496 matches
-
în drept de-a-mi judeca Ideea. Chiar dacă nu sunt urlet spăimos, asurzitor, Ci doar o șoaptă sunt, un șuier slab ce-abia Se-aude-n miezul nopții. Un șuier slab, pe care, E drept, nu-l agreează timpanele cometei. (1921-1922) (Prin noapte, hăituit de stele) Pe-aici am colindat vrăjit, Pe-aici am rătăcit asediat De haita cuvintelor tipărite Ce nărăveau visător Să-mi încolțească albăstruia coapsă. Anume eu eram unica gură de sondă Prin care viitorul picura În găleata Rusiei. Beția de
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
făptură aducea A gât de burlan pentru ziua de mâine, Pentru papornița ei de lacrimi. În depărtarea nopții domnea nimicul. Ceea ce Mă frământa, mă chinuia - exact nimic, nimeni însemna. Printre coloșii primordialelor mări Alerg pe-o sacrosanctă potecă. Prin noapte, hăituit de stele, Dar și luminat de ele. O, minunată laviță de ocnă! (1921-1922) (Pârghia) O, monado, unu pur! Ascultă graiul stelelor. Și strigă-le testamentul meu. Acesta mi-i vânatul, splendid Animal cu labe! Toți ceilalți se-aruncă să-mi
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]
-
procesul intelectualilor, niște... "răi și niște fameni", cărora, de-acum 80 de ani, li s-a mai dorit, de cîteva ori, moartea. Lucizi și repede scornitori de idei, ei sînt, prin excelență, reacționari. Burghezi onorabili, din clasele bune, și liber-profesioniști hăituiți de foame, împart același stigmat. E drept, în ochii unor oameni cu prea puțină cunoaștere a categoriei pe care o înfierează. Intelectualii, spune Zarifopol, nu vor face niciodată o grevă, nici "nu formează oaste pentru războiul civil". Fiecare e lichea
Mezelicuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8041_a_9366]
-
Filip Florian, în romanul cu care debutează, Degete mici, de curînd publicat la Polirom. Se adună, în carte, ca pe buza ciobită a vreunei ulcele dintr-o "cultură" oarecare, o lume-fagure, făcută din trabecule inegale, în care feluritele curiozități sînt hăituite tot timpul de iutea, schimbătoarea curiozitate. In anii "dinainte", niște necunoscuți (critici gălăgioși ai regimului, "tineri nesupuși ca atîția alții, unii care nu mai aflaseră gustul grețos al domesticirii, al blazării, chiar al trădării", cine știe...) au fost trimiși "la
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
surprize în permanenăț. Izbucnește când nu mă aștept, își schimbă brusc traiectoria. Încerc să o înțeleg, trăia vremuri foarte dificile, trebuia să lupte pentru supraviețuire și pentru supremație în Palat, își pierduse familia în condiții violente, iar aceste amintiri o hăituiau...”, și-a descris Meryem personajul. “Dorința ei de putere este nelimitată. Ea vrea să fie alături de Suleyman nu numai sentimental, ci vrea să dețină Imperiul alături de el. Uneltește chiar să îl înlăture pe Ibrahim (n.r. interpretat de - Okan Yalabik), omul
Hurrem - hulită și adorată deopotrivă de fanii serialului “Suleyman Magnificul” () [Corola-journal/Journalistic/81052_a_82377]
-
primele secerătoare; râsete, taifasuri, secerile ascuțite străluceau, soarele le văzu, se ridică și căzu pe brațele lor, pe gâturi și fluierele picioarelor. Văzură de departe pe fiul Mariei alergând, izbucniră în râsete: - Pe cine vânezi, bre, îi strigară, cine te hăituiește? Dar când se apropie și-l văzură deaproape, îl cunoscură, tăcură toate, se înghesuiră una în alta: - Călăul! murmurară ele; călăul, blestemat fie el! L-am văzut ieri cum răstignește... - Privește baticul pe care-l poartă; numai sânge! - Este partea
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
frînte, limbajul este complet diferit, codurile, ritualurile ne îndepărtează, fără nici o altă șansă, unii de alții. Ne privim, unii pe ceilalți, suspicioși, respingîndu-ne, de fapt, reciproc, condamnîn-du-ne la izolare, la marginalizare, la dispariție. Și personajele de pe Iza, în special bărbații, hăituiesc, și cuplul-dublu-semn al alienării, Vava Ștefănescu-Irina Wintze(cea cu care am văzut eu spectacolul), înseamnă o formă de agresiune pentru cei ce văd altfel lumea, visul, șansa și neșansa. Pentru cei ce nu pricep îmbolnăvirea din noi. Pentru cei ce
Prizonierat și alienare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9549_a_10874]
-
orizont, de la care poți afla multe, poți învăța destule, poți progresa într-un domeniu sau altul. Mărturisindu-ne preferința pentru atitudine echilibrat xenofilă, nouă ne vine ușor să ni-l închipuim pe Herr Haider fie negru, fie galben, fie alb, hăituit de o ceată de tahitieni care, spre rușinea lor, n-au apucat să-l vadă, pe micile ecrane, valsînd elegant, curtenitor, moment care - printr-un "declic" mintal - mi-a readus în memorie o secvență privită într-o cinematecă: Adolf Hitler
Orice om este păzitorul fratelui său by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17191_a_18516]
-
Daniel Cristea-Enache Apare o dublă mișcare în romanele atât de originale scrise de Radu Aldulescu. Una la suprafață, la lumina zilei, pe străzile și șantierele Orașului, în parcurile, cârciumile, boscheții și intersecțiile străbătute în fugă și cu priviri de animale hăituite de două-trei personaje memorabile. Și una retrasă, izolată de tumultul cotidian în câte un spațiu echivalent cu o vizuină, în care protagonistul se ascunde de toți ceilalți pentru a-i descoperi în kilogramele lui de hârtie umplută cu un scris
Orașul subteran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9028_a_10353]
-
Ca toți deținuții politici, N. Steinhardt e desființat din registrul stării civile. Devine un șir de nume și de cod ("Scriitorul", "Ortodoxul", "Intelectualul", "Stan"), un "obiectiv". Cameleonii cu două picioare, care trec drept prieteni adevărați, și umbrele pandemoniului securistic îl hăituiesc zilnic și peste tot: "La ora 10,00, Stan" a ieșit de acasă și, cu autobuzul 72, a mers la biserica Schitul Darvari, unde a intrat la ora 10,25. Aici, "Stan" a sărutat mai multe icoane, a făcut mătănii
O carte unică by Maria Cogălniceanu () [Corola-journal/Journalistic/7083_a_8408]
-
soldat, care murise dintr-un joc prostesc, undeva într- o bază militară americană din Germania. Nu numai că nu-l va uita, dar într-o noapte, văzând că nu e lângă el (îl confunda pe Abel cu el, iar Abel, hăituit de dragostea lui Paul, hotărâse să plece), va porni să-l caute. Va fi ultimul său drum, dar și al lui Mae, care, la rândul ei, pornește în căutarea lui Paul. Lovită de cruzimea fără limite a destinului, Jamie se
O poveste de dragoste by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5423_a_6748]
-
lui acum este: Anotimpuri: Și, mamă, pietrele se prefăceau/ în fluturi și începeau să zboare/ copilul zâmbea și roiuri întregi/ de lacrimi erau doar rouă/ iar eu pășeam alături ca o umbră/ numărând frunzele pe râuri/ întorcând șoaptele în tăceri,/ hăituită în culori maronii și uscate, cu ochii umezi ca stelele fragede/ al serilor de vară/ cu bătaia inimii deznodând/ izvoarele reci de odinioară." }esută în aripi: "Tapiserie de fluturi cu zborul greoi/ poate un adaos, poate o lipsă/ o priveam
Poemul Și scrisoarea by Cristina-Monica Moldoveanu () [Corola-journal/Journalistic/7922_a_9247]
-
sînt prinși de profesorul lor, un tiran al școlii numit Crastaing, în timp ce îl desenau într-o postură inedită: școlarii, purtînd o pancartă ("Crastaing, porc ticălos, clasa-ți vrea hoitul scîrbos"), înarmați pînă în dinți cu tunuri, mitraliere și altele își hăituiesc profesorul îngrozit (desenul este redat întocmai de editori). Furios, Crastaing îi pedepsește cu o temă suplimentară: "Te trezești într-o dimineață și constați că peste noapte te-ai transformat într-un adult. Complet înnebunit, năvălești în camera părinților dumitale. Aceștia
Imaginația nu înseamnă minciună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17141_a_18466]
-
întreabă pe văduva ziaristului, Mariane Pearl (Angelina Jolie) - faptul este real -, dacă a văzut filmul decapitării, întrebare la care ziarista care reușise să păstreze o ținută calmă, decentă, lipsită de dramatism facil replică dur. O mare parte a presei o hăituiește pe Mariane pentru a crește ratingul diferitelor televiziuni cu ultimele știri despre soția jurnalistului decapitat. Dincolo de terorism, care coboară demnitatea umană în spectacol sîngeros, există o a doua fațetă, nu mai puțin respingătoare, terorismul mediatic cu nevoia de reality show
Un memento Daniel Pearl by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9106_a_10431]
-
gravitează în jurul femeii. Lumea este văzută prin ochii ei, femeia devine etalonul și revelatorul vieții românești din anii de sfârșit ai regimului comunist. Cu visele strivite sub lespedea unor mariaje tot mai lipsite de poezie, mereu sub povara plaselor pline, hăituite de mofturile culinare ale soților și copiilor, suferind prin spitale sau în propriul cămin din cauza lipsei de afectivitate, cu nopțile de dragoste transformate în plicticoase obligații conjugale, femeile Adrianei Bittel au puterea să se contemple cu autoironie să își râdă
Fustele lui Mitică by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10088_a_11413]
-
și când a ripostat unui articol din presa sovietică în care era atacat Marin Preda pentru romanul Delirul (ceea ce mi se pare că nu prea seamănă a „servilism”) și atunci când primind ordin de la Partid l-a lovit pe N. Breban, hăituit de cenzură. Acest comunist, cum se va vedea „nec plus ultra”, a contribuit esențial, în același timp, la formarea „orizontului modern de interpretare a artei, plasând pe marii exponenți autohtoni (mai propriu era să spună români) pe orbita europeană”. De
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
nimeni nu putea străbate străzile, fără să-l pasca primejdia de a fi strivit în orice clipă de cadavrele ce erau aruncate pe ferestre". "Regele ascuns în palatul său avea avantajul de a nu vedea oamenii ca niște vînători ce hăituiesc o fiara". O imagine a monarhului impasibil, daca nu chiar neputincios la zornăiala de argumente politice și religioase ale clipei, o imagine-simbol atît a inutilității oricărei poziții reclusive, cît și a abstragerii de la datoria ce incumba apărătorilor națiunii și ai
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]
-
a familei regale. Lucrurile nu s-au petrecut dintr-o dată și n-au fost scutite de convulsii. Ce diferență enormă între imaginile Regelui și Reginei din iarna lui 1990, când haidamacii lui Iliescu i-au împiedicat să intre în țară, hăituindu-i ca pe niște infractori periculoși, și cea din 2001, când, stând față în față, Iliescu îi pune protector-mângâietor mâna pe braț Regelui! O întreagă istorie de compromisuri și cedări, în urma cărora nu poți decât să constați că la noi
Monarhie sau Republică? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7239_a_8564]
-
și lagăre, din peregrinările printre ruinele Poloniei") și Tamara, fosta soție, despre care Herman crezuse că a fost împușcată, dar care reapare, imposibilul devenind realitate. în aparență comedie, plină de replici savuroase și încurcături dintre cele mai pitorești, tragedia celor hăituiți de destin se vădește ca atare abia în final. Herman dispare, Mașa se sinucide, Tamara și Jadwiga cresc împreună (uitând ura) copilul celui care a avut în zadar bune intenții.. Ori, faptele sunt cele care dau identitatea. De ele îi
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
cuvinte. Premisele ideologice ale abordării, acordul dintre minte și, ca să zic așa, braț, mă situaseră bine în disputa cu propriul corp pentru o erecție de zile mari. Gândul că tocmai achit o parte dintre datoriile mele față de Partidul care îmi hăituise bună parte din viața de până atunci (și cine putea ști câtă din acel moment înainte), că mi-a venit acum mie rândul să «i-o trag» mă umplea de un zel infinit“. Când nu e „răzbunare“ iluzorie, experiența sexuală
Romanul unui Don Juan ratat by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2577_a_3902]
-
ultimele sale sesiuni, din 2007, consacrată universalității și puterii hipnotice a capodoperei Un veac de singurătate, la care nu a putut participa din cauza bolii survenite în 1999, García Márquez scrie apăsat: „Mai gravă decât cataclismele și războaiele nenumărate care au hăituit specia umană dintotdeauna, este acum certitudinea că marile puteri economice, politice și militare din aceste vremuri vitrege par a se fi pus de acord spre a ne târî, pentru interesele lor meschine și cu arme letale, într-o lume de
La despărțirea de García Márquez by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2623_a_3948]
-
Angela Furtună poate că am venit degeaba la tine, poate că scaunul harului e ocupat de mirosul de femeie în zdrențe rămas de la întemeierea lumii între vămi, iar eu tot nu înțeleg de ce în vremurile din urmă poporul mă hăituiește în timp ce eu tînjesc după desăvîrșirea cerută de cugetul tău, Rabbi, cel care mă iubești ca pe un ciob de cer și mă ții în lumina ochilor tăi cum o cămașă de forță peste înfățișarea adevărată a lucrurilor și stau în
RABBI by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/12809_a_14134]
-
imaginația și ardeam de nerăbdare să-l întâlnesc în carne și oase, să dau ochii cu el, să ne privim fix, cântărindu-ne unul pe celălalt, să-i simt respirația înceată, obosită, de făptură ajunsă la capătul drumului, de făptură hăituită de propriul său trecut, un trecut încărcat de mizerie, de întuneric, care acum era gata-gata să-l ajungă și să-l strivească, să-l facă praf și pulbere pe cel care-l iscase. Înainte însă de a face pasul următor
Măștile by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/9337_a_10662]
-
viața! - înfiorătoare ca urletul celulelor de reeducare/ frumoasă ca dimineața de vară în care bărbații bat coasele îngenuncheați într-un lan de lucernă ca pe o toacă la capătul lumii/ ...coală de indigo prinsă între două buze de înger, treceri hăituite de treceri! (înghițind aerul cu greutate - clipă de clipă! - altă vîrstă cuibărindu-se-n mine: trupe de păpușari plecîndu-se ceremonios la sfîrșitul reprezentației/ capetele de cîrpe ale păpușilor nimic altceva decît aceste puncte-puncte pe linia norocului. în mulțimea de gură-cască
akédia: sîrguința nimicului! (fragment) by Sorin Gârjan () [Corola-journal/Imaginative/14411_a_15736]
-
inima e un adevărat patinoar alunec în stânga alunec în dreapta moartea o ia de-a berbeleacul pe pârtia deschisă de sărutul lui Iuda Fiul meu cu fața în sânge se chircește în turla inimii mele și așteaptă bătăile clopotului mă simt hăituit de propriile mele iluzii lațul mi se așează cu multă delicatețe pe grumaz precum un inel de logodnă pe degetul iubitei nu scot nici un cuvânt de teamă să nu mă sinucid umbra-mi stă deja agățată de aripa unui fluture
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]