333 matches
-
răzeș ca Severin putea lucra ca un... - Ca un rob, Îl ajut. - Așa e: Numai liberul lucrează ca un rob! - Oricum, Ion acela pusese și de harbuji... Dacă nu se făcea grâul, nici porumbul, nici nimica, scotea ceva parale cu harbujii... - Scotea pe naiba! Mănenii nu puneau harbuji ca să-i vândă - ar fi avut cui, erau niște Ovrei care făceau en-gros... - Atunci? Îi mâncau ei? - Pentru asta le-ar fi ajuns câteva cuiburi, nu atâtea hectare... - Atunci de ce puneau hectare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Ca un rob, Îl ajut. - Așa e: Numai liberul lucrează ca un rob! - Oricum, Ion acela pusese și de harbuji... Dacă nu se făcea grâul, nici porumbul, nici nimica, scotea ceva parale cu harbujii... - Scotea pe naiba! Mănenii nu puneau harbuji ca să-i vândă - ar fi avut cui, erau niște Ovrei care făceau en-gros... - Atunci? Îi mâncau ei? - Pentru asta le-ar fi ajuns câteva cuiburi, nu atâtea hectare... - Atunci de ce puneau hectare de harbuji? - Ca să aibă de unde-și muta turul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Scotea pe naiba! Mănenii nu puneau harbuji ca să-i vândă - ar fi avut cui, erau niște Ovrei care făceau en-gros... - Atunci? Îi mâncau ei? - Pentru asta le-ar fi ajuns câteva cuiburi, nu atâtea hectare... - Atunci de ce puneau hectare de harbuji? - Ca să aibă de unde-și muta turul izmenelor: de pe prispă În prepeleac! - Cel mai frumos prepeleac era al lui Morcov... - ... ce mai rămăsese din el, după trecerea frontului... N-ai apucat perioada lor de aur. După Ocupație, apoi după Liberare, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
muta turul izmenelor: de pe prispă În prepeleac! - Cel mai frumos prepeleac era al lui Morcov... - ... ce mai rămăsese din el, după trecerea frontului... N-ai apucat perioada lor de aur. După Ocupație, apoi după Liberare, chiar dacă au continuat să pună harbuji, nu s-au mai ținut de prepeleacuri atât de... - ... Înalte - În caietele cu Monografia Manei, mama desenase câteva, notase dimensiunile - e adevărat că al lui Blănaru avea peste douăzeci de metri? - Douăzeci? Cât o casă cu șase-șapte etaje? - Atunci zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
la Ciocâlteni; la noi harbuzarii Își făceau colibă să-i ferească de ploaie, de arșiță; și la noi Își Înălțau prepeleacuri de pază: trei-patru pari sănătoși, o podișcă, un acoperiș de paie, de papură ori de răgoz, o scară... cum harbuzul e cultură „târâtoare”, o poți păzi din picioare, dintr-un prepeleac de trei metri Înălțime acoperi cu privirea o rază de cel puțin un kilometru - dar aici... Zice maică-ta: «Să știi că inspectorul ne-a spus minciuni, cu satul-greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
găsit! Unii alergau În urma noastră, alții ne ieșeau Înainte, la șosea - ca să ne taie drumul... Că nu se face să trecem așa, fără să gustăm din roadele pământului și din munca lor; să Încercăm, să vedem, să le cinstim truda: harbujii... Gustăm noi o felie, două, trei, la Început ne-a prins bine, că ne era cald, ne era sete - numai că nu se făcea să guști de la Gheorghe și să nu-i cinstești pe Gavrilă, pe Vasile, pe Dumitru... Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
drum - cunoscut, străin, dușman: Da’ ia gustaț’, da’ ia mai luaț’...». Noroc că maică-ta știe cum să refuze un Basarabean, fără să-l ofenseze - de data aceea a zis că e Însărcinată și se păzește... Așa am scăpat de harbuji, dar nu și de prepeleacuri... La dreptul vorbind, harbujii erau un pretext: «Harbujii-s de la Dumnezeu, dar ce ziceți de...» - adică de prepeleacuri... Sincer, nu mai văzusem așa ceva. La armată umblasem prin Bucovina și prin Oltenia dinspre munte, știam ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mai luaț’...». Noroc că maică-ta știe cum să refuze un Basarabean, fără să-l ofenseze - de data aceea a zis că e Însărcinată și se păzește... Așa am scăpat de harbuji, dar nu și de prepeleacuri... La dreptul vorbind, harbujii erau un pretext: «Harbujii-s de la Dumnezeu, dar ce ziceți de...» - adică de prepeleacuri... Sincer, nu mai văzusem așa ceva. La armată umblasem prin Bucovina și prin Oltenia dinspre munte, știam ce-i aceea o casă din lemn, o poartă Înflorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
maică-ta știe cum să refuze un Basarabean, fără să-l ofenseze - de data aceea a zis că e Însărcinată și se păzește... Așa am scăpat de harbuji, dar nu și de prepeleacuri... La dreptul vorbind, harbujii erau un pretext: «Harbujii-s de la Dumnezeu, dar ce ziceți de...» - adică de prepeleacuri... Sincer, nu mai văzusem așa ceva. La armată umblasem prin Bucovina și prin Oltenia dinspre munte, știam ce-i aceea o casă din lemn, o poartă Înflorată, stâlpi ciopliți, văzusem, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ședeau ei, tot ca pe prispă, dar mult mai sus? Nu priveau ei lumea de la Înălțime? - Ba da, Însă lumea care-i interesa: trecătorii... La ei răcneau, Întâi, ca la hoți; pe ei Îi rugau, Îi sileau să le cinstească harbujii... De fapt, nu voiau decât să le arate străinilor cât de Înalt, de Înflorit, de... scump e prepeleacul... FĂRĂARABIA - Ia să-mi spui tu mie... Învățătorul de tata. Încă nu știu ce are să-mi ceară să spun, dar știu: nu e examinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
aproape toate organele interne dar s-a constatat și câteva răni mai superficiale aplicate și de Tănase și Ion. Victima Matei Ion se ocupa mai mult cu furatul. În noaptea respectivă a furat din harbuzăria cap-ului un sac de harbuji, pepeni verzi. Pe drum s-a întâlnit cu acești patru rău făcători chiar pe aleea unde a fost ucis. Ei l-au luat la rost de ce umblă ca liliacul noaptea și i-au aplicat pedeapsa capitală. Au lăsat cadavrul pe
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
întâlnit cu acești patru rău făcători chiar pe aleea unde a fost ucis. Ei l-au luat la rost de ce umblă ca liliacul noaptea și i-au aplicat pedeapsa capitală. Au lăsat cadavrul pe aleea gării, au luat sacul cu harbuji, s-au retras într-o grădină unde au rămas până ce au devorat toți cei cinci harbuji. Apoi au început să se bată între ei cu cojile rămase. Când a început ancheta cu Croitorul Ioan, acesta a plecat imediat la casa
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
luat la rost de ce umblă ca liliacul noaptea și i-au aplicat pedeapsa capitală. Au lăsat cadavrul pe aleea gării, au luat sacul cu harbuji, s-au retras într-o grădină unde au rămas până ce au devorat toți cei cinci harbuji. Apoi au început să se bată între ei cu cojile rămase. Când a început ancheta cu Croitorul Ioan, acesta a plecat imediat la casa lui Roibu povestind că legea e pe urmele lor. Dar ei glumind, au răspuns că nu
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
la comiterea furturilor și a tâlhăriilor, dar Stan Pavel având o datorie mai veche de 600 lei, neachitând-o și tot amanand-o, Vasile Caprși s-a răzbunat prin intermediul celor trei criminali. După ce l-au omorât, i-a furat 5-6 harbuji într-un sac care erau și ei furați din tarlaua CAP din Ivești, pe care i-a mâncat într-o grădină părăsită,din apropiere. Ajuns acasă la locuința lui Vasile și povestindu-le bravura lor arătându-i limba victimei , acesta
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
de protecție tip Plymouth 1946 pe capota Volkswagen-ului din spate. — Nervii mei! se plânse Ignatius. Era tolănit pe bancheta din spate astfel încât de afară nu se vedea decât vârful șepcii lui verzi de vânătoare, arătând ca o bucată promițătoare de harbuz. Din spate, unde stătea întotdeauna deoarece citise undeva că locul de lângă șofer era cel mai periculos, urmărea cu dezaprobare manevrele violente și neîndemânatice ale mamei sale. Bănuiesc că ai distrus complet biata mașinuță pe care cineva a lăsat-o cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
când poate; De-i ghiduș, el sigur vine Cu un ,,h’’ cărând în spate. Ești copil isteț, ai minte; Poți ușor să afli dacă ,,G’’ apare în cuvinte. Câți de ,,g’’ pe-aici se joacă? Haina-aceasta-așa frumoasă, Un harbuz gustos și un Horn ce-i cocoțat pe casă.... Ce au toate în comun? LITERA ,,H’’ Haina și-a tăiat în spate, Că e hâtru, -ntr-o ureche; Cu picioarele-nghețate, Stă-n ghereta lui cea veche. Hârbu-n hohote azi râde
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
fluieră de două ori a mirare, apoi, strecurînd o privire molfăită spre Bărzăun, îi spuse la fel de serios: Mda... sînt sigur că-i așa. Numai află tu de la mine că ei nu rîd de ce le spui, ci de moaca ta de harbuz murat! Șopîrluțele alea se pricep grozav la proști și cum văd cîte unul pe mal, se adună în turmă, ca la circ. Bărzăunul schiță un început de rîs, dezvelindu-și doi dinți din partea stîngă, apoi propuse: În cazul ăsta hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe mine, ci ataca și alte persoane. Până la urmă, tata a vorbit cu stăpânul boului nărăvaș și acesta a vândut perechea de boi și și-a cumpărat o pereche de juncani. După trecerea foametei, vreo trei ani, tata a cultivat harbuji și zămoși și eu cu frații mai mici, Aurel și Mihai, îi păzeam ziua. Ne duceam dimineața și stăteam până seara. În mijlocul harbuzăriei, tata făcuse un foișor, un fel de observator, iar în vârful unui stâlp legase o jantă de la
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
îi păzeam ziua. Ne duceam dimineața și stăteam până seara. În mijlocul harbuzăriei, tata făcuse un foișor, un fel de observator, iar în vârful unui stâlp legase o jantă de la roata unui camion distrus în război. Când cineva încerca să fure harbuji sau zămoși, ne urcam repede pe foișor și băteam geanta de oțel, care suna ca un clopot. Harbuzăria nu era prea departe de casă, iar tata când auzea, încăleca pe iapa Murga și în câteva minute era la noi. Când
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
a iriga o imensă gradină de zarzavat. Apropiindu-ne am început să vedem ardei și gogoșari mari și grași, țelină și morcov și, nu în ultimul rând, varză mare cât bostanul. Mai spre vale se află circa un hectar de harbuji și pepeni galbeni ce răspândeau un miros plăcut. Ne-am apropiat de colțul iazului unde se afla o colibă destul de mare. In fața ei un bătrân de circa șaptezeci de ani ne răspunde politicos la salut și zice: - Cred că
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
izbândă și o mulțumire umbrită de lecția de pescuit dată de moș Vasile. Între timp își face din nou prezența bătrânul care se apropie de noi și scoate dintr-o sacoșă mare un pepene galben cu miros plăcut și un harbuz de vreo șapte-opt kilograme. - Luați și mâncați, că sigur sunteți flămânzi după atâta efort. Apoi tacticos scoate o bucată mare de caș, ardei și gogoșari mari și grași, roșii, ceva morcov frumos și roziu. Mirat, mă uit spre moș Vasile
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
Fornăind, caii pregătiră urcușul, serioși și solemni, ca în alte dăți, când vânjosul Petre Păun ducea, din Goldana, spre piețele marilor orașe, castraveți scurți și încordați de semeții interioare (cărora în Moldova și în Ardeal, li se zice pepeni), falnici harbuji de smalț albastru, care încep să capete nume nou, de pepene verde, galbeni și gingași cantalupi, numiții pepeni galbeni, mofturoși în zile de văpăi, în stare să explodeze ca bomba și să-și reverse mațele fragede, dacă nu-i culegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
-i dau să prinzi sămânță, zise el, oftând din rărunchi. Noi i-am cultivat din tată-n fiu, după ce un străbun, Păun-bătrânul, i-a adus din țările turcești, de unde se trage acest dar al Bunului Dumnezeu. Acolo, i se spune harbuz, așa cum i-am zis și noi, o vreme... Pe urmă, nu mai comentă nimic. Privi numai în sus, în cenușa bolții, unde scântei sfioase se stingeau în rumeneala zorilor și, plesnindu-i cu biciul pe crupă, le comandă celor doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Păun ar fi recepționat mesajul emfatic și frivol al lui Galan, răsuci capul și se răsti de departe: Ia aminte la un lucru! zise el, pe când negura se topea, străpunsă de primele sulițe de foc ale soarelui. În câmpul de harbuji din bostănărie, ai să vezi, de la o vreme, cum un harbuz anume va crește cu un spor nemaipomenit. Când s-o alege, ai să-l cunoști și singur. Să-l alinți cu nume de femeie! Și să nu-l dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
răsuci capul și se răsti de departe: Ia aminte la un lucru! zise el, pe când negura se topea, străpunsă de primele sulițe de foc ale soarelui. În câmpul de harbuji din bostănărie, ai să vezi, de la o vreme, cum un harbuz anume va crește cu un spor nemaipomenit. Când s-o alege, ai să-l cunoști și singur. Să-l alinți cu nume de femeie! Și să nu-l dai spre mâncare! Să nu-l dai nimănui, cu nici un chip, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]