334 matches
-
cu nefropatii în stadiu final ( NSF ) dializați au valori ale Cmax și ASC ale duloxetinei de 2 ori mai mari în comparație cu subiecții sănătoși . Datele de farmacocinetică ale duloxetinei se limitează la pacienții cu insuficiență renală ușoară sau moderată . Insuficiență hepatică : hepatopatiile moderate ( Clasa B Child Pugh ) au afectat farmacocinetica duloxetinei . În comparație cu subiecții sănătoși , clearance- ul plasmatic aparent al duloxetinei a fost cu 79 % mai scăzut , timpul aparent de înjumătățire plasmatică prin eliminare a fost de 2, 3 mai mare iar ASC
Ro_1198 () [Corola-website/Science/291956_a_293285]
-
sănătoși , clearance- ul plasmatic aparent al duloxetinei a fost cu 79 % mai scăzut , timpul aparent de înjumătățire plasmatică prin eliminare a fost de 2, 3 mai mare iar ASC a fost de 3, 7 ori mai mare la pacienții cu hepatopatie moderată . Farmacocinetica duloxetinei și a metaboliților ei nu a fost studiată la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară sau severă . Femei care alăptează : distribuția duloxetinei a fost studiată la 6 femei care alăptau , la cel puțin 12 săptămâni postpartum . Duloxetina apare
Ro_1198 () [Corola-website/Science/291956_a_293285]
-
verificate valorile concentrației plasmatice a enzimelor hepatice . Tratamentul cu pioglitazonă nu trebuie instituit la pacienții cu valori inițiale crescute ale concentrației plasmatice a enzimelor hepatice ( ALAT > 2, 5 ori limita superioară a normalului ) sau cu orice alte semne de hepatopatie . 3 După instituirea tratamentului cu pioglitazonă se recomandă ca valorile concentrației plasmatice a enzimelor hepatice să fie monitorizate periodic , în funcție de evaluarea clinică . Dacă în cursul tratamentului cu pioglitazonă valorile ALAT cresc de până la 3 ori limita superioară a normalului , concentrația
Ro_422 () [Corola-website/Science/291181_a_292510]
-
valorile concentrației plasmatice a enzimelor hepatice . Tratamentul cu pioglitazonă nu trebuie instituit la pacienții cu valori inițiale crescute ale concentrației plasmatice a enzimelor hepatice ( ALAT > 2, 5 ori limita superioară a normalului ) sau cu 14 orice alte semne de hepatopatie . După instituirea tratamentului cu pioglitazonă se recomandă ca valorile concentrației plasmatice a enzimelor hepatice să fie monitorizate periodic , în funcție de evaluarea clinică . Dacă în cursul tratamentului cu pioglitazonă valorile ALAT cresc de până la 3 ori limita superioară a normalului , concentrația plasmatică
Ro_422 () [Corola-website/Science/291181_a_292510]
-
verificate valorile concentrației plasmatice a enzimelor hepatice . Tratamentul cu pioglitazonă nu trebuie instituit la pacienții cu valori inițiale crescute ale concentrației plasmatice a enzimelor hepatice ( ALAT > 2, 5 ori limita superioară a normalului ) sau cu orice alte semne de hepatopatie . 26 După instituirea tratamentului cu pioglitazonă se recomandă ca valorile concentrației plasmatice a enzimelor hepatice să fie monitorizate periodic , în funcție de evaluarea clinică . Dacă în cursul tratamentului cu pioglitazonă valorile ALAT cresc de până la 3 ori limita superioară a normalului , concentrația
Ro_422 () [Corola-website/Science/291181_a_292510]
-
trebuie administrat după evaluarea atentă a raportului beneficiu- risc , în special la pacienții care prezintă o alterare severă a funcției hepatice sau boli hepatice cronice cunoscute ca reprezentând stări pre- neoplazice , cum ar fi fibroza hepatică avansată , ciroza , hepatita virală , hepatopatie neonatală sau defectele enzimatice congenitale sau la pacienții care urmează o terapie concomitentă cu medicamente cunoscute ca hepatotoxice și/ sau genotoxice . Tratamentul cu micafungin a fost asociat cu o alterare severă a funcției hepatice ( creșterea ALT , AST sau bilirubină totală
Ro_647 () [Corola-website/Science/291406_a_292735]
-
trebuie administrat după evaluarea atentă a raportului beneficiu- risc , în special la pacienții care prezintă o alterare severă a funcției hepatice sau boli hepatice cronice cunoscute ca reprezentând stări pre- neoplazice , cum ar fi fibroza hepatică avansată , ciroza , hepatita virală , hepatopatie neonatală sau defectele enzimatice congenitale sau la pacienții care urmează o terapie concomitentă cu medicamente cunoscute ca hepatotoxice și/ sau genotoxice . Tratamentul cu micafungin a fost asociat cu o alterare severă a funcției hepatice ( creșterea ALT , AST sau bilirubină totală
Ro_647 () [Corola-website/Science/291406_a_292735]
-
al uleiurilor esențiale utilizate în fitoterapie 17. Studiul principalilor factori de risc în culturile legumicole ecologice/organice/biologice 18. Cercetări asupra poluării culturilor legumicole în sisteme de cultură sustenabilă Medicină veterinară 19. Evaluarea acțiunii terapeutice a unor oxidanți naturali în hepatopatiile bovinelor 20. Evaluarea acțiunii unor extracte vegetale în ochratoxicoza puilor de găină 21. Evaluarea potențialului terapeutic (antitumoral, antiparazitar etc.) al unor extracte vegetale 22. Epidemiologia, diagnosticul și evaluarea riscului zoonotic al bolilor infecțioase cu transmitere verticală ale animalelor (West Nile
EUR-Lex () [Corola-website/Law/244410_a_245739]
-
cu nefropatii în stadiu final ( NSF ) , dializați , au valori ale Cmax și ASC ale duloxetinei de 2 ori mai mari în comparație cu subiecții sănătoși . Datele de farmacocinetică ale duloxetinei se limitează la pacienții cu insuficiență renală ușoară sau moderată . Insuficiența hepatică : hepatopatiile moderate ( Clasa B Child Pugh ) au afectat farmacocinetica duloxetinei . În comparație cu subiecții sănătoși , clearance- ul plasmatic aparent al duloxetinei a fost cu 79 % mai mic , timpul aparent de înjumătățire plasmatică prin eliminare a fost de 2, 3 ori mai mare iar
Ro_1185 () [Corola-website/Science/291943_a_293272]
-
clearance- ul plasmatic aparent al duloxetinei a fost cu 79 % mai mic , timpul aparent de înjumătățire plasmatică prin eliminare a fost de 2, 3 ori mai mare iar ASC a fost de 3, 7 ori mai mare la pacienții cu hepatopatie moderată . Farmacocinetica duloxetinei și a metaboliților ei nu a fost studiată la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară sau severă . Femei care alăptează : distribuția duloxetinei a fost studiată la 6 femei care alăptau , la cel puțin 12 săptămâni postpartum . Duloxetina se
Ro_1185 () [Corola-website/Science/291943_a_293272]
-
cu nefropatii în stadiu final ( NSF ) , dializați , au valori ale Cmax și ASC ale duloxetinei de 2 ori mai mari în comparație cu subiecții sănătoși . Datele de farmacocinetică ale duloxetinei se limitează la pacienții cu insuficiență renală ușoară sau moderată . Insuficiența hepatică : hepatopatiile moderate ( Clasa B Child Pugh ) au afectat farmacocinetica duloxetinei . În comparație cu subiecții sănătoși , clearance- ul plasmatic aparent al duloxetinei a fost cu 79 % mai mic , timpul aparent de înjumătățire plasmatică prin eliminare a fost de 2, 3 ori mai mare iar
Ro_1185 () [Corola-website/Science/291943_a_293272]
-
clearance- ul plasmatic aparent al duloxetinei a fost cu 79 % mai mic , timpul aparent de înjumătățire plasmatică prin eliminare a fost de 2, 3 ori mai mare iar ASC a fost de 3, 7 ori mai mare la pacienții cu hepatopatie moderată . Farmacocinetica duloxetinei și a metaboliților ei nu a fost studiată la pacienții cu insuficiență hepatică ușoară sau severă . Femei care alăptează : distribuția duloxetinei a fost studiată la 6 femei care alăptau , la cel puțin 12 săptămâni postpartum . Duloxetina se
Ro_1185 () [Corola-website/Science/291943_a_293272]
-
de trigliceride în țesutul adipos. La rândul său, excesul glucidic conduce pe termen lung la un exces ponderal, cu toate consecințele lui, datorită posibilității transformării glucidelor în lipide. La excesul lipidic asociat obezității se adaugă excesul de trigliceride din ficat (hepatopatia dismetabolică) și mușchi (hipertrigliceridemia musculară, în fapt o adevărată „obezitate musculară”). Aceste două țesuturi reprezintă țesuturile insulinodependente majore (alături de țesutul adipos). Influențele diabetogenetice provenite din aceste țesuturi explică cvasi-constanța participării lor în aparițiaT2DM. În recomandările recente ale ADA (Diabetes Care
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92261_a_92756]
-
mai ridicată (viremie VHB > 106 copii/ml) se asociază cu un risc mai mare de recurență postoperatorie tardivă [4]. Diferențele s-ar datora creșterii la pacienții cu replicare virală activă a sensibilității la acțiunea diverșilor carcinogeni [5]. La bolnavii cu hepatopatie cu VHB se întâlnesc frecvent tumori de mari dimensiuni ce prezintă invazie vasculară. Unele studii au demonstrat ameliorarea evoluției postoperatorii a pacienților cu infecție VHB prin terapie antivirală, dar datele sunt încă puține[6]. Severitatea insuficienței hepatice asociate este un
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Cristian Balahura () [Corola-publishinghouse/Science/92140_a_92635]
-
genetice au fost mai bine corelate cu prognosticul. Astfel supraexpresia genei FOXM1 (Forkhead box M1) se asociază cu o evoluție nefavorabilă în timp ce expresia genei AKR1B10 ( aldo-keto reductază) este întâlnită în cazul tumorilor mai puțin agresive [14,15]. La pacienții cu hepatopatie VHB concomitentă prezența CD 24 se asociază cu risc crescut de recurență tumorală precoce [16]. Supraexpresia AURKB-Sv2 (aurora B kinaza) se asociază cu recurențe agresive [17]. Markeri tisulari propuși dar care necesită confirmare prin studii suplimentare sunt EpCAM, subclasele de
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Cristian Balahura () [Corola-publishinghouse/Science/92140_a_92635]
-
R0 [1]. În general se consideră nerezecabile tumorile ce prezintă invazie a vaselor mari, metastaze intrahepatice, adenopatii regionale extensive sau metastaze la distanță [7]. Tot în această etapă trebuie evaluate comorbiditățile medicale dar și volumul și funcționalitatea ficatului restant - prezența hepatopatiei cronice, a cirozei, gradul hipertensiunii portale - toate acestea pot limita sau contraindica rezecția chirurgicală [7,33,34]. Satisfacerea acestor exigențe poate fi ajutată de laparoscopia diagnostică de stadializare cu ecografie laparoscopică. Chiar dacă nu există suficiente date care să justifice utilizarea
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Bogdan Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/92163_a_92658]
-
ar părea o soluție de a crește radicalitatea chirurgicală a tratamentului CCI, dar și de a oferi un tratament cu intenție curativă acelor cazuri considerate nerezecabile datorită fie invaziei locale a tumorii în vase mari, căi biliare etc. fie din cauza hepatopatiei cronice concomitente. În anii 90 era un entuziasm considerabil pentru transplantul hepatic ca soluție pentru cancerele hepatice primare, inclusiv colangiocarcinoamele [28]. Deși transplantul hepatic pentru carcinomul hepatocelular a fost acceptat ca metodă terapeutică eficientă pentru tumorile de volum limitat, rezultatele
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Bogdan Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/92163_a_92658]
-
momentul apariției sau succesiunea în timp: sângerare primitivă imediat după un traumatism; sângerare secundară la distanță de traumatism sau după infecții severe. 3. După cauză: traumatice după traumatisme, intervenții chirurgicale; netraumatice (hemoragii de cauza medicală): sindroame hemoragipare, diateze hemoragice, splenopatii, hepatopatii, CID, stări septice prelungite. 4. După durata și ritmul sângerării: acute produse în timp scurt, indiferent de cantitate; cronice pierderi mici și repetate. 5. După cantitate: mici sub 500 ml; mijlocii 500-1500 ml; mari peste 1500 ml; peste 2500 ml
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Costel Pleşa, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1207]
-
glicemiei bazale. Aceasta îi conferă o largă aplicabilitate. Deoarece fiecărui stadiu îi corespund mai multe posibilități farmacoterapeutice, selecția medicamentelor este foarte importantă. Ea se va face în funcție de: prezența obezității / supraponderii, circumferinței abdominale ample, dislipidemiei [tabel 13.3] existența nefropatiilor sau hepatopatiilor [fig 13.2] valorile A1c corelate cu cele ale glicemiei bazale [tabelul 13.2] profilul glicemic și particularitățile medicației [detalii în text] În tabelul 13.2. se prezintă criteriile selecției în funcție de valorile glicemiei bazale și HbA1c, dacă se poate determina
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
tabelul 13.2. se prezintă criteriile selecției în funcție de valorile glicemiei bazale și HbA1c, dacă se poate determina. El va fi completat cu detaliile algoritmului din figura 13.2. în care pentru selecție se ia în considerare și existența sau absența hepatopatiilor sau a nefropatiei. Algoritmul sinoptic al stadializării terapeutice din diabetul zaharat tip 2 este prezentat în figura 13.1. Elementele lui esențiale sunt: stadiile terapeutice valorile glicemice care, în cadrul interpretării clinice, decid "intrarea" ≤ ≤ ≤ ≤ ≥ ≥ ≥ 139 într-un anumit stadiu la pacientul
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
Glibenclamid, Glipizid (dar preparatele micronizate cum sunt Maninil micronizat de 1,75 și 3,5 mg/comprimat, au redus considerabil acest risc) - Nesemnificativ cu Gliclazid, Glimepirid, Repaglinida 143 - Inexistent cu Metforminul, Acarboza, Tiazolidindionele în monoterapie. Existența unor complicații (nefropatia și hepatopatiile acute sau cronice) contraindică TO Posibilitatea prevenirii complicațiilor: - Metforminul utilizat în diabetul zaharat tip 2 cu obezitate reduce semnificativ frecvența micro și macroangiopatiei (UKPDS). - Sulfonilureicele (și insulina), utilizate în regim intensiv și realizând controlul glicemic, reduc frecvența complicațiilor (UKPDS), infirmându
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
venei porte Dacă volumul hepatic restant postoperarator este insuficient, poate fi realizată embolizarea preoperatorie a venei porte, pentru a induce atrofia parenchimului ce va fi rezecat și hipertrofia compensatorie a parenchimului restant postoperator. Această hipertrofie se produce la pacienții cu hepatopatie cronică sau ciroză formă ușoară în aproximativ 3-6 săptămâni. Pentru a preveni creșterea tumorii, poate fi indicată chemoembolizarea transarterială percutanată a CHC. Embolizarea preoperatorie a venei porte nu trebuie efectuată la pacienții cu ciroză moderată sau severă, deoarece hipertrofia compensatorie
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Beuran, Ionuț Negoi () [Corola-publishinghouse/Science/92142_a_92637]
-
chirurgicale, poate fi realizată prin tehnica clasică de strivire a parenchimului hepatic cu ajutorul unei pense Kelly (Kellyclazie sau „clamp-crushing”), urmată de ligatura elementelor vasculare și bilare puse în evidență, sau prin utilizarea unor instrumente de electrochirurgie avansate. La pacienții fără hepatopatie cronică este indicată utilizarea tehnicii prin Kellyclazie, dat fiind că nici un studiu randomizat nu a demonstrat superioaritatea celorlalte metode de transecțiune privind scăderea necesarului de transfuzii și a morbidității perioperatorii [41, 42]. Elementele de electrochirurgie ce pot fi utilizate sunt
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Mircea Beuran, Ionuț Negoi () [Corola-publishinghouse/Science/92142_a_92637]
-
și cea hepatică. Principalul sistem care pune în practică dializa hepatică se numește MARS (Molecular Adsorbents Recirculating System). Principala indicație a dializei hepatice este insuficiența hepatică acută (IHA), survenită pe un ficat anterior indemn sau ca urmare a decompensării unei hepatopatii cronice severe. IHA, indiferent de etiologie (etilică, virală, intoxicații acute cu ciuperci sau cu medicamente), este grevată de o mortalitate foarte ridicată; tratamentul clasic de susținere, cât și metodele „tradiționale” de epurare extrarenală (hemodializa, hemodiafiltrarea, plasmafereza) nu aduc beneficii majore
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
extrarenală (hemodializa, hemodiafiltrarea, plasmafereza) nu aduc beneficii majore în majoritatea cazurilor. Utilizarea dializei hepatice în IHA are ca scop susținerea organismului în fața agresiunii toxice endogene pentru a câștiga timpul necesar regenerării hepatice sau efectuării transplantului hepatic. în decompensările severe ale hepatopatiilor cronice, dializa hepatică și-a dovedit eficiența în crearea unei „punți” până la transplantul hepatic. De asemenea, dializa hepatică este utilă în unele cazuri de sindrom hepato-renal. Bibliografie selectivă: Chiu A, Fan ST. MARS in the treatment of liver failure: Controversies
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]