26,356 matches
-
Emil Brumaru Privește cum se-nalță, fără spaimă, Trupul ei cald, alături de Isus, Înfășurat în raze ca-ntr-o haină Și cum din coapse-i izvorăște blînd O altfel de lumină, pămîntească, Ce te așteptă, trist îngenunchind, S-o lauzi și s-o lași să-ți învelească Sufletul cald, în dulce năruire Spre puritatea din adolescența Cînd crinilor le învățai
Ci îngerul de sâmbătă mi-a spus... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7845_a_9170]
-
în apus/ aștepta Călătorul doar norii pot da un răspuns - rătăcită e floarea iubirii între coapsele nopții nimfă a apelor dulci a apelor verzi și amare încrezătoare/ mîinile pipăie tavanul și pereții piramidei Poem de inițiere tu/ cel îmbrăcat cu hainele Tigrului celui viu îți fluturi coama în ritmul unor pași care cheamă adună nourii și sfîșie pădurile la prînz/ în amurg și în tot lungul zilei și toată cuprinderea de întuneric o incantație îți umflă plămînii pentru urechile Cerului/ flămînde
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
Alunecă vinul: bătrân uituc sub lumină. Se zbate cu fața la păsări sărace, fără țipete, fără culori, încât abia se văd și numai în dreptul becurilor: ninsori mărunte care înclină tablourile în pereții gri. Zilele ating pământul odată cu geamantanele deschise de prea multe haine purtate, dar până seara toate vor fi la locul lor. Ninsoarea coboară în zăpadă ca în unele, puține meserii. Seara, mașinile încep să se atingă: ajung până la culoarea ochilor grei ca două zile de vară subțiindu-și noaptea. În bani
Adrian Bodnaru prezentat de Șerban Foarță by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7977_a_9302]
-
țipat ca din gură de șarpe. Sau de tigru, sau de lup. S-a pus jos și n-a vrut să se miște din loc. |ia nu s-au lăsat: i-au înghesuit într-o valiză câteva lucruri la întâmplare, haine, prosoape, câteva tacâmuri de argint, fețe de masă. Au învelit-o cu forța într-o haină de blană peste capotul de mătase și au aruncat-o în stradă. Câinele rex credincios a-nsoțit-o lătrând ca apucatul. Suferința, despre care tanti marioara
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
și n-a vrut să se miște din loc. |ia nu s-au lăsat: i-au înghesuit într-o valiză câteva lucruri la întâmplare, haine, prosoape, câteva tacâmuri de argint, fețe de masă. Au învelit-o cu forța într-o haină de blană peste capotul de mătase și au aruncat-o în stradă. Câinele rex credincios a-nsoțit-o lătrând ca apucatul. Suferința, despre care tanti marioara crezuse toată viața că o ocolește, a izbit-o într-o clipă, s-a răzbunat, cu
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
despre care tanti marioara crezuse toată viața că o ocolește, a izbit-o într-o clipă, s-a răzbunat, cu vârf și îndesat! De atunci, în stradă a locuit tanti marioara: vara și iarna, o vedeai ici-colo prin craiova, cu haina ei de blană, cu câinele ei din ce în ce mai costeliv și mai neputincios, cu valiza ei murdară în care aduna tot soiul de nimicuri. Adeseori se oprea în english-park și privea încremenită, ceasuri în șir, spre blocul urât care se ridicase în locul
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
rai, trândăvea toată ziulica, asta era plăcerea lui cea mai prima-ntâi, când îi venea foame se ducea cu prietenarii în carrefour, mânca pui fripți, cartofi la cuptor, se dădea cu șpreiuri, apoi se ștergea pe mâini de grăsime pe hainele de la raionul de dame. Când s-a împuțit treaba, și-a luat tălpășița: întâi în germania, unde n-a făcut mulți purici, pe urmă în italia și-n spania, de colo, de colo. Acolo a fost chiar raiul. Vinetu dinamo
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
de muncă. Buldozere. Macarale. Iar sângele meu flutura deasupra șantierelor ca un steag negru, căci eram un bărbat aproape bătrân, cu prostata mărită și gânduri de sinucidere. Nu-ți presimțeam încă buzele, Forma sânilor tăi nu se contura încă sub hainele tale de școlărița. Totuși îți auzeam uneori respirația pătrunzând prin ferestrele înghețate, scrâjelindu-mi pe piept frunze roșii și ascuțite și atunci îmi spuneam: doar dorința și moartea au asemenea frunze. Mai întâi mi-ai pătruns în cuvinte. Vorbeam cu vorbele
Poezie by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/8328_a_9653]
-
să provoace traume celor slabi de înger - pp. 189-192). Citind o astfel de „amintire” prima întrebare pe care ți-o poți pune în calitate de cititor este aceea dacă ai în față o confesiune sinceră sau un produs de ficțiune, ambalat în haina autenticității, pentru ca șocul să fie total? Problema sincerității în scrisul Angelei Marinescu îmbracă două aspecte. Pe de o parte, la nivelul expresiei, scriitoarea obișnuiește să îngroașe liniile, implică ceea ce s-ar putea numi adoptarea unei atitudini. Pe de altă parte
Confesiuni nefardate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13132_a_14457]
-
Fumul locomotivei apăsat în jos de acoperișul gării plutea ca niște zdrențe de ceață prin fața ferestrei, intrând până în vagon cu un miros de gudron. Pe peron apărură călători răzleți și pe- rechi desprinse din norul de fum, și grupuri în haine orientale, o mulțime de oameni în așteptare care alunecau pe lângă vagoane până când, după un fluier prelung, frânele se apucară strâns de șine, alunecarea siluetelor încetă și trenul se opri brusc cu o zguduitură. Ca și cum o parte din energie s-ar
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
transmis celor din jur, mulțimea care aștepta se puse în mișcare, voci și strigăte se făcură auzite, culoarul se umplu de călători care-și trăgeau valizele din compartimentele de dormit, se urcară și câțiva hamali, își ofereau serviciile, bărbați în haine uzate, cu șepci pe cap și, din cauza nehotărârii bunicului, un bărbat gras cu un obraz buhăit și asudat a îndrăznit: a apucat cu mâini mușchiuloase cufărul împletit și cele două valize șnuruite, pe care bunicul le așezase în ordine ca să
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
părul rar, pe care sudoarea li-l lipea de frunte. - Sunteți g-gata? a întrebat în cele din urmă unul dintre ei fără să-și ridice ochii din farfurie. Ea a dat din cap în semn că da. Își va pune hainele cele mai bune, și-a spus dintr-o străfulgerare, și-și va prinde părul la ceafă cu o agrafă. Îi vor lăsa timp pentru asta. Și ca să așeze chiar ea două vaze cu flori în ambele părți, la cap și
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
sau profesor de liceu la Craiova și, pe la spate, Îi dă lui Eminescu În cap cu o cărămidă pe care o avea În mână. Eminescu, lovit după ureche, a căzut jos cu osul capului sfărâmat și cu sângele șiruindu-i pe haine, spunându-mi: „Dumitrache, adu repede doctorul că mă prăpădesc...Asta m-a omorât!” L-am luat În brațe și l-am dus În odaia lui, unde l-am Întins pe canapea. I-m potrivit capul pe pernă, și când am
Boala și moartea lui Eminescu. In: Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_295]
-
sinucideri. Este dublul casierului, un fel de alter ego al său, care îi anticipează cu puțin traiectoria existențială: „nenorocitul” care fuge cu banii furați în America. Dacă recitim perfid-banala scenă cu care începe Inspecțiune, analogia dintre cele două personaje îmbracă haina ostentației: ambii sunt vechi impiegați, cu reputație de funcționari model, „de o probitate mai presus de orice îndoială”, corecți și serioși, cu destine ce merg mână în mână. Repetata, invariabila identificare a amândurora cu termenul, comun și implacabil definitoriu, „nenorocitul
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
catolice și bărbile sure ale mărimilor noastre bisericești. Pe cât suntem de compacți la bază, pe atât de mult ne plac, urcând scara ierarhică, semnele distinctive ale claselor. Dacă în Occident, uniformele soldaților și îmbrăcămintea preoților se apropie din ce în ce mai mult de hainele civile, în România e încurajată înzorzonarea kitsch și împăunarea agresivă. Pesedeii au înțeles perfect așteptările populației și s-au specializat în driblingul amețitor între cenușiul pe care-l poartă cu obstinație în viața cotidiană și opulența afișată la sărbători: sute
Glonțul de cârpă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13181_a_14506]
-
un scelerat, ca un debil fizic, aproape neputincios. E deja altă imagine decît aceea, cunoscută, de efeminat și firav la trup, copilul lui Zeus cu muritoarea Semele, adăpostit de furia zeiței Hera în casa regelui Athamas, unde trăiește travestit în haine de femeie. Și este o altă miză pe care o imprimă regizorul montării. (De aici, oare, de la travestiul îndelung, să se fi inspirat Măniuțiu în ipostaza unui zeu labil, mai mult decît fragil?) Toată istoria se desfășoară - cap, coadă - într-
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
Popa, expresiile licențioase sînt de-acolo, se integrează (îndrăznesc să spun “armonios”) subiectului și relatării acestuia - în vreme ce în alte cazuri se simte că “prostioarele” sînt plasate cu intenția expresă de a șoca și, în consecință, par petice jegoase pe o haină mai mult sau mai puțin prezentabilă. În fine, nu putem neglija cantitatea, mai bine zis procentul de licențiozități. Una este să întîlnești o înjurătură grea la fiecare zece pagini, și alta - din două în două rînduri. Am certitudinea că, în
Unde se termină literatura? by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/13206_a_14531]
-
eu pe scări, cu copilul în brațe, începe teroarea micului dejun, amenințările, pedepsele, laptele băut cu lingura, presiunea orei de mers la grădiniță, dezbrăcatul, îmbrăcatul, ștersul lacrimilor... După plecarea lui, caut să mă recompun din deranjul infernal din casă, din hainele azvîrlite peste tot, din vacarmul care îmi vuiește încă în creier. Și la prînz se întoarce. Și cînd îmi spune, cu ochii închiși pe jumătate, “ iubițeala mea, nu mă deranja, vreau să mă joc cu timpul”, mă scufund, voluptos, în
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
în colecția „Biblioteca Polirom”, coordonată de Denisa Comănescu, și va fi lansat odată cu premiera filmului în cinematografele noastre. Inman își primise și el porția de răni în luptă, lîngă Petersburg. Cînd cei doi camarazi aflați în apropiere i-au smuls hainele și s-au uitat la rana de la gît, și-au luat un solemn rămas-bun de la el, în gînd, așteptîndu-se să-l vadă murind. O să ne reîntîlnim într-o lume mai bună, și-au spus. Dar Inman a izbutit să rămînă
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
de lumină de culoarea jarului încins. S-a deșteptat la un ceas din toiul nopții. Salonul era cufundat în întuneric și singurele sunete care știrbeau tăcerea erau respirațiile, sforăielile și foielile pacienților în așternut. S-a sculat și a îmbrăcat hainele noi. Și-a vîrît în rucsac cartea lui Bartram făcută sul; apoi și-a îndesat pachetele, s-a dus la fereastra înaltă, deschisă, și s-a uitat în noapte. Domnea întunericul lunii noi. Panglici de ceață se prelingeau pe jos
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
înfăptuit-o alături de povestitoare celebre ale epocii - Dna d’Aulnoy, Dra Lhéritier, Dra de la Force, Dna de Murat și altele, care i-au dat, în funcție de stilul, gustul și fantasmele lor, dar și de presiunea și amprenta inevitabilă a epocii, o haină galantă, alegorică, barocă, prețioasă, rococo sau de alt fel. În vreme însă ce mulțimea de povestitoare, care începuseră a spune povești prin saloane, îmbogățind astfel și cultura mondenă a vremii, a dus aproape la o inflație de feerie, făcîndu-se să
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
Marina Constantinescu Zic să mergeți la Teatrul Nottara și să vedeți un spectacol pe cinste. Un spectacol pe un text aș spune mai degrabă mediocru, întors acum ca o haină pe partea cealaltă, cu accente modificate, citit într-o cheie ce-i transformă parcă și structura, și consistența ei. Un spectacol într-un spațiu divin, extraordinar de modern, în care dominanta este lemnul și tandrețea culorilor lui, un spațiu preschimbat
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
sub palton, întrucît, am aflat de la Neculai Constantin Munteanu la o emisiune a postului Europa liberă, la ieșirea de la Gaudeamus, în sonoritățile latinești ale optimistului cîntec, o doamnă distinsă a fost prinsă cu cartea-n sac și cu sacul sub haină și rugată să înapoieze mărfurile agățate cu numai două mîini, din drum. Este ciudat că atît Tîrgul internațional Bookarest din sezonul primăvară-vară, cît și Tîrgul național Gaudeamus din sezonul toamnă-iarnă suferă de lipsă de aer. În saloanele de la Viena funcționa
Tîrguri și tîrguri.. by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13317_a_14642]
-
fie dată aproape gratuit. Gheorghe Crăciun pomenea într-un articol că, încă din anii ’70, Mircea Nedelciu își făcea lucrarea de diplomă pe tema cărții ca marfă. Ideea încă stînjenește pe mulți. N-am să înțeleg niciodată de ce prețul la hainele din magazinele de pe Calea Victoriei, de pildă, nu îmbolnăvesc pe nimeni, sînt asumate ca un dat inevitabil (o bluză de vară, destul de urîtă, dar de firmă, 15 milioane de lei), chiar dacă produsul cumpărat azi nu mai poate fi purtat la anul
Tîrguri și tîrguri.. by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13317_a_14642]
-
un Richelieu și-o să-l pun pe el să se ocupe de chestia asta. - O să descoperi că miniștrii de calibru sînt foarte fermi în chestiunea amantei, zise unchiul Charlie. Ia închipuie-ți - ar fi ca și cum ai merge pe stradă fără haine. Națiunea franceză n-ar tolera așa ceva. - Nu mai am strop de intimitate, se plînse Pépin. Nici n-am fost încoronat și-am ajuns să nu mai am o secundă de liniște. Cît despre dumneata, trebuie să spun că nu prea
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]