1,450 matches
-
poetă, deși cu un alibi senzual („miros de deșert în nări") sau sentimental-ocazional („aș porni acum chiar acum / dar nicăieri nimeni nu mă așteaptă") ori ca o secvență parabolică („ani de zile / bătuse la o poartă / în spatele căreia / erau doar hăul și pustia"). Într-un loc este confesiv asumat, deși nu fără adjuvantul unei plasticizări: „golul care mă absoarbe în fiecare dimineață / o încăierare cu propria spaimă / fără vreun zid / să-mi adăpostesc spatele / biciuit de cotidiene trădări" (absența). Dar nu
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]
-
în semn, silind-o a i se închina ritualic. Nu e o evaziune, ci o regăsire sublimată: „ea stătea bine așezată / bine înfiptă în viața ei / ca un felinar într-un oraș în plin război / după ce pretutindeni/ a sunat stingerea" (hăul și pustia). Letiția Ilea e o poetă robustă, care se visează pe sine nu așa cum ar putea fi, ci așa cum este. Letiția Ilea, Blues pentru cai verzi, Ed.Cartea Românească, 2010, 88 pag.
Nostalgia concretului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6376_a_7701]
-
funerară(...) Dat fiind că moartea mi-a fost la fel de misterioasă ca viața, enigma destinului meu rămâne întreagă." Cât de întreagă? Ce-a mai rămas oare neînțeles după cele 781 de pagini ale romanului La course a l'abîme (Cursa spre hău), de Dominique Fernandez (Grasset, 2002) Scriitorul francez care se substituie lui Michelangelo Merisi zis Caravaggio pentru a mărturisi la persoana întâi cine a fost, cum a trăit, cum a pictat și cum gândea, acum patru sute de ani, acest zurbagiu artist
Caravaggio povestit de Fernandez by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6100_a_7425]
-
notabile, percepută ca mediocră și de Axler) trăia o mare dezamăgire: partenera ei își schimbase sexul și, în noua ei condiție de bărbat, nu mai prezenta niciun interes pentru ea. După ce „talentullui murise" și după ce tratamentul psihiatric îl scosese din hăul depresiei, Axler s-a agățat de misiunea autoasumată de a o converti pe Pegreen la heterosexualitate. Inițial a avut un succes nesperat, „transformarea" (titlul capitolului median al cărții) extinzân-du-se și la aspectul fizic și la vestimentația mai tinerei lui iubite
Regres sau un alt fel de joc? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6428_a_7753]
-
găseam alinare în micile insule pe care le descopeream în ea, insule pe care puteam mereu să le regăsesc, indiferent cât de dificile erau circumstanțele, și care mă ajutau să mă orientez. În miezul ei era o pierdere ca un hău fără fund. Fusese forțată să plece din casa ei din Nürnberg când avea șaptesprezece ani. Timp de un an a locuit împreună cu părinții ei într-un lagăr de tranzit din Zbaszyn, Polonia, unde îmi pot doar imagina ce condiții crâncene
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
să nu-și îngroape talantul talentului, ci să-l păzească, să-l înmulțească, să se slujească de el și să-l slujească. Am reprodus săptămâna trecută o admonestare prietenească adresată în 1954 lui John Berryman atras încă de pe atunci de hăul autodistrugerii. Corespondența afectuoasă cu poetul care avea să se sinucidă în 1972 cuprinde multe alte asemenea sfaturi. Dipsomania și depresia indusă de alcool au fost însă de nebiruit și Saul Bellow l-a pierdut înainte de vreme și pe el așa cum
A scrie – o datorie și un leac by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5762_a_7087]
-
în cealaltă. Cred că l-aș fi putut anihila oricînd, era el însuși obosit. Un căscat prelung al său mi-a readus în falange senzația, de atîtea ori imaginată, a contactului cu colții leilor, cînd vedeam mîinile dresorilor zăbovind în hăul gurii lor băloase. Deși intacți, ascuțiți și tăioși, sprijiniți de ambele părți ale palmei lor, păreau moi, elastici, gumoși. O moliciune care derivă nu din degradarea fizică a speciei, nici din cea morală. Uzura lor e una de ordin metafizic
Răpitor și ostatic by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/3578_a_4903]
-
cu mult sârg la o sin gură vâslă ruptă, barca frumoa selor intenții învârtindu-se în cerc, fără să înainteze, conform marilor eforturi depuse. Cără rile vieții ne-au despărțit, fie care dintre noi urcând dealuri luminoase sau coborând în hăul văilor, pline cu ceață, în funcție de șansă și alte criterii de selecție. Mai există cate goria celor care au greșit ușa, căzând în prăpastia experien țelor tentante și eșuate. Majoritatea absolvenților au ajuns ingineri, care au avut un cuvânt greu de
Privind înapoi cu mândrie. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Memoirs/93_a_114]
-
Pe ce trebuie să zidim? Pământul alunecă. Focul se stinge și gândul trece. Temeliile noastre de oameni sunt șubrede din născare. N-avem pe ce le susține. În zadar facem ziduri înalte. Ele ne despart de drumuri, dar nu de hăul de sub noi și de deasupra noastră."* Cu o admirabilă demnitate în suferință, mult încercata țărancă închipuită de Marin Bucur sfârșește prin a exprima în monologul ei interior o filozofie a dăinuirii în fața oricăror vicisitudini ale destinului, sintetizând reacția spirituală a
Noi contribuții la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6244_a_7569]
-
Deși e-n veci a lui, întreagă, În brațe nu poate să o strângă. 11 Iubirea mea te prinde-n chingă de lumină Voind a mi te-nchide nu-n zid, Ci-n libertate, cu fire translucide. 12 Noaptea, un hău fără fund, Fără de mal ocean întunecat. Ziua, plutind ușor înspre larg, Din spumă, clăbuc viu colorat. 34 Iată Copilul Dumnezeu cum râde Înconjurat de jucării celeste: Nori vagabonzi, umbre din nopți, Lumini trecute fără veste. 35 Șopti un vânticel spre
Rabindranath Tagore Licurici by A () [Corola-journal/Journalistic/3038_a_4363]
-
fantastic în anorexie; ea devine o sursă uriașă de satisfacție mentală și asta mi se pare o temă literară puternică. Cum intri în așa ceva și cum ieși, ce fac ceilalți pentru ca o femeie să ajungă să cadă într-un asemenea hău. Totul mi se pare interesant și deloc îngăduitor cu discursul oficial, care sună așa: „Nu permiteți să existe anorexici!” Ca întotdeauna, dragostea salvează, iubirea izbăvește. Dar este oare iubirea adevărata izbăvire?? Ah.... LVR: Anul trecut ai fost unul dintre invitații
„Am stat o săptămână în casa lui Llosa“ Interviu cu scriitorul spaniol Andrés Barba by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2992_a_4317]
-
ceva nespus durere fără urlet un fluier cu albie secată și tot timpul mă duc spre rugul cu gurile căscate umbrite de aceeași voce adîncă niciodată știută lumina mînjește copacii cu gesturile noastre culori din retine trezite surle singuratice în hăul magneților amintirea-i ca un vad strîmb apa sărată printre ochi gravizi în năvod plutesc printre orologii în atom sap gropi în liniște electroni lovindu-se de gînduri alămuri dogoritoare în întunericul din mine în durerea cuvintelor apa sărută
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/16189_a_17514]
-
Lucian Vasiliu M-au trezit avioanele. Ca niște cuvinte cu aripi. Nu erau de hârtie, precum odinioară, în copilărie, în parc, la Geamie. Nu erau de la firma „Aerostar” din Bacău (unde sunt un fel de acționar-terestru-bacovian) Traversau haturi, hăuri, prăpăstii, frontiere dinspre Țările Baltice spre Atena dinspre deșertul Gobi spre Universitatea din Cernăuți... I Deasupra noastră, cer de stele ca într-o pagină manuscris, eminesciană. Văzduh cu pictograme și rune, în alfabet hitit, ebraic, etrusc, biblioteci în templul Soare-Apune
SIMFONIA A 14-A SAU LISTA LUI VLADIMIR PUTIN by Lucian Vasiliu () [Corola-journal/Imaginative/2406_a_3731]
-
vântului de primăvară. Vasile și bufnița Prietenul meu, Vasile, Se scălda în cuvinte latine Precum lebăda în ape adânci. Si, într-o noapte, înotând pe Străzi înguste, întortocheate și lungi În față-i apăru bufnița. Ochii ei ca și ai hăurilor Se măriră și începură să strălucească. Asemenea stelei care apăru undeva Pe cer, undeva, cred în sud În acel îndepărtat colț al lumii În care cuvintele latine se strecor Prin unghere și se șoptesc singure Amo, amo, amare. Vasile, prietenul
Istorii by Doina Cetea () [Corola-journal/Imaginative/2765_a_4090]
-
și nesigur" (Dincolo) sau ,incredibile forme/ mai adevărate decât ceea ce/ se poate rosti// nimic privirea nu poate surprinde/ nimic nu se lasă înșelătoarelor simțuri deschis// o șansă cât o boare de vânt:/ poarta neagră/ cu mânere de aur străvechi/ poarta hăului lumii" (Poarta). Simplitatea și esențializarea conlucrează, în poezia Marianei Filimon, cu precizia detaliilor, cu tăietura fină și sigură a versului, ce proclamă fără ascunzișuri vraja miniaturalului: ,Mici animale și păsări/ alcătuiesc lumea/ sarea cu diamantele-i reci/ aminte aduce de
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
Naiv și sobru cetățean, Volumul meu saturnian Și orgiac și melancolic ! De nu ai studiat metodic Retorica de la Satan, Să-l zvârli ! Altfel citești în van Și-ai să mă crezi nebun spasmodic. Dar dacă a scruta vei ști În hău, și fără amăgire, Ia-l, ca să-nveți a mă iubi; Duh curios și-n pătimire, În care doruri de rai gem, Mă plânge ! Altfel, te blestem !" (Charles Baudelaire, Epigraf pentru o carte osândită, vol. Florile Răului, traducere de C.D. Zeletin
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
decât o nedreptate (ca să nu folosesc cuvinte mari) să treci nepăsător pe lângă mărturia lor, să nu o oferi și altuia, să nu-i readuci în atenția vremii tale, măcar pentru, și ea efemeră, sclipirea clipei prezente. Trăim prea acaparați de hăul unui prezent bezmetic. Prea umblăm hămesiți după gloria țipătoare a unor cuvinte vane. De dragul lor plătim preț imposturii, credem saltimbanticilor clipei și ne dezicem, cu nonșalanță bolnavă, de trecutul pe care nici nu mai încercăm a-1 înțelege. E boala
Sfârșit de carte by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10917_a_12242]
-
și cu peceți de pași înceți, îmi car silueta strâmbă Printre miraje cu profeți. TRENUL Tone de spaimă urlă pe poduri și mai grele, Mamuți scăpați din carte, coloși gonind prin somnul împăturit în satul copilăriei mele, Din vis în hău mă chiamă fiara. Feri-m-ar Domnul! POETUL Doamne, cum de-l mai înduri! De ore în patru labe, Cică printre crăpături I-au scăpat niște silabe. ALT POET Când timpul doare ca halca ruptă din vite, și zarea urlă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
hai-hui pe străzi, pleca cocârjat de apăsările norocului. Sofi avea o soră pup de crin, frumoasă ca o păpușă, avea șaisprezece ani și-n dragostea ei disperată pentru numeroasa-i familie, în căutarea onorei într-o lume ajunsă la fundul hăului, apucă să se închine la zeul banului, zicea că nu mai e bebeluță. Tatăl lui Sofi se întorcea radiind, cu ochii ieșiți din orbite, dacă reușea să găsească câte un cent. Nu amintea niciodată de frumoasa Beatrice care din cauza dejnădejdii
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]
-
clipa imediat următoare să-și dea seama că totul n-a fost decât o iluzie, cel asemănător lui la chip e totuși un altul, o persoană străină, despre care el, iată, nu știe aproape nimic. Ivo Filipovac descoperă, de fapt, hăul adânc care ne desparte de ceilalți. ŤSuntem unici, își spune el cu toată disperarea, iar asemănarea dintre noi rămâne doar un joc straniu al aparențelor și al contrafacerilor. Greșeala noastră cea mai mare este să ne lăsăm duși de nas
O narațiune rizomatică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10785_a_12110]
-
niște imagini de forță acelea pe care le scoate Arghezi din niște bolgii ceva mai estompate (suntem, totuși, într-o închisoare de pungași, în mare parte, și criminali de fapt divers, mai mult ghinioniști decât posedați), prin comparație, firește, cu hăul negru al lui Baudelaire, ci sunt niște focalizări artistice, de ascuțimea filmării care „vede” cum înflorește o floare. Sunt ape-ape în sufletele acestor amărâți, în fond, trăind și la suprafață în cam același infern mărunt și mizer în care-i
Flori primite by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4013_a_5338]
-
strâns și bătrâna vine să ne privească. Ea se apleacă deasupra patului și, ca un reproș, rămâne mult timp așa: un înger ridat cu o lumânare în mână, iar întunericul topindu-se ca o ciocolată neagră și dispărând într-un hău aurit. Emma respiră sub brațul meu, o doresc imediat, mi-e sete de ea mai mult ca oricând, dar lângă pat e o ființă ce rezumă o epocă întreagă și ține în mână o lumânare: cârtește ceva în legătură cu masa de la
Inga Abele (Letonia) Vârstele iubirii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3861_a_5186]
-
doru-i numai jele Perdele peste perdele Ci-o să-mi vie-ntr-o tîrzie Rîsul ei de bălărie Ca să facem împreună Numai rouri pîn'la spumă Pe pămîntul cel de humă Și sub cerul cel din urmă Cu stele-n hăuri lățite, Curcubeie-n sfinți proptite Dumnezeu de ne-o înghite Dus și Dînsul în ispite...
Ferfană by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10719_a_12044]
-
mă mai îmbracă! Deci, iată-mă-s, lângă al iernii hram, Ca Tafandache, zgribulit în geacă. Pe uliți, sănii zburătoare nu-s, Nici bidivii cu spulbere-n copite; Chiar fulgii-s triști, parcă nu vin de sus Ci dintr-un hău de iasme obrintite. Cu fus prelins din caier, au pierit Bunicile căsuțelor de-al^ dată Și-n dezolante nopți de antracit Colindătorii nu se mai arată. Se mistuiră blânzii mei juncani - Pustiul grajd e rece ca o criptă - Și nu
Gheorghe Azap by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/10091_a_11416]
-
oră mă vei afla să te dezmierd sau să te plîng nu mă lăsa să-mi ratez menirea de umbră. Hiatus I La prima vedere versul e bun... Apoi, sticlește spart. încep să văd, la a treia, a patra lectură hăul dintre mine și cuvinte. Și încerc să repar ceea ce poate nu voi fi avut dreptul vreodată să fac. Astăzi..., o benefică certitudine inversă Dacă nu m-aș pune la îndoială aș prinde ininteligibil aripi zburătăcind prin fraze goale și amețind
Călătorind în marea interioară by Marina Dumitrescu () [Corola-journal/Imaginative/10779_a_12104]