799 matches
-
Moldova, din punct de vedere politic și geografic, perioada secolelor VIII-IX a fost dominată de o creștere limitată a numărului așezărilor și implicit a membrilor comunităților umane, fapt ce a determinat lărgirea ariei de locuire, spre zonele împădurite (poienile, prisăcile, hățișurile, dumbrăvile), alături de terasele și văile râurilor. Uneori, vetrele satelor nu depășeau ca altitudine fundul unor văi, aflate pe lângă izvoare, râuri ori poiene/păduri, iar de la acest topoclimat au derivat toponime precum: Fundu Văii, Fundoaia, Valea Mare, Gura Idrici, Podu-Pietriș etc.
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
a remarcat preferința locuitorilor pentru anumite zone, prielnice ocupațiilor, dar în cazul pericolului extern comunitățile bazinului bârlădean au fost nevoite să caute alte locuri, favorabile traiului, ferite natural și care să permită un grad sporit de siguranță (poienile, prisăcile sau hățișurile pădurilor). În consecință, condițiile fizico-geografice au îndemnat populația să se așeze în teritorii ce le ofereau îndeosebi un climat natural protector: vetrele unor stațiuni nu depășeau ca altitudine fundul (obârșia) văilor, din apropierea unor pârâuri, podețe sau din poieni, prisăci, oferind
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
Elenchos kai anatrope tes pseudonymou gnoseos) ereziologul Irineu din Asia Mică, cel care ajunsese episcop de Lyon În provincia romană a Galiei (Franța de azi), gnosticii constituiau deja cel mai important motiv de Îngrijorare pentru curentul principal al creștinismului. În hățișul de nuanțe diplomatice pe care erudiția le ocolește mult mai puțin decît ne place să credem, devenea previzibil că unii savanți vor accentua independența gnosticismului față de creștinism, În vreme ce alții vor Încerca să-i răzbune pe ereziologi arătînd că, la urma-urmei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
două posibilități: fie te adresezi unui zidar străin, și cheltuiala pentru o casă din cărămizi se va ridica la 10 000 franci și un ied, fie tocmești serviciile acestor rude, adică Akania și Leboka, și atunci ești prins într-un hățiș de relații ambigue care ține deopotrivă de economia monetară și de prestația familială, de schimb și de dar. Vom regăsi mai târziu acest fenomen esențial. Dincolo de aceste câteva trăsături generale comune, cele opt case se deosebesc unele de celelalte. Se
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
câteva garduri: vegetația este lăsată să crească pe un metru lățime, iar în câteva luni se obține un adevărat zid înverzit. Dimpotrivă, plantația deschisă spre nord sau sud e în întregime individualizată, izolată în mijlocul pădurii, simplu spațiu defrișat, sufocat de hățișul silvic care încearcă neîncetat să recâștige terenul pierdut. În general, fiecare plantator tinde în mod clar să-și izoleze plantația. În cazul primei zone, asistăm la o reorganizare a unui teren deja existent: nu vom intra în jocul complex al
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
meșteșugită, care l-a impresionat pe ambasadorul Franței („și-m făcea mai multe țirimonii decât toți”), pe principele Kaunitz, nu mai puțin pe împărat. Dilatarea hiperbolică, dialogul dau povestirii o notă de vivacitate. Ca să îi atragă atenția împăratului, ezitant din pricina hățișului legilor, V. își exprimă întâi îngrijorarea de a nu fi avut el destulă elocință și putere de convingere pentru a dobândi dreptatea, apoi furnizează argumentul hotărâtor: „Azilul să cuvine[...] la un mare rău și pieire și primejdie”, obținând astfel ajutorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
Studiile lui fac impresia unor bogate dosare de istorie literară, subiectele fiind tratate până la epuizare. Această pasiune prezintă un pitoresc necontestat, dar și un mare inconvenient. Spiritul lui iubitor de detalii, de filiații duse până-n pânzele albe, devine prizonier al hățișului de informații. De multe ori, se găsește în cazul aceluia care, din cauza mulțimii arborilor, nu mai poate distinge pădurea. POMPILIU CONSTANTINESCU SCRIERI: Petru Maior, Cernăuți, 1893; Procesul episcopului Ioan Inochentie Clain, Caransebeș, 1896; Grillparzer în liceul român, București, 1899; Despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285788_a_287117]
-
Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu, Zaharia Stancu ș.a. Astfel, deși situat în miezul fenomenului actual, făcând - de cele mai multe ori - critică așa-zis curentă, el nu se desparte nici un moment de conștiința istoricului literar, care îi impune prudență, distanță și desfacerea din hățișul intereselor contingente. Crezând în valabilitatea ideii lovinesciene despre mutația valorilor estetice, o vede confirmată în relieful frământat al celei de-a doua jumătăți a veacului al XX-lea și o verifică în spațiul de creație al multor autori analizați. Principala
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
își amplifică prin contagiune o aură artistică; dezinvoltura aparentă a actului didactic se contopește în truda și farmecul plămădirii talentelor. Cei care lucrează cu G-ul amplifică la rîndu-le Greutatea spirituală a colectivului. Reușita lor de a se descurca în hățișul birocratico pecuniar se transmite discipolilor, sporind creativitatea. Satisfacția rezultatelor meritorii sporește în progresie Geometrică, cu fiecare premiu obținut și la olimpiadele de română, engleză, franceză, istorie, mate, fizică, chimie, bio și ce încă mai mișcă pe-acolo, prin curriculumul școlar
Apogeul by Ovidiu Ciumașu () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1814]
-
său medieval. Se mișcă Într-o lume a legilor și normelor fabricate de civilizație, dar nu are Încredere În ele. Acestea Îl sperie, adesea nu le Înțelege și nu poate admite ca cei slabi, dar pricepuți să se miște În hățișurile culturale ale statului de drept, să-l depășească. Îl inspiră doar legea pumnului, știe că nu are cine să-l apere, statul dă dreptate după legile lui, care-i sunt străine sau ostile; trebuie să-și facă singur dreptate, chiar
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
lea). Acesta poate fi un hipocoristic format cu sufixul (infixul) -cdin tema bîr(prezentă și în alte nume: Bîrcu, Bîrcea, Bîrga, Bîrlea, Bîrda, Bîrdea, Bîrsa, Bîrhotă etc.) sau poate fi un supranume provenit din entopicul bîrcă, bărcă (< bărc „loc cu hățișuri“, „luncă băltoasă“, „locuri mlăștinoase cu apă și nămol pe unde crește papură, trestie“, „pădure, dumbravă, tufăriș, loc cu vegetație multă și deasă în pădure“, „poiană, luminiș în pădure“, „gropi umplute cu apă stătătoare“, „mormane de pămînt ca semne de hotar
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
plaiului“ - comp. cu vechile Gátszeg, Gatzeg din Bihor), iar, de aici, la germ. Hotzing. A fost mai puțin luată în seamă, nemotivat, credem noi, legă tura pe care a făcut-o Hasdeu cu apelativul romînesc hațeg („pădure măruntă, tînără, tufiș, hățiș, hățaș“), cu varianta hățoagă, hoțoagă („cărare bătută de sălbăticiuni“), bazate probabil pe hățaŭ, hățău (u > g, ca în magh. hadaró > hădărău, hădărof, hădărag, hădarg, bg. pleșov > pleșuv > pleșug), legate, se pare, de verbele a hăți, a înhăți, a înhăța (< interjecția
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
nestăvilit unei vocații a cruzimii și perversității, poate autoatribuită arbitrar, poate reală. Comportamentele fictive sunt ale unui sadomasochist, dar nu e clar care le este motivul: compensația imaginativă a inaptitudinii pentru viața adevărată sau o propensiune autentică congenitală spre crimă. Hățișurile de stări sufletești se complică prin apariția, la un moment dat, a sentimentului de impostură, de „minciună”, și a unei anxietăți obscure, ce amintește de Kafka. Indistincția între situațiile reale și cele onirice, întreținută în Minciuna și în Înapoi la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286325_a_287654]
-
Hadesul e lumea inferioară a umbrelor, unde merg deopotrivă și cei osândiți chinurilor ca Sisif și Tantal, dar și eroii. El are ceva din iad și ceva din rai. Virgiliu îl descrie zguduitor ca pe o mlaștină pestilențială, plină de hățișuri apocaliptice și de beznă. Dar nici în partea mai luminată a câmpului de asfodele, umbrele nu se simt prea fericite. Când Odiseu coborât acolo sacrifică animale, umbrele se reped să soarbă sângele vărsat. Sângele e simbolul vieții la care ar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
PREAMBUL Utilizat astăzi în cele mai diverse contexte, conceptul de transdisciplinaritate (T) pare să-și moduleze sensurile în mod diferit, de la un domeniu la altul, ba chiar de la un autor la altul. Tocmai de aceea, încercarea de a "ieși" din hățișul terminologic nu e deloc ușoară, cu atât mai mult cu cât adesea el e utilizat ca fiind de la sine înțeles, fără a se insista pe o lămurire conceptuală de nuanță. Vom încerca, în cele ce urmează, să delimităm doar unele
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
vremea când fuseseră nevoiți să lupte concomitent aproape cu toate neamurile ce-i Înconjurau, despre războaiele civile pe care le-au susținut Împotriva sclavilor răsculați?3 În asemenea cazuri, prezicereanu mai Îngăduie Întâmplării să caute ceva nedeterminat sau obscur În hățișul posibilităților. (E) Dimpotrivă, oferă numeroase mijloace de control și indică drumul pe care Înaintează destinul. Așadar, după părerea mea, nu se poate afirma că astfel de versuri, aidoma celor pronunțate de oracol, nu pot fi altceva decât un joc al
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
fiindcă aici ruptura de metafizică e cu adevărat dusă până la capăt. Dar el nu se recunoaște postmodernist, ceea ce înseamnă că postmodernismul nu schimbă paradigma modernismului înalt, ci o împlinește, arătându-i toate precaritățile. Încât, iată, departe de a ieși din hățiș, ne afundăm tot mai mult în tenebrele lui. Derrida pretinde că pornește de la momentul nietzschean al eliminării fundamentului. Îndeplinește, așadar, condiția primă a canonului postmodernist. Ca și discipolul său Deleuze, el consideră că nu există repetiție pură a Identicului. Deci
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
lumii se străduiesc din răsputeri să-l scoată pe Dumnezeu din istorie pentru a-l pune la păstrare într-un muzeu de antichități sau a-l transforma într-un mod de a petrece timpul liber, prin plasarea lui într-un hățiș de trăiri pseudo-religioase, vagi și extrem de contradictorii. Este, de asemenea, adevărat, că un Occident, bogat și puternic, pare un adversar disproporționat pentru popoarele islamice care se străduiesc să i se împotrivească. Dar să nu uităm de David și Goliat și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
tribal - posibil cripto-canibal -, aș dori să subliniez că între oral și anal consonanțele nu sunt doar de ordin superficial, interveni Rudi. Permiteți-mi să iau apărarea indiferenței: dacă n-ar fi ea, n-am mai putea înainta prin spațiu de hățișul diferențelor agățătoare. Luând seama la nuanțele cele mai subtile, ne-am împotmoli în încrengătura lor nesfârșită până la imobilizare. În anumite cercuri, manevra asta de ancorare e numită retentivitate anală. În definitiv - și asta pentru că suntem la metafore digestive - indiferența îmi
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
se lăsau supte de un nou nascent. Derulă în minte tot filmul întâlnirii cu nomazii, a cărui coerență căzuse acum pradă suspiciunilor. Fiecare tăcere, oftat, gest, sau privire a lor recuperată de memorie devenise o potecă adâncindu-se într-un hățiș întunecat de sensuri. Numai că încrengătura în perpetuă legănare, readumbrire și metamorfoză părea să iasă în întâmpinarea minții parcă anume spre a-i curma pătrunderea după bunul plac. O scutea de căutări cu o găsire jubilată prematur de vanitate. Înconjurată
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
treacă de la dialectele săltărețe, gâlgâind de vocale amețitoare, la o limbă care și-a pierdut de mult valoarea imitativă, o limbă spoită cu o sintaxă construită acum vreo două mii de ani la Atena, apoi la Roma. Avea să treacă de la hățișurile în care a văzut lumina zilei, de la peisajele natale încă virgine, pline de strigăte de animale, la peisajele umanizate ale bătrânei Europe, avea să trăiască în locuri care debordează de limbajul și de vacarmul oamenilor. Și așa a descoperit telefonul
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
nicio legătură cu zonele noastre industriale. Ei trăiesc în inima naturii, înconjurați de o natură prolifică, neliniștitoare, inumană. Inumană, în sensul că nu ar putea găzdui, așa cum este ea acum, nicio ramură a industriei. Plecată să arunce resturile menajere în hățișurile de pe malul râului, soția lui Chumpi (gazda lui Descola) s-a întors în sat țipând de groază. O mușcase un șarpe: "Șarpele-lance, șarpele-lance, o să mor, o să mor!". După ce francezul i-a injectat un antidot, ea a rămas în cocioaba ei
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
ar face-o invidioasă și pe vulpe. Când răsare soarele, înainte de a se duce în vizuină, face câteva salturi mari în stânga și-n dreapta, se întoarce pe propriile-i urme, mai face un salt și se furișează în câte-un hățiș sau în câte-o pârloagă unde doarme liniștit toată ziua. Când ajung și câinii prin preajmă, ce să vezi? o iau ba la dreapta, ba la stânga, șovăitori, și în scurt timp ajung să nu mai priceapă nicio boabă din toate
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
să amplifice sau să diminueze importanța faptelor și totodată pentru că acel mod de a „face istorie” nu ar fi adus nici un folos majorității cititorilor și celor neștiutori, ce vor să fie informați în privința faptelor și nu să se piardă prin hățișul înfloriturilor de stil. în acest sens, Socrate îi reproșează lui Eusebiu faptul că s-a mulțumit să relateze doar în parte întîmplările în care a fost implicat Arie, deoarece opera sa, fiindu-i dedicată lui Constantin, era în esență o
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Studioului sub spec rea de a ta cu și m or. uiană sun lui ne inu camerele, buc suflet aducându de la su evenime rigu selectate cotidian. -am crezut atori) că Dar îmi p i vasluiene eze și-a vă est "hățiș greu le v să penetr de trul se ai t în ndă ne ură ele -ne rsă nte ros din Cu , la Tv are , o zut al ine eze 44 structurile politice și să nu facă politică, să caute esențe
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]