1,498 matches
-
săgeată, telefonistul generalului nu va mai apuca să cheme întăriri, o baltă de sânge anunță răsăritul, care nu întârzie să apară odată cu o perdea trasă, tundra este înecată de sângele unor cadavre minuscule de plastic din care se înfruptă o haită de coioți invizibili. „Mațele soldaților nu au nici un gust“, mai apucă să spună o voce, de undeva din înaltul universului, și, după toată chestia asta, nimic. Dacă n-ar exista blestemăția asta de certitudine care să-mi șoptească perfid la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe Frenc și pe telefonistul generalului, iar Marele Spirit să-l primească cu brațele deschise pe indianul ciuruit de gloanțele lui Bob! chestia 3 - dacă n-ar fi fost vorba de „cadavre minuscule de plastic din care se înfruptă o haită de coioți invizibili“, dacă preeria n-ar fi fost tundră și dacă generalul n-ar fi fost însoțit de-un telefonist cu mult înainte de inventarea telefonului, mi-ar fi fost și mai milă. Și s-ar mai fi ivit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să joc fotbal, doar pentru că în drumurile noastre spre granițele regatului, bunăoară spre bucla bulevardului Drumul Taberei, poveștile deveneau aievea, eram spionați de la înălțimile blocurilor de zece etaje de tot felul de indivizi pictați în culorile războiului, eram atacați de haite întregi de coioți flămânzi, altminteri doi sau trei câini vagabonzi dispuși oricând să înceteze cu lătratul și să se lase mângâiați, urmăream parada nesfârșită a turmelor de bizoni cu burduf duruind și oprind în stația Piața Ialomiței, aveam cutezanța să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ăluia mic, că el știe că mama mi-a luat bicicletă și mama mi-a luat patine și mama... N-ai văzut-o, nu știi, mi-a zis și taică-meu, măcar a ta e harnică și curată, nu vreo haită din alea care te-nșeală și cu tine de mână... Uite c-am ajuns, nu, nu, fără bani... hai, baftă... nu mă uita, te rog... mă duc acum, am un avocat, client de bază, pe care-l duc și-aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pulberea. Scot rămășița aterizată în ceașcă, fără să cred că i-a schimbat prea mult gustul poșircii. - Înseamnă că a fost tămbălău mare, arunc și eu un comentariu, mai mult să mă aflu-n treabă. - S-au auzit întâi hăuliturile haitei, intervine promt Aurica, de ne-am crucit, am crezut c-a început cutremurul ăla anunțat și la televizor de unu’ de la București. Mi s-a făcut pielea de curcă, l-am strigat pe bărbată-meu care, știți, e profesor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
rachiu cu frate-său, să mai prindă curaj, că era săracu’ alb tot și tremura, credea că i-a făcut careva farmece, că i se arată Cel-din-Vale... Pe urmă, și-a adus el aminte cum a fost urmărit de o haită de lupi când făcea armata la Grăniceri și-avea una prin părțile Osoiului... I-a auzit cum dupăie prin zăpadă, a crezut că sunt doar niște câini la nuntă, că iarna nuntesc și ei, apoi, când le-a auzit mârâiturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Înainte de a se naște. - Ce poate face un om pe care-l Înzestrăm numai cu tenacitate și inteligență, lipsindu-l cu desăvîrșire de toate celelalte? - Să vedem. Și iată-l, prin urmare, cum se străduia să scape Încă o dată de haita de cîini, păzind busola care-i arăta estul și supraveghindu-i În același timp și pe vîslași, ca să nu-și slăbească nici o clipă eforturile. Azvîrli apoi În apă, În spatele său, o funie groasă, de doi metri lungime, fiindcă știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
deformație profesională, trebuia să fim mereu în alertă, atenți la post." Vorbea despre sine cu acel plural al corpului din care făcea parte, cu majestatea mării în care se pierdeau cu plăcere chiar. Am auzit, se vorbește prin tîrg, de haitele de lupi, cred că nu sînt cu adevărat o primejdie." Radul Popianu știa că domnișoara guvernantă este îndeajuns de instruită, încît să știe că niciodată lupii nu ar ataca pe cineva. Cel puțin cît trăiește. Iar dacă e mort atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de stil Își făcuse din plin efectul. „Când deci noi - adică ei - vom stăpâni mapamondul, vom socoti de datoria noastră ca acest cuvânt - libertate - să fie exclus din dicționare, Întrucât Încarnează o forță vitală, din care pricină gloata devine o haită de fiare Însetată de sânge.“ Este adevărat că aceste fiare adorm de fiecare dată când se Îmbată cu sânge și atunci pot fi ușor ferecate În lanțuri. Armata fanatizată, Înarmată cu o astfel de Învățătură, o pornea cu inima curată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ea reînvia, oamenii reluându-și pozițiile amicale inițiale. Doamna asistent manager se "bucura" de interesul lui într-o perioadă încâlcită, ce-o făcea mai irascibilă ca niciodată. Întârziase într-o seară nepermis de mult. Ajunsese în raza blocului când o haită de câini se repezi la ea, lătrând și arătându-și colții înspăimântători. Luana paraliză de spaimă. Începu să țipe isteric. Din umbra copacilor, un bărbat se grăbi s-o apere. Ridică ochii spre chipul protector și întâlni privirea caldă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
De aceea apăreau rar, făceau cumpărături, se întâlneau mai mulți ca să comenteze un disputat meci de fotbal sau disprețul politicienilor. Și dintr-o dată a trecut, printre tarabe, parcări goale și chioșcuri tăcute, mașina de fum. Șoferul claxona pentru a goni haitele de câini ce-l asaltaseră, pustiul dușmănos al pieței și, mai ales, admirația copiilor apăruți de niciunde, despre care se bănuiește că nu erau din oraș. Dar ei alergau, prindeau fumul cu palmele, se întreceau în țipete, gălăgia era înghițită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se ofereau să-l călăuzească pieriseră și ei fără urmă. Brusc, i se păru că întunericul seamănă cu aripile unui șoarece zburător imens, mai negru decît o rugăciune, și un milion de gînduri începură să-i dea tîrcoale ca o haită de lupi. Se lumina de ziuă, cînd, întins în patul conjugal alături de doamna Mina, domnul Președinte își dădu seama că nu reușise să adoarmă deloc, că pradă celor mai intense neliniști pe care le avusese vreodată se foise în așternuturi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Dej, sau îl reprezintă acum prin Pitic, despre care știm că n-o să mai facă mulți purici de-acum încolo, deoarece pe lîngă noi doi, care nu admitem să fim amestecați cu restul secăturilor de Partid sau din exterior, o haită întreagă de șacali i-au pus deja gînd rău. Trebuie să fii însă de acord că după primii ani ai Geniului la cîrma țării, manevrele lui liberale te-au cam demoralizat, multă vreme ai avut impresia că desfășori o muncă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să afli cu cine aveai de-a face? Roja n-a făcut altceva decît să-ți confirme bănuielile cînd la Baricadă ți-a atras atenția să fii cu ochii în patru la comportamentul celor din jur. Erai înconjurat de o haită de șacali care s-au folosit de tine doar ca să-și atingă propriul interes. Era bine să afli ce zace în fiecare, să le cunoști istoria și planurile de viitor. Ghinionul tău c-ai nimerit în tabăra lor, și ani
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
întreagă nebună de stres, / Au loc sinucideri și multe și des, / Climatul se schimbă în oricare zi / În viața aceasta anostă și gri.“ (Stres) ‹ „Mai latră șacalii nostalgici la lună / Sperând să obțină, oricum, un folos, / Instinctul de pradă în haită-i adună / Atrași de-al puterii perene miros.“ (Șacalii nostalgici) „Nici soarta, parcă, nu ne mai ajută / Și Dumnezeu, probabil, ne-a uitat, / tranziția e o necunoscută / Inclusă în secretele de stat“ (Concept schimbat) etc. Lui Mitică Ion nu i-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
îmi vor sta în cale și chiar pe Ghiță a lui Ciobotaru, un drac împielițat, care avea mereu ceva de împărțit cu mine. Cum mergeam eu cu ochii în patru, pe un loc viran îl văd pe Blegul într-o haită de cîini care se țineau lipcă după o cățea. Dintre toți curtezanii, Blegul era cel mai mare și de aceea luase un aer de șef de necontestat. Cu o plăcere sadică, mă îndrept spre potaie ca s-o pun pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
curaj celorlalți pricăjiți, creîndu-se un batalion de asalt, oribil la vedere. Mama, tata, chem în disperare un ajutor. Chiar că a avut efect. Un bărbat, trimis de părinții mei probabil, sare în ajutor și cu greu mă scoate din vizorul haitei. Crede cineva că m-am învățat minte de atunci? Nici vorbă. Apucăturile rele sînt cele mai persistente și rar înțelepciunea are efect în a le combate. Zilele trecute m-am întîlnit cu niște oameni de elită care bat la porțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de ferăstrău, cu buze aspre, precum iarba de stepă, vieți negre în cerul gurii, vieți băloase, descompuse în icoane fotogenice, vieți râncede duhnind a seu inghinal, vieți neînțărcate... Moartea are 12 țâțe, omule, despre ce sete te plângi? Strada, o haită de lupi ce urlă a foame, nu a stele; de-a lungul și de-a latul iluziilor, se trece ca printr-un labirint de carton, din fiecare ungher rânjește fericirea, iapă știrbă în herghelia lui Dumnezeu. Luna, curvă bătrână, resuscitează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ca o pecingine peste luciul izvoarelor cerul bolnav de vărsat de vânt își lingea bubele; se îmbiba viața în pansamentele sălilor de reanimare crematoarele știau cel mai bine calea spre Dumnezeu; înfigea viața colții până la os în carnea stelelor o haită de lupi făcea țăndări Carul Mare; se strivea viața precum o cochilie de melc pe șina de cale ferată prima gara, lângă o rădăcină de brusture, depou într-o frunză de plop; cobora Petru în piatră și piatra i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Iubești? Pe cine iubești ? Tu nu deosebești umbra de om, cum să deosebești iubirea de închipuire? Uite ce ochi tulburi ai! Te deconspiră, te trădează absența. Nu dragostea lucește în ei, ci nebunia. S-au aruncat umbrele peste tine în haită și se hrănesc din inima ta. Ești o metamorfoză. Nu poți umbla toată viața de mână cu o fantasmă, deschide ochii! Vei deveni și tu contur în curând, vei intra în turmă, te vei asemăna lor; scopul lor va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de spirite, ocean de rugăciune, grabnic ajutătoare, mijlocitoare, ardere de tot, jertfă pentru o mântuire comună. A bătut de trei ori în poartă și i-a deschis răzvrătirea. Dincolo de gard, o rezervație de individualități, fiecare în parte parte pentru sine, haită de lupi; sfințenia sfâșia până la os. Doamne, am fugit de lume și tot în lume am ajuns. Decorul acesta incert mă încape ca pe o promisiune amânată și nu ca pe o parte dintr-un întreg divizibil. Decorul mă vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
fermă pustie. — Eu nu mă mișc de aici, a spus ea. Voi, băieți, fugiți către soare-apune, țineți-o tot spre apus, nu rătăciți drumul 226 O vară ce nu mai apune și predați-vă americanilor că de dincolo vin În haită rușii. Am un radio, Îl ascult mereu și știu prea bine ce se Întîmplă! Nu, nu mă duc cu voi, lăsați mă pe loc. Aici am crescut, aici vreau să mor, oricine ar fi să mă omoare! — Ține icoana asta
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
trecut nimănui prin minte că s-ar fi putut întâmpla cu niște bravi ostași ai glorioasei Armate Roșii eliberatoare. Toată întâmplarea avea ceva supranatural și mitologic și era greu de crezut, dacă nu s-ar fi petrecut chiar aievea: o haită de lupi pe care foamea îi scosese din bârlogurile lor ascunse în afundul pădurii tăbărâse fără teamă asupra militarilor celei mai grozave armate din lume și îi înghițise!... Pentru niște lupi flămânzi și îndrăzneți, forța militară sovietică nu însemnase cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
din pădurile României ar fi ieșit la drumul mare și s-ar fi aruncat asupra cohortelor de militari sovietici, care nu mai aveau de gând să plece înapoi în patria lor, care ar fi putut să fie deznodământul?... Și dacă haitele acestea de lupi le-ar fi venit de hac ocupanților care se autointitulau eliberatori, oare nu s-ar fi cuvenit ca lupul să redevină cel mai venerat animal al țării, emblemă pe steag și totem, ca în timpurile străvechi?... Auzindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Întoarce-te, Stăpâne, cu fața către mândra noastră țară și izbăvește-o de urgia ce va să vină asupra ei! se ruga riga Sobieski în goana cailor și a zvonului de zurgălăi. Din apropierea codrului de stejari răzbăteau urlete fioroase ale haitelor de lupi înfometați. Crivățul sufla cu putere peste întinderile înghețate ale Siretelui de Sus. Către dimineață, cete sprintene de călăreți ropceni au încercuit dealurile de la Brădetul Ropcii pentru a pune stăpânire pe pușcile cele mari care au mai rămas în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]