309 matches
-
fiecare câte un uah! - de plăcere. Încă o vreme au rămas pe gânduri. În cele din urmă, parcă și-au adus aminte pentru ce au intrat în han și golesc ulcelele grăbit. Își dreg mustața din nou și privesc spre hangița aciuată în umbra tejghelei. Nu-i nevoie să aștepte prea multă vreme, fiindcă îndată poposesc pe masa lor alte două ulcele cu vin și... alint de... gene. Cotiugaragiii privesc în urma ei cu însoțire de oftat adânc... După o vreme, unuia
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cu vin și... alint de... gene. Cotiugaragiii privesc în urma ei cu însoțire de oftat adânc... După o vreme, unuia dintre ei - celui mai tânăr - i se dezleagă limba: Strașnică muiere, bade Pavele. Vezi bine că așa trebuie să fie o hangiță, Nicolae băiete. Altfel ai mai intra tu aici? Și dacă ai intra, ai sta mai mult decât cioara în par? Nuuu! Da’ așa... Așa îi altă treabă... Hangiul a știut el bine ce femeie să-și aleagă. Altfel aleluia părăluțe
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
aici un hangiu cam între două vârste, dar își luase o muiere tânără și toată numai foc și pară. Parcă ardea locul pe unde călca! Toți care intrau să deșarte o ulcică-două cu vin ședeau mai mult cu ochii după hangiță, de uitau să mai plece acasă... Toate au mers până într-o zi... Cotiugaragiul s-a oprit din povestit și a pus mâna pe ulcică sorbind din ea cu aducere aminte. Ce s-a întâmplat în acea zi, bade Pavele
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
abia mai târziu... Era un haiduc ce bântuia prin codrii de aici, că nu degeaba drumul de la botul dealului Căprița se cheamă „Drumul hoților”... După acea cercetare din ochi, a intrat și s-a așezat în cel mai ferit colț. Hangița, ca adusă de vânt, s-a ițit în fața străinului, dar... n-a putut să scoată măcar o vorbă și a rămas cu ochii înfipți într-ai bărbatului... Haiducul o privea șerpește, gata parcă s-o înșface... Pieptul hangiței a început
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ferit colț. Hangița, ca adusă de vânt, s-a ițit în fața străinului, dar... n-a putut să scoată măcar o vorbă și a rămas cu ochii înfipți într-ai bărbatului... Haiducul o privea șerpește, gata parcă s-o înșface... Pieptul hangiței a început să tresalte de parcă sub ie se zbăteau doi hulubi, iar răsuflarea dădea năvală ca și cum ar fi urcat un deal în fugă... În cele din urmă, haiducul i-a cerut să-i aducă o ulcică cu vin... din cel
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
început să tresalte de parcă sub ie se zbăteau doi hulubi, iar răsuflarea dădea năvală ca și cum ar fi urcat un deal în fugă... În cele din urmă, haiducul i-a cerut să-i aducă o ulcică cu vin... din cel bun. Hangița s-a desprins din loc cu mare greu și îndată s-a întors cu ulcica plină. Tremura ca frunza-n vânt. Când a ajuns la masa haiducului, acesta a întrebat-o doar atât: „Cum te cheamă, fata badii?” Ea, simțind
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Brândușa, ba...” Restul vorbei i s-a oprit pe buze și cu mare greu s-a urnit din loc. S-a dus la tejghea, dar nu-și putea lua ochii de la haiduc... Acesta a sorbit prelung din ulcică, privind la hangiță fără să clipească. După o vreme, s-a ridicat și a pornit spre ieșire. S-a oprit însă în prag și, uitându-se ca un vultur spre hangiță, și-a dus mâna la zagaraua pălăriei și, clipind din ochi într-
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
lua ochii de la haiduc... Acesta a sorbit prelung din ulcică, privind la hangiță fără să clipească. După o vreme, s-a ridicat și a pornit spre ieșire. S-a oprit însă în prag și, uitându-se ca un vultur spre hangiță, și-a dus mâna la zagaraua pălăriei și, clipind din ochi într-un anume fel, a ieșit în noapte... Hangița a rămas la locul ei ca o stană. Abia a băgat de seamă că au mai intrat niște mușterii... De
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
a ridicat și a pornit spre ieșire. S-a oprit însă în prag și, uitându-se ca un vultur spre hangiță, și-a dus mâna la zagaraua pălăriei și, clipind din ochi într-un anume fel, a ieșit în noapte... Hangița a rămas la locul ei ca o stană. Abia a băgat de seamă că au mai intrat niște mușterii... De atunci nopți la rând n-a putut să doarmă. Cum punea geană pe geană, îl vedea pe haiduc venind spre
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
pe chip un început de zâmbet. A simțit că inima i-a sărit din piept și că i s-au tăiat picioarele... Haiducul a intrat, s-a așezat la aceeași masă din locul mai ferit și a rămas în așteptare. Hangița s-a desprins cu greu din locul ei și a pornit poticnit spre masa lui. Drumul până acolo i s-a părut o veșnicie. Nici nu știa pe unde calcă. Tot ce vedea erau doar ochii haiducului, care erau înfipți
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cu acei ochi sânilii ca într-un crâsnic, i-a șoptit: „Brândușa badii după primul cântat al cocoșilor te aștept lângă stejarul din poiană...” „Nu... nu pot, ba...” „Să nu spui asta, fato! Să nu spui asta!” Tremurând ca varga, hangița a întrebat: „Da’, da’ dacă se... se trezește barbatu’?” „Nu se trezește. Sigur nu se trezește. Uite aici. Ia șâpu aista și înainte a vă a eza la masă îi pui câteva chicături în ulcica cu vin, pe care o
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
gura uscată, bătrânul s-a oprit să-și mai tragă sufletul și să soarbă ultima picătură de vin de pe fundul ulcelei. A dat de dușcă vinul și a rămas cu privirea în gol... Înțelegând tâlcul momentului, Neculai a făcut semn hangiței să aducă o oală plină cu vin. După ce a băut vinul turnat de flăcău, bătrânul a reînodat firul povestirii: Și cum spuneam hangița făcea totul ca purtată de un duh necurat. ... În seara acea, după ce au terminat treburile, înainte de a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
de dușcă vinul și a rămas cu privirea în gol... Înțelegând tâlcul momentului, Neculai a făcut semn hangiței să aducă o oală plină cu vin. După ce a băut vinul turnat de flăcău, bătrânul a reînodat firul povestirii: Și cum spuneam hangița făcea totul ca purtată de un duh necurat. ... În seara acea, după ce au terminat treburile, înainte de a se așeza la masă, hangița a lăsat să curgă în ulcica cu vin a hangiului câteva chicușuri din șâpul primit de la haiduc.... Apoi
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
plină cu vin. După ce a băut vinul turnat de flăcău, bătrânul a reînodat firul povestirii: Și cum spuneam hangița făcea totul ca purtată de un duh necurat. ... În seara acea, după ce au terminat treburile, înainte de a se așeza la masă, hangița a lăsat să curgă în ulcica cu vin a hangiului câteva chicușuri din șâpul primit de la haiduc.... Apoi, vlăguiți, s-au dus la culcare... „Nu știu cum, dar în seara asta mi-i mai somn ca altădată” - l-a auzit vorbind de
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
-te, că azi ai alergat atâta! Ai fost și în târg... Și apoi mâine trebuie să mergi la podgoreanul cela din Miroslava, să vezi de un butoi cu vin” - i-a răspuns femeia. Au stins lumânarea și s-au culcat. Hangița n-a pus geană pe geană... Și cocoșul acela parcă nu mai cânta!... „Dacă o adormit somnorosul și nu mai cântă?” - i-a trecut prin minte, când... un cucurigu lung și trăgănat a spart noaptea. Ca o pisică, hangița s-
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
culcat. Hangița n-a pus geană pe geană... Și cocoșul acela parcă nu mai cânta!... „Dacă o adormit somnorosul și nu mai cântă?” - i-a trecut prin minte, când... un cucurigu lung și trăgănat a spart noaptea. Ca o pisică, hangița s-a furișat de sub ogheal. S-a îmbrăcat și cu tremur de genunchi a pornit către stejarul din poiană...Privea des în urmă, de teamă să nu se fi trezit hangiul... Nici nu și-a dat seama câtă cale a
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
petrecut ca și cum ar fi trecut printr-un cuptor încins... Când răcoarea nopții săruta cele două trupuri goale întinse pe cojocul din poiană, s-a auzit al doilea cântat al cocoșilor... „Trebuie să plec. Acuș se face ziuă și...” - a îngăimat hangița. Răspunsul a fost un potop de sărutări, care au făcut-o să uite de gândul plecării. Și dogoarea cuptorului încins a cuprins-o din nou... ... Din acea noapte, hangița parcă trăia doar în vis. Făcea totul ca mânată de iele
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cocoșilor... „Trebuie să plec. Acuș se face ziuă și...” - a îngăimat hangița. Răspunsul a fost un potop de sărutări, care au făcut-o să uite de gândul plecării. Și dogoarea cuptorului încins a cuprins-o din nou... ... Din acea noapte, hangița parcă trăia doar în vis. Făcea totul ca mânată de iele... Ascultându-l pe bătrân, Neculai gâfâia de încordare. Când povestitorul s-a oprit, l-a privit cu ochii dilatați și cu rugămintea întipărită în străfunduri: „Nu te opri tocmai
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
adoarme devreme și nu se trezește decât dimineața târziu. Chiar și acum iarna când noaptea îi atât de lungă!... „Să știi că fimeia îmi pune cine știe ce în vin. Ia să mă prefac eu că îl beau, dar...” În seara aceea, hangița, știind că i-o pus fiertura în ulcica cu vin, n-o mai băgat de seamă dacă hangiul o băut vinul ori ba. Era o iarnă vrăjită și omătul proaspăt din poiană nu era atins nici de pasăre... La miezul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
că i-o pus fiertura în ulcica cu vin, n-o mai băgat de seamă dacă hangiul o băut vinul ori ba. Era o iarnă vrăjită și omătul proaspăt din poiană nu era atins nici de pasăre... La miezul nopții, hangița a plecat, ca de obicei către bordeiul haiducului... Am uitat să-ți spun că hangiul avea o durdă de pușcă cu alice. O ținea ca să se apere de cine știe ce tâlhari. După ce hangița a plecat, s-a îmbrăcat și el și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
era atins nici de pasăre... La miezul nopții, hangița a plecat, ca de obicei către bordeiul haiducului... Am uitat să-ți spun că hangiul avea o durdă de pușcă cu alice. O ținea ca să se apere de cine știe ce tâlhari. După ce hangița a plecat, s-a îmbrăcat și el și pe urmele proaspete ale femeii a ajuns la bordeiul din poiană... Ușa era numai înțânată. Așa că a deschis-o ușor. A coborât pe gârlici cu pușca pregătită... Focul duduia în sobă... Când
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
vechi, căci cel nou nu este asemenea lui. Prieten nou, vin nou; lasă-l să se învechească și-l bea cu plăcere”. Căci „Ospețele se fac pentru a gusta plăcere; vinul înveselește viața și banii răspund la toate” - spune „Eclesiastul”... Hangița în grija căreia suntem se apropie de masa noastră, mișcându-și șoldurile a dezmierdare și mușcându-și buzele ca răspuns unui gând doritor... Cu zâmbet dulce și zbor de gene, ne întreabă dacă mai dorim ceva. La această întrebare, ieșeanul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
gene, ne întreabă dacă mai dorim ceva. La această întrebare, ieșeanul, privind-o drept în ochi, îi răspunde cu un citat din „Cîntarea Cîntărilor”: „Sărută-mă cu sărutările gurii tale, că sărutările tale sînt mai bune ca vinul”. Bobocul de hangiță râde dezvelindu-și șiragul de perle al dinților și revine cu întrebarea: -Totuși, nu mai doriți nimic, în afară de... Și râde iar cu tremur de sâni ascunși sub țesătura fină a iei... Ieșeanul atacă din nou, declamând din „Cîntarea Cîntărilor”: „Sînul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
cu tremur de sâni ascunși sub țesătura fină a iei... Ieșeanul atacă din nou, declamând din „Cîntarea Cîntărilor”: „Sînul tău e cupă rotunjită, pururea de vin tămîios plină; trupul tău e snop de grîu , încins frumos cu crini din cîmp”. Hangița râde discret, curioasă parcă ce ar mai putea născoci prietenul meu. Ieșeanul însă șade pierdut în contemplarea frumuseții ce o are în față... Ca o scânteie, mi-a venit în minte un citat din aceeași „Cîntarea Cîntărilor”. Îl repet în
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
intră în joc purtându-și mâinile cu încetineală de melc a mângâiere peste sâni și aplecându-se ușor în față a pornit să clipescă des din ochii râzători... Ieșeanul abia așteaptă să termin eu tirada, ca să atace el. -Distinsa noastră hangiță ar trebui să răspundă cam așa: „Întăriți-mă cu vin, cu mere răcoriți-mă, că sînt bolnavă de iubire”... Râdem toți trei, încât dacă la acea oră s-ar fi nimerit și alți mușterii prin preajmă, sigur s-ar fi
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]