426 matches
-
murii de granit, cu turnuri gote, / Cetatea-mi veche Sarmisegetuza?" (Odin și Poetul). "O văd / Pentru întâia dată acum înălțată / Prin părul tău ca o coroană mândră...", zice poetul și trebuie să-l credem: el a înălțat cetatea prin cântul harfei sale... Să nu uităm: Sarmisegetuza este astăzi o ruină, dar noi o putem vedea tronând sălbatic în cântecul poetului ... IV " Pustiu e în dome și zeii sunt morți" Pulberea colbul pleava • Pustiul • Nimicul) Pulberea (țărână, praful, colbul, pleava) 1. "Substanță
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
ochi care inspiră teamă: multe personaje eminesciene poartă o pecete "malefică". Se trece repede peste aceste însemne chiar la personaje des comentate. Iată: călugărul ascet din Povestea magului... "aruncă peste lume" ochii lui suri, "ochiu-i țintea întunecos"; Orfeu sta lângă harfa lui zdrobită cu "ochiu-ntunecos" pe care și-1 întoarce "și-1 aruncă aiurind"; în proiectul teatral Petru Rareș Mira spune: "Privește-mă! Privește! Ochiu-mi îngrozitor / seamănă cu privirea îngerului omor". Aceste semne ale "ochilor tulburi", "ochii plini d'eres" crează
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
imite realitatea muzicienele să fie ca atare muziciene ce încîntau petrecerea faraonică "stilizarea" era cea care singulariza arta egipteană, rămînînd de-atunci o inconfundabilă paradigmă. Policromia făcea vie scena: bărbatului frumos destinîndu-i-se brunul viril, grațioasei femei, lascivul galben. Muzicantele cu harfă concurează frapant grațiile din dancing-urile de azi. "Bacante dansînd", dintr-un Pompei care și-a conservat tragic sub lavă culorile, anunță deja somptuozitatea Renașterii, pe un Giorgione. În al cărui "Concert cîmpenesc" femei goale în prezența costumaților cavaleri anunță
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
profitabile. "Spectacolele de sunet și lumină" de pe stadioane, găunoase ele însele, traduceau, involuntar, găunoșenia naționalismului ceaușist. Se-ntîlneau, în scenarii asiatice, voievozi cu recitatori din Nichita Stănescu, cete de călușari opincați cu Samsoni și Dalile dezbrăcați, pionieri cu academicieni, drîmba cu harfa, solzul cu trombonul. Știm noi pe cineva, nu?, care teribil s-ar mai vrea regizor al genului. Nu se mai poate. Dar un surogat ca cel recent, al decernării premiilor rebotezatei Fundații Culturale Române cu ingredientele de rigoare, de la recital
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acum că o lovise pe Enitharmon; simțea iubire 345 Ridicîndu-se prin toate Vinele-i; își aruncă brațele-n jurul pîntecelor ei Ca să tămăduiască rană de lovitură să făcută. Ei pîinea cea trupeasca o mănîncă, băură vinul cel nervos; Ei ascultară Harfele Stihiilor și Cîntecul cel Sferic: Văzură Orele dansînd, repezi înveselindu-se prin cer, 350 Cu o lucire-naripată răspîndind bucurii prin lumină veșnic schimbătoare 28. Dar stînd Luváh și Vala în cerul sîngeriu Singuri rămaseră-n înalt și părăsiți, în înfricoșătoare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
96, Trapeze 97, Romburi, Romboide 98, 285 Paralelograme triple 99 și cvadruple 100, poligonale, În uimitoarele lor mersuri aspru supuse în vastul adînc 101. Și Los și Enitharmon în jos erau trași de dorințe, Agale coborînd pe vînt printre dulci harfe și murmurat de glasuri Ca să sădească dezbinări în Sufletul lui Urizen și-al lui Ahania, 290 Ca să călăuzească în temeiul nopții Glasul lui Enion la pernă lui Ahania. Urizen văzu și simți pizma, și-i fu umplută-nchipuirea. Jelindu-se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se mistui de dor pînă ce, neînsuflețit, căzu și el. Noaptea trecu, si Enitharmon, nainte de revărsarea zorilor, se-ntoarse în extaz. Și pește Los cîntắ iárăși la Viață aducîndu-l: groaznice erau gemetele sale; Dar ástfel cîntắ ea: "Prind sferica harfa. Ating corzile. La primul sunet soarele de Aur se nalta din adînc, 345 Și-și scútură copleșitorul par, Ecoul luna o trezește să-i despletească buclele de-argint, De aur soarele purtat e de-al meu cînt, Și nouă luminoase
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
alcătuire trainica. 20 Noaptea sufla rece, țipat-a Enitharmon peste grozavul vînt. Cu palidele-i mîini bărbatul și-l îmbrățișează, și peste capul ei plăpînd Șed Umbre ale Morții Veșnice în aerul de plumb. Însă duiosul fluier, flautul, violă, armóniul, harfa și chimvalul, Si sonul dulce-al vocilor de-argint alínă așternutul cel trudit 25 Al lui Enitharmon; dar vaierele ei îneacă harfele nemuritoare. Tare și mai tare via muzică peste văzduh plutește, Slabă și mai slabă lumina zilei asfințește; și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
capul ei plăpînd Șed Umbre ale Morții Veșnice în aerul de plumb. Însă duiosul fluier, flautul, violă, armóniul, harfa și chimvalul, Si sonul dulce-al vocilor de-argint alínă așternutul cel trudit 25 Al lui Enitharmon; dar vaierele ei îneacă harfele nemuritoare. Tare și mai tare via muzică peste văzduh plutește, Slabă și mai slabă lumina zilei asfințește; și rotile învîrtitoarei bezne Porniră în solemne revoluții. Pămîntul, de durere frînt, zbătîndu-se, Se leagănă încoace și încolo și plînse-amar la geamătul lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
via muzică peste văzduh plutește, Slabă și mai slabă lumina zilei asfințește; și rotile învîrtitoarei bezne Porniră în solemne revoluții. Pămîntul, de durere frînt, zbătîndu-se, Se leagănă încoace și încolo și plînse-amar la geamătul lui Enithármon. 30 Și totuși fíravele harfe și glasuri de argint alină așternutul cel trudit, Însă din peșterile nopții celei mai adînci, suind în nori de ceață, Iarna-și întinde áripile negre largi de la un pol la altul: Crunt ger de dedesubt și groaznică zăpadă, legați în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tron mi-l întindeam pe înălțimi; Munții lui Urizen, cîndva de-argint, unde-ai înțelepciunii fii hălăduiau, Si pe-ale căror vîrfuri Fecioarele cîntau, sînt pustiite stînci. Fîntînile-mi, cîndva sălașul lebedelor, hrănesc țestoasă cea solzoasă145-acum, 195 Casele celor care la harfa îmi cîntau se prefăcură-n cuib de ciori, Grădinile înțelepciunii se prefăcură-n cîmp de groaznice morminte, Și peste oase lacrimile-mi vărs și în zadar le ud. Cîndva cum ma mai preumblasem de la palatu-mi în grădini ale-ncîntării, Fiii înțelepciunii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cuib de ciori, Grădinile înțelepciunii se prefăcură-n cîmp de groaznice morminte, Și peste oase lacrimile-mi vărs și în zadar le ud. Cîndva cum ma mai preumblasem de la palatu-mi în grădini ale-ncîntării, Fiii înțelepciunii stătură-n jur, harpiștii cu harfe ne urmară, 200 Nouă fecioare învesmîntate în lumina scriseră cîntecul pentru nemuritoarele lor glasuri, Si la ospățurile vinului cel nou fostu-mi-a capu-ncoronat cu bucurie. Apoi pe la amiază-am ațipit în pavilioanele-mi de fildeș 146 Și am umblat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Scutură-ți apă de pe áripi și colbul de pe dalbele vesminte. Adu-ți aminte de-ale tale prefăcute groaze de pe-așternutul tainic Cînd soarele-n dogoritoarea dimineață se înalță cu brațe de strașnice oștiri Mărșăluind la bătălie, care obișnuia cu harfele lui Urizen să se înalte Ncins la brîu, precum Semănătorul cu sămînța-i, ca să presare viața pretutindeni. 200 Înalță-te, O Vala! arcul lui Urizen adu-l cu tine, si iuțile săgeți ale luminii-adú-le. Cum mai răcneau caii de aur ai
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
săgeți ale luminii-adú-le. Cum mai răcneau caii de aur ai lui Urizen 234, legați la al Iubirii car, Siliți să lase Taurului plugul, si sa respire vînturile pustiirii, Să calce în copite țarinile, cu fala nechezînd; aceasta nu-i o harfa gíngașă, Acesta nu-i pîrîu susurător, nici Umbră-a unui Mirt, 205 Ci răni și sînge și țipete-nfricoșătoare și goarne de război, Si inimi care luminii-au fost deschise de marea sabie grozavă, Si măruntaie-ascunse în oțel, ce-i
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
O, slăbiciune și O, osteneală! O, războire din mădularele-mi! 100 Fiii mei, din sînu-mi surghiuniți, foiesc naintea-mi. Păsările mele tăcute sînt pe dealurile-mi, turme se prăpădesc sub ramurile mele. Căzut-au corturile-mi, trîmbițele și sonul dulce-al harfelor mele Tăcut-au pe dealurile-mi înnorate ce furtuni și foc revarsă. Laptele vitelor mele și mierea albinelor și rodul recoltei de aur 105 Sînt strînse-n aprigul zăduf și-n ploaia tumultuoasa. Vesmîntul meu s-a prefăcut în caos și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sînge închegat, iar nu de vinul hrănitor?" Veșnicul Om șezu pe Stînci și-astfel strigắ cu-ngrozitoare voce: "O Prințe al Luminii, unde ești? Nu te privesc precum cîndva 125 În cîmpurile-acelea Veșnice, în nori ai dimineții pasînd nainte Cu harfe și cu cîntec cînd înaintea fetei tale cîntă Ahania cea luminoasă Și toți fiii și fiicele tale se-adunau în jurul mesei mele largi. Au nu vezi caosul acesta nimicitor și furios? Vino din somnuri ale-nghețatei tale-abstracții! Vino, 130 Înalță
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mîini ale lui Urizen Fiicele lui Urizen stau cu Pocale și măsuri de vin spumegător Imense peste ceruri cu pîine și mîncări alese 335 Apoi urmează grapa cea de aur în mijlocul focurilor Minții 322. La răpitoare melodii de flaute și harfe și glas dulce Sămînță este pusă-n brazda, în timp ce flăcări încălzesc neagră țarina și fac Ca să purceadă strînsul recoltei omenești. Spre miazăzi întîi săriră Miriadele, si in tăcere-nfricoșate privesc afară din morminte. 340 Apoi Urizen se-așază jos pentru
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
săi în brațe luară coasă Și merseră nainte și-începură-a secera; și bucuroși toți fiii săi Au secerat largul Univers și-n snopi legat-au recolta minunată. 585 Îi duseră în largile hambare în mare sărbătoare și triumf De flaute și harfe, tobe și trîmbițe, corni, goarne. Ospățul se întinse în luminoasă Miazăzi, și Omul cel Regenerat Se așeza cu bucurie la oaspăt, și vinul Veșniciei Era adus aici de-ale lui Lúvah flăcări toată ziua și Noaptea toată. 590 Și cînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
netrăită. Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud cum se izbesc de geamuri razele de luna. O, cine știe suflete-n ce piept îți vei cântă și tu odată peste veacuri pe coarde dulci de liniște, pe harfa de-ntuneric dorul sugrumat și franța bucurie de vieață ? Cine știe ? Cine știe ? (Blaga, 2010 : 28) Silence Profond, si profond le silence alentour qu'il me semble entendre la lune aux vitres briser șes rayons. En mon tréfonds s'est
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
et accompagné de nos commentaires. Traduction littérale La méthode littérale est préférée par leș traducteurs là où leș métaphores ne posent pas de problèmes particuliers de compréhension : " coarde dulci de liniște " " douces cordes de silence " (Liniște/Silence) (Miclău, 1978 : 149) ; " harfa de-ntuneric " " la harpe des ténèbres " (Liniște/Silence) (Miclău, 1978 : 149) ; " streașina curat'a veșniciei " " l'auvent pur de l'éternité " (Dar munții unde-s ?/Et leș montagnes où sont-elles ?) (Miclău, 1978 : 155) ; " picuri de lumină/și stropi de pace
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
despre rai, iar dacă apasă pe butonul „jos”, despre iad. Tânărul a apăsat mai întâi pe butonul pe care scria „sus” și, când ușile ascensorului s-au deschis, raiul i s-a arătat așa cum și-a închipuit: coruri de îngeri, harfe, pace și liniște, toată lumea zâmbea fericită. Apoi a apăsat pe butonul pe care scria „jos” și a fost extrem de uimit de ceea ce l-a întâmpinat de această dată. Iadul era o plajă! O plajă minunată cu oameni minunați care stăteau
Managementul performanței. Strategii de obținere a rezultatelor maxime de la angajați by Aubrey C. Daniels () [Corola-publishinghouse/Science/2338_a_3663]
-
închegat. Poetul dă senzația că ascultă de un „singur instinct, al Cântului”: versurile sale sunt perfect ermetice, deschizându-se cu greu înțelegerii, dar, prin extraordinara lor eufonie, solicitând simțul auditiv: „Gasteropozi!/ Mult-limpezi rapsozi,/ Moduri de ode/ Ceruri eșarfă/ Antene în harfă: // Uvendenrode/ Peste mode și timp/ Olimp!” B. se apropie aici foarte mult de natura orfică a poeziei; poemul său nu mai narează un act necugetat de magie (precum După melci), ci, prin materia sa verbală, efectuează el însuși unul - de
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
paradisiacă, de arhetipuri, eternul cer platonician în care sălășluiesc doar ideile lucrurilor. Poetul e catalizatorul acestei uluitoare, unice levitații către realitate, în cursul căreia se de-realizează, se eliberează de povara propriei consistențe, tinzând spre idee: „Poetul ridică însumarea/De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi...” Altfel spus: „Punctul ideal de unde ridicăm această hartă a poeziei argheziene se așază sub constelația și în rarefierea lirismului absolut, depărtat cu mai multe poduri de raze de zodia celeilalte poezii [...] unde sub
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
le îndreaptă spre fruntea lui Mureșanu. Fața lui devine rătăcită și ochiul lui uimit și nesigur. El își întinde brațul ca pentru a se feri de razele ce-i ard creierii) Cu raza morții negre eu fruntea ta ating Și harfa ta o sfarăm și geniul ți-l sting! (Dispare-n pământ. O melodramă ușoară dar melancolică. Se lasă o negură neagră, care apoi se ridică pentru a lăsa să se vadă o negură roză. Se lasă asupră-i caosul înstelat
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
reapărut între timp în firul narațiunii. Cei doi „frați” scapă din Vizantia numai spre a se pierde din nou pe drum. Polițion, luat rob de „cursari”, ajunge să cucerească bunăvoința mai marelui lor, „comandir” Carnizu, prin minunatul său cântec la harfă, „căci învățase la târg Poltavie”. Purtați de corăbii, Polițion și răpitorii săi ajung „la Hindie”, unde sunt primiți în casa craiului Arix, a cărui fiică, Gostelie, se îndrăgostește de nou-venitul Polițion; de aici începe o nouă serie de încurcături comparabile
ISTORIA LUI POLIŢION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287629_a_288958]