3,185 matches
-
fi fost copilul meu. Fruntea ei înaltă, acum tot timpul transpirată, purta lumina lămpii de pe noptieră de parcă ar fi fost lumina soarelui, care urca în cealaltă parte pe perete, lungind tot mai mult umbra ei și a patului până pe tavan. Halatul ei cu crizanteme înflorise, iar tulpinile îi crescuseră drepte peste corp. Dacă trec mâna spre părul ei, ele se apleacă ușor, ca din sternul meu crăpat să simt cum zvâcnește inima ei. Mătușa Ada nu mai bea acum lapte cu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de pat, este o procedură obligatorie care se execută la toate operațiile cu anestezie generală. Lumina era puternică și îi deranja ochii, o clipă se sperie că nu va putea adormi, dar se liniști când îl văzu pe individul în halat alb cu o seringă în mână. Acum era convins că va adormi și va visa, nimic altceva nu mai avea vreo importanță. După execuție, unul din agenți îi strânse ziarele și țigările din celulă, le împături și le puse atent
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Erai pregătit să accepți personaje și evenimente, să trăiești experiențe extraordinare într-o lume nouă, din ce în ce mai distinctă, mult mai reală decât cea care încă te mai înconjoară. ți-ai făcut, ca de obicei, planuri pentru seara asta: după cină, în halat și cu papucii comozi de casă în picioare, lungit în fotoliu, vei citi. Vei renunța la televizor și vei reîncerca să simți plăcerea lecturii pasive. Dar, surpriză!... Ai dat de un text cu totul deosebit, în care ți se cere
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ea, până naște și chiar și... după... - Mulțumesc Olga, mulțumesc... Un timp, mama Inei îi urmări pașii Olgăi care călcau siguri pe dalele de marmură cu intarsii liliachii, parcă voind să spună: aici sunt în elementul meu! După ce își luă halatul, Olga, prefirând un zâmbet confecționat de împrejurare, trecu din nou pe lângă mama Inei și se îndreptă spre salonul unde era Ina. Intră dezinvoltă, arătând o disponibilitate ce părea firească și adresându i-se acesteia cu vorbe de încurajare: - Și vom
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
putură să meargă mai departe. Holul era despărțit printr un geam securizat, ceea ce constituia o adevărată barieră în calea intrușilor. Soțul Rafirei cu fața lipită de geam căuta însă cu disperare un cadru medical și, văzând o duduie îmbrăcată în halat alb, începu să o implore cu insistență: - Doamna doctor, doamna doctor, vreau să-mi văd copilu’... Olga, fiind în drum spre salonul noilor născuți, cu gândul de a-l liniști, îl Întrebă dacă el este soțul Rafirei. Acesta dădu afirmativ
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
în fața unui oficiu, unde o asistentă îl întâmpină cu un zâmbet plin de înțelesuri, întrebându-l cu ce îl poate ajuta? Victor își exprimă în cuvinte trunchiate dorința de a o vedea pe doamna Olga Stamate, soția sa. Fata în halat alb îl sprijini să ajungă în preajma salonului. Îl privi încă o dată și îl rugă să aștepte câteva momente. Aceasta pătrunse în salonul unde se afla Olga. În cei câțiva pași făcuți, asistenta gândi că nu era singurul bărbat întâlnit în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
comentară întâlnirea acestui domn, proaspătul tată, cu soția sa: - Ai văzut, tu, n-a venit măcar cu o floare! - Era cuc și altă pasăre, cum ți-ai închipuit că l-ar fi dus mintea până la o florărie...!? Dialogul fetelor în halate albe se evaporă în câteva secunde, ele socotind că nu merită să-și piardă timpul cu astfel de preocupări. Totuși, nu ezitară să gândească, fiecare în sinea sa: Mare ți-e grădina, Doamne! * Victor, ajuns în cele din urmă acasă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
tinerețe, acuzatorul fanatic al celor cu dosare șubrede!), W. Siegfrid, Dan Nasta, Rauțchi (unchi prin alianță!), Cozorici („un băutor domnesc”-p.245), Lica Gheorghiu (desființată, cu o comparație excelentă : ” În țara asta, unde regine, pe timp de război, au Îmbrăcat halatul de infirmieră și-au adunat soldați răniți sau morți de pe cîmpul de luptă, a trebuit să vină la putere clasa muncitoare, ca să văd pe fața uneia ca Lica, disprețul nedi simulat pentru omul simplu și ura nejustificată față de tot ce
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
anunțuri se găseau o mulțime de alte postere prin care se făcea reclamă diverselor medicamente precum și câtorva clinici particulare. Pe o ușă batantă, deasupra căreia scria cu litere mari PRIMIRE, se tot fluturau diverși indivizi îmbrăcați în tot felul de halate și uniforme medicale divers colorate. Cea mai mare frecvență de intrări și ieșiri o avea o duduie corpolentă, între două vârste. Prima dată scoase capul și privi în sala de așteptare. Și-l retrase rapid, spunând cuiva dinăuntru: "Nu-i
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mai mulțumită și se salută cu doi bărbați cu costumașe verzi și bonete așijderea. Tipii tăifăsuiau relaxați cu câte un pahar de plastic în mână. Pe buzunarele de la pieptul fiecăruia scria "Chirurgie I". Curând li se alăturară două fătuci în halate albe care-și aprinseră niște țigări lungi și subțirele. Pacientul cel brunet gemu sonor, privind întregul grup cu un subînțeles străveziu. Dar aceștia ascultau cu multă atenție ce le povestea un al cincilea, în costumaș și bonețică albe, proaspăt sosit
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ei, zgâriat pe față, pe mâini și cu părul plin de zațul ce mai rămăsese în ceștile de cafea pe care i le spărsese în cap. Până să vină o ambulanță, o ținuseră în secretariat, legată cu două perechi de halate și cu un prosop în gură. Anton, care fusese chemat pentru ca s-o țină, se alesese cu două mușcături. Toată lumea din facultate se adunase ca la bâlci. Suflet sensibil cum sunt, m-au încercat câteva regrete, întrebându-mă dacă nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Iată-l - și-mi arătă tabloul de pe care rupe eticheta. Dar e vândut, domnule Bogdan - precizez eu. Așa trebuie să creadă musafirul nostru, domnule Gerard, că e vândut, dar... Rupse eticheta în câteva bucățele pe care le vârî în buzunarul halatului cu care intra întotdeauna în atelierul de pictură și începu a fluiera fericit ca un adolescent îndrăgostit. Atunci mi se păru că văd totuși un alt Bogdan Paloș. Întradevăr, cu prima ocazie, am observat că, la primul contact cu noul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ridicat până peste urechi avea dimensiunile unui baraj. Tipul fredona cu o voce baritonală un crâmpei de melodie, punctând fiecare sfârșit al versului printr-o zvâcnire a șoldurilor. În spatele lui venea o mulțime pestriță: indivizi lați În umeri, Îmbrăcați În halate lucioase de pugiliști, inși clorotici cu peruci albe, mafioți cu păr uleios și mustăți cât dungulițele de la bóxeri, negri cu tunsori expandate sau cu chelii lucioase. Nou-veniții erau gălăgioși, Își puneau piedici și-și dădeau bobârnace, ba chiar Își smulgeau
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
atunci nemaivăzut, anume cum Întreaga câmpie din jurul turnului, de obicei pustie până unde vedeai cu ochii, se umpluse cu oameni. Erau miliarde. Veneau așa cum Îi prinsese moartea, care În cămașă de noapte, care În uniformă, frac, maiou cu găurele sau halat, tineri și bătrâni, toți extrași din viață ca peștii din apă, Încă zvârcolindu-se În Încercarea de a-și face un rost sau de a-și satisface o plăcere, Încă Învăluiți În stratul protector prin care Înotau cu doar o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fiecare dată perfecte. De când mama sa Îl născuse și-l abandonase, nu mai avusese nicicând o rudă internată În spital. Astfel, nu rămânea decât o singură posibilitate legală: aceea ca Gustav să fie numit medic. Zis și făcut. Cu un halat de un alb imaculat așezat pe umeri, cu stetoscopul atârnându-i profesionist În jurul gâtului, doctorul Gustav, devenit peste noapte specialist În boli de fiere și În afecțiuni ale ficatului, reputat cardiolog și pneumatolog de frunte, diagnostician recunoscut pe toate meridianele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se auzeau În continuare. Am smuls perdelele În spatele cărora nu sufla decât respirația fierbinte a dușurilor. Am demontat gurile de ventilație, am scos sifoanele de pardoseală, ne-am uitat În spatele plăcilor de tavan fals. Am spart oglinzile. Nimic. Erau doar halate abandonate, capișoane transparente, pe care Încă se scurgeau picuri de apă, tuburi goale de șampon, cutii de creme anticelulitice, emoliente, demachiante, hidratante, rehidratante, exfoliante, revigorante, care ascund, care pun În valoare, care accentuează, care reduc, care redau, care micșorează, care
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de el, fiindcă se aude din ce În ce mai tare. Așa cum se-ntâmplă În vis, nu-mi văd corpul, dar mă las dusă de el spre locul de unde vine zgomotul. Probabil că tocmai am ieșit de sub duș, căci simt apa curgând șiroaie de sub halat. O iau la stânga și intru Într-o cameră unde, pe colțul unei mese, e un telefon care sună. Ridic receptorul și ascult. — Cine-i la telefon? — Nimeni. La-nceput, se-aude un foșnet slab, ca reverberațiile mării Într-un ghioc
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
paraecologistă invadează Tit Island, cu intenția de-a o arunca În aer, dar invitații lui Hugh Hefner, care tocmai sorbeau cocktailuri la umbra pâlcului de arbuști, luptă eroic În apărarea colțișorului de rai. În timpul Încleștării, Hef Își pierde cordonul de la halat, iar câteva fotomodele, fecioria. Când bătălia părea pierdută, iar fitilurile de dinamită sfârâiau deja, Bruce Willis și toți cei care filmau la pelicula Stay Hard pe celălalt versant al insulei intervin decisiv, alungându-i pe „superverzi“. Pentru rezolvarea crizei, americanii
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a opus cu vehemență acestor firești idealuri și scriitorul a eșuat pe platforma unei fabrici, în care evalua conștiincios mărimea și calitatea puilor de găină. Azi așa, mâine așa, până într-o zi în care a clacat. Și-a aruncat halatul călduros, tapetat cu cinci inscripții colorate, și-a urcat în avion, cu destinația Otopeni. Experiența n-a fost inutilă. El a devenit specialist în sortat dosare de Securitate, care la urma urmelor trebuiau clasificate după aceleași principii ca și puii
Mitul eternei evadări by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9154_a_10479]
-
de exemplu, să creadă că e vorba de o Întîlnire de afaceri. Deși n-avea talent la afaceri și-i disprețuia pe cei care se Îndeletniceau cu așa ceva. — Îl tapăm și Îl fixăm un pic, da? Era bunăvoința Întruchipată, În halatul ei alb, scurt pînă deasupra genunchilor, și cu niște ochelari nostimi pe nas. Însă ochelarii o dezamăgiră pe Christina. TÎnăra coafeză era Într-adevăr mioapă. De aceea se apropiase atît de mult de mustața lui Vic, biata de ea. Lenutza
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
inițială, luă o hotărîre eroică și, la drept vorbind, cam hazardată. Fără să mai fie nevoie să o coafeze, Lenutza va intra imediat sub protecția ei! Își privi ceasul, se ridică din fotoliu și i strecură doi dolari În buzunarul halatului. — Scuză-mă, cred că deja am Întîrziat la Întîlnire. Rămîne pentru altădată, da? Dă-mi numărul tău de telefon, ca să te sun dacă am nevoie... CÎnd ajunse din nou În stradă, respiră o dată adînc. În definitiv, nu promisese nimic, nimănui
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cînd vei Împlini paisprezece ani. PÎnă atunci, marș În camera ta! — Am s-o Întreb pe Marychka, promise Kiki, fără să acorde vreo atenție ordinului primit. Totuși, pentru mai multă siguranță, se apropie de Christina și o trase de poala halatului. Mami, cînd vine Como? — Copilul ăsta e traumatizat, observă Thomas. Nu cumva li se dă serotonină la grădiniță? Am auzit că li se pun astfel de substanțe În ceai, ca să stea liniștiți. — Cum să nu fie traumatizat, dacă vorbiți despre
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
la Îndemînă, În buzunarul exterior al vestonului, ținînd apoi permanent podul palmei lipit de el. Abia cînd ajunse În camera care-i servea teoretic de sufragerie și unde se afla de fapt masa de biliard, Îl văzu pe Pablo, În halatul de baie, răsturnat cu capul pe spate Într-un fotoliu. Adormise cu căștile casetofonului la urechi. Alături, pe mica servantă din apropiere și pe măsuța scundă de lîngă fotoliu, erau Împrăștiate casetele pe care le ascultase sau urma să le
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
încercînd să nu facă nici un zgomot, dar în zadar, genunchii îi pocnesc ca unui bătrîn, arcurile saltelei scîrțîie și doamna Mina, care doarme iepurește, deschide ochii. E deja dimineață? întreabă, dar el nu-i răspunde preocupat să-și aducă cordonul halatului de casă în jurul taliei subțiri, te ții încă bine, își spune, și după ce face cîțiva pași mărunți dintr-o parte în alta a dormitorului se oprește în fața oglinzii privindu-se în ochi. Ai dormit bine? o aude din nou pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
potrivit în mijlocul acțiunii. I se pare că seamănă cu un clovn, căruia i se scurg fardurile de la colțurile gurii. Măcar cu ocazia anumitor evenimente speciale fiecare dintre noi ar trebui să-și asume rolul ăsta, se gîndește, ștergîndu-și cu mîneca halatului ultimele urme de pe bărbie. Trage aer adînc în piept, miros de mentă, îl simte pînă în stomac, niciodată sinusurile nu i-au fost mai curate. Cine sînt cei mai îndreptățiți să-l lichideze pe Tiran? începe să se întrebe, dacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]