628 matches
-
recomandări și consilieri în mediul redactorilor, al editorilor, ca și prin comentarii critice, eseuri etc. Un atașament constant dovedește față de poezia lui Nichita Stănescu, din care traduce în 1969, vorbind despre importanța deosebită a volumului 11 elegii, a acestui „sistem hegelian al poeziei”, „expresia cea mai clară și mai concentrată a generației”. De asemenea, manifestă interes față de Emil Cioran (cu care a fost în corespondență), Paul Goma (despre care a publicat câteva eseuri în anii ’70), Norman Manea (despre care a
SCHLESAK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289558_a_290887]
-
nu se regăsea, cu toate acestea, decât În prea mică măsură, vehemența multora dintre predecesorii săi față de trecut. Concepția asupra progresului era una verticală, caracteristică secolului al XIX-lea . „Erorile veacurilor de barbarie” proscrise de iluminiști deveneau, În bună tradiție hegeliană, etape necesare ale dezvoltării, imperfecte, dar nu lipsite de semnificație. Nu rezulta de aici, bineînțeles, o conciliere totală cu tradiția; Însă teoreticianul devenea inevitabil predispus a-i acorda un anumit credit. Tendința s-a menținut după Întoarcerea lui Boerescu la
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
a tuturor lucrurilor”. De fapt, este expusă teoria platonică a anamnesis, pe care nu are rost să o detaliem aici. În esență, după „Socrate platonicul”, instruirea eficientă este de fapt autoinstruire, iar cunoașterea este autocunoaștere și autodescoperire a adevărului. Intuiția hegeliană cu privire la Socrate, asimilată mai sus, se confirmă pe deplin. Principiul curricular socratic coincide cu metoda maieutică. Și, cel puțin deocamdată, nici cercetările moderne dedicate învățării, instruirii și curriculumului, după câte cunosc, n-au infirmat în vreun fel această concepție generală
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
pe Bobbitt (1918), celălalt mare promotor de „modernitate curriculară”; el a transformat metafora sugerată de termenul curriculum într-un concept operațional, care a dat și numele unei științe educaționale noi. Ideile progresiviste promovate de Dewey au fost influențate de filosofia hegeliană și, foarte probabil, de teoria evoluționistă darwiniană. Lucrarea sus-amintită este rezultatul aplicării acestor idei la educație. Este, de fapt, un pamflet virulent. Dewey critica curricula școlii secundare din Chicago care, la începutul secolului XX, reînviaseră și adoptaseră ideile scolasticii medievale
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
specialitate, urmăresc aceleași scopuri. Nu urmăresc să se ucidă unul pe celălalt, dar nu se vor împăca niciodată printr-o îmbrățișare romantică. Împăcarea va surveni numai dacă dialogul este fructuos, dacă înfruntarea este rodnică. Recunoaștem aici, cu ușurință, mecanismul dialectic hegelian: Mugurul dispare în apariția florii și s-ar putea spune că el este infirmat de către aceasta; la fel, floarea este arătată ca fiind falsa existență a plantei și fructul trece în locul florii ca adevăr al ei... Floarea se neagă pe
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
sunt, îmi accept vulnerabilitatea, devenind un om. Anamneza pacientului nu-i desființează acestuia existența, nici nu-i schimbă identitatea, ci îl ajută să se înțeleagă pe sine acceptându-și greșelile, s-o redefinească, dar și s-o depășească, în sens hegelian, dacă vrei, un fel de „ridicare la un nivel mai înalt”, posibil numai în inteior. Din alt punct de vedere, nu vom înțelege niciodată nici comunismul și nici nazismul dacă nu avem în vedere și bolile spiritului uman de la sfârșitul
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
sine - declarând chiar, în „Floarea de foc”, că „arta n-are ca rost al ei frumosul”; dimpotrivă, ca formă a cunoașterii, orice artă vizează, „somnambulic”, ceva care îi rămâne, mereu, exterior.) Și, la fel cum momentele evoluției spiritului, în filosofia hegeliană, sunt lăsate în urmă pe măsura circumscrierii lor în formele artei, religiei și filosofiei, genurile și epocile literare sunt, la rândul lor, negate și „depășite” - „încapsulate” prin Aufhebung - în orizontul finalist, vizionar-apocaliptic, al morții literaturii și artei: „Din convingere profundă
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
absurdă a pitecantropului refulat de dogme religioase” („Viața românească”, 1928). Cu aceeași ocazie, Șerban Cioculescu inventează termenul „trăirism” pentru a marca, în deriziune, excesul de vitalitate și deficitul de substanță intelectuală din manifestul tinerilor. În Germania misticul P. descoperă dialectica hegeliană și materialismul dialectic, punând de aici înainte inconformismul lui moral și social pe alte baze. În această perioadă numele îi apare în revistele de stânga („Bluze albastre”, „Veac nou”, „Stânga”, „Viitorul social”, „Azi”, „Cuvântul liber”) cu articole vitriolante, de un
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
a o scrie. Adevăratul Pandrea este de căutat în eseurile politice și sociologice, toate străbătute de o neîmpăcată opoziție față de ideologia de dreapta. Cel care în 1932, după întoarcerea din Germania, unde probabil că o influență mai mare decât dialectica hegeliană asupra modificării lui de atitudine avusese spectacolul imund al fenomenului național-socialist, declara „Eu rămân om de stânga...”, se impunea drept unul dintre analiștii cei mai pătrunzători ai fascismului. MIRCEA IORGULESCU SCRIERI: Germania hitleristă. Trei luni la Berlin. Documente - Idei - Oameni
PANDREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288654_a_289983]
-
teoretic marxist se găsește în „Prefața” lui Marx la Contribuții la critica economiei politice (1859). În acest text, el redă sintetic principalul rezultat la care ajunsese cu mai bine de 15 ani în urmă, prin regândirea critică a teoriei sociale hegeliene... Societatea se constituie pe o bază naturală: specia biologică umană și mediul natural. Umanizarea nu anulează datul biologic, ci doar îi schimbă condițiile de existență. Din această cauză este absolut necesar, în explicarea societății, să se pornească de la o analiză
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
-vă pentru fratele Alexandru (publicate postum, în 1990). În paginile lor autorul transfigurează literar victoria fostului deținut asupra împrejurărilor din exterior și găsirea căii către „necesitatea lăuntrică”. Odată înțeleasă „necesitatea lăuntrică”, cărturarul începe încă o „povestire”, pe înțelesul tuturor, a hegelienei Fenomenologii a spiritului (în „România literară”), se deschide către straturile adânci ale câtorva cuvinte românești, se străduiește, într-un mod exemplar, să pună la îndemâna tineretului chipul lui Eminescu aflat în manuscrisele de la Biblioteca Academiei Române. Studiile se succedă într-un ritm
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
este acceptat numai în măsura în care servește la generarea unor pasiuni și sentimente. Obiectul artei nu e dat de noțiuni (de care se ocupă alte domenii), ci de pasiuni și sentimente, care sunt eterne. La temelia artei stă frumosul, considerat, în spirit hegelian, drept aparența sensibilă a ideii. Frumosul înseamnă contopirea ideii cu latura sensibilă, tinzând spre sublim (când predomină cea dintâi) și spre plăcut (când predomină cea de-a doua). Preferând frumosul propriu-zis și condamnând excesele, M. își evidențiază nu atât clasicismul
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
Romantismul sau „modernitatea estetică” (Matei Călinescu) a înțeles să răspundă idealurilor iluministe, stabilind un set de opoziții în „teritoriul definit de adversar” (Paul Ricœur): origine/prezent, mit/rațiune, vis/realitate, etos boem/etos burghez etc. Nici gambitul îndrăzneț al filozofiei hegeliene, nici Școala hermeneutică germană din secolul al XIX-lea, continuând prin teologul Schleiermacher (1768-1834), istoricul Johann Gustav Droysen (1808-1884) și Wilhelm Dilthey (1833-1911) primele intuiții ale lui Giambattista Vico (1668-1744), nu vor depăși schema epistemologică carteziană (res extensa și res
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
școală de mântuială, fără latină și greacă - însă cu ore de PTAP („Pregătirea Tineretului pentru Apărarea Patriei”) -, încerca să-ți inducă sentimentul utilității publice. România era o țară somnolentă și nebâzâită, afară de muștele din cofetării. Împăcat cu sine, poporul atinsese hegelian pragul postistoriei. Sectorul flegmeitc " Sectorul flegmei" Socialismul ceaușist a fost era celor mai inedite metamorfoze și alchimii. Înghețata cu fistic avea savoarea dulce a castraveților murați, în timp ce Frucola avea gustul aspirinei. Butaforia era registrul de manifestare a tuturor obiectelor însuflețite
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
În constrast, Schelling (Philosophie der Offenbarung, 1856-1858) caută o altă dinamică a revelației, pentru care „logica” tensiunii diferitelor „vârste ale lumii” (die Weltalter, în speță: epoca mitologiei vs epoca revelației) să apară mai limpede. Schelling neagă autotransparența reflexivă a subiectului hegelian și identifică în Absolutul divin principiul natural al autorevelației (Selbtsoffenbarung). Prin fire, Dumnezeu Se descoperă, dar modul liber în care o face este cel al schimbării identității, așa încât în Hristos - particularul - avem doar o relativă (sau aparentă) negare sau chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cel al schimbării identității, așa încât în Hristos - particularul - avem doar o relativă (sau aparentă) negare sau chiar aneantizare a dumnezeirii - generalul. Revelația nu mai este prezentată drept „conștiință de sine” a absolutului. Limbajul cartezian al conștiinței dispare. Cu Schelling, ambiția hegeliană de a construi un sistem al cunoașterii absolute este demitizată, iar contingența radicală a gândirii filozofice este, în sfârșit, recunoscută. Revelației i se recunoaște dreptul la un alt vocabular decât cel folosit de idealismul german. Friedrich Schleiermacher este unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
violență, declin spiritual, caracterizată cel mai bine prin fascinația exercitată asupra autorului de filozofia (hegeliană a) istoriei și „foiletonism”. Cu toate acestea, Castalia lui Hesse nu se situează chiar în postistorie, și nici prototipul uman castalian nu este omul ultim hegelian ori nietzschean recăzut în animalitate, deși pare să fi pierdut o trăsătură umană fundamentală: memoria 3. Castalia nu este un teritoriu omogen și izolat, în tradiție utopică: el ființează ca o rețea de comunități elitare, nu foarte diferite de unele
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de Robert Faggen, cu contribuții ale lui Andrzej Walicki, Irena Grudzinska-Gross, Adam Michnik, Edith Kurzweil, Partisan Review, I, 1999, pp. 49-69. Walicki observa cu acuitate că singurul ketman ce lipsește din Gândirea captivă e cel al lui Mißosz însuși: ketman-ul hegelian sau istoriozofic. Se poate să fi fost o omisiune „tactică” (vezi ed. rom.: Gândirea captivă. Eseu despre logocrațiile populare, traducere de Constantin Geambașu, Humanitas, București, 1999). Despre disimulare sub comunism, vezi Ken Jowitt, New World Disorder. The Leninist Extinction, University
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
comunitatea. Mai exact, ceea ce cred ei că este comunitatea. Astfel, Charles Taylor a vrut să ofere o alternativă comunitaristă la liberalismul rawlsian și la orice formă procedurală și kantiană contemporană de liberalism, printr-o extindere (întru câtva forțată) a noțiunii hegeliene de identitate: potrivit viziunii lui Taylor (schițată deja în Hegel and Modern Society, Cambridge University Press, Cambridge, 1979), există trei sfere identitare ale subiectului social: una definită de comunitate, una definită din perspectiva drepturilor omului, una definită economic. Teoretic și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
ale vieții filosofice pe plan european, de ceea ce se numește spiritul timpului (Zeitgeist), dar și de particularități de ordin local. În Europa, la mijlocul secolului al XIX-lea, atmosfera intelectuală a fost puternic influențată de dezvoltarea cunoașterii pozitive. Declinul influenței filosofiei hegeliene se datora tocmai conflictului dintre spiritul ce animă idealismul absolut și gândirea de tip științific. Iar critica lui Kant a cunoașterii părea să se armonizeze cu noul spirit științific al vremii. Să ne amintim că Hegel este un critic al
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
celor care cercetează. Nu ar mai avea nici un rost să se insiste asupra opoziției dintre această înțelegere a metafizicii și cea pe care a împărtășit-o Noica. Ca autor al unei viziuni ontologice ce se plasează mai degrabă în tradiția hegeliană, Noica va avea dreptate atunci când se va delimita de Kant, și nu atunci când va căuta temeiuri pentru a și-l alătura. În Tratatul de ontologie întâlnim pasaje în care este evident efortul lui Noica de a-l anexa pe Kant
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
literatura marxologică sau hegeliano-marxistă, deși am Îndoieli că mulți dintre ideologii PSD au citit literatură hegeliano-marxistă. Este faimoasa teză a „negării negației”, care a ajuns la exemple comice Într-o carte intitulată Dialectica naturii, a lui Engels, care aplica modelul hegelian. La Hegel Însă avea sens să vorbești despre incarnarea spiritului În diferite ipostaze, inclusiv În natură, Întrucât legile logicii era firesc să se manifeste În natură, aceasta fiind o exteriorizare a spiritului. Teza negării negației este că avem un moment
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
indica În acest sens. Este clar: poate voia să fie ca Gorbaciov, ca Dubțek, ca Jaruzelski, dar În nici un caz ca Ceaușescu. Mircea Mihăieș: Or, Năstase se delimita de fapt de Iliescu. Vladimir Tismăneanu: Astfel ajungem Într-o ironică situație hegeliană, În care se produce negarea negației. Mircea Mihăieș: După schimbarea schimbării! Vladimir Tismăneanu: Dacă Ion Iliescu Îl neagă pe Ceaușescu, negarea negației Înseamnă că, pe spirala istorică, se revine la situația inițială, dar pe o treaptă superioară. Mircea Mihăieș: Noi
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Într-o terminologie filosofică puțin cam complicată. Mircea Mihăieș: Care nu se referă neapărat la realitatea economică. Vladimir Tismăneanu: Nu aș vrea să creadă cineva că eu am spus că Ion Iliescu era negația lui Nicolae Ceaușescu. Negația În filosofia hegeliană conține Întotdeauna elemente componente din lucrul negat, Îl include. Mircea Mihăieș: Negația este În prima fază reflectarea și ușoara Îndepărtare de acesta. Vladimir Tismăneanu: Or, acum suntem În negarea negării negației! Să vedem cum se va rezolva această șaradă la
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
se află pe poziții raționaliste. Nu tot astfel, însă, atunci când descoperă că poezia, care înseamnă taină, mister, credință, își întinde antenele spre infinit. Cu mult înainte de Radu Ionescu și de Titu Maiorescu, el dă o definiție a frumosului, în spirit hegelian („revelație a însăși ideei poetice sub forme externe și simțite”). În câteva articole, poetul exaltă funcția militantă a literaturii, socotită a fi totodată un mijloc de cunoaștere, un factor de reformă și propășire. Preocupat, în special, de chestiunile de limbă
BOLLIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]