422 matches
-
pretinde că primul animal sacrificat de Aeneas și fidelul său Achate pe pă mânt ita lian a fost o surată de-a sa. — Nu mai lipsește decât berbecul, ridică Velleius vocea ca să se facă auzit. Tiberius Nero oftează, ostenit de hărmălaie. Triada suovetaurilia. Nici o lustrație de purificare a unui sacrificiu public după vreun eveniment important nu poate fi îndeplinită fără ea. Iar astăzi trebuie cinstită în ochii oamenilor și ai zeilor victoria asupra pannonilor și dalmaților. Constată brusc că l-au
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îmi vor aminti de fiecare: și de Tudorel, și de Alina, și de Adrian, și de Sorina, și de Ileana, și de Sorin... Am să le mângâi pe toate și o să mi se pară că sunteți toți, mereu, aici. Mugurel Hărmălaia s-a mutat la bucătărie. Copiii au cu ei acum alte daruri: lanterne, insigne, ceasuri și, chiar, câteva lulele (căci nepoții știu că bunicul, care, acum, s-a lăsat de fumat, le ține pe toate într-o mare și frumoasă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
-l oprească la Hongō-sanchōme sau la Ochanomizu. Toți pasagerii din celelalte stații deja erau panicați. Cum de n-au înțeles că și aici e ceva dubios? Cu treizeci de minute înainte să iau eu metroul, la Kasumigaseki era deja mare hărmălaie. Știau foarte bine că se întâmplase ceva ciudat și că ar fi trebuit să oprească metroul și să dea jos toți călătorii. Ar fi redus numărul victimelor. Nu a existat comunicare între angajați și conducere. La Ginza m-am târât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu era în ordine. Nimic. Toți erau super liniștiți. Nu spuneau nimic. Nu aveau nici o reacție. Eu am trăit un an de zile în America. Dacă s-ar fi întâmplat un lucru asemănător acolo, s-ar fi iscat o adevărată hărmălaie. Toată lumea ar fi țipat: «Ce se întâmplă?» și ar fi căutat împreună cauza. M-am gândit mult timp la lucrul ăsta. În ziua următoare, la interogatoriu, polițiștii m-au întrebat: «Oamenii s-au panicat?» «Toți au fost foarte tăcuți», mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
blocaj mental. Jocheul înțelege. Calul scoate sunete de genul: «Uuaafu», «Aaafu». (*Pentru că Michael a imitat nechezatul calului, am încercat să reproduc cât mai fidel sunetele scoase de el.) Noi, în timpul cursei, putem să distingem foarte bine această „voce“, în toată hărmălaia aceea. Atunci jocheul trebuie să-și încurajeze calul. Eu îi vorbesc. Pe bune, de la mijlocul cursei până la ultima tură îi vorbesc din inimă, cu voce tare. Cuvintele mele ajung la el. Bag mâna-n foc că le înțelege. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ăștia, așa de dimineață?» Pentru că erau multe persoane în stație, nu am văzut persoana care striga. Imediat am auzit un anunț în metrou: «Pentru că avem niște pacienți în stare gravă, trenul va staționa mai mult.» Între timp afară era mare hărmălaie. Pentru că nu terminasem de citit cartea, m-am așezat pe scaun și mi-am continuat lectura. După câtva timp s-a mai dat un anunț. De data asta ne-au spus: «Pentru că a avut loc un accident, metroul acesta rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
aproape criminală, băieții atacaseră marșul Drapelul nostru de-a pururi. Doamna Silsburn și-a astupat, în mod înțelept, urechile cu palmele. O eternitate de secunde larma a fost insuportabilă. Numai glasul doamnei de onoare s-ar fi putut ridica deasupra hărmălaiei - sau ar fi putut încerca să se ridice. Când a încercat într-adevăr, ai fi crezut că ni se adresează, evident în gura mare, de la o distanță enormă, posibil de undeva din tribunele de la Yankee Stadium. — Nu mai suport! a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Da, ce-i? bolborosi ea ținându-și Încă ochii Închiși... Ce s-a-ntâmplat? Trebuie să pregătesc tainul la viței?“ Atunci, din spate, trombonul intonă marșul funerar. Ceilalți Îi țineau isonul, cântând, printre chiuituri, prohodul. În cimitir se făcu o hărmălaie de nedescris. Babulea stătea Încordată, În capul oaselor, cu gura căscată și ochii Închiși. Nemernicii trăgeau câte un gât din sticle și se tăvăleau pe jos de atâta râs. „La ce viței visezi, mamaie!? Ți-ai trăit traiul și ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bojocii. „Se aude bă, nefericiților...? Traistele la verificare...!” Fură mânați dela spate precum vitele Într-o cameră alăturată oarecum mai luminată de un puternic electric bec, fiind obligați să răstoarne traistele În mijlocul Încăperii pentru a se verifica conținutul. Într-o hărmălaie și o Înghesuială dincolo de orice imaginație, sărmanii executară ordinul golind traistele cu iluzorii speranțe de a mai căpăta unele alimente Înapoi. Apăru un expert din rândurile pușcăriașilor liberi care cu ochi de cunoscător aduna toate obiectele și alimentele aruncându-le
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
efectiv ce-l mai mic spațiu Între corpurile omenești era eliminat! Deci, arestații timorați la maximum ca să se poată Îmbrăca trebuia să se miște să se aplece să facă mișcări și astfel Începură să se Îmbrâncească, lovindu-se Într-o hărmălaie În care Întradevăr te pufnea râsul...! Același Liber, ordonă. „Drepți. Nimeni nu mai mișcă....! Încă nu sunteți gata...? Zbieră. Mă nenorociților, asta-i Pușcărie, nu sală de antrenament: vreți să pun bătaia pe voi...!!” Mai trânti câțiva pumni pe unde
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ore...! Uneori În timpul zilei, atunci când arestații erau pe șantier, gardienii controlau camerele deținuților Într-o dezordine stupidă Încât bieții oameni trebuia să adune de pe sub paturi ori de pe culoare puținele provizii de alimente ori alte fără valoare personale bunuri așa dar, hărmălaia dură până după miezul nopții...!! Drept urmare a acestei stări de intimidare, batjocură, abea apucai să dormi câteva ore, infernul repetându-se la infinit. Dumineca Însă - după așa zisa baie, urma spălatul lengeriei de corp Însă, penetenciarul nu oferea săpun și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
la muncile agricole? Cine? am răcnit cea mai proastă întrebare pe care-o puteam inventa doar de dragul conversației. Arghezi... și începu să râdă ciufulindumă ca pe un plod care pune mereu întrebări doar ca să se audă pe sine. Prin toată hărmălaia din mașină îi ascultam povestea vieții de până azi. Fusese un elev destul de slab la învățătură, dar îi plăcea literatura. Citea mult dorind să afle din cărți cum poate să-și lecuiască dorul de o iubire neîmpărtășită și fiindcă nu
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
mi se păruse o mică eternitate. Vântul îmi fluiera în urechi a pustiu și zăpada ce scârțâia sub bocanc părea să accentueze și mai mult clipele pierdute în zadar. Căminul meu gri părea să aibă mai multă culoare încărcat de hărmălaia elevilor ce reveniseră să-l populeze. Stăteam cu toții în fața internatului, într-un cerc larg, așteptând ca gașca să se reunească. Spuneam bancuri și povestiri amuzante din vacanță, iar când un nou grup apărea pe poartă, venea țintă la noi, ca să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cum se poate trăi și altfel. Poate că nu făcusem mișcarea cea mai inteligentă dispărând fără urmă de acasă, dar mă săturasem de scandaluri interminabile, de vânătăi care nu mai treceau niciodată, de urlete și de plânsul înăbușit al mamei. Hărmălaia câinilor rămăsese în urmă, spre sat și se auzea acum ca un ecou de care mă îndepărteam tot mai mult. Intrasem în pădure și gândurile mele o luaseră razna de frica necunoscutului cu care mă confruntam. Dacă sunt lupi pe
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
20 de copiloci de clasa a cincea-a șasea, cu retard ușor, care ieșeau pentru prima dată la Cluj! Mergeau pe stradă în jurul meu, unii ținându-mă de mână, alții de pantaloni, alții de geantă sau de hanorac, într-o hărmălaie cumplită, punându-mi douăzeci de întrebări pe secundă, vorbind toți deodată: „Tovarășu’, nii, tovarășu’, nii.. aia ce-i tovarășu’? Ui la ăla , tovarășu’, are pălărie”... „Cum îi zice la strada asta, tovarășu’?” „Napoca.” „Nu țin minte, tovarășu’, da-mi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
natură, de care abia acum îmi dădui seama că prinsese rădăcini ce stăteau uitate în miezul ființei, fără să le simt prezența, ba credeam, uneori, că totul era dat uitării în amestecul noii vieți pe care o duceam și în hărmălaia legilor care-mi solicitau timpul. Mă obișnuisem cu ei, și mi se părea - descoperii uluit - o aberație căsătoria Anei cu altcineva; ar fi trebuit... Ce-ar fi trebuit? Niciodată nu m-am gândit la o asemenea posibilitate - și, de unde gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se desfăcuse, ea mă sărută fără nici o teamă, rostind de data asta în lumina vieții de toate zilele: „Te iubesc. Am să te iubesc totdeauna... Orice ar fi.” Rămăsei uluit și mare minune că sora ei nu auzi, poate de hărmălaia vocilor și a muzicii dinăuntru ce răzbăteau prin ușa deschisă. Toate firele de rezistență ale ființei se rupseră, se întâmplă ceva ca un scurtcircuit, abia putui vorbi: „Doamne! Nu suntem singuri”, „Nu-mi pasă, răspunse aproape cu răutate, așa cum nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
apăru Ana, mă invită să ciocnim un pahar de vin - era un pretext - eu stăteam pe un scaun lângă o masă, mă ridicai și ciocnirăm două pahare înalte dar mai ales tinzând către înalt ca sufletele noastre rănite. Pentru că era hărmălaie, zgomot, nimeni nu auzea pe nimeni, îi spusei: - N-am să te mai văd niciodată. - Ba da, îmi răspunse. Tristețea ta e cea mai bună dovadă c-o să ne mai vedem. - Nu înțeleg. - Rațiunea aceasta e mai presus de oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-mă, peste câteva minute în camera de alături, și când voi ieși în cerdac, vii după mine. Tonul nu îngăduia replică. Terminând fraza, trecu în odaia învecinată. După câteva minute o urmai. Odaia era plină, ca și asta, de invitați, hărmălaie de oameni și cuvinte, se vorbea încrucișat, amestecat, se ciocneau pahare, se râdea, se cânta, o mișcare dezordonată prin intervalele căreia ieșirăm în cerdac, întâi ea apoi eu, neobservați. Era întuneric; nici nu se închise bine ușa în spatele meu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
adică cei din inima comerțului și a industriei care duseseră fala orașului, cu vase maritime ce pătrundeau până aici în rada portului fluvial. De acum decenii vor trece, și steagurile multicolore și vesele ale portului nu vor mai exista, nici hărmălaia elevatoarelor ce descărcau și încărcau ziua și noaptea. Se vor încerca forțate festivități fluviale pentru a da impresia pulsației de viată, cum a fost odată, pentru a se crea iluzia că totul e foarte bine, dar puținul din jur va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ce citi. Cumpăra ziarele, cel de Capitală și cel local, din obișnuință, - înainte de război era abonat, chiar în timpul războiului, dar cele „mai interesante” ziare au fost cele dinainte de război; câte partide politice atâtea ziare. Aveai ce citi, și altele pe deasupra, hărmălaie, gălăgie, păreri pro și contra, câte și mai câte, - în timpul războiului s-au redus, începuseră a fi uniforme, dirijarea impusă de stat le hotărâse limitele „admisibile”, pentru ca acum, după desființarea partidelor și abdicarea regelui, să devină cenușii, realitățile erau prezentate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și na-m văzut nimic. Dacă e să mă întrebați pe mine, o să vă spun că în fiecare seară e câte un tămbălău. Așa a fost și așa va fi. La ora unsprezece, Londra e o furtună, un delir, o hărmălaie, un balamuc... Uite-i, au venit iar. Da, da. Hai, hai. Eu sunt praf, tu ești praf - e mișto. Hai. — Așa e, Selina, am spus eu după terminarea propriului meu tămbălău. Vreau să mă asculți și vreau să mă asculți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
era ca niște lături reci. Acum, de când a venit, în cele din urmă, vara, aerul era ca niște lături calde. Fierbințeala de foc a nopții te face să asuzi, dar nu te încălzește. Străzile sunt toate un carnaval și o hărmălaie. Londra e plină de baricade și drapele. Nu se vorbește decât despre regalitate și scandaluri. E sezonul în care sunt omorâte și curvele. Curvele au pătruns de curând în cartierul meu. Nu știu cine sau ce le-a adus aici, dar iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
simți mai bine în camera cealaltă. Elfrida? Cele două doamne se retraseră. Ignatius, contele Cerkasov și Vultur-în-Zbor se mutară în a treia încăpere, care îi servea concomitent drept bibliotecă și dormitor lui Cerkasov. Sufrageria, părăsită de meseni, se umplu de hărmălaia care răzbătea prin zid. Vultur-în-Zbor se gândise atent la felul cel mai potrivit în care ar trebui să-și prezinte alegerea domeniului de interes. Lucrul acesta, împreună cu susținerea lui Gribb, a făcut ca discuția să fie puțin mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
să-l imit și eu, prins de ritmul diabolic al pocniturilor lui. Limba nu mă asculta. Părea de vată, îmbibată de vin. Mă miram că totuși mai puteam s-o mișc, articulând cuvintele. M-am resemnat să urmăresc cum, în hărmălaia din local, talentul lui Matvei se risipea în gol. Nimănui nu-i păsa, spre marea mea nedumerire. Nuni sforăia ușor, cu ceafa rezemată de stinghiile barului. Dinică plecase de mult. Apostu ridicase un turn din câteva sticle, farfurii, pahare, deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]