391 matches
-
de masă de operație, pe care femeia se așază cu față în sus. Deasupra femeii se află un hamac pe care bărbatul se suie cu o scară și în care se așază cu fața în jos. Apoi, un mecanism apropie hamacul de masa de operație, așa încît părinții se trezesc unul peste altul, tocmai ca în bancurile lui Mimi. Totul dura mult, ore în șir, timp în care femeia citea o carte. Apoi se întorceau acasă. De unde știi? - îl întrebam, și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Locuitorii din Lizabo dorm întotdeauna în pod, pentru ca în casă să se odihnească cei ce-au fost ei cu o zi înainte. Problema e că orice ieri sfârșește într-un azi, așa că, după ce au avut privilegiul de a dormi în hamacele confortabile din casă, arătările trebuie să se mute în pod. Mulți locuitori din Lizabo au murit deja asfixiați în somn, din cauza arătărilor lor din toate zilele pe care le trăiseră până atunci. Magii și florăresele caută soluții ca să oprească infernala
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
acela mai rar!... Până tu ai să dormi o frântură de ceas, eu am să dau drumul la apă, ca să meargă moara. Nu de alta, dar mai avem nevoie de câte o mămăliguță. Somnul ai să ți-l faci în hamacul atârnat între crengile stejarului de colo. Somn ușor, fiule! Mulțumesc, sfințite! Când te vei trezi, să vii pe malul iazului. Un somn ușor ca zefirul m-a cuprins în scurtă vreme. Am dormit ca un prunc... Când am făcut ochi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de vâzdoage... Îl simțeam că stă de vorbă cu ele... La o vreme s-a trezit din visare: Cred că știi vorba ceea: „Fie omul cât de mic după masă doarme-un pic”. Așa că fă bine și aruncă-te în hamacul dintre stejari și... somn ușor. Când îi face ochi, om mai sporovăi. I-am urmat sfatul și îndată ce m-am cuibărit în hamac am adormit ca un prunc. Când m-am trezit, am dat cu ochii de bătrân, care deschidea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Fie omul cât de mic după masă doarme-un pic”. Așa că fă bine și aruncă-te în hamacul dintre stejari și... somn ușor. Când îi face ochi, om mai sporovăi. I-am urmat sfatul și îndată ce m-am cuibărit în hamac am adormit ca un prunc. Când m-am trezit, am dat cu ochii de bătrân, care deschidea și închidea calea apei către răzoare. Atunci m-am întrebat: „Oare călugărul nu obosește niciodată?” Știu la ce te gândești, dragule. Mie însă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cu cisla... Am mâncat cu mare poftă saramura făcută din chitici... Când am sfârșit, am mulțumit Celui de Sus pentru bucate. După ce ne-om hodini oleacă, om mai vedea noi ce-i de făcut. Acum vezi dacă te mai ține hamacul. M-am cuibărit în hamac și cât ai bate din palme am și adormit... Când m-am trezit, bătrânul trebăluia încă în grădină... Mă uitam la el cum făcea cale apei către o tufă de flori. Nu era colț din
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mare poftă saramura făcută din chitici... Când am sfârșit, am mulțumit Celui de Sus pentru bucate. După ce ne-om hodini oleacă, om mai vedea noi ce-i de făcut. Acum vezi dacă te mai ține hamacul. M-am cuibărit în hamac și cât ai bate din palme am și adormit... Când m-am trezit, bătrânul trebăluia încă în grădină... Mă uitam la el cum făcea cale apei către o tufă de flori. Nu era colț din grădină unde să nu fi
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
se lipeau de sufletul meu. Aici am să-ți dau dreptate, fiindcă atunci când trebuie să înveți e nevoie să depui efort de voință și mental... Asta nu-i totuna cu cititul de plăcere... Așa că... somn ușor! M-am lungit în hamac și am început să citesc într-o cărțulie care vorbea despre botez... de unde aflu că: „Botezul este cea dintâi și cea mai trebuincioasă Taină, prin care ni se iartă păcatul strămoșesc și toate păcatele făcute înainte de Botez și prin care
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
ceva? De unde să știu ce gândește sfinția ta? Vorba lungă, sărăcia omului. Așa că fiecare la treaba lui! Nu e nevoie să-ți mai dau și alte explicații... Fără alte vorbe, m-am retras la umbră și m-am cuibărit în hamac. Am pus mâna pe o carte, cu gând să mai citesc ceva, dar somnul a fost mai grăbit ca niciodată și m-a luat în brațele lui... Am dormit ca un prunc până gâlceava unui stol de vrăbii m-a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
te audă Cel de Sus, fiule! Dar nu trebuie numai să speri, ci să fii sigur că te aștept!... Am mâncat în tăcere, iar la sfârșit bătrânul m-a trimis, ca de fiecare dată, la culcare. M-am întins în hamacul știut cu gând să ațipesc, dar, ca niciodată, nu aveam astâmpăr. M-am zvârcolit ca șarpele pe jeratic. Mereu îmi aruncam privirea spre locul unde știam că trebuie să se afle călugărul. Îl vedeam cum își căuta de lucru, în
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
căuta de lucru, în silă parcă. E toamnă și nu mai are ce face în grădină, decât s-o sape și asta - știu sigur - o va face după plecarea mea... De nenumărate ori l-am surprins privind - ferit cumva - către hamacul meu. Când geana de cer de la asfințit a devenit aurie, bătrânul a închis ușa magaziei și a venit la mine: De ce nu ai dormit? De-aș ști ți-aș spune cu dragă inimă, părinte - am ocolit eu răspunsul adevărat... Am
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mai reușind să respire. A urmat goana cu spaima În suflet spre cartierul general al batalionului, oprită brusc la vederea unui alt măcel. Un mic altar shintoist, ascuns Într-o poieniță și acoperit cu plasă de camuflaj. Japonezi morți În hamacuri: cadavre Înverzite, descărnate. Fiecare om avea pîntecele tăiat pînă la coaste. LÎngă ei, aranjate frumos, săbii cu ornamente Încrustate, cu sînge Îngroșat pe ele. Sinucidere În masă - soldați prea mîndri ca să riște să fie capturați sau să moară de malarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
face casă bună alături de capucini extatici și stigmatizați, printre săculețe aducătoare de noroc cu rugăciuni cusute În umplutură, mânuțe de piatră dură care arătau jetoane de joc, fragmente de coral, crucifixe, stele ale lui David, simboluri sexuale din religii preiudaice, hamace, covoare, sacoșe, sfincși, inimi sacre, tolbe de indieni bororo, coliere de scoici. Mistica degenerată a conchistadorilor europeni se contopea cu știința calitativă a sclavilor, așa cum și culoarea pielii fiecăruia dintre cei de acolo nara o istorie a unor genealogii pierdute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mântuială și la care se poate ajunge urcând o scară. Un semn abia lizibil pe care scrie că numele vasului este Nelly. Cam tot spațiul punții este ocupat de cutii de lemn și ambalaje, astfel că membrii echipajului își înghesuie hamacele pe unde pot. Jonathan ajunge lângă motor. Echipajul alcătuit dintr-un căpitan tăcut și un trio de marinari de punte, murdari de funingine, își urmărește somnolent pasagerii, iar fochistul mai aruncă din când în când câte o lopată de cărbuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mult cu următoarea, copacii verzi dezvoltându-se constant pe fiecare mal. Buruienile încurcă elicea vasului. Nelly se împotmolește într-un mal și echipajul trebuie s-o ridice cu stâlpi lungi, de lemn. O săptămână sau două, Jonathan a zăcut în hamac, ascultând zgomotul neregulat al motorului și încercând să-și lămurească ceva, orice, din ceea ce gândește și simte. Dar este incapabil s-o facă, orice motivație pentru cele mai simple lucruri, zburând din cadrul instrospecției sale, ca un chip din vis care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
control japoneze, reușind, din cînd În cînd, să se facă plăcut cîte unui soldat plictisit. Nici unul nu-i arăta vreodată arma sa, spre deosebire de soldații britanici din cazematele din saci de nisip Înșirate de-a lungul Bundului. În timp ce stăteau Întinși În hamacele lor, neatenți la viața din jur, de pe țărm, aceștia Îl lăsau pe Jim să umble cu Închizătoarele armelor lor, Lee-Enfield, și să scoată glonțul de pe țeavă. Jim Îi plăcea, Îi plăcea să le audă vocile caraghioase, spunînd o mulțime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de vreo 12 ani!... ULTIMELE ZILE ALE VERII ’69 De vreo câteva zile am încetat orice activitate informațională susținută, intensă - ca un explorator care după un marș lung prin junglă sau prin zăpadă se hotărăște deodată să se întindă în hamac, să zacă, să doarmă. Ziare pe care le cercetam până la ultima informație nătângă rămân nedefrișate, neschingiuite - și nu am remușcări. Continuu să nu știu ce se întâmplă în Madagascar. Habar n-am ce e nou la New Jersey. Nu știu ce vânturi bat pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
despre ce scrie. Dar nu mă simt obosit. Aș minți argumentând patetic că m-a răzbit oboseala, la care are drept constituțional orice explorator. Eu nu obișnuiesc a dezinforma, așa cum mă feresc și de a informa. Mă psihanalizez zăcând în hamac și constat că nori lungi trec pe șesuri. Mulțumită lor, înțeleg că starea în care mă aflu e o stare de reculegere, specifică comemorărilor. O comemorare te poate ajunge din urmă mai repede decât o bucurie, o reculegere te poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
se prefăceau că tremură. O să plouă. Se luptau și se trânteau unii pe alții într-o stare de veselie nestăpânită, în timp ce adulții se grăbeau prin lumina schimbătoare să ajungă până la piață și-napoi, să aducă în casă rufele spălate și hamacele. Ridicau brațele în aer salutându-se unii pe ceilalți: — În sfârșit! Musonul! Cine mai știa dacă venise din pricina elicei celei uriașe, a nunții de broaște, a muzicantului, a puterilor mercuriale sau a minunilor unui magician? Și, în definitiv, cui îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
într-un mod mai potrivit cu viziunea despre viitor a tatălui său, apelă la ajutorul lui Pinky, Ammaji și Kulfi. Ele priviră problema cu seriozitatea cuvenită în vreme ce sorbeau cești interminabile de ceai cu lapte. Oare ar fi frumos să aibă un hamac? O bucată de pânză întinsă între crengi? Nu, n-ar fi suficient de măreț. În plus, ar însemna ca Sampath să stea mereu la orizontală și, în definitiv, era tânăr și sănătos, deci cu siguranță n-ar trebui să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
din contră, Nina agoniza, iar el Îi umezea buzele și Îi ștergea sudoarea de pe frunte. La zece minute după ce venise din ploaie, stătea deja În fotoliul ingenios al lui Uri, pe care Fima Îl descrisese ca „o combinație Între un hamac și un cântec de leagăn“. Nina Îi pusese În față un castron cu supă de mazăre fierbinte, bine asezonată, Îi umpluse cu whisky paharul pe care Îl ținea În mână și Îl Îmbrăcase cu niște haine de-ale lui Uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de soare. Mă plimb pe dulcele apus, Sub stropi mărunți de ploaie. Paznicul nopții ce ne veghea amorul Se ascunde. Stau stelele grămadă-n cârd Și luna nu mai râde. Privesc spre cer, Și-ncerc să te găsesc în jur. Hamacul nostru, cuib de dor, Se leagănă domol și singur.
A doua oară unu by Gorgan Adina Maria () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92943]
-
trupul se prăbușise pe piatră. Asta era... Șocul căderii pusese inima În mișcare. Asta nu Însemna că Oană va trăi mult, dar Însemna că trăia În acel moment. - Patru ieniceri! porunci Ali. Luați targa, cât mai Încet. O puneți În hamacul dintre doi cai. Două sute de spahii vor escorta rănitul până la Dunăre! Am să vă ajung pe drum! Să-i lichidăm Întâi pe nebunii aceștia care Își Închipuie că mai pot salva ceva printr-o luptă de hărțuială... 27 decembrie 1475
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Închise asupra unei așteptări grele. Ziua Începuse parcă demult, dar mai avea până să se sfârșească. Aceeași zi, ora 15.00, malul Dunării - Mai repede! Mai repede! strigă Ali beg. Spahii porniră pe gheață, purtând trupul lui Oană Într-un hamac, Între doi cai. În urma lor, ienicerii se Înșiruiră pe malul Dunării, gata să respingă orice Încercare de salvare a căpitanului. Iscoadele tătare ale lui Ogodai vestiseră ieșirea navelor de luptă la zece mile mai sus. În fața lor se afla un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Este o climă tropicală umedă. Temperatura ajunge până la 40° C. De aceea în unele locuri casele nu au geamuri la ferestre, doar gratii, ca să pătrundă aerul că altfel te sufoci. Îmi povestea un coleg că din această cauză dormeau în hamacuri suspendate, că apăreau șerpi și nefiind geamuri intrau printre gratii. Trebuiau să facă de pază ca să nu fie atacați de reptile, noaptea. — Doamne!!! Știi că eu.. dar lasă mai povestește-mi despre viața din Africa. — Ce-ai vrut să-mi
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]