370 matches
-
și În cazul piesei Ivanov, premiera Pescărușului a fost o cădere :”...publicul a izbucnit În rîs, apoi a huiduit și a fluierat.La finele primului act, cîteva aplauze slabe s-au pierdut În strigătele de protest. În actul al doilea, harababura devenise asurzitoare.[...] Dezorien tați, paralizați, pierduți, actorii Își uitau rolul și jucau În gol. [...] Toți erau de părere că nu se mai pomenise pe scenele rusești o asemenea cădere”. PÎnă și Tolstoi considera Pescărușul „o piesă foarte proastă” (vezi jurnalul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ieșite din creierul său, aflat încă sub puterea calmantelor. Eu sunt doctorul Cozma Damian, iar aceasta este sora Maria. Amândoi vom avea grijă să te faci bine cât mai repede. Mulțumesc foarte mult. Doctore, în mintea mea e o adevărată harababură. A supraviețuit vreunul dintre soldații care au fost acolo? Din păcate nu pot să vă răspund la această întrebare, din simplul motiv că nu știu. Îți pot spune cu certitudine doar că ești extrem de norocos. În urma exploziei ai scăpat fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vieții lui personale, pe care nu i le putuse ascunde, dacă n-ai nimic contra, eu sunt gata să vin în weekend ul ăsta acasă la tine, ca să te ajut să-ți pui locuința în ordine, că-mi închipui ce harababură trebuie să fie în locuința unui bărbat singur ca tine, sper că nu ai să mă refuzi, nu-i așa?... Îți dau eu cu aspiratorul pe covoare, dragule, și îți fac și patul, dacă vrei..., sfârșise ea pe un ton
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
de gunoi de pe palier și tomberonul erau umplute încă de alaltăieri. Orele se scurgeau încet-încet și, pe măsură ce minutarul ceasului de pe perete înainta, mișcările mele deveneau plăcute, încărcate cu sens. Altfel decât pentru o fată, ce rost avea să ordonez toată harababura asta? Așa am trăit de când am plecat de acasă și am început să fiu bântuit de gânduri. În momentele de mare singurătate, îmi plăsmuiam imagini care căpătau viață și mă atacau exact acolo unde aveam slăbiciuni. Unele erau sexuale, altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mă duci azi la Radio Shack. Iar eu, Încă ținând ochii strâns Închiși, ca să mi se șteargă din minte ce văzusem: ― Cred că acum o să mă culc. Singura persoană care n-a spus nimic a fost Lefty, pentru că, În toată harababura, nu-și găsea tăblița. Pe jumătate Îmbrăcat, cu pantofii dar fără ciorapi, cu pantaloni, dar fără chiloți, Milton Stephanides a gonit În zorii zilei pe străzi cu Delta lui 88. Tot drumul până la Woodward nimic nu părea nelalocul lui. Străzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și unul Începând cu f; și alte țipete; și apoi motocicleta Capitolului Unsprezece demară În trombă, cu Meg În spate. Ce pățise Capitolul Unsprezece? De ce se schimbase atât de tare? Din cauza depărtării de casă, spunea Tessie. Din cauza vremurilor. De la toată harababura asta cu războiul. Eu am totuși, un răspuns diferit. Eu bănuiesc că transformarea Capitolului Unsprezece era cauzată În mare măsură de acea zi În care stătea pe pat și viața lui fusese trasă la loterie. Sau mă lansez eu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Mai toate cronicile pe care le-a avut în presa literară prima carte a lui Florin Iaru acreditau imaginea unui sentimental disimulat, un soi de clovn trist, un suflet candriu în stare de gingășii și cruzimi deopotrivă de mari. Toată harababura de obiecte cotidiene, de citate din clasici (cu preferință pentru pașoptiști), de dialoguri nichi-tastănesciene și nu prea, de ironie și sarcasm - frați siamezi adoptați de generația '80 din spusele altora - nu ar fi fost decât hârtia de împachetat a unui
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
vorba spotului TV, numai respect! CREPUSCULUL CIVIL DE DIMINEAȚ| Mereu mă bătea gândul să renunț... Emil BRUMARU Mereu mă bătea gândul să renunț... în fond ce mai vroiam? Cărțile se adunaseră în grămezi imposibil de controlat; trei camere într-o harababură plăcută pentru cine o vedea, așa, în vizită fiind, nu și pentru mine, cel care stam permanent aici, în fața computerului mai tot timpul. Uneori urmăream, la televizor, cu un soi de entuziasm adolescentin, meciurile de volei feminin... visam îndelung cam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
formația unchiului ei. Tony Pavone o conduse cu o mașină de piață până În apropiere de casa rudelor ei, apoi făcu cale Întoarsă. Zorii dimineții erau pe undeva În apropiere când el urcă În apartamentul său cu un sentiment confuz iar harababura din capul lui, Îi Întări convingerea unui bărbat „Irezistibil...!”. Întors acasă victorios, o victorie echivalentă cu cel puțin escaladarea Everestului, Tony Pavone nu bănuia iar intuiția sa nu-i avertiza, marea dragoste ce se va contura, Învăluindu-l...!! Lăsă aparatul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pe scaun alăturat, Își aprinse o țigară oferind și lui una, dar cum acesta refuză puse pachetul cu țigări la Îndemână Începând discuția cu un ton echivoc. „Îndodeauna domnule, am avut oroare de mutat! El generează În așa fel o harababură Încât niciodată nu vei afla ce ai nevoie, va fi necesar să treacă mult timp...Îmi pare rău...!” „Evident, Tony Pavone nu se aștepta la o astfel de surpriză. Dădu la iveală răspunsul poliției pe care-l primise acasă arătându
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ploaia și În general vremea schimbătoare au transformat accesul În cimitir În adevărate obstacole ce pune În primejdie cetățenii care trebue să-și Îngroape morții...! Este adevărat...!?” „Ce putea răspunde...?” Om de treabă președintele care era la curent cu toată harababura lucrărilor de reparații În care intervențiile mai marilor zilei precum și ordinele venite de la cel mai Înalt nivel se suprapuneau de o așa manieră Încât efectiv nu mai știai de cine să asculți, ale cui ordine să le dai prioritate. Președintele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
acest birou și pe acest scaun cu țapițerie roșie, era locul unde stătea Norman, sau mai exact unde avea să stea Norman. Atunci, Încă nu-l cunoșteam - pentru mine, avea să rămînă un timp pur și simplu Proprietarul Biroului - Însă harababura de pe biroul lui, țepușa dreaptă de oțel pe care erau Înfipte pînă la vîrf un morman burtos de chitanțe, brațele strălucitoare ale scaunului și, firește, perna roșie Însăși, cu scobitura În formă de fese din mijloc, emanau o aură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
care cineva pictase de mînă numele E. J. MAGOON, cu litere mari roșii și galbene, ca pe o căruță de circ. CÎteva clipe mai tîrziu, Jerry și-a adus Înăuntru și bicicleta, și a Înghesuit-o și pe ea În mijlocul harababurii generale. N-am văzut În viața mea un om care să trăiască În condiții atît de asemănătoare cu cele În care trăiesc șobolanii. A deschis o ușă de lîngă rafturi și a scotocit Într-o debara, scormonind cu brațele, icnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să mint? — Fiindcă pentru asta ești plătit, la fel cum eu sunt plătit pentru ca măcar treizeci la sută din cei care-au început cursa s-o și termine. Și dacă în momentul ăsta am spune adevărul, s-ar produce o harababură așa de mare, că nimeni n-ar mai termina competiția. Nu uita că e în joc viața a șase oameni nevinovați. Fiecare știa că, într-un fel sau altul, își riscă viața. Ăsta-i farmecul competiției. Alaltăieri, un motociclist a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nebun după el. Ceilalți veneau după mine. Aveam arma de la Comitetul Central. Acolo a fost o mare greșeală că s-au dat arme la civili. Unii aveau, alții nu aveau buletine. “Lasă, domne, că pe ăsta îl cunosc eu...” O harababură. Cei care au dat arme la civili trebuiau căutați și trași la răspundere. „Probabil că așa a fost gândită...” Victor Chivu nu se gândea pe-atunci la simulatoarele puse tot de militari pentru diversiune. Și pentru autodiversiune... “Când vezi cum
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
se interesa foarte serios de Felix, ședea cu el de vorbă în așteptarea Otiliei și îi aducea din când în când cărți. - Pascalopol, de ce nu te-nsori? zise într-o ședință de tabinet Aglae. Aș fi curioasă să văd ce harababură de holtei este la dumneata acasă! - Te poftesc să vezi, cocoană Aglae, dar te asigur că e mai multă disciplină ca la atâtea femei. Aurica deschise ochii mari, ca și când invitația o cuprindea și pe ea; Aglae, care urmărise altceva, bătu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Și eu mă scol dimineața târziu, pentru că toată noaptea stau cu ochii pe pereți, dar nu s-a întâmplat să intre Puiu pe ușă și casa să nu fie aranjată, masa pusă. Pe când la Clemența, cum putea arăta casa ! Ce harababură ! Iar bietul Barbu, veșnic mâncând prin birturi, ca să n-o deranjeze... Așa trebuie să fi ajuns să se încurce cu secretara, tot mergând pe la restaurante, tot... De când l-am cunoscut, bietul Barbu era și fată în casă, și bonă la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Îi spusese: — Ești amuzant cu toată lumea, În afară de mine. Oamenii sînt Încîntați cînd vii pe neanunțate la ei acasă. Știu că alături de tine se vor distra. Îi vei face să rîdă, le vei trezi interesul, În vreme ce eu mă lupt cu toată harababura ta! Știa că fiecare e dator să se zbată În micul lui infern personal. Asta era o expresie de-a lui Delphine, „micul infern personal“. Delphine făcea o călătorie În Italia. Îi spusese că devenise mult prea angoasant pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să se aventureze. Puținii vizitatori rămîneau la ușă și se uitau În interior de parcă ar fi cercetat un fenomen natural, cu atitudinea uluită a lui Livingstone cînd descoperise cascada Zambezi. Încăperea aceea era un talmeș-balmeș de lucruri, un haos, o harababură. Auzise cam tot ce se putea spune despre starea În care se găseau cei cincizeci de metri cubi ai nefericitei lui Încăperi, atît de elegantă odinioară cînd era goală, cu ușa cu geamuri care dădea spre balcon, cu lambriurile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
o masă și liniște, trei elemente care erau deja reunite acolo. Ar veni mai Întîi cu cîteva cărți, dar nu-i dădea mai mult de trei săptămîni muzeului ca să se transforme În bazar. Dacă se instala acolo ca să facă aceeași harababură ca acasă, mai bine rămînea acasă. Un mediu nou nu e În mod obligatoriu și stimulativ, chiar dacă sociologii au stabilit că simpla schimbare a reședinței este un mijloc eficace de intensificare a randamentului muncii. François lucra la publicarea postumă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
austeritate cézanniană. — Văd austeritatea asta cézanniană mai curînd În comportamentul dumitale! — Și ei Îi plăcea Cézanne. Și Gauguin. Îi plăcea mult Gauguin și Îi plăceau gesturile tahitienelor lui, gesturi, zicea ea, care sugerau sentimentele esențiale, teama, dorința. — Doamne, ce mai harababură! Oprește-te! O aveai pe fata aceea la dispoziție, iar dumneata Îi vorbeai despre Cézanne! Și apoi vii să te plîngi că logodna a durat prea mult! — În seara proiecției, a fost oferit un mare dineu. Tina s-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și se mutase la ea, aproape că încetase a se mai amesteca pe față în treburile copiilor ei.) Kolea era îngrijorat și parcă nedumerit; nu înțelegea prea bine „nebunia generalului“, după cum se exprima el, neștiind desigur cauzele principale ale noii harababuri din casă. Dar vedea clar că tatăl lui caută cearta cu lumânarea clipă de clipă și în orice loc, vedea că s-a schimbat deodată atât de mult, încât nu mai semăna deloc cu cel dinainte. Îl mai neliniștea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ea răspunsul cel mai clar, ultimul. „Ca să termin odată cu totul, să scap de-o grijă și s-o uit!“ „Altfel, declară ea, nu mai trăiesc până diseară!“ Și abia în clipa aceea își dădură toți seama în ce hal de harababură fuseseră împinse lucrurile. În afară de mirare ipocrită, furie, hohote de râs și luări peste picior la adresa prințului și a celor care o interogau, nu obținură nimic de la Aglaia. Lizaveta Prokofievna se întinse pe pat și ieși din camera ei abia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
surse absolut sigure știm, ca poetul Alexandru Tăcu continuă să scrie Intru iluminarea sufletului NOSTRU”. Prevestita carte a lui Alexandru Tacu-Zeletin se intitulează ,,Flaut Tenebra”, apare În 1996 la Editură Moldova din Iași, fiind prefațata de Aurel Ștefanachi, ,,prieten sau harababura de gand poetic”, prefață de care cititorii nu merită să fie lipsiți de cunoașterea cuprinsului ei: ,,...Uneori mi se Înnegrește față. De ce oare mi se Înnegrește față? Uneori În nopțile mele de abuz și cutremur visez fără sfârșit un uriaș
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
chiar și nemurirea. Câtă dragoste și decență, cum îi iubește și-i îmbrățișează pe toți, fără nici o deosebire! Cum se joacă cu băgare de seamă și cu măsură! Câtă râvnă, câtă inteligență în studiile ei... Încruntă brusc din sprâncene. Hmm... Harababura asta nu prea seamănă a școală. Privește în jur. Drusus se lasă purtat de doi băieței, întins pe un fel de pătuț portativ, asemănător unei lectici. Alți copii, cu picioarele încrucișate sub ei, aruncă oscioare sau zaruri. Neron este printre
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]