426 matches
-
muzica acestora, izvorând din firea lor, demonstrează cum cântecul e o cale de comunicare cu infinitul, de expansiune cosmică a eului 126; Eminescu nu face altceva decât să se simtă inspirat de întâia iubire: O ador, o cânt cum cântă/ Harfa pe o sântă 127. Ceea ce-l deosebește pe Eminescu de înaintașii săi este și faptul că în structura sa poetică a încorporat ceea ce îndeobște se cheamă muzica sferelor. Muzicalitatea cosmică emană din toată ființarea lui poetică, pe care nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Abstractă e muzica născută din ele, în sensul purității ei absolute, de patos limpede și înalt.130 Cântecul este ca iubita; o singură condiție îi este necesară pentru a ființa: Trăiește-mi dar c-adânc în piept te port!131 Harfa lui, care din pietre durerile le chiamă, nu este altceva decât Cântec născut din ceruri și-al mării crunt abis132. Cântecul și visul sunt indestructibile în laboratorul poetic al geniului, tocmai pentru că poetul noi spune El (adică noi, geniile) l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Și de cât tine mult mai mult mă-nvață150. Iubirea este vraja lumii vii și mai presus de orice altă învățătură a lumii, căci Fără de ea nu e de a trăi,/ Fără ea omul ca stins se duce151. Contopit cu sunetul harfei, motivul îl va urmări pe Eminescu până la sfârșit, convertindu-se într-o metaforă a propriei sale existențe. [...] Conștiința orfică a poeziei eminesciene, susținută de numeroase referințe directe, de la "Epigonii" și până la "Luceafărul", implică situarea poetului în centrul unui vast sistem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
azi. Vorbesc dă alea cu aspect comercial, să mai încânte ochiu', nu dă nasoale care-s bune dăcât dă muncă pă șantier, în Spania. Să-nlemnesc dă nu, da' toate muierile dă azi, cu o facultate la bază, au numa' harfe în creieri, dă te ia groaza. O femeie cumsăcade, da' mișto, nu mai vezi azi. O bunăciune care să le aibă și cu casa, și cu gătitu', nu mai găsești, să dai cu tunu'. Toate să țin dă curi, dă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
încearcă versiuni, care nu s-au păstrat, din Racine (Fedra) și Voltaire, ca mai târziu să transpună din romanticii apuseni și ruși, uneori chiar fără a indica autorul, adaptând liber sau localizând. În Fiica lui Deceval și Armin cântărețul (după Harfa eoliană a lui V. A. Jukovski) iubirea nefericită dintre Minvana și „cântărețul de soi, înjosit” are ca decor o Dacie legendară; Păgânul și fiicele sale, localizare a poemului Gromoboi al aceluiași poet rus, cu puternice pasaje de descripție în nota
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
acum că o lovise pe Enitharmon; simțea iubire 345 Ridicîndu-se prin toate Vinele-i; își aruncă brațele-n jurul pîntecelor ei Ca să tămăduiască rană de lovitură să făcută. Ei pîinea cea trupeasca o mănîncă, băură vinul cel nervos; Ei ascultară Harfele Stihiilor și Cîntecul cel Sferic: Văzură Orele dansînd, repezi înveselindu-se prin cer, 350 Cu o lucire-naripată răspîndind bucurii prin lumină veșnic schimbătoare 28. Dar stînd Luváh și Vala în cerul sîngeriu Singuri rămaseră-n înalt și părăsiți, în înfricoșătoare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
96, Trapeze 97, Romburi, Romboide 98, 285 Paralelograme triple 99 și cvadruple 100, poligonale, În uimitoarele lor mersuri aspru supuse în vastul adînc 101. Și Los și Enitharmon în jos erau trași de dorințe, Agale coborînd pe vînt printre dulci harfe și murmurat de glasuri Ca să sădească dezbinări în Sufletul lui Urizen și-al lui Ahania, 290 Ca să călăuzească în temeiul nopții Glasul lui Enion la pernă lui Ahania. Urizen văzu și simți pizma, și-i fu umplută-nchipuirea. Jelindu-se
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se mistui de dor pînă ce, neînsuflețit, căzu și el. Noaptea trecu, si Enitharmon, nainte de revărsarea zorilor, se-ntoarse în extaz. Și pește Los cîntắ iárăși la Viață aducîndu-l: groaznice erau gemetele sale; Dar ástfel cîntắ ea: "Prind sferica harfa. Ating corzile. La primul sunet soarele de Aur se nalta din adînc, 345 Și-și scútură copleșitorul par, Ecoul luna o trezește să-i despletească buclele de-argint, De aur soarele purtat e de-al meu cînt, Și nouă luminoase
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
alcătuire trainica. 20 Noaptea sufla rece, țipat-a Enitharmon peste grozavul vînt. Cu palidele-i mîini bărbatul și-l îmbrățișează, și peste capul ei plăpînd Șed Umbre ale Morții Veșnice în aerul de plumb. Însă duiosul fluier, flautul, violă, armóniul, harfa și chimvalul, Si sonul dulce-al vocilor de-argint alínă așternutul cel trudit 25 Al lui Enitharmon; dar vaierele ei îneacă harfele nemuritoare. Tare și mai tare via muzică peste văzduh plutește, Slabă și mai slabă lumina zilei asfințește; și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
capul ei plăpînd Șed Umbre ale Morții Veșnice în aerul de plumb. Însă duiosul fluier, flautul, violă, armóniul, harfa și chimvalul, Si sonul dulce-al vocilor de-argint alínă așternutul cel trudit 25 Al lui Enitharmon; dar vaierele ei îneacă harfele nemuritoare. Tare și mai tare via muzică peste văzduh plutește, Slabă și mai slabă lumina zilei asfințește; și rotile învîrtitoarei bezne Porniră în solemne revoluții. Pămîntul, de durere frînt, zbătîndu-se, Se leagănă încoace și încolo și plînse-amar la geamătul lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
via muzică peste văzduh plutește, Slabă și mai slabă lumina zilei asfințește; și rotile învîrtitoarei bezne Porniră în solemne revoluții. Pămîntul, de durere frînt, zbătîndu-se, Se leagănă încoace și încolo și plînse-amar la geamătul lui Enithármon. 30 Și totuși fíravele harfe și glasuri de argint alină așternutul cel trudit, Însă din peșterile nopții celei mai adînci, suind în nori de ceață, Iarna-și întinde áripile negre largi de la un pol la altul: Crunt ger de dedesubt și groaznică zăpadă, legați în
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
tron mi-l întindeam pe înălțimi; Munții lui Urizen, cîndva de-argint, unde-ai înțelepciunii fii hălăduiau, Si pe-ale căror vîrfuri Fecioarele cîntau, sînt pustiite stînci. Fîntînile-mi, cîndva sălașul lebedelor, hrănesc țestoasă cea solzoasă145-acum, 195 Casele celor care la harfa îmi cîntau se prefăcură-n cuib de ciori, Grădinile înțelepciunii se prefăcură-n cîmp de groaznice morminte, Și peste oase lacrimile-mi vărs și în zadar le ud. Cîndva cum ma mai preumblasem de la palatu-mi în grădini ale-ncîntării, Fiii înțelepciunii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cuib de ciori, Grădinile înțelepciunii se prefăcură-n cîmp de groaznice morminte, Și peste oase lacrimile-mi vărs și în zadar le ud. Cîndva cum ma mai preumblasem de la palatu-mi în grădini ale-ncîntării, Fiii înțelepciunii stătură-n jur, harpiștii cu harfe ne urmară, 200 Nouă fecioare învesmîntate în lumina scriseră cîntecul pentru nemuritoarele lor glasuri, Si la ospățurile vinului cel nou fostu-mi-a capu-ncoronat cu bucurie. Apoi pe la amiază-am ațipit în pavilioanele-mi de fildeș 146 Și am umblat
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Scutură-ți apă de pe áripi și colbul de pe dalbele vesminte. Adu-ți aminte de-ale tale prefăcute groaze de pe-așternutul tainic Cînd soarele-n dogoritoarea dimineață se înalță cu brațe de strașnice oștiri Mărșăluind la bătălie, care obișnuia cu harfele lui Urizen să se înalte Ncins la brîu, precum Semănătorul cu sămînța-i, ca să presare viața pretutindeni. 200 Înalță-te, O Vala! arcul lui Urizen adu-l cu tine, si iuțile săgeți ale luminii-adú-le. Cum mai răcneau caii de aur ai
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
săgeți ale luminii-adú-le. Cum mai răcneau caii de aur ai lui Urizen 234, legați la al Iubirii car, Siliți să lase Taurului plugul, si sa respire vînturile pustiirii, Să calce în copite țarinile, cu fala nechezînd; aceasta nu-i o harfa gíngașă, Acesta nu-i pîrîu susurător, nici Umbră-a unui Mirt, 205 Ci răni și sînge și țipete-nfricoșătoare și goarne de război, Si inimi care luminii-au fost deschise de marea sabie grozavă, Si măruntaie-ascunse în oțel, ce-i
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
O, slăbiciune și O, osteneală! O, războire din mădularele-mi! 100 Fiii mei, din sînu-mi surghiuniți, foiesc naintea-mi. Păsările mele tăcute sînt pe dealurile-mi, turme se prăpădesc sub ramurile mele. Căzut-au corturile-mi, trîmbițele și sonul dulce-al harfelor mele Tăcut-au pe dealurile-mi înnorate ce furtuni și foc revarsă. Laptele vitelor mele și mierea albinelor și rodul recoltei de aur 105 Sînt strînse-n aprigul zăduf și-n ploaia tumultuoasa. Vesmîntul meu s-a prefăcut în caos și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sînge închegat, iar nu de vinul hrănitor?" Veșnicul Om șezu pe Stînci și-astfel strigắ cu-ngrozitoare voce: "O Prințe al Luminii, unde ești? Nu te privesc precum cîndva 125 În cîmpurile-acelea Veșnice, în nori ai dimineții pasînd nainte Cu harfe și cu cîntec cînd înaintea fetei tale cîntă Ahania cea luminoasă Și toți fiii și fiicele tale se-adunau în jurul mesei mele largi. Au nu vezi caosul acesta nimicitor și furios? Vino din somnuri ale-nghețatei tale-abstracții! Vino, 130 Înalță
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mîini ale lui Urizen Fiicele lui Urizen stau cu Pocale și măsuri de vin spumegător Imense peste ceruri cu pîine și mîncări alese 335 Apoi urmează grapa cea de aur în mijlocul focurilor Minții 322. La răpitoare melodii de flaute și harfe și glas dulce Sămînță este pusă-n brazda, în timp ce flăcări încălzesc neagră țarina și fac Ca să purceadă strînsul recoltei omenești. Spre miazăzi întîi săriră Miriadele, si in tăcere-nfricoșate privesc afară din morminte. 340 Apoi Urizen se-așază jos pentru
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
săi în brațe luară coasă Și merseră nainte și-începură-a secera; și bucuroși toți fiii săi Au secerat largul Univers și-n snopi legat-au recolta minunată. 585 Îi duseră în largile hambare în mare sărbătoare și triumf De flaute și harfe, tobe și trîmbițe, corni, goarne. Ospățul se întinse în luminoasă Miazăzi, și Omul cel Regenerat Se așeza cu bucurie la oaspăt, și vinul Veșniciei Era adus aici de-ale lui Lúvah flăcări toată ziua și Noaptea toată. 590 Și cînd
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
reapărut între timp în firul narațiunii. Cei doi „frați” scapă din Vizantia numai spre a se pierde din nou pe drum. Polițion, luat rob de „cursari”, ajunge să cucerească bunăvoința mai marelui lor, „comandir” Carnizu, prin minunatul său cântec la harfă, „căci învățase la târg Poltavie”. Purtați de corăbii, Polițion și răpitorii săi ajung „la Hindie”, unde sunt primiți în casa craiului Arix, a cărui fiică, Gostelie, se îndrăgostește de nou-venitul Polițion; de aici începe o nouă serie de încurcături comparabile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287629_a_288958]
-
anunță; apăsător; atenție; aude; auzire; auzit; auzite; avion; de avion; baftă; banc; bănuială; barbă; buimăceală; calvar; cancan.ro; capriciu; căsătorii; ceartă; cer; chemare; cică; ciudă; cînt; cîntec; corn; credibilitate; credul; cutremurată; departe; disconfort; dispreț; ce e asta?; geam; gînd; glas; harfă; idiot; iluzie; incert; incertitudine; incultură; informații; interes; interesant; nu mă interesează; izvor; îndelung; înfricoșător; job; jos; lan; limbă; limpede; lipsă de temei; din lume; pentru toată lumea; mare; marfă; Maria; mașină; mister; munte; murmur; muzică; născocit; nebun; nefondat; neîncredere; nesimțire; neștiință
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
săi, dialogul subteran al generației „Criterion” cu generația ’90 este menit unor rezultate din ce în ce mai surprinzătoare. SCRIERI: Nodul gordian, București, 1996; ed. București, 2002; Sacru și melancolie, Timișoara, 1996; Cartea micilor erezii, Satu Mare, 1999; Tentația mizantropiei, Iași, 2000; Regele cu o harfă în mâini, București, 2000. Antologii și ediții: Întâlnirea cu sacrul. Șapte interviuri cu și despre Mircea Eliade, Botoșani, 1996; ed. 2, Cluj-Napoca, 2001; Socrate-omul, București, 1996; Miturile lui Platon, introd. edit., București, 1996; Eliadiana, Iași, 1997; Captiv în lumea liberă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285539_a_286868]
-
și prospețimii, al deschiderii plurale a ființei. Declanșată ca reverie acvatică, cu conotații de spațiu matern-securizant („te-ai îmbrăcat în părul blond al oglinzilor / oglinzi oglinzi grădini peste pânzele aerului / sărutarea de sălcii tremurate a umbrelor / continuare a ochiului în harfele de ape”), suita metaforelor multiple, a comparațiilor și „corelativelor obiective” ce le amplifică, vizează atragerea în câmpul magnetic al comparatului a cât mai multe elemente care să-l aproximeze ca loc al purificării și regenerării eului, devenit apt să întâmpine
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cameleoni! Pronunță titlul ca și cum, dintr-o dată, ar auzi această muzică. Manuela: Ai citit-o? Esteban: Nu. Dar de unde ai știut că-mi doream s-o citesc? Mama face un semn spre rafturi...E plin de autori anglo-saxoni de serie neagră. Harfa de iarbă și Mic dejun la Tiffany's, de Truman Capote, în colecție de buzunar. Manuela: Am văzut că-ți place mult acest Capote... Esteban îi întinde mamei cartea. Esteban: Citește-mi un pasaj...ca atunci cînd eram mic... Mama
ALMODRAMA by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16989_a_18314]
-
-mă, Doamne de cei ce-mi vor binele /de băieții simpatici/ dispuși oricând la o turnătorie voioasă / de preotul cu magnetofonul sub sutană / de plapuma sub care nu poți intra fără să dai bună seara / de dictatorii încurcați în strunele harfei / de cei supărați pe propriile popoare..." (Indulgență de iarnă). Se amână revolta din cauza ploii" - suna un alt vers dintr-un poem dinescian trecut aproape în folclorul epocii. La un moment dat, cum știm, revolta nu s-a mai amânat, iar
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]