3,416 matches
-
alterări metabolice sunt asociate cu creșterea semnificativă a IMT [100], în timp ce la pacienții cu T1DM, HbA1c nu a fost corelabilă cu mărimea IMT [268]. Un alt studiu recent [132] a arătat că hiperinsulinismul stimulează proliferarea liniei eritroide la nivelul măduvei hematopoietice (efect sinergic cu eritropoietina), cu creșterea consecutivă a masei eritrocitare circulante, care reprezintă la rândul său un factor independent de risc cardio-vascular. Gradul de creștere a masei eritrocitare circulante este corelabil atât cu severitatea insulinorezistenței (indicele HOMA) cât și cu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
constituentelor matrixului extracelular [20]. Din punct de vedere structural, este vorba despre mai multe molecule polipeptidice dimerizate, care au în comun o rețea formată din resturi de cisteină legate între ele prin punți disulfidice. Toate tipurile celulare, (endoteliale, epiteliale, neuronale, hematopoietice sau de origine mezenchimală) au potențialul de a produce TGF-? și pot exprima receptorii celulari pentru acesta. Date recente au arătat că TGF-? este implicat în patogeneza a numeroase stări patologice: astfel, creșterea sintezei sale este asociată cu majoritatea bolilor
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92213_a_92708]
-
B, ca dealtfel toate celelalte elemente figurate ale sângelui, derivă din celule stem pluripotente, care sunt produse mai întâi în ficatul fetal și în splina fetală. După nașterea organismului, toate elementele figurate ale sângelui își au originea în măduva osoasă hematopoietică. Etapele inițiale ale diferențierii celulei B mature circulante, dar neproliferative, se desfășoară în absența antigenului. La contactul cu antigenul, clona de limfocite B specifică antigenului invadator proliferează și se angajează în sinteza de anticorpi complementari antigenului. Prin diviziunea fiecărei celule
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
sistem limfoid. În ultimul timp se folosește denumirea de „limfon”, care semnifică totalitatea organelor limfoide - primare și secundare, precum și celulele componente cu funcția de a recunoaște antigenul. Organele limfoide umane primare sau centrale sunt reprezentate de timus și măduva roșie hematopoietică (fig. 1.9). Aici, limfocitele sunt produse din celule precursoare numite celule stem, de unde ele migrează în organele limfoide secundare sau periferice unde pot reacționa cu antigenul. Limfocitele mai pot fi întâlnite și în alte organe ale corpului uman cum
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
tegument, intestin), dar și în situsurile inflamatorii. Limfocitele T γ/δ se aglomerează în focarele inflamatoare cronice (membrana sinovială, leziunile asociate cu lupusul eritematos diseminat). 1.2.1.4. Dezvoltarea ontogenetică a limfocitelor În ultima parte a vieții embrionare, funcția hematopoietică este preluată de măduva osoasă, chiar dacă ficatul și splina mai păstrează o activitate hematopoietică, aceasta este limitată doar la un scurt interval, după naștere. Celulele limfoide diferențiate în măduva osoasă, la păsări, migrează inițial în splină și ficat, iar de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
focarele inflamatoare cronice (membrana sinovială, leziunile asociate cu lupusul eritematos diseminat). 1.2.1.4. Dezvoltarea ontogenetică a limfocitelor În ultima parte a vieții embrionare, funcția hematopoietică este preluată de măduva osoasă, chiar dacă ficatul și splina mai păstrează o activitate hematopoietică, aceasta este limitată doar la un scurt interval, după naștere. Celulele limfoide diferențiate în măduva osoasă, la păsări, migrează inițial în splină și ficat, iar de aici migrează în organele limfoide centrale (timus și bursa lui Fabricius). La mamifere, din
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
depinzând de natura antigenului inductor a activării limfocitelor B, generându-se marea diversitate de molecule Ig sintetizate de unul și același organism. Rearanjamentele segmentelor genice cu asamblarea genelor active în dirijarea sintezei imunoglobulinelor au loc în limfocitele B din măduva hematopoietică a oaselor. În aceste limfocite se asamblează o genă unică pentru o anumită catenă L și o genă unică pentru o anumită catenă H, din rearanjamentul segmentelor genice VL, JL și CL, respectiv VH, D, J H și CH. Edelman
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
self-nonself. Evoluția mecanismelor GOD probabil că a fost precedată de evoluția mecanismelor de discriminare self-nonself, dar odată cu inserția lor în desfășurarea funcției imunitare, acestora li s-a conferit vigoare,Figura 3.13. Nucleu polimorfic al unei celule din măduva roșie hematopoietică, de la șoarece (Mus musculus domesticus). Morfologia stranie a acestuia ar putea fi interpretată în termenii realizării a două endocicluri neurmate de diviziune celulară, precum și a realizării în condiție de hiperploidie a unor rearanjamente cromozomale traduse prin existența punților cromatice care
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
serum (ser). Proteinele complementului interacționează cu complexele antigenă-anticorp spre a facilita liza celulelor infectate. Aceasta este așa numita „cale clasică” a răspunsului imun umoral. Locii genici Qx și Tlα dețin informația ereditară pentru sinteza unor proteine aflate la suprafața celulelor hematopoietice murine, cunoscute și sub numele de antigene de diferențiere. Fiecare dintre asemenea antigene de diferențiere este identificată doar pe suprafața unui anumit subset de asemenea celule ale sângelui, probabil în relație directă cu funcția particulară a acestora. Din punct de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
față de alte populații, cum ar fi cea japoneză. Cel puțin o parte din această diversitate este consecința căsătoriilor mixte. În cazul transplantului de măduvă osoasă, cel mai bun donor este fie self-ul (dacă malignizarea nu este în sfera sistemului hematopoietic), fie un geamăn monozigotic. În cazul că nu sunt posibile aceste două alternative, următoarea opțiune este utilizarea ca donor a fraților / surorilor cu HLA identic. Utilizarea acestei ultime alternative crește probabilitatea ca locii non- HLA, care ar putea afecta transplantul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
a 6-a și a 40- a, se produc și catene delta (δ) la nivele cantitative sub 5% din sinteza totală de catene globinice (fig. 16.3). La adult, producția de catene globinice α și β are loc în măduva hematopoietică. Succesiunea aminoacizilor în catenele globinice reprezintă structura lor primară. Plierea catenei polipeptidice a globinei pe ea însăși reprezintă structura secundară a acesteia (α-helix), iar aranjamentul tridimensional al subunităților hemoglobinei reprezintă structura terțiară. Aranjamentul celor patru subunități într-o moleculă funcțională
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Lmo2 codifică pentru o proteină nucleară cu domeniu Lim care are importante legături cu SCL / tal-1. Ca urmare a translocației cromozomale din T-ALL, expresia acestei gene este dereglată. Deși expresia sa nu este în mod normal restrictă la sistemul hematopoietic, gena se exprimă cu cea mai mare intensitate în mezodermul extraembrionar, legat de acest sistem. Factorul de legare CBF, cunoscut și sub denumirea de PEBP-2, este un factor de transcriere heterodimeric care constă dintr-o subunitate de legare la ADN
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
identic care se exprimă prin absența hematopoiezei în ficatul fetal, dar, are loc o eritropoieză normală, în sacul vitelin. S-a dedus că funcția CBF este esențială pentru eritropoieză. Factorul de transcriere GATA-2 este necesar pentru proliferarea/supraviețuirea celulelor stem hematopoietice. GATA-2 este exprimat intens în mezodermul extraembrionar, în celulele stem hematopoietice precursoare și probabil, în înseși celulele stem hematopoietice mature (HSC). Embrionii de șoarece cu o mutație a genei GATA-2 prezintă un fenotip foarte asemănător cu al șoarecelui clasic W
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
are loc o eritropoieză normală, în sacul vitelin. S-a dedus că funcția CBF este esențială pentru eritropoieză. Factorul de transcriere GATA-2 este necesar pentru proliferarea/supraviețuirea celulelor stem hematopoietice. GATA-2 este exprimat intens în mezodermul extraembrionar, în celulele stem hematopoietice precursoare și probabil, în înseși celulele stem hematopoietice mature (HSC). Embrionii de șoarece cu o mutație a genei GATA-2 prezintă un fenotip foarte asemănător cu al șoarecelui clasic W sau Steel, dar la aceștia se constată o severitate mai mare
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
S-a dedus că funcția CBF este esențială pentru eritropoieză. Factorul de transcriere GATA-2 este necesar pentru proliferarea/supraviețuirea celulelor stem hematopoietice. GATA-2 este exprimat intens în mezodermul extraembrionar, în celulele stem hematopoietice precursoare și probabil, în înseși celulele stem hematopoietice mature (HSC). Embrionii de șoarece cu o mutație a genei GATA-2 prezintă un fenotip foarte asemănător cu al șoarecelui clasic W sau Steel, dar la aceștia se constată o severitate mai mare și un debut mai timpuriu ale condiției anormale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
finali ai eritrocitului, dar nu este necesară pentru inițierea angajării și diferențierii pe calea eritroidă. Virtual, toate genele cu specificitate eritroidă care se exprimă conțin un motiv GATA cu secvențe cis-reglatoare. GATA-1 este un factor abundent, limitat la celulele stem hematopoietice, ca reglator central al transcrierii genelor eritroide și al diferențierii hematiilor. GATA-1 este unic prin capacitatea sa de a reprograma fenotipurile celulare într-o manieră dominantă. Deși gena GATA-1 este exprimată în celule precursoare multipotențiale, înainte de angajarea acestora pe o
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
copilului nou-născut peste o perioadă critică de timp și anume perioada necesară pentru epuizarea anticorpilor anti-D, existenți în sânge acestuia și proveniți de la mamă. Între timp, nou-născutul evoluează, organele sale se dezvoltă normal cu producerea de eritrocite în măduva roșie hematopoietică. Eritrocitele cu Rh-negativ ale sângelui transfuzat sunt înlocuite cu eritrocitele proprii ale copilului cu Rh-pozitiv și, astfel, momentul critic este depășit. Abordarea modernă a bolii hemolitice Rh este aceea de a fi prevenită complet apariția sa. Pentru aceasta, cu câteva
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
denumirea de plasmocitom, având în vedere proliferarea patologică a acestor elemente, denumire adoptată și de autorii anglosaxoni. Odată cu studierea modificărilor proteinelor plasmatice, în cadrul acestei boli au apărut denumirile de Plasmocitom γ, β sau α . CAPITOLUL I 1. Hematopoieza și organele hematopoietice Pentru înțelegerea semnificației modificărilor cantitative și calitative ale celulelor sanguine, sunt necesare cunoștințe, cu privire la, structura fundamentală a organelor hematopoietice, la etapele procesului de formare a celulelor ( hematopoieza), precum și noțiuni de morfofiziologie a marilor sisteme celulare diferențiate. În sens
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
plasmatice, în cadrul acestei boli au apărut denumirile de Plasmocitom γ, β sau α . CAPITOLUL I 1. Hematopoieza și organele hematopoietice Pentru înțelegerea semnificației modificărilor cantitative și calitative ale celulelor sanguine, sunt necesare cunoștințe, cu privire la, structura fundamentală a organelor hematopoietice, la etapele procesului de formare a celulelor ( hematopoieza), precum și noțiuni de morfofiziologie a marilor sisteme celulare diferențiate. În sens strict, prin “hematopoieză” se înțelege procesul de formare a sângelui, care este compus din 54% plasmă și 46% elemente figurate. Elementele
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
jurul sinusoidelor din mugurul hepatic, celulele reticulo-endoteliale formează insule de proeritroblaști, eritroblaști, eritrocite, asemănătoare celor ale adultului. La scurt timp, apar megacariocite trombocitogenice și plasmocite. Mai târziu se observă granulocite oxidazo-pozitive. Spre luna a treia , în splină se dezvoltă insule hematopoietice, astfel încât, perioada hepato-splenică hematopoietică fetală este completă. Involuția acestei perioade, începe în luna a șaptea, prin dispariția hematopoiezei splenice și scăderea hematopoiezei hepatice. Către luna a opta are loc sfârșitul hematopoiezei hepato -spenice. 3. Hematopoieza medulară sau definitivă. Odată cu stabilirea
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
hepatic, celulele reticulo-endoteliale formează insule de proeritroblaști, eritroblaști, eritrocite, asemănătoare celor ale adultului. La scurt timp, apar megacariocite trombocitogenice și plasmocite. Mai târziu se observă granulocite oxidazo-pozitive. Spre luna a treia , în splină se dezvoltă insule hematopoietice, astfel încât, perioada hepato-splenică hematopoietică fetală este completă. Involuția acestei perioade, începe în luna a șaptea, prin dispariția hematopoiezei splenice și scăderea hematopoiezei hepatice. Către luna a opta are loc sfârșitul hematopoiezei hepato -spenice. 3. Hematopoieza medulară sau definitivă. Odată cu stabilirea circulației placentare, între luna
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
luna a șaptea, prin dispariția hematopoiezei splenice și scăderea hematopoiezei hepatice. Către luna a opta are loc sfârșitul hematopoiezei hepato -spenice. 3. Hematopoieza medulară sau definitivă. Odată cu stabilirea circulației placentare, între luna a patra și a cincea, apare măduva osoasă hematopoietică. Celulele reticuloendoteliale produc lacune, prin resorbția cartilajului scheletului, în care se va dezvolta măduva osoasă, inițial leucopoietică și apoi și eritropoietică. Hematopoieza medulară are loc paralel cu involuția hematopoiezei hepatice. 1.2. Hematopoieza postnatală La naștere, măduva osoasă, este în
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
reticuloendoteliale produc lacune, prin resorbția cartilajului scheletului, în care se va dezvolta măduva osoasă, inițial leucopoietică și apoi și eritropoietică. Hematopoieza medulară are loc paralel cu involuția hematopoiezei hepatice. 1.2. Hematopoieza postnatală La naștere, măduva osoasă, este în totalitate hematopoietică, asigurând eritropoieza, granulocitopoieza și trombocitopoieza normală. După 18 ani, în măduva diafizelor oaselor lungi, celulele reticulo-endoteliale se încarcă cu lipide devenind adipocite, capilarele sanguine se colabează și dispar, astfel formându-se măduva galbenă. Măduva hematopoietică persistă până la sfârșitul vieții, în
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
măduva osoasă, este în totalitate hematopoietică, asigurând eritropoieza, granulocitopoieza și trombocitopoieza normală. După 18 ani, în măduva diafizelor oaselor lungi, celulele reticulo-endoteliale se încarcă cu lipide devenind adipocite, capilarele sanguine se colabează și dispar, astfel formându-se măduva galbenă. Măduva hematopoietică persistă până la sfârșitul vieții, în cavitățile oaselor scurte și plate. Limfopoieza este asigurată de ganglionii limfatici, nodulii limfatici din submucoase și corionul subseros, plăcile lui Peyer, inelul amigdalian și splină. Țesutul reticulo-endotelial se găsește în toate organele hematopoietice ( măduva osoasă
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
galbenă. Măduva hematopoietică persistă până la sfârșitul vieții, în cavitățile oaselor scurte și plate. Limfopoieza este asigurată de ganglionii limfatici, nodulii limfatici din submucoase și corionul subseros, plăcile lui Peyer, inelul amigdalian și splină. Țesutul reticulo-endotelial se găsește în toate organele hematopoietice ( măduva osoasă, organe limfatice ) ca și în ficat, suprarenală și hipofiză, și, în mai mică măsură, în tot țesutul interstițial al organismului. 1.3 Structura organelor hematopoietice Măduva roșie a oaselor, limfoganglionilor și splina, au o structură fundamentală asemănătoare dacă
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]