365 matches
-
140 La începutul carierei sicilianul a trăit cu intensitate dramă autorului considerat, pe nedrept, nu un inovator, ci un imitator; îi scria îngrijorat, de la Milano (1934), prietenului Pugliatti: În ultima vreme, s-a creat voit în domeniul poeziei o mare harababura; iar eu din inițiatorul 'noilor tehnici' risc să trec drept epigonul unei atmosfere care plutea în dorințele multora. Și apoi, ciudat este faptul că toți cei care copiau pagini întregi din cărțile mele sunt luați acum drept imitatori ai lui
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a iluziei: Începeam să mă îndoiesc de metodele mele care țineau cu mare grijă ficțiunile în planul secund, subordonîndu-le reflecțiilor ; dar pe de altă parte, infinitatea poveștilor posibile, infinitatea evenimentelor neclasate mă neliniștea. Ca și cum lumea nu ar fi deja o harababură ireversibilă... En Garde... Feel it! Prima ediție a Festivalului de Literatură și Traducere (FILIT, 2013) de la Iași a prilejuit întîlniri, dezbateri și descoperiri adesea surprinzătoare, cu certitudine incitante, dinamice și revigorante pentru o urbe ce dovedește, iată, că nu știe
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cu cea mai mare iuțeală vehiculele ușoare, care nu lasă nicio urmă în trecerea lor. Săniile se urmăresc, se îndepărtează, se separă, se ating fără să se ciocnească; îndemânarea birjarilor e proverbială; în mijlocul acestui talmeș-balmeș, al acestui haos, al acestei harababuri, vizitiul îndemânatic, cu ochii atenți, cu mâna fermă, cu urechea ciulită la zgomotul zurgălăilor, trasează cu atelajul său linii drepte sau cotite, curbe sau întortocheate, fără a-și încetini mersul, cu atâta noroc și siguranță încât accidentele sunt rare; pericol
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
calcul și aterizarea. O doctrină politică nu poate valora mai mult decât slujitorii ei. Politica este zona disponibilității la obediență. Democrației nu-i cresc anticorpi în doar câțiva ani. Politicienii sunt mari specialiști la întors clătita. După ce duce la superlativ harababura, democrația împinge pe tron dictatorii. PROSTIE Blândețea nu poate salva oaia de prostie. Prostia beneficiază de cel mai rapid aluat. I s-a dat un scaun moale. Pentru că este tare de cap. Prostia are oroare de anonimat. Lipsit de aroganță
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Mai toate cronicile pe care le-a avut în presa literară prima carte a lui Florin Iaru acreditau imaginea unui sentimental disimulat, un soi de clovn trist, un suflet candriu în stare de gingășii și cruzimi deopotrivă de mari. Toată harababura de obiecte cotidiene, de citate din clasici (cu preferință pentru pașoptiști), de dialoguri nichi-tastănesciene și nu prea, de ironie și sarcasm - frați siamezi adoptați de generația '80 din spusele altora - nu ar fi fost decât hârtia de împachetat a unui
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
capul oaselor și aștept, rugându-mă să se facă lumină. Reușesc să rezist citind „Tam o’Shanter“. E un poem pe care o să fiu rugat să-l recit la haggis-ul de la cina din Loja Burns anul ăsta, În special după ce harababură a făcut din ea Willie Mc Phee ultima oară. Știu că face asta de peste cincizeci de ani și e singurul lucru care-l ține În viață, dar deja nu mai e de glumit și a venit vremea ca puțoiu bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
nasoală. Am fost nevoit să vin, repetă el. Vrem să Închidem ușa, dar ni se pare mai ușor să-l lăsăm să intre. Nu zicem nimic, dar mergem până În bucătărie și ne așezăm. Ne uităm afară la grădina noastră, o harababură uscată. Odată era atât de frumoasă. Carolei Îi plăcea să lucreze În ea, mie niciodată nu mi-a plăcut. Deși ei i-am apreciat eforturile. Îmi plăcea să șed acolo afară cu o cutie de bere. Plăceri simple. Leagănul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cu seriozitate) Iată că s-au lămurit lucrurile, nu mai aștept nimic; specia aceasta a dumitale devine mai problematică ca niciodată. Ce amestecătură de crime admirabile, de virtuți vinovate și de slăbiciuni auguste! probabil că în mintea lor este o harababură." (I, 10) Încorsetată în reguli stricte, tragedia a murit definitiv! În a doua jumătate a secolului, genul devine cu adevărat insuportabil. Spectatorii găsesc că personajele vorbesc prea mult. Reacțiile atribuite lui Saint-Preux de Rousseau (1712-1778), care îi critică nominal pe
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cunosc și știu cine ești! Un infatuat bun de gură, Pe toți beștelești, Și-i satirizezi; Pretinsa-ți cultură În care numai tu crezi Nu-i pentru cei mulți ca noi, Ce creăm horticultură! E ceva cu cai verzi, Adevărată harababură! Hm! Despre nevoi? Ce să zic despre voi! C-a mai venit cineva, mai din vale, Ciudata pritenă-a dumitale, Sau poate iubita Răchita... Zicând c-o să-și facă fiecare avere, Mai mari decât averile mele, Tu din vânzarea de mere
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
Gestapo. Ai fost cândva polițist, nu-i așa? La Alex. — Așa e. — Iar acum ești un adulmecător de urme. Ce te-a adus aici? Îl căutam pe Herr Von Greis. M-am uitat de jur-Împrejur prin cameră. Era o adevărată harababură, dar nu părea să lipsească nimic. Pe o comodă ale cărei sertare goale zăceau pe podea stătea neatinsă o fructieră din argint cu mai multe talere pentru suport. Erau zeci de picturi În ulei sprijinite de pereți În șiruri ordonate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
discurs riguros șoferiței și Îi puseră În vedere să se prezinte a doua zi la ora nouă cu toate documentele la ea. Nu era cine știe ce, dar era mai mult decât nimic. Înapoi la Force HQ, În sala de ședințe era harababură. Telefoanele sunau fără oprire, ca urmare a unui anunț de pe Radio Northsound și a știrilor de la prânz. Toate posturile mari de televiziune preluaseră știrea. Aberdeen devenise un loc fierbinte pentru presă. Toată poliția era sub lumina reflectoarelor. Și dacă Insch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
tot drumul până acasă. Multor adolescenți le e rușine de părinții lor și unii ar zice că Ruby avea chiar mai multe motive. Dar prietenilor ei le plăcea mult de Ronnie și de Phil și veneau În vizită adesea. Întreaga harababură hippie Îi Încânta pe acei copii care erau certați dacă lăsau firimuturi pe canapeaua crem din bumbac. Din moment ce prietenii ei credeau că mama și tatăl ei erau cei mai grozavi din tot cartierul, Ruby n-a găsit de cuviință să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
o dea pe Claudia În judecată pentru a obține banii pe care aceasta Îi datorează. Vor fi făcute teste ADN și chiar nu văd cum tu și cu Jill, și mai ales St. Luke n-o să fiți implicați În toată harababura. Desigur, n-ați făcut nimic ilegal, dar, având În vedere renumele pe care și l-a făcut St. Luke În nașterile pe cale naturală și comentariile tale publice despre anorexia la femeile gravide, ați comis o crimă morală atroce. Și, hrănind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
confirmi niște detalii despre nașterea lui Alfie. Sigur. —A trebuit să faci o cezariană de urgență, nu? — Da. — Și te-a operat Doctor Hardacre? Nu. El era În vacanță. A fost altcineva. —Cine? — Păi, nu știu. Era atâta agitație și harababură pentru că pierdeam mult sânge. Tot ce-mi mai aduc aminte e că am fost dusă pe targă În sala de operații și mi s-a dat un anestezic. —Și restul timpului cât ai fost internată cine a avut grijă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
turbarea. În schimb, tatăl lui Felix își zicea mai nou „fabricant“, deși până nu demult fusese un simplu meșter care supraveghea munca, îmbrăcat într-un halat de lucru maro și cu o grămadă de creioane în buzunarul de la piept, în harababura fabricii de motoare. Se „cuibărise“ ca acționar, spunea Felix și, ca dovadă palpabilă a ascensiunii lui, domnul Rusch conducea un Chevrolet, aceeași marcă pe care o avea bunicul, cu singura diferență că aceasta era un model mai nou - un „vapor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dormi”, o întrebam noaptea târziu, chinuit de insomnie, în același pat cu dânsa”. Gloria, ca să zică „nu”, își sugea un „ț” cu vârful limbii. Nu dormea, dar zece secunde mai târziu, respira pe nas, ca de obicei, fără să cunoască harababura gândurilor mele. „Vreau să cunosc adevărul!” izbucneam răspicat, și Gloria, speriată din somn, susținea că vrea să moară. Puteam distinge în întuneric obiectele înconjurătoare. Din draperie răzbea un snop risipit de raze cenușii, ca niște sfori de fum întinse, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
început să circule câteva dintre numele conspiratorilor și acela al atentatorilor - von Witzleben, von Stauffenberg -, mi-a fost greu să cultiv ura jurată împotriva „lașei spițe aristocrate“ ca pe o buruiană care continuă să crească, orice i-ai face. Ce harababură în capetele de sub părul tuns scurt. Abia devenise incredibil de clară, că imaginea voluntarului în serviciul Reich-ului în vârstă de șaisprezece ani începe deja să se estompeze de la margini spre mijloc. Nu că mi-ar deveni mai străin decât m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din gara principală din Danzig, lăsa în urmă Langfuhr și se deplasa în direcția Berlin. Valiza de carton, care fusese cumpărată special pentru această călătorie, o suisem în plasa pentru bagaje. În cap, lucrurile refuzau să se pună în ordine: harababură mai mare decât îmbulzeala obișnuită de gânduri. Dar nici un gând nu produce vreun citat, rostit în șoaptă sau bâiguit, doar ordinul de încorporare foșnește în buzunarul de la piept al jachetei mele prea strâmte. Mama refuzase să-l conducă la gară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care să semene cu înțelegerea situației generale? Oare băiatul de șaptesprezece ani devenea conștient de începutul sfârșitului, de toată prăpastia și de măsura a ceea ce, mai târziu, s-a numit „prăbușirea“? Atunci când prima mea încercare de a face ordine în harababura din capul unui tânăr soldat a cărui cască prea mare îi aluneca tot timpul și de-a pune această harababură pe hârtie, negru pe alb, s-a concretizat la începutul anilor ‘60, în romanul Ani de câine, în paginile tunarului-tanchist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și de măsura a ceea ce, mai târziu, s-a numit „prăbușirea“? Atunci când prima mea încercare de a face ordine în harababura din capul unui tânăr soldat a cărui cască prea mare îi aluneca tot timpul și de-a pune această harababură pe hârtie, negru pe alb, s-a concretizat la începutul anilor ‘60, în romanul Ani de câine, în paginile tunarului-tanchist Harry Liebenau evoluția războiului ca retragere continuă se amesteca și se îmbârliga cu evocările fierbinți ale verișoarei sale Tulla, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Călcată ca de un tăvălug și străpunsă peste tot, linia noastră principală de luptă exista oricum pe hârtie. Dar ce știam eu atunci despre vreo linie principală de luptă, despre ce era ea sau ce anume trebuia să fie? În harababura retragerii, am căutat să mă lipesc de pâlcuri răzlețite, care căutau și ele rămășițe ale unităților din care făcuseră parte. Lipsit în continuare de experiența contactului cu dușmanul, frica mă urmărea totuși mai departe. Tot mereu, infanteriști spânzurați de copacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
el Afară, la fântână într-un blues. Munca pe șantier nu mă ajuta prea mult. Și am reușit să-i dau administratorului Academiei de Artă o colecție de timbre plină de rarități din perioada orașului liber, salvată de mama din harababura izgonirii, în schimbul unui set complet de dotări pentru atelier. Din depozitul din subsol el a sustras o capră de modelaj, două discuri rotative, mai multe compasuri de metal și un șevalet care, astăzi, fără ca eu să știu cine mi l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ce-i vine pă chelie. A urmat o tăcere stânjenitoare. Câteva minute mai târziu, palid, Anglada a Îndrăznit, să bâiguie: — Knockout tehnic. Primul front al determiniștilor s-a rupt. Trecem prin breșă; iar ei fug de rup pământul, În totală harababură. Cât vezi cu ochii, câmpul de bătaie geme de arme și bagaje. — Nu te fă că ne-ai dovedit, că nici vorbă să ne răzbești tu, care stăteai ca mutu, a replicat neiertătoare Mariana. — Și când te gândești că tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
orice gâlceve și sfade mai nașpa. D-aia nu-i intinde nimeni nici baremi o ghieruță meschină lu bucătaru, când Îi pune la respect pă zvăpăiați. Da, așa cum zice micu sfat contra tusei, pilda va să vie dă sus. Dacă harababurile pleacă dă la boși, ce ne mai rămâne nouă, tot norodu chiriașilor? Ce mai, am trecut pân clipe nașpa, am fost la dușamea, n-am avut nici un fir moral conductor. Dă măndel fiecine poa să zică ce-i flutură pân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
neobrăzatu ăla dă zulitor dân caraimane, dă nu are tact dă nici o culoare, cu marile scrushante. Vechiu spirit dă han a trăit Încă o dată clipe dă glorie pă cai mari. Panarama părea mai mult friză: norodu În spatele la păstor; În harababura aia, toți am simțitără că Limardo iera bosu. A făcut pași nainte și, când a ajuns În biro, a dășchis ușa cu voie dă la iel. Io mi-am zis la ureche: Savastano, la debara. Da vocea rațiunii a țipat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]