2,647 matches
-
raionului Vijnița. Localitatea Berejonca a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Berejonca a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci. După Unirea Bucovinei cu
Berejonca, Vijnița () [Corola-website/Science/315604_a_316933]
-
a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o parte din teritoriul Moldovei, teritoriu cunoscut sub denumirea de Bucovina. După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în anul 1775, localitatea Berejonca a făcut parte din Ducatul Bucovinei, guvernat de către austrieci. După Unirea Bucovinei cu România la 28 noiembrie 1918, satul Berejonca a făcut parte din componența României, în Plasa Ceremușului a județului Storojineț. Pe atunci, majoritatea
Berejonca, Vijnița () [Corola-website/Science/315604_a_316933]
-
exil, Alexandru Ioan Cuza sprijinindu-l în eforturile sale. Înfrângerea revoluției în Țara Românească a spulberat iluziile moldovenilor în posibilitatea de face schimbări politice majore și în Moldova. Datorită unei epidemii de holeră, și a opoziției în creștere din partea autorităților habsburgice, întregul grup de revoluționari, între care și Negri, au fost obligați să părăsească Bucovina și să se întoarcă în Franța. Alături de alți exilați români, în 1849 Costache Negri și-a dedicat eforturile cauzei unioniste, dar în curând a avut posibilitatea
Costache Negri () [Corola-website/Science/305984_a_307313]
-
rămas acolo timp de câteva zile ca pildă și pentru alții . Domnul a ordonat ca cei 30 de moldoveni făcuți prizonieri cu această ocazie să fie spânzurați. Din porunca domnitorului, spătarul Miron Cuza, ai cărui fii se înrolaseră în oștile habsburgice, a fost spânzurat de scrânciobul de la curte, iar nepotul egumenului de la Mănăstirea Cașin, bănuit de conlucrare cu cătanele, a fost ars de viu . Trupurile celor uciși (în număr de 500-600) printre care se afla și cel al lui Ferentz au
Crucea lui Ferentz () [Corola-website/Science/302069_a_303398]
-
culturală a culturii evreiești. Confluențe au fost transmise și de către imigranți (evrei, germani și olandezi), alianțele politice (cu Lituania, Ungaria, Saxonia, Franța și Suedia), cuceriri ale statului polonez (Ucraina, Belarus și Letonia) sau cuceritori al Poloniei (Rusia, Regatul Prusiei, Monarhia habsburgică, mai târziu Imperiul austriac și Imperiul Austro-Ungar). De-a lungul timpului cultura poloneză a fost foarte mult influențată de legăturile sale cu cele germanice, grupurile și minoritățile etnice latine și alte culturi ale celor care trăiesc în Polonia, cum ar
Polonezi () [Corola-website/Science/305998_a_307327]
-
în urmă luptele grele din anul 1848!" Ea nu își respectă însă bunele intenții. Verdictele sângeroase date revoluționarilor și abrogarea constituției erau considerate de opinia publică drept realizări ale arhiducesei, care în anii cincizeci rămăsese împărăteasa din umbră a Imperiului Habsburgic. Sofia era o conservatoare convinsă atât în politică cât și în viața de familie. Ea punea mare preț pe respectarea și păstrarea etichetei regale la curtea austriacă. Arhiducesa a păstrat pe tot parcursul vieții un jurnal detaliat în care făcea
Prințesa Sofia de Bavaria () [Corola-website/Science/310546_a_311875]
-
stațiunea Bad Ischl din Austria superioară cu speranța că va deveni mireasa vărului ei Franz Josef, atunci împărat al Austriei. El a preferat-o pe Elisabeta. Helene era neobișnuit de pioasă și s-ar fi potrivit mai bine la curtea habsburgică. După eșecul logodnei, ea a suferit o depresie iar Ludovika a devenit preocupată de faptul că Helen va intra la mănăstire. Helen s-a resemnat cu gândul că va rămâne singură. La 22 de ani era considerată fată bătrână însă
Ducesa Elena de Bavaria () [Corola-website/Science/322603_a_323932]
-
Austriei devenind strâns legată de cea a Imperiului până la destrămarea acestuia din 1806. În 1453, Frederick al III-lea ridică Austria la rang de arhiducat, iar în 1493, regiunea intră în posesia fiului său, Maximilian I. Asistăm la apogeul puterii habsburgice. Printr-o serie de căsătorii bine alese, dinastia își consolidează o puternică împărăție. Astfel în 1477, arhiducele Maximilian s-a căsătorit cu moștenitoarea Maria a Burgundiei și cea mai mare parte a teritoriilor Țărilor de Jos au fost preluate de
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
asupra Austriei, în care Anglia, Sardinia și Olanda erau de partea Imperiului Austriac, iar Prusia era susținută de Franța și Spania. Carol al II-lea elaborase și un document numit Sancțiunea Pragmatică prin care admitea succesiunea feminină la conducerea țărilor habsburgice, astfel că fiica sa, Maria Tereza devine arhiducesă a Austriei și regină a Ungariei, dar în 1742, Carol Albert de Bavaria este numit rege al Boemiei și ales împărat sub numele de Carol al VII-lea. Acesta din urmă moare
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
cu puțin timp înainte de a muri, Iosif al II-lea revocă majoritatea reformelor sale radicale. Iosif este succedat de fratele său Leopold al II-lea. Acesta reușește să mențină pacea în zone ca Țările de Jos și Ungaria, dar Imperiul Habsburgic, format din entități atât de diferite și îndepărtate, își mentine cu greu consistența. Revoluția franceză și destinul Mariei Antoneta și al lui Ludovic al XVI-lea, care cad victimă acestei mari mișcări sociale, îl determină pe Leopold să se alieze
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
și Styria cu capitală la Graz, urmând apoi Țările Cehe : Boemia cu capitală la Praga, Moravia cu capitală la Brno, și Silezia care rămăsese Austriei din secolul XVIII după războaiele cu Frederic al ÎI-lea al Prusiei. La 1815 Imperiului Habsburgic i s-au conferit o serie de teritorii precum o parte din Croația de azi, sudul Bavariei, Veneția și Lombardia, împăratul Austriei devenind astfel și rege Lombardo-Venețian. Imperiul Austriei mai cuprindea teritoriile slavilor de sud: Slovenia și Croația de azi
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
precum o parte din Croația de azi, sudul Bavariei, Veneția și Lombardia, împăratul Austriei devenind astfel și rege Lombardo-Venețian. Imperiul Austriei mai cuprindea teritoriile slavilor de sud: Slovenia și Croația de azi, Transilvania, Ungaria, Slovacia, Galiția și Bucovina. În cadrul Imperiului Habsburgic mai era Coasta Dalmației, locuită de slăvi, dar orașele-centre la Marea Adriatică erau dominate de italieni. Teritoriile erau foarte diferite economic. Zonele industriale erau completate de cele agrare și invers. În Austria nu mai există șerbie, decât în Ungaria și alte
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
centrale”, deținând mașini cu abur care apar în Boemia și Moravia, cai ferate, mine de cărbune, mine de fier. Industria textilă a fost prima ramură care a beneficiat de pe urmă industrializării, urmată de industria alimentară. Apare însă chestiunea naționalităților, Imperiul Habsburgic fiind un imperiu multinațional. Politic, statul habsburgic nu era constituțional, fiind încă un regim autoritar în fruntea căruia se află Împăratul Francisc I (1792-1835) cancelarul Metternich care controla viață culturală, impunând cenzură și sprijinind biserica catolică, habsburgii având iluzia că
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
în Boemia și Moravia, cai ferate, mine de cărbune, mine de fier. Industria textilă a fost prima ramură care a beneficiat de pe urmă industrializării, urmată de industria alimentară. Apare însă chestiunea naționalităților, Imperiul Habsburgic fiind un imperiu multinațional. Politic, statul habsburgic nu era constituțional, fiind încă un regim autoritar în fruntea căruia se află Împăratul Francisc I (1792-1835) cancelarul Metternich care controla viață culturală, impunând cenzură și sprijinind biserica catolică, habsburgii având iluzia că Biserica era reprezentată că un element de
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
alegerile. După ce au renunțat la boicot, rezultatele au fost slabe din cauza maghiarizării. Deși circumscripțiile erau locuite de slovaci, intrau reprezentanți ai partidelor maghiare în parlament. Ideea care pare să câștige cei mai mulți adepți este aceea a creării unui regat în interiorul monarhiei habsburgice care să-i concentreze pe toți slavii de sud, adică slovenii, croații, sârbii. Unul dintre cei care promovează această idee este un episcop din Zagreb, fondatorul unui partid și al Universității din Zagreb, Josef Strossmayer. Existase o colaborare între elemente
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
slavilor. În rândul acestor adepți e Aurel C. Popovici, care susține ideea unei federalizări a Austro-Ungariei. Franz Josef a considerat că dualismul este formulă ideală și că orice modificare ar duce la distrugerea imperiului. Revoluția de la 1848/49 în Imperiul Habsburgic; perioada dintre această revoluție și instalarea Dualismului. După 1867 s-a pus de mai multe ori problema modificării dualismului, dar pentru Franz Josef aceasta era cea mai bună soluție (deși aceasta era o soluție care mai mult slăbea, decât întărea
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
mondial, evreii din Vatra Dornei dețineau băcănii, măcelării, farmacii, restaurante, cafenele, cabinete medicale sau stomatologice. Mai multe hoteluri erau administrate de evrei (Hotelul comunal fiind arendat lui Mathias Neumann, Hotelul Central, lui Faust și Drach, iar Hotelul Runc și Hotelul Habsburgic, lui Nachum Braunstein). Chiar și Cazinoul din Vatra Dornei a fost închiriat timp de mulți ani de un evreu. Multe bănci erau de asemenea evreiești; sunt de menționat Banca Drach, banca fraților Schieber, agenția Băncii Comerciale din Cernăuți era condusă
Sinagoga de pe strada Luceafărul (Vatra Dornei) () [Corola-website/Science/323620_a_324949]
-
a salvat Franța după ce Pitt i-a ordonat ducelui de York sa atace Dunkerque ca bază navală, acesta îndreptându-se spre est, armata aliaților fiind divizată. Prusia și Austria se războiau pentru Polonia. Austria și-a îndreptat atenția spre părțile habsburgice din Țările de Jos, pe care voia să o cedeze în schimbul Bavariei. Prusia se temea de o consolidare a puterii austriece. Sanculoții (în franceză "sans-culottes") detestau aristocrația și erau devotați egalității, folosind apelativul de "cetățene""tu". Purtau bonete roșii pentru
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
protopopul unit Vasile Coloși din Săcărâmb. El se adaugă la materialul lui Samuil Micu și constituie de pe acum o serioasă premisă pentru redimensionarea dicționarului. Necesitatea unui dicționar tezaur al limbii române preocupa de multe decenii și autoritățile politice ale Imperiului Habsburgic, astfel că tipografia a fost sprijinită și îndemnată insistent la tipărirea lucrării. În aprilie 1809 Petru Maior a fost cooptat pentru revizuirea "Lexiconului colossian", cum îl numeau contemporanii. De la bun început apare o controversă între Petru Maior și Vasile Coloși
Lexiconul de la Buda () [Corola-website/Science/303490_a_304819]
-
mai departe dezintegrarea Comunității. Statul polono-lituanian a fost dominat de Imperiul Rus din vremea lui Petru cel Mare. Acest control străin a atins apogeul sub Ecaterina cea Mare și a implicat la acel moment și Regatul Prusiei, cât și monarhia habsburgică austriacă. În ultima parte a secolului al XVIII-lea, Comunitatea s-a recuperat din punct de vedere economic și cultural, și a încercat reformele interne fundamentale. Activitatea de reformă a provocat reacția ostilă și în cele din urmă a dus
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
II-lea al Prusiei, interesat de câștigurile teritoriale și în neutralizarea Austriei care amenința cu poziția sa militară, a susținut sistemul de partiție, care era favorabil pentru interesele celor trei state de partiționare. Împăratul Iosif al II-lea din monarhia Habsburgică și apoi împărăteasa Ecaterina au căzut de acord, iar în 1772, Rusia, Prusia și Austria au forțat termenii de prtiție asupra Comunității neajutorate, sub pretextul de reprimare a anarhiei și restabilirea ordinii. Prima partiție în 1772 nu a amenințat în
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
revoluționari. Va fi de partea liberalilor, dorind împroprietărirea țăranilor și vot universal. Arestat la 13 septembrie 1848 de autoritățile Imperiului Otoman care au înăbușit revoluția, reușește să evadeze și să treacă în Transilvania, de unde a fost expulzat apoi de autoritățile habsburgice. În primele luni ale anului 1849, trece prin Trieste, Atena și ajunge la Constantinopol. Apoi, la Debrețin, se întâlnește cu Lajos Kossuth, conducătorul revoluției maghiare, încercând un aranjament „pacificator” între revoluționarii români transilvani și cei maghiari. Lajos Kossuth îi face
Nicolae Bălcescu () [Corola-website/Science/297435_a_298764]
-
cu revoluționarii unguri. Avram Iancu și revoluționarii săi se declară de acord să rămână neutri față de acțiunile militare ale maghiarilor, dar aceștia nu își respectă promisiunile și se ajunge din nou la conflict. În același timp însă trupele imperiale contrarevoluționare habsburgice și ruse intră în Transilvania și revoluția maghiară condusă de Kossuth este înfrântă. Ca istoric, marea sa operă a fost "„Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”", pe care a scris-o în exil, începând cu 1849, rămasă în manuscris și publicată de
Nicolae Bălcescu () [Corola-website/Science/297435_a_298764]
-
cunoscut descrieri vaste în opera verniană. În afara lor apar și alte zone europene, cum ar fi Scandinavia în "O călătorie spre centrul Pământului" și "Un bilet de loterie", Prusia în "Drumul Franței", Țările baltice în "O tragedie în Livonia", Imperiul Habsburgic în "Mathias Sandorf" și "Castelul din Carpați", Italia în "Mathias Sandorf" și Imperiul otoman în "Ocolul Pământului în 80 de zile", "Arhipelagul în flăcări" și "Kéraban Încăpățânatul". Acest din urmă roman constituie un prilej perfect pentru Jules Verne de a
Voyages extraordinaires () [Corola-website/Science/315104_a_316433]
-
Voivodinei sârbești de astăzi, ale Burgenlandului austriac contemporan, Transilvania de astăzi (în sensul nou și lărgit al termenului), minuscule părți din Polonia de astăzi, fostul regat al Croației și Slavoniei precum și Orașul Fiume și împrejurimile. În contrast cu alte părți ale Monarhiei Habsburgice, toate aceste țări s-au aflat în afara Sfântului Imperiu Roman care s-a destrămat în 1806. În timpul revoluției din 1848/1849, o parte considerabilă din nobilii maghiari au vrut să se rupă de stăpânirea habsburgică, ceea ce Habsburgii au împiedicat cu
Țările Coroanei Sfântului Ștefan () [Corola-website/Science/335775_a_337104]