1,540 matches
-
spre deosebire de Marile Puteri din secolul al XVIII-lea, care foloseau balanța puterii și diplomația într-o manieră descentralizată. Spre deosebire de acestea din urmă, Marile Puteri ale Concertului Europei utilizau balanța puterii și diplomația în comun, într-o manieră formală, ca o „hegemonie împărtășită” ce avea la bază conștiința unor interese comune ale acestora. În plus, ele își asumau un rol managerial deosebit în sistemul internațional, în sensul în care ele aveau dreptul și responsabilitatea exercitării unei forme de tutelaj asupra puterilor minore
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Italiei după unificare era unul la fel de mare ca și cel al Germaniei, dezvoltarea acesteia a fost mult mai lentă. În plus, în afara continentului european se ridică două Mari Puteri revizioniste: Statele Unite ale Americii și Japonia. SUA urmăreau să-și asigure hegemonia asupra întregii emisfere de vest, îndeosebi asupra celor două continente americane. Prin urmare, Doctrina Monroe (1823) vine în întâmpinarea voinței americane, stabilind un nou echilibru în Oceanul Atlantic și încercând să împiedice orice altă putere europeană să-și extindă sfera de
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
continente americane. Prin urmare, Doctrina Monroe (1823) vine în întâmpinarea voinței americane, stabilind un nou echilibru în Oceanul Atlantic și încercând să împiedice orice altă putere europeană să-și extindă sfera de influență în emisfera vestică. În schimb Japonia urmărea obținerea hegemoniei în Asia de Răsărit, de unde și constantele confruntări cu Rusia și China, care aspirau la acest statut deopotrivă. Colonialismul nu este un proces nou al secolului al XIX-lea, el existând încă din secolul al XV-lea, din vremea marilor
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
lucru complet nefiresc, deoarece sistemele politice, economice etc. ale celor două țări sunt complet diferite și incompatibile. În plus, această alianță nici nu a pretins vreodată să aibă la bază mai mult decât interesul punctual și izolat de a împiedica hegemonia Germaniei în Europa și a Japoniei în Asia și Pacific; avem de-a face în această perioadă cu două puteri expansioniste în confruntare directă, în lupta pentru hegemonie asupra sistemului; mai mult decât atât însă, în sistem există o putere
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
la bază mai mult decât interesul punctual și izolat de a împiedica hegemonia Germaniei în Europa și a Japoniei în Asia și Pacific; avem de-a face în această perioadă cu două puteri expansioniste în confruntare directă, în lupta pentru hegemonie asupra sistemului; mai mult decât atât însă, în sistem există o putere revoluționară: URSS, cu o politică revoluționară. Aceasta este profund anti-sistem, contestând întregul sistem internațional, începând chiar cu bazele acestuia și terminând cu modul în care este construită puterea
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în termeni de principii morale - sau imorale, după caz - decât în termeni de mișcări strategice. Această abordare a avut consecințe importante, confruntarea SUA-URSS fiind prezentată mai degrabă ca o luptă epică între bine și rău decât ca o luptă pentru hegemonie asupra sistemului internațional. Cu toate acestea însă, ea se configurează ca atare, pe măsură ce sferele de influență sunt treptat conturate cu tot mai multă precizie: Europa Centrală și de Vest este unită sub conducerea Statelor Unite, în timp ce URSS își alătură statele Europei
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
la creșterea numărului membrilor sistemului internațional. Acest proces este accentuat suplimentar de războaiele etnice din Europei de Sud-Est (mai ales în fosta Iugoslavie) și de procesul de constituire și consolidare a statelor africane, sud-asiatice, din Orientul Mijlociu, America Latină etc. Pe fondul hegemoniei sistemice americane, politica statelor sistemului internațional suferă un proces de orientare cu preponderență către nivelul subsistemului propriu de relații internaționale. Astfel, se produce o regândire a politicii externe a statelor, din punct de vedere diplomatic, economic și militar, la nivel
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
la niveluri de cooperare ce depășesc practicile OIG și sugerează apariția unui nou tip de actor pe scena internațională. În fine, trebuie menționat faptul că literatura de factură neoliberală nu a ocolit nici OIG cu caracter de alianță politico-militară. Astfel, hegemonia statocentrismului realist în cadrul studiilor de securitate a fost, pe alocuri, pusă în discuție, sugerându-se că dezvoltarea organizațională a Organizației Tratatului Nord-Atlantic (NATO) a avut un anumit impact asupra deciziilor și comportamentului NATO după sfârșitul „războiului rece”. Totuși, dintre OIG
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
din urmă, de pildă, susțin că toate statele, fie ele democratice sau nu, alocă resurse semnificative pentru domeniul militar, și că există o regulă generală a sistemului internațional de formare a unei balanțe de putere atunci când un stat tinde spre hegemonie, fapt independent și inexplicabil prin recursul la variabilele interne, naționale. În acest spirit, Waltz, de pildă, contestă în Omul, statul și războiul utilitatea celei de a doua „imagini”, pe care o apreciază ca nesurprinzând cele mai importante cauze ale fenomenelor
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
puteri. Mai recent, faptul că SUA, Franța și Germania au manifestat poziții divergente față de intervenția militară în Irak, în ciuda faptului că toate sunt democrații și economii de piață (nivelul doi), s-ar putea explica prin temerea ultimelor două față de consolidarea hegemoniei americane în sistem - o explicație așadar structurală, a cărei sursă se află la al treilea nivel de analiză. În sfârșit, variabila instituționalizarea sistemului internațional este considerată (în special de către adepții instituționalismului neoliberal) ca exercitând un impact major asupra relațiilor internaționale
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
asupra instituțiilor de forță ale statului, ci și prin dominația cultural-valorică a claselor superioare asupra celor inferioare. Ideologia claselor superioare devine acceptată ca legitimă în întregul corp social. Societatea civilă, prin mecanismele școlii, Bisericii, mass-media etc., va conserva această dominație - „hegemonie”, în termenii lui Gramsci. Gramsci folosește termenul „bloc istoric” pentru a desemna binomul dinamic format din bază și suprastructură, elemente ce au darul de a se întări reciproc într-o orânduire socială. Spre deosebire de majoritatea teoreticienilor marxiști, Gramsci consideră că cele
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
critice” (critical theories). În cea mai bună tradiție marxistă, Cox cere abandonarea neutralității academice și implicarea activă a cercetătorilor. Cox provoacă teoriile dominante ale momentului (începutul anilor 1980), realismul și liberalismul, și se folosește în acest scop de noțiunea de „hegemonie” a lui Gramsci, aplicând-o domeniului internațional. Realismul epocii nu face decât să constate „războiul rece” dintre cele două superputeri și să-l accepte ca făcând parte din ordinea firească a lucrurilor, perpetuând în același timp hegemonia celor doi mari
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de noțiunea de „hegemonie” a lui Gramsci, aplicând-o domeniului internațional. Realismul epocii nu face decât să constate „războiul rece” dintre cele două superputeri și să-l accepte ca făcând parte din ordinea firească a lucrurilor, perpetuând în același timp hegemonia celor doi mari actori asupra restului lumii. Pe de altă parte, liberalismul, cu permanentul său apel la comerțul liber, nu face decât să proclame interesele hegemonilor (mai întâi Marea Britanie, apoi Statele Unite) și să le propună întregii lumi ca fiind interesele
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
anarhia internațională încurajează statele să urmărească menținerea echilibrului balanței de putere. Mearsheimer (după exemplul lui Morgenthau) avansează un realism „ofensiv”: în condițiile anarhiei și dilemei securității, Marile Puteri caută să-și maximizeze puterea relativă în raport cu competitorii, având drept țel fundamental hegemonia. Puterea unui stat este definită în termeni de capacități și include componente precum populația și forța economică, însă decisivă este puterea militară. Mari puteri sunt statele care au armate capabile să se confrunte de la egal la egal într-un război
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
și forța economică, însă decisivă este puterea militară. Mari puteri sunt statele care au armate capabile să se confrunte de la egal la egal într-un război convențional împotriva celui mai puternic stat din lume. Cum în era nucleară șansele de hegemonie globală sunt reduse, statul s-ar putea mulțumi cu postura de hegemon regional, tinzând să devină o putere de statu-quo. Tipurile de structură internațională sunt definite pe baza a două criterii: distribuția capacităților prezente sau latente din sistem (bipolarism, multipolarism
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
sistemele multipolare crește riscul erorilor de calcul în privința puterii relative, dar și a hotărârii cu care statele își urmăresc interesele. Multipolarismul neechilibrat este mai predispus la război decât cel echilibrat, pe două considerente: tentația hegemonului potențial de a forța obținerea hegemoniei regionale, respectiv nivelul sporit de teamă la nivelul celorlalte state, care le poate face să adopte politici riscante. Mearsheimer apreciază că evidența istorică susține explicațiile realismului ofensiv (pentru o discuție succintă despre puterea explicativă a altor teorii realiste, vezi considerațiile
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
succintă despre puterea explicativă a altor teorii realiste, vezi considerațiile despre dezbaterea neorealism - neoliberalism în capitolul „Neoliberalismul”). El constată că raporturile dintre Marile Puteri, între 1792 și 1990, au luat forma unor conflicte între state revizioniste, singurele puteri statu-quo fiind hegemonii regionali. Japonia (în perioada 1868-1945), Uniunea Sovietică (1917-1991), Italia (1861-1943), Marea Britanie (1792-1945) și Statele Unite (1800-1990) se comportă, apreciază el, în conformitate cu enunțurile realismului ofensiv. În toate aceste cazuri, evidențele istorice susțin - apreciază Mearsheimer - enunțurile realismului ofensiv, iar cazurile de non-expansiune s-
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
el, în conformitate cu enunțurile realismului ofensiv. În toate aceste cazuri, evidențele istorice susțin - apreciază Mearsheimer - enunțurile realismului ofensiv, iar cazurile de non-expansiune s-au datorat descurajării reușite: astfel, Germania nu se manifestă agresiv în perioada 1871-1900 întrucât, după unificare, tentativa de hegemonie continentală era blocată de celelalte Mari Puteri europene. În privința „echilibratorilor de peste mări”, Marea Britanie și Statele Unite, neglijarea de către aceștia, în anumite perioade, a imperativului realist-ofensiv de maximizare a puterii poate fi explicată în cadrul teoriei făcând apel la discuțiile despre puterea blocantă
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
iar pe de altă parte, puterea blocantă a apei nu pare să se fi manifestat în cazul expansiunii japoneze în perioada premergătoare celui de-al doilea război mondial. De asemenea, Kupchan pune problema modului în care și-au dobândit SUA hegemonia continentală - întrucât teoria lui Mearsheimer stipulează că această poziție nu se poate obține decât prin război -, precum și pe aceea a motivului pentru care alte state de pe continent nu au acționat, în secolul al XIX-lea, în sensul contrabalansării puterii americane
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Mearsheimer ar fi prescris un astfel de comportament. Ultima sa rezervă se referă la motivul pentru care SUA au fost mulțumite cu statu-quo-ul de după al doilea război mondial, în condițiile în care teoria ar fi prezis încercarea de obținere a hegemoniei mondiale (Kupchan, 2003). Alte critici au pus în evidență nevoia ca realismul ofensiv să justifice apropierea dintre Marea Britanie și SUA, la începutul secolului XX, precum și modul în care Uniunea Europeană a reușit să provoace schimbări de asemenea amploare în relațiile dintre
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
reflecție liberală, nu însemna absența oricăror preocupări normative din partea teoreticienilor liberali (pluraliști) ai interdependenței și, ulterior, a neoliberalilor. Cooperarea internațională este un obiectiv ce trebuie promovat, inclusiv prin recomandările de politică publică transmise de cercetători decidenților politici. Cooperarea internațională după hegemonie Tema cooperării internaționale este fundamentală pentru teoriile neoliberale. Cooperarea este definită de Keohane drept un proces prin care politicile urmate în fapt de guverne ajung să fie privite de partenerii acestora ca facilitând realizarea propriilor obiective, ca rezultat al coordonării
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
comportamentele politicii internaționale. Potrivit lui Vagts, originile conceptului se regăsesc în epoca Renașterii, când statele italiene reprezentau un imbold pentru politica expansionistă a regilor francezi. În cele din urmă, în 1494, Carol al VIII-lea invadează Italia, declanșând astfel lupta pentru hegemonia europeană în termeni strict politici și strategici și dând imboldul formării Ligii de la Veneția (1495). De asemenea, esența acestui mecanism al relațiilor internaționale rămâne una fundamental neschimbată de-a lungul secolelor. Schimbările minore pe care le constatăm în zilele noastre
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
în raport cu URSS, pentru a reface echilibrul de forțe. După anii ’50, aceasta va fi în mod constant și politica Moscovei față de SUA, cu referire și la posibilitatea obținerii unui avantaj provenit din însăși distribuția de putere existentă, în sensul unei hegemonii asupra unui sector al sistemului. Este cazul exemplar al Marii Britanii, care timp de aproape două secole a menținut balanța de putere în Europa, asigurându-și simultan o incontestabilă hegemonie pe mări și oceane. 3. Balanța de putere reprezintă distribuția existentă
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
avantaj provenit din însăși distribuția de putere existentă, în sensul unei hegemonii asupra unui sector al sistemului. Este cazul exemplar al Marii Britanii, care timp de aproape două secole a menținut balanța de putere în Europa, asigurându-și simultan o incontestabilă hegemonie pe mări și oceane. 3. Balanța de putere reprezintă distribuția existentă de putere (statu-quo-ul) în sistem la un moment dat. Aceasta face ca respectivul concept al balanței de putere să se raporteze exclusiv la schimbarea ce are loc în sistemul
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
internațional contemporan este aceea că ea nu mai este una sistemică, ci una a subsistemelor. Balanța de putere în zilele noastre se practică în subsistemele relațiilor internaționale, iar unul dintre cel mai des invocate exemple este Asia. Deși SUA dețin hegemonia în sistem, acest lucru nu înseamnă că nu poate exista o politică de balanță de putere în subsisteme. Unul dintre exemplele mai puțin invocate este Europa, fiind în mare parte mascat și de existența unui cadru instituțional în care ea
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]