306 matches
-
din punct de vedere tematic, în foarte mare măsură, textului evanghelic, piesa Irozii cuprinde câteva episoade: nașterea lui Iisus Hristos, călătoria magilor, adorarea pruncului și uciderea pruncilor de către Irod. În varianta moldovenească a Vicleimului apare un personaj neîntâlnit în celelalte, harapul, a cărui tentativă de a-l ucide pe Irod sporește dramatismul acțiunii. Intervențiile pline de umor ale personajelor laice (ciobanii), precum și numărul mare de colinde pătrunse în repertoriul Irozilor sunt factori care au contribuit la folclorizarea acestei reprezentări teatrale. Vicleimul
TEATRU POPULAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290104_a_291433]
-
iar pantalonii erau întotdeauna ronțăiți de ghetele lui scâlciate și lungi ca niște corăbii. Când mergea, părul îi cădea peste frunte și gestul lui favorit era darea părului peste cap, ca să-și facă lumină înaintea ochilor. Era negru ca un harap și nici prea mare frumusețe nu stricase Dumnezeu cu el, așa încât când își exercita mimica în serile de divertisment tineresc de la cămin, speriai copiii cu el. El făcea tot felul de drăcii dar nu râdea niciodată. În timpul marșului făcut de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și decăderi din drepturi și Acolade comparatiste și alte reevaluări), o suită de investigații în zone nevralgice ale literaturii române și câteva intervenții de tematică politică. Demersul ordonat în jurul ideii de înfruntare dintre legitimitate și uzurpare, desprinsă din Povestea lui Harap Alb, are drept țintă un recurs la evaluări critice și istorico-literare eronate, deseori nedrepte, „certate” cu realitatea estetică și obiectivitatea raționamentului, așadar uzurpatoare. „Acoladele comparatiste” (Experiența sadoveniană a povestirilor în ramă, Natura ironiei la Walter Scott și Mihail Sadoveanu, Coincidența
DAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286676_a_288005]
-
Escale în timp și spațiu sau Dincoace și dincolo de texte, București, 1987, 325-330; Dan C. Mihăilescu, „Woodstock sau Cavalerul” de Walter Scott, LAI, 1993, 203; Dicț. scriit. rom., II, 19-20; Ion Buzași, Eseul polemic, VTRA, 1998, 12; N. Prelipceanu, De la Harap Alb la 30 decembrie 1947. O carte de eseuri a lui Sergiu Pavel Dan, RMB, 1999, 2666; Gheorghe Grigurcu, O carte inconformistă, RL, 1999, 2; Dan Mănucă, Ipostazele unei structuri epice, CL, 2000, 5; Petraș, Panorama, 253; Doina Curticăpeanu, Vara
DAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286676_a_288005]
-
filolog cu adaosul: Despre însemnătatea studiului limbii române pentru studiul celorlalte limbi romanice, Sibiu 1917"; un extras din Archiv fur das studiu der neueren Sprachen und Literaturen cuprinzând o dare de seamă asupra traducerii în nemțește cu explicări a basmului Harap Alb de Ion Creangă făcut de profesorul dr. G. Weigrand. După care I. Urban Jarnik a rostit: „mare ne fu mâhnirea că n- am putut s-o luăm acum o săptămână prin Slovăcime, ca astfel să ne îndreptăm pașii pe
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
cu umbră și păpuși. N-avem voie înăuntru. Am tras însă într-o zi cu ochiul. Măștile stau atârnate pe pereți, o vrăjitoare râde într-un colț, un iepure se-ascunde după Cosânzeana. „Prichindel Știe-tot are părul creț ca un harap, dar nu-i harap. Are căciuliță roșie de pitic, dar nu-i pitic. Ochelari de bunic, dar nu-i bunic. E o păpușă. Are o haină de lână galbenă, cu năsturei verzi, mănuși tot verzi... ca două frunze.“ La serbare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
N-avem voie înăuntru. Am tras însă într-o zi cu ochiul. Măștile stau atârnate pe pereți, o vrăjitoare râde într-un colț, un iepure se-ascunde după Cosânzeana. „Prichindel Știe-tot are părul creț ca un harap, dar nu-i harap. Are căciuliță roșie de pitic, dar nu-i pitic. Ochelari de bunic, dar nu-i bunic. E o păpușă. Are o haină de lână galbenă, cu năsturei verzi, mănuși tot verzi... ca două frunze.“ La serbare am fost Crăiasă. Păcat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
iar terapeuții mistici sînt acum liberi. Componenta incredibilă a acestui eveniment nu a fost atît moartea ca atare a tinerei, chiar dacă una atroce și argumentată fantasmagoric, cît reacția comunității și a unei mari părți a populației. Roșcatul ( a se revedea Harap Alb, n.n.) și derizoriul Rasputin vasluian era cît pe ce să devină erou național, printre cei care îl exonerează de orice responsabilitate aflîndu-se, pe lîngă o liotă de avocați abisali și semidocți, și profesorul Ion Coja, cunoscut ideolog al noii
Frica de a fi român by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11397_a_12722]
-
aripi atrase pogoară,/ siesta-n spirale de-azur ne leagănă inima vastă.../ O, treacă de la mine, doamnă, această sirenă, această.../ sînt unul din zeii păgîni fugiți de pe soclurile de nisip/ ale pomenirii albastre, zei prinși în vîrtejul jazului sughițat/ de harapii cu ochi albi, în frac ultramarin,/ jiletci drojdie de vin, cu perii creți și pomădați,- / prinși ca-n laț, prinși ca-n laț,/ sînt, iată-mă, precum ți-am spus, un zeu minor cu paiu-n gură,/ fără gînd ascuns, fără
"Postmodernistul" Ion Vinea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11405_a_12730]
-
la Muzeu, în încăperea special destinată domniei-sale, pentru desăvîrșirea propriei opere, încăpere unde se adunaseră zecile de mii de planșe incredibil colorate... (Paranteză: Dombrowski e unul din cei mai inclasificabili graficieni ieșeni din toate timpurile; marile cicluri "cîntul Niebelungilor" și "Harap Alb", reluate în zeci de variante, pînă la soluția abstractă, însumînd mii și mii de planșe, au ieșit de cîteva ori și în lume, în cîteva expoziții fabuloase)... deci Securitatea, Francmasoneria, proiectul unui grandios muzeu personal cu opera să grafică
Desen într-o ureche by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/18163_a_19488]
-
141 Str. Dreptății - nr. 28; 110 - 118 Str. Fabricii Int. Foșnetului Str. Fuiorului*(D) Str. George Calboreanu (fosta Tamburului) - nr. 1 - 11 Str. George Calboreanu (fosta Tamburului) - nr. 2 - 16 Str. Gheorghe Spacu Int. Ghioceilor Int. Golfului Str. Gurahonț Str. Harap Alb Int. Ialomiței Int. Ișalnița Bl. D. Iuliu Maniu - nr. 51 - 53 Bl. D. Iuliu Maniu - nr. 53A - 55 și 55A Bl. D. Iuliu Maniu - nr. 24 - 76 Bl. D. Iuliu Maniu - nr. 57 și 57A; Bl. D. Iuliu Maniu
HOTĂRÂRE nr. 2 din 16 februarie 2012 pentru aprobarea actualizării delimitării colegiilor uninominale pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/239362_a_240691]
-
cu filmul "Ciulinii Bărăganului" din 1957, interpretând rolul lui Tănase. Și-a evidențiat talentul în ceea ce privește filmele istorice în "Neamul Șoimăreștilor" din 1965, regizat de Mircea Drăgan, și apoi a jucat în filmul care l-a făcut cunoscut "De-aș fi Harap Alb" (1965), regizat de regizorul Ion Popescu-Gopo. Printre rolurile sale celebre din filme s-au numărat haiducul Anghel Șaptecai, haiducul Grigore Pintea și Mărgelatu.
Florin Piersic () [Corola-website/Science/300147_a_301476]
-
păstrează structura originală, a fost amenajat un muzeu sătesc — un obiectiv de atracție pentru vizitatori. În timpul sărbătorilor de iarnă aici se desfășoară numeroase obiceiuri vechi, printre care caii — dans care mimează pasul, trapul și galopul calului, executat de către localnici; și harapii, asemănător cu dansul mocănașii, jocuri specifice teatrului folcloric traditional al acestor meleaguri moldovene.
Comuna Țibucani, Neamț () [Corola-website/Science/301692_a_303021]
-
experiențe de către un personaj care, inițial, se prezintă că o foaie imaculata pe care viața urmează să își pună amprentele decisive. Exemple de bildungsromane sunt „"Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister"” de Goethe, „"Amintiri din copilărie"” și „"Povestea lui Harap Alb"” de Ion Creangă, „"A portrait of the artist aș a young mân"” (în română, „"Portretul artistului în tinerețe"”) de James Joyce, „"Românul adolescentului miop"” de Mircea Eliade, „"Hronicul și cântecul vârstelor"” de Lucian Blaga și „"Enigmă Otiliei"” de George
Bildungsroman () [Corola-website/Science/299412_a_300741]
-
sub titlul "La Marea Neagră" (Ion Cristinoiu), "Cine stie" (Horia Moculescu) și câte și mai câte, difuzate și în prezent la radio. Astfel Margareta Pâslaru își creează un repertoriu vast, la care se adaugă șlagăre internaționale: „Trandafirii tăi”, „În grădina bucuriilor”, „Harap Alb”, „Spuneam că nu-mi pasă” (Bui, Bui, Bui - Bensonhurst Blues), „Poate vreți să dansați” (Prego), „Gelosul”, „Acesta e cântecul meu” etc. Din repertoriul vast - peste 1000 de titluri - au fost înregistrate aproximativ 800 de melodii la Radio, pe discuri
Margareta Pâslaru () [Corola-website/Science/308044_a_309373]
-
cum era și pe atunci iar acest peisaj unic ce le-a plăcut romanilor, i-a făcut să dezvolte o așezare în apropriere de Ribchester. Potrivit unor obiceiuri din tradiția gaelică scoțiană, grădina a fost situată în Mointeach Bharbhais (Barvas Harap) de pe Isle Lewis în Hebridele exterioare, dar schimbările climatice au modificat de atunci topografia. "Paradis" (în ebraică פרדס "Pardes"), folosit ca un sinonim pentru Gradina Eden împarte un număr de caracteristici, cu termenii pentru "gradina livada împrejmuită" sau "parc închis
Grădina Edenului () [Corola-website/Science/311160_a_312489]
-
coamei acoperișului precum și deasupra altarului se află câte o cruce dublă, din metal. Pictura bisericii a fost refăcută în anii 1985-1986 fiind astfel acoperită pictura inițială a bisericii. Programul iconografic, relativ modest, surprinde în pronaos figurile câtorva sfinți cuvioși: Moise Harapul, Meletie, Maxim, Daniel, Arsenie și Atanasie. Pe peretele despărțitor, tot în pronaos sunt redate în medalioane circulare sfintele: Filoftia, Parascheva și Irina. În naos sunt redați o serie de sfinți cuvioși sau sfinți mucenici: Teodul, Hritodul, Isaia, Gheorghe, Macarie, Varlaam
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
în 24 decembrie 1964. Sediul inițial al teatrului a fost in Piata Lahovari, până în anul 1976, ăn în care teatrul se mută în noul sediu din Piață Amzei. Prima piesă montată pe scena teatrului, chiar în ziua înființării, a fost Harap Alb, în regia lui Ion Lucian. Reprezintă un proiect european de cercetare în cadrul căruia Teatrul Ion Creangă a participat în calitate de partener în cadrul programului Leonardo ÎI, împreună cu Fondatione Aida; EUnetART; Carrousel - Theater an der Parkaue; Agecif Training Centre; Agis Delegazione Interregionale
Teatrul „Ion Creangă” din București () [Corola-website/Science/309390_a_310719]
-
teatrul folcloric cu măști sau Ursul și Capra din iarnă. Probabil cel mai mare colecționar de basme din folclor a fost nuvelistul și povestitorul Ion Creangă , care, printr-un limbaj foarte pitoresc, a dat viața unor povești acum clasice ca Harap Alb sau Fata babei și fata mosului. De asemenea poetul Vasile Alecsandri a publicat cea mai de succes variantă a baladei Miorița, un poem trist, filozofic, centrat în jurul unei intrigi simple: complotul a doi ciobani de a-l omorî pe
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
umane reductibile la o singură trăsătură dominantă. Protagonistul nu prezintă puteri supranaturale sau însușiri excepționale dar prin trecerea probelor de pe parcurs dobândește o serie de calități psiho-morale necesare unui crai „mare și tare”. Numele personajului reflectă condiția duală de slugă (Harap) de origine nobilă (Alb), dar și o sugestie cromatică de alb/negru care sugerează starea intermediară dintre naivitate și maturitate. Reprezintă antagonistul eroului, personaj de o inteligență perfidă, acesta are rolul de a-l iniția pe Harap-Alb, reprezentând astfel, împreună cu
Povestea lui Harap-Alb () [Corola-website/Science/316595_a_317924]
-
Arabii sunt un popor semit cu care românii au avut legături sporadice încă din Evul Mediu . În trecut, ei erau numiți "harapi" (din tc. "harap"). Termenul "arab" este de origine franceză și a pătruns în vocabularul limbii române abia în secolul al XIX-lea. În Evul Mediu, primele contacte dintre români și arabi au avut loc prin intermediul otomanilor. În armata otomană erau
Arabii din România () [Corola-website/Science/315100_a_316429]
-
Arabii sunt un popor semit cu care românii au avut legături sporadice încă din Evul Mediu . În trecut, ei erau numiți "harapi" (din tc. "harap"). Termenul "arab" este de origine franceză și a pătruns în vocabularul limbii române abia în secolul al XIX-lea. În Evul Mediu, primele contacte dintre români și arabi au avut loc prin intermediul otomanilor. În armata otomană erau prezenți și arabii
Arabii din România () [Corola-website/Science/315100_a_316429]
-
dintre români și arabi au avut loc prin intermediul otomanilor. În armata otomană erau prezenți și arabii. Mai multe toponime, precum și numele fortăreței Arab Tabia, situată lângă Silistra (dar în România) provine de la acești militari arabi. Arabii erau numiți de către români ""harapi"" sau ""arapi"", termen împrumutat din limba turcă "(harap)". Cu timpul, denumirea de arap/harap a început să fie atribuită în limbajul popular și populației de rasă negră. Confuzia dintre "arap" și "negru", existentă și în limba greacă modernă, se explică
Arabii din România () [Corola-website/Science/315100_a_316429]
-
otomanilor. În armata otomană erau prezenți și arabii. Mai multe toponime, precum și numele fortăreței Arab Tabia, situată lângă Silistra (dar în România) provine de la acești militari arabi. Arabii erau numiți de către români ""harapi"" sau ""arapi"", termen împrumutat din limba turcă "(harap)". Cu timpul, denumirea de arap/harap a început să fie atribuită în limbajul popular și populației de rasă negră. Confuzia dintre "arap" și "negru", existentă și în limba greacă modernă, se explică prin comerțul cu sclavi negri practicat de negustorii
Arabii din România () [Corola-website/Science/315100_a_316429]
-
și arabii. Mai multe toponime, precum și numele fortăreței Arab Tabia, situată lângă Silistra (dar în România) provine de la acești militari arabi. Arabii erau numiți de către români ""harapi"" sau ""arapi"", termen împrumutat din limba turcă "(harap)". Cu timpul, denumirea de arap/harap a început să fie atribuită în limbajul popular și populației de rasă negră. Confuzia dintre "arap" și "negru", existentă și în limba greacă modernă, se explică prin comerțul cu sclavi negri practicat de negustorii arabi și datorită căruia singurii negri
Arabii din România () [Corola-website/Science/315100_a_316429]