441 matches
-
în sânge după infecție. Identificarea AgHBs poate semnifica infecție acută, cronică sau portaj. Multiplicarea VHB are loc în nucleul și în citoplasma hepatocitelor dar și în alte celule pe care le infectează (limfocite, monocite). Efectul citopatic direct este redus. Eliminarea hepatocitelor infectate este realizată prin mecanisme imune celulare și umorale. În funcție de intensitatea răspunsului imun, reacția patogenică a organismului față de VHB poate adopta patru scenarii (Tabel 7.3). Peste 2 miliarde de persoane sunt infectate cu virusul hepatitic B (VHB), în întreaga
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
Verticală, de la mama cu infecție acută sau cronică la nounăscut, cu risc crescut de cronicizare. Tabel 7.3 Scenarii patogenice ale infecției cu VHB Intensitatea reacției imune Consecințe patogenice Consecințe clinice 1 puternică Se elimină VHB din circulație și din hepatocite Hepatită acută, uneori fulminantă, cu vindecare sau deces 2 slabă, dar adaptată Se elimină VHB din circulație și din hepatocite Infecție asimptomatică, cu vindecare 3 slabă și inadecvată Se instalează toleranța parțială față de replicarea prelungită a VHB Hepatita cronică 4
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
ale infecției cu VHB Intensitatea reacției imune Consecințe patogenice Consecințe clinice 1 puternică Se elimină VHB din circulație și din hepatocite Hepatită acută, uneori fulminantă, cu vindecare sau deces 2 slabă, dar adaptată Se elimină VHB din circulație și din hepatocite Infecție asimptomatică, cu vindecare 3 slabă și inadecvată Se instalează toleranța parțială față de replicarea prelungită a VHB Hepatita cronică 4 Absentă Se instalează toleranța față de prezența VHB Purtători cronici asimptomatici Incubația hepatitei acute cu VHB este de 4 28 săptămâni
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
uneori printro formă fulminantă de hepatită sau prin accelerarea evoluției hepatite cronice cu VHB anterior inactive (figura 7.5). Hepatitele acute virale 134 Fig. 7.4 Coinfecția VHB-VHD Patogenia VHD constă în multiplicarea exclusiv în ficat, utilizând polimeraza ARN din hepatocitul gazdă. Durata replicării VHD depinde de durata replicării VHB și nu o poate depăși. Leziunile hepatice sunt determinate atât prin mecanism citopatic direct, cât și prin mecanism mediat imunologic (indirect). Diagnosticul coinfecției și suprainfecției VHD-VHB se bazează pe markerii serologici
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
cornean, etc. Replicarea VHC a fost evidențiată în limfocitele periferice, dar semnificația infectării limfocitelor nu este cunoscută. Hepatitele acute virale 137 Agresiunea hepatică începe prin legarea VHC de receptorii CD81 hepatocitari și intrarea virusului în celulă. VHC se multiplică în hepatocit, eliberând mici cantități circulante de virus. Leziunile hepatice se produc prin mecanism citopatic direct, dar mai ales indirect, mediat imun celular, la care contribuie și reacțiile încrucișate dintre unele antigene virale și autoantigenele gazdei. În cursul infecției cu VHC se
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
găină. Raportul dintre morfologie și perioadele de infecție (Paul I. și Moisescu G., Probleme de zootehnie și medicină veterinară, 1959); Contribuțiuni la morfopatologia listeriozei experimentale (Paul I., Șofletea, Brânzoiu M., Morfologia normală și patologică, 1959) În care am relevat posibilitatea hepatocitelor, la șoarece, de a fagocita listeriile, realitate neacceptată de prof. dr. N. Stamatin, dar admisă de prof. dr. Combiescu de la Institutul Cantacuzino, care mi-a dat avizul de publicare. Microscopia electronică m-a confirmat. După ani și colegul Dorobanțu de la
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
se găsesc și care în rinichi sunt podocitele, în rețină pericitele, iar în țesutul nervos celulele Schwan. Alături de aceste celule mecanismul inflamator implică în mod obligator intervenția macrofagelor, neutrofilelor, trombocitelor, precum și a celulelor băștinașe (în rinichi celulele endoteliale, în ficat hepatocitul, în inima cardiomiocitele, în țesutul gras adipocitele, în țesutul nervos neuronii, în rețină celulele din care sunt alcătuite straturile retiniene etc.). Procesul inflamator întâlnit de obicei în diabetul zaharat are o expresie discretă („low grade inflamation”) (43, 99, 115, 209
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
constatat că nivelul crescut de CRP corelează semnificativ cu rezistență la insulină, IMC, hiperinsulinemia, indexul sensibilității la insulină, HTA, hipertrigliceridemie, nivelul scăzut de HDL colesterol (65). Țesutul adipos este o sursă importantă de ÎL-6 și TNF? care stimulează la nivelul hepatocitului sinteză de CRP fapt dovedit prin nivelele crescute de CRP la persoanele obeze (166). Freeman și col..(66) au arătat într-un studiu pe 5248 de barbati cu vârsta medie de 55 de ani evaluați pe o durată de 5
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
al grosimii intimă/medie a carotidei (99). Mecanismul creșterii CRP la pacienții cu T1DM ar putea fi schițat astfel : apariția produșilor avansați de glicozilare activează macrofagele, cresc stresul oxidativ și up-reglează producția citokinelor ÎL-1, ÎL-6 și TNF? care acționând asupra hepatocitelor vor conduce la creșterea producției de CRP. Acest proces patogen, însă, poate fi declanșat și de adipokine, în acest sens existând o corelație pozitivă între concentrația CRP și IMC.(28, 46, 61, 73, 98, 113, 114, 118, 123, 126, 168
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
considerată ca având cea mai mare sensibilitate în semnalizarea sindromului inflamator cronic subclinic. 3.3. Amiloidul seric A (AȘA) Această moleculă face parte din proteinele reactanțe de faza acută produse în ficat, care se regăsește la toate vertebratele (exprimată în hepatocite). Producția ei este stimulată de agenții inflamatori. Confruntat cu un proces inflamator acut, concentrația plasmatica a amiloidului seric C poate crește de până la 1000 ori valoarea bazala, atingând 10 mg/l (234). După sinteză să în hepatocite, amiloidul seric A
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
vertebratele (exprimată în hepatocite). Producția ei este stimulată de agenții inflamatori. Confruntat cu un proces inflamator acut, concentrația plasmatica a amiloidului seric C poate crește de până la 1000 ori valoarea bazala, atingând 10 mg/l (234). După sinteză să în hepatocite, amiloidul seric A este încorporat în particulele de HDL în momentul eliberării acestuia în circulație. Alterarea metabolismului HDL-colesterolului și a transportului colesterolului poate promova un fenotip proaterogen, presupunându-se a fi un factor comun pentru disfuncția vasculara întâlnită atât în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
3) exprimă un peptid alcătuit din 189 ĂĂ, având caracteristicile unui receptor celular de suprafață, posedând o singură ansa transmembranară în vecinătatea NH2-terminal (AA26-48). Moleculă peptidică tanis posedă regiuni posibile de fosforilare și glicozilare (234). Genă tanis este exprimată în hepatocite. Întrucât proteină tanis interacționează cu amiloidul seric A (o altă moleculă produsă în ficat) se considera că aceasta ar putea reprezenta receptorul amiloidului seric exprimat pe membrana celulară a hepatocitului. Interacțiunea cu amiloidul seric A s-ar face cu zona
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
de fosforilare și glicozilare (234). Genă tanis este exprimată în hepatocite. Întrucât proteină tanis interacționează cu amiloidul seric A (o altă moleculă produsă în ficat) se considera că aceasta ar putea reprezenta receptorul amiloidului seric exprimat pe membrana celulară a hepatocitului. Interacțiunea cu amiloidul seric A s-ar face cu zona să terminală COOH în regiunea aminoacidului 136 (234). Proteină tanis a fost descrisă în modelul animal de T2DM la Psammonis obesus (șobolanul de nisip din Israel), cunoscut a avea o
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
au găsit concentrații crescute de PĂI-1. Această creștere se corelează cu creșterea trigliceridelor, cu obezitatea și cu toleranță alterată la glucoză. Mecanismul de creștere a PĂI-1 în circulație în hiperinsulinism poate fi legat de constatarea că pe culturi de celule (hepatocite), insulină stimulează sinteză acestuia. Totuși studiile clinice nu au putut demonstra o creștere a PĂI-1 în cursul perfuziei cu insulină când se realizează concentrații plasmatice mari ale acesteia. Se pare că valorile crescute ale PĂI-1 sunt corelate mai bine cu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
fructoză”, datorată acumulării de fructozo-1-fosfat care duce la depleția de ATP și de fosfor anorganic în ficat. La rândul lor, acestea inhibă fosforilarea oxidativă mitocondrială generatoare de ATP. În absența ATP, toate funcțiile hepatice sunt alterate, inclusiv funcționarea pompelor ionice. Hepatocitele se tumefiază ducând la citoliză osmotică. Chiar și la individul normal capacitatea ficatului de a utiliza fructoza este limitată de nivelul desfacerii fructozo-1-fosfat în gliceraldehidă și dihidroxiacetonă, excesul de fructoză ducând la depleția de ATP și fosfor anorganic. Utilizarea fructozei
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
2.9.1.Glicoliza Așa cum am precizat anterior, rolul major al glucozei în organism este cel de sursă energetică. Eliberarea energiei încorporate în molecula de glucoză poate fi totală, cu eliberare de CO2, sau parțială, prin oxidare la piruvat. În hepatocite, glicoliza reprezintă și cale de sinteză a lipidelor de rezervă, prin transformarea glucozei în triaciligliceroli (TAG). Fosforilarea glicogenului duce la eliberarea din molecula sa a glucozo-1-fosfat, care este rapid izomerizată în glucozo-6-fosfat. Aceasta din urmă mai poate proveni din captarea
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
de modificările oxidative si astfel întârzie apariția și extinderea procesului aterosclerotic. Catabolismul HDL are loc la nivel hepatic (18, 32) și presupune reformarea HDL3 din HDL2: HL hidrolizează trigliceridele și fosfolipidele constitutive în timp ce colesterolul (liber și esterificat) este cedat parțial hepatocitului iar apo A I reintră în circulația plasmatică participând la formarea pre β HDL. Este dovedită prezența unor receptori hepatocitari pentru HDL sau apo A I (ex. receptorul SREB1). Alături de lipoproteine, din categoria lipidelor plasmatice fac parte și acizii grași
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
aparține familiei lipazelor, alături de lipaza pancreatică și cea hepatică. Enzima este puternic exprimată la nivelul inimii, țesutului adipos, mușchiului scheletic, rinichiului, glandei mamare și în macrofagele peretelui arterial (11), și înregistrează nivele mai scăzute în ficat (celule Kupffer și posibil hepatocite) (10), glanda adrenală și creier (45, 47, 57, 80). Expresia LPL poate fi reglată de multipli factori via receptori nucleari. Astfel, la nivel hepatic, agoniștii PPAR (peroxisome proliferator activated receptor) induc expresia LPL printr-o cale ce ar putea explica
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
de VLDL prin furnizarea hepatică de acizi grași ce stabilizează apo B100, scăderea LPL musculară poate întreține dislipidemia caracteristică sindromului de insulinorezistență. 4.2. Lipaza hepatică (Hepatic lipase, HL) Lipaza hepatică este o glicoproteină sintetizată și secretată în principal de hepatocite (25, 52), la nivelul cărora se găsește ancorată de endoteliul sinusoidal hepatic, de unde își exercită acțiunea asupra substratelor specifice (lipoproteinele plasmatice). Studii efectuate pe șobolani au permis identificarea unei activități specifice HL și extrahepatic: glande suprarenale și ovare, unde accelerează
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
sau de alte cauze a fost mai frecventă la pacienții vârstnici cu ICC [122]. Comparativ cu vârstnicii, grupul de pacienți tineri cu ICC a prezentat și o mai mare incidență a alfa-fetoproteinei (AFP) peste 400 µg/l. Datorită faptului că hepatocitele și colangiocitele derivă din aceleași celule progenitoare hepatice, este posibil ca aceste celule stem hepatice să producă și ICC și CHC [123]. Pacienții mai tineri cu ICC prezentau și unele similitudini clinicopatologice cu pacienții cu CHC. Aceste rezultate pot indica
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liviu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/92149_a_92644]
-
și VHB nu sunt clar dovedite ca factori siguri de risc pentru CC. Este cunoscut însă faptul că infecția cronică VHB și VHC reprezintă factori de risc primari pentru cancerul hepatocelular și că celulele progenitoare hepatice reprezintă originea comună a hepatocitelor și colangiocitelor. Asocierea infecțiilor VHC și VHB cu riscul de CC nu a fost în întregime stabilită până la ora actuală. Există însă dovezi recente ale implicării VHB și VHC în carcinogeneză prin inflamația cronică pe care o produc. În acest
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liviu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/92149_a_92644]
-
bilei, fluxul, stabilitatea și toxicitatea acesteia. Variațiile genetice ale formării bilei, fiziologia și fluxul acesteia pot modifica susceptibilitatea la CC. ATP8B1 (FIC1) face parte din familia ATP-azei transportoare cationice și este înalt exprimată în colangiocite și în membranele canaliculare ale hepatocitelor, dar se regăsește și în intestinul subțire, stomac, pancreas și prostată. FIC1 transportă transmembranar fosfatidilserina și fosfatidiletanolamina, menținând distribuția corectă a acestor lipide în membrane și integritatea membranară. Un studiu al ADN-ului la o populație de rasă albă a
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liviu Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/92149_a_92644]
-
sunt două viziuni echivalente, complementare, precum cele doua fețe ale aceleiași monede. Cu toate acestea, „acinul lui Rappaport”, care pune accentul mai mult pe fiziologia microcirculației hepatice decât pe structura anatomică, pare să câștige teren. În funcție de gradul de oxigenare al hepatocitelor acinul este subdivizat în zonele 1, 2 și 3, cu nivele de oxigenare treptat descrescătoare [1,2]. Ramurile vasculare terminale, care aduc substanțe pentru nutriție și metabolism în acin, au un traseu paralel cu cel al ductelor biliare principale care
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Resiga, Rareș Buiga, Alexandru Șerban () [Corola-publishinghouse/Science/92127_a_92622]
-
2]. Ramurile vasculare terminale, care aduc substanțe pentru nutriție și metabolism în acin, au un traseu paralel cu cel al ductelor biliare principale care drenează produșii de secreție ai aceluiași acin. Vasele formează un plex vascular în jurul ductelor biliare [1]. Hepatocitele sunt aranjate în structuri buretoase, care la adult sunt constituite în mod normal dintr-un singur strat de celule și sunt separate unele de altele prin spații sinusoide prin care sângele curge din spațiile porte înspre venulele hepatice terminale [12
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Resiga, Rareș Buiga, Alexandru Șerban () [Corola-publishinghouse/Science/92127_a_92622]
-
terminale [12]. Canaliculul biliar este un spațiu intercelular cu un diametru de aproximativ 1 micron, format prin apoziția marginilor „hemicanalelor biliare”, care reprezintă porțiuni specializate ale membranelor celulare adiacente, asemănătoare unor șanțuri, situate pe suprafețele laterale a 2 sau 3 hepatocite învecinate. Canaliculele astfel constituite formează o rețea bidimensională subțire („chicken-wire-like”) situată printre șirurile de celule hepatice, care se conectează la canalele biliare propriu-zise (adică cele care au pereți proprii) prin așa-numitele canale ale lui Hering [1]. Sinusoidele hepatice separă
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Liliana Resiga, Rareș Buiga, Alexandru Șerban () [Corola-publishinghouse/Science/92127_a_92622]