică, de mult cunoscută, putea Înlătura la o adică orice piedică În calea apropierii de trufașa reformată. Dumneavoastră nu ați spus nimic, domnule Cain. Vocea guturală, intonația specială a frazei, care amesteca savant reproșul șăgalnic și lauda ironică, Îl făcură să abandoneze pereții acoperiți cu, În opinia sa, o replică abstractă a Genezei, la a cărei contemplare se dedase din plictiseală, spre a găsi un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
facă rău fetelor drăguțe. El, unul, a fost erou în Primul Război Mondial, iar polițistul s-a fofilat când a venit vorba de înrolare. Accentul lui Madeleine era acum mai puțin evident. Trecea într-un alt registru, mai jos, mai gutural. M-am pregătit să aud și alte insulte. Militarul își dădu cu părerea: — Cei care se fofilează la înrolare ar trebui deportați în Rusia sau împușcați. Nu, împușcarea e o pedeapsă mult prea ușoară. Ar trebui spânzurați de știi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
neprețuită - copilul cu ochii negri și cu părul de aur. I se zicea Tuki, adică „dulceață”. Toate femeile se întreceau în avea grijă de ea, după ce mama ei adevărată, Huna, murise. Huna fusese o moașă pricepută, faimoasă pentru râsul ei gutural, o femeie mult regretată de celelalte. Nici una nu se plângea că trebuia să aibă grijă de această copilă fără mamă, și chiar și bărbații, pentru care copii erau la fel de atrăgători ca oalele de gătit, se opreau s-o atingă tandru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
locul din colțișorul grădinii unde a îngropatără străchinioara cu monede de aur!... Amintește-i: în noaptea dinainte de a-l arestui comuniștii... Și de-a da în el jandarmii cu cartușul, la pădurile de fagi, de lângă închisoarea Parapetu!... - Fîl-fîl! le promise, gutural, tuturor Sinistratul. Transpirase. Își simțea pe spinare, coborând și încolăcindu-i-se sub coapsele subțiri, mici afluenți de nădușală. Iar aerul înnegrit de fumul platformelor industriale din vecinătate îi necăjea plămânii, dîndu-i senzația că i-ar îngreuna urcușul. - Fîl-fîl! glăsui
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
conceptele. Eu nu sunt prea sigur. Totuși am făcut insula și e un paradis fertil, îmbelșugat și verde. Grimus i-a dat numele. Insula Kâf. Muntele este muntele Kâf. Dar pentru că nici Deggle, nici eu nu suntem maeștri ai pauzei guturale, nici ai vocalei arabe neaccentuate, mă tem că am simplificat numele până l-am făcut Calf. Cel gras? De aur? Timpul o va hotărî. în privința populației: Grimus își petrece acum tot timpul în fața Cristalului de Apă. A făcut o descoperire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
uniunea mistică cu Dumnezeu prin cunoaștere de sine, iubire și dăruire. Trebuie să menționez că litera arabă pomenită aici nu are un corespondent exact în alfabetul roman. De obicei este redată prin Q îQâf), dar conține în realitate o pauză guturală ce nu poate fi redată corect. Am decis să o redau prin K îKâf) și să risc să creez o confuzie cu o literă total diferită, Kaf, pentru simplul motiv că este singurul fel în care o pot pronunța. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
În oglinda retrovizoare. În ochi, atât de căprui că sunt aproape negri, are picățele de zâmbet. —Angela? O, de unde să știu? Angoasă urbană, femeie frustrată care trăiește prin copiii ei, insuficient sex oral. Chestiile obișnuite. Râsul lui Winston umple taxiul. Gutural și grunjos, reverberează În plexul meu solar și, pentru o clipă doar, mă calmează. Traficul e atât de greoi Încât am tot timpul să mă gândesc la tortura care mă așteaptă: Întâlnirea cu Abelhammer. Când am vorbit cu Rod aseară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mine. Când mă aflu În străinătate, stau În camera de hotel În fața laptop-ului și-mi verific e-mailurile folosind funcția „acces de la distanță“. Îl auzi formând numărul Îndelung, undeva la capătul cel mai Îndepărtat al universului. Câteva secunde de paraziți guturali, apoi bipurile care dansează step ricoșând din satelit. Acces de la distanță. Nu așa comunic eu cu copiii mei? Îi apelez de câte ori trebuie, dar altfel Îi țin la distanță. De câte ori petrec efectiv timp cu Emily și Ben, câteva zile și nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
puțin sânge și disperat se apleca amenințător peste marginea ciobacului, strigând-o pe mătușă-sa care adesea era cu capul În apă, căutând raci. În asemenea situații, alertată de urletul copilului, cuprinsă de durere și spaimă, intervenea Didița cu strigăte guturale și puternice către pescuitoarea din adâncuri și realizând că nu este auzită, inventivă, utiliza singurul mijloc de semnalizare, smuncea puternic de frânghiuța ciobacului. Acesta Începea să se legene amenințător și, mai devreme sau mai târziu, sesizând că un monstru Înspăimântător
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
care uzase de toată măreția penajului Înfoiat și a colanului cu mărgele roșii, irezistibil pentru tinerele curci, de două ori mai mare decât Va, se Îndrepta spre acesta, ca un adevărat comandant de oști neînfricat, scoțând binecunoscutul strigăt de luptă gutural și amenințător: Glu-glu-glu! Micuțul zmeu se oprea, cu dușmănie de copil dar și cu admirație nedisimulată și dintr-un respect dus până la extrem, În care frica avea un rol determinant, aplica imediat trucul pe care Îl Învățase de la fete, se
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
neras, obosit, speriat, ține o varză în mâini și se uită la ea; INAMICUL e mut; el afișează alternativ figuri tâmpe și zvâcnete de inteligență; în tot cursul acestui act, INAMICUL va încerca să se exprime prin semne și sunete guturale, risipindu-se cu voluptate în acest tip de comunicare; el începe prin a fi demn de milă, trece prin grotesc și ajunge la enervare; semnele grafice prin care vor fi notate replicile sale nu au decât rolul de a puncta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Întreabă-l cum îl cheamă. PARASCHIV (Către INAMIC.): Cum te cheamă? INAMICUL: Ho-ho-ho... PARASCHIV: Râde... MACABEUS: E nebun. PARASCHIV: Ce facem? MACABEUS (Care tot timpul a stat în umbra lui PARASCHIV, scoate ușor capul din spatele acestuia): Ești nebun? INAMICUL (Sunete guturale.): Hi-hi... PARASCHIV: Râde de noi. INAMICUL: Hm! Hmmm... Hmmmm... (Se străduiește să spună ceva, dă din mâini, dă din cap, își dezvelește pieptul.) MACABEUS: Ce face, ce face? PARASCHIV: Dă din cap. Își dezvelește pieptul... MACABEUS: Are bocanci? PARASCHIV: N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
lângă alta.): Multe! PARASCHIV (Către MACABEUS.): Zice că sunt multe, undeva unde știe el. MACABEUS (Nervos, molfăind.): Nu te-am întrebat ce zice! (Din acest moment al acțiunii ritualul se stabilizează în felul următor; ori de câte ori va gesticula și scoate sunete guturale, INAMICUL se va adresa lui PARASCHIV; ori de câte ori va folosi cuvinte coerente, INAMICUL se va adresa lui MACABEUS; cei doi nu vor observa această duplicitate comportamentală a INAMICULUI.) PARASCHIV: E-e! (Molfăie și el.): Trebuie să mai luăm. INAMICUL (Către PARASCHIV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de paiete, așezându-se din nou, de Îndată ce am dispărut. După ce mi-am croit drum prin pâlcuri de pini și tufe de arin negru, am ajuns la mlaștină. Din clipa În care auzul meu a perceput zumzetul dipterelor din jur, țipătul gutural al unei becațe deasupra capului, clipocitul mlaștinii sub picior, mi-am dat seama că voi găsi aici fluturi arctici cu totul speciali, ale căror imagini sau, și mai bine, descrieri ilustrate, le-am venerat timp de câteva sezoane. În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
alta a capului, pentru mirosit, și-o ureche în mijlocul feței, pentru auzit? Portarul îl chemă imediat în cotețul porumbeilor, ca să rezolve afacerea. Deranjați de lămpașul cu care venise stăpânul, porumbeii începură să se miște și să protesteze pe limba lor guturală, care lui Nicu i se părea urâtă, dar nu voia să-l jignească pe nea Cercel, așa că spuse conciliant: — S-au bosumflat că i-am trezit. Aș vrea, pentru Jacques, o porumbiță, da’ nu știu cum poți să vezi asta la porumbei
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]