952 matches
-
tremurătoare Mărește și mai tare taina nopții, Așa îmbogățesc și eu întunecata zare Cu largi fiori de sfânt mister...1011. Deci contopirea misterului cu taina cunoașterii este posibilă și ele nu se exclud. Lirica lumii accentuează acest binom semantic și hermeneutic. Totul pare ca în lucrarea Primavera 1012 a lui Botticelli, unde vraja planetelor aduce în ochii privitorilor respirația sacră a armoniei cerești. Fiecare dintre noi este în cularea penelului, în armonia muzicii sau în profunzimea cuvântului un microcosmos care exprimă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lui Homer ori a Torei distinge astfel sensurile literal, moral și mistic, adică cel anagogic, la care ne-am aplecat în cărțile noastre anterioare 1095. E indicat să deslușim semnele obscure de cele clare, metaforele având privilegiul de a diferenția hermeneutic tâlcul sensurilor și astfel să împingă creația spre alegorie. Poeții au așezat fără filosofie viziunile lor, le-au scris însămânțând cultura în limbajul tainic al alegoriei. Nu vă mirați. Poeții, toți poeții sunt Un singur, ne-mpărțit, neîntrerupt popor. Vorbind, sunt
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
între credincioși și Dumnezeu, pe când în misticismul pur această intermediere dispare și comuniunea inconștientă a sinelui se realizează de la sine cu spiritul divin. Limitele gnoseologice ale poesiei se datorează limbajului sărac al omului și incapacitatea metaforei de a fi element hermeneutic traductibil pentru întreaga masă a cititorilor. Cu un efort minim, credincioșii își înalță conștiența lor spre cea universală, experimentând canale și ritualuri colective, spre deosebire de misticismul pur în care aceasta se realizează prin arcul reflex noetic conștientizat de cel care îl
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
purtând imaginea străveche a atmei ce se roagă la soare, ceea ce demonstrează că sufletul, mandala nu e totuna cu soarele. Personificare a inconștientului, atma e ceea ce ne aparține în relație cu simbolul izvorului vieții și al totalității definitive umane. Dificultățile hermeneutice au tulburat înțelegerea primilor creștini în a deosebi soarele care răsare de Cristos. Oricum însă importante nu sunt mandalele ce apar în mânăstiri sau temple, exterioare ci acelea care sălășluiesc în interiorul nostru. Când echilibrul sufletesc este zdruncinat și gândurile nu
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
tendințele edenice ale lui Ghilgameș se aseamănă cu Faust a lui Goethe în care personajul principal aspiră și el la cunoașterea absolută. Aceeași frământare pentru inițiere, folosirea raiului sau a iadului sunt două căi complementare și deloc iluzorii în contextul hermeneutic al Tainei. Eu sunt Ghilgameș, care a prins și omorât Taurul Cerului, care l-a ucis pe paznicul pădurii, care l-a doborât pe Humbaba, ce locuia în Pădurea Cedrilor, și care, în cheile munților, a omorât lei1196. Lupta contrariilor
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
chiar cheia trăirii noastre pe acest pământ. De aceea au și fost un subiect constant al preocupărilor noastre. Aceste cuvinte vor fi întotdeauna subiectul unor comentarii, al unor dezbateri antropologice, al unor păreri contradictorii din care se va alege tâlcul hermeneutic, aurul alchimic al înțelepciunii. Ars longa Poesie și bucurie [...] primește, Doamne, încântarea ce din inimă-mi țâșnește cum țâșnește pârâul din izvorul lui semn că dintr-acolo jarul curge și nu respinge, Doamne, nici chiar încântarea rece, pe care o
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
împliniri senin, Deșiră-mi-le, barcă, un pliu pornească-n plin, Ce amintirea marelui calm s-o nimicească 1313. Dar pentru ce ne este adesea dificil să ne reamintim evenimentele trecute? Nu pentru că nu le-am fi memorat, ci pentru că hermeneutic eludăm interpretarea anagogică a ritualului învățat genetic și noetic de a străbate bariera ce ne-ar permite accesul la subconștient. În majoritatea timpului, pentru a ne rememora trecutul, utilizăm voința. Dacă nu depășim poarta templului interior care este subconștientul nostru
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nicio salvare (Gen 6:14-22). Isaac îngrijind lemnul pentru sacrificiu (Gen 22:6) are același tâlc cu Isus cărându-și crucea, cordonul purpuriu din fereastra lui Rahab (Ios 2:18-21) prefigurează sângele cristic etc. Acestea sunt ilustrații pertinente ale teoriei hermeneutice. Urme ale tipologiei apar (Rom 5:14) când Paul îl aseamănă pe Adam cu venirea lui Cristos, unul imprecând cu greșeala sa o omenire, celălalt cu harul său aducând darul lui Dumnezeu, tot pentru o omenire. Analogia tipologică se reflectă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
banului. Concluzia este că nu putem discuta despre om ca despre o ființă inteligentă, desprinsă de mediul natural decât în momentul în care are interese și nevoi și încearcă să satisfacă aceste interese și nevoi. Abordarea este una de tip hermeneutic în înțelesul pe care C.I. Gulian îl conferă acestei categorii, acela care privește, "omul în lume, într-o lume istorică, într-un raport de tensiune cu această lume, cu victoriile și înfrângerile, cu limitele și realizările lui..."3 . Nu se
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
de națiune nu trebuie înțeleasă ca o motivare a vreunui proiect utopic, retrograd, ci numai o problematizare a unei perspective a teologiei politice. O critică riguroasă asupra raportului dintre Biserică și națiune ne relevă grosso modo limitele unui asemenea demers hermeneutic. Pornind de la o posibilă discuție asupra naționalității și a Bisericii, este de-a dreptul ciudat de a constata cum o anumită formă culturală, prost învestită, poate falsifica spiritul, alterând posibilitatea de a lua contact cu realitatea. În perioada interbelică circulau
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
la pierderea semnificației majore a dimensiunii spirituale (duhovnicești). Astfel, teologul român repune în discuție o problemă esențială care vizează raportul dintre sobor; sobor ecumenic și ecumenicitate. Pentru o mai bună comprehensiune a ecumenicității, George Racoveanu își fundamentează întregul său demers hermeneutic pe o analiză riguroasă a unor fapte esențiale pentru a reliefa trăsăturile prin care se caracterizează ecumenicitatea unui sinod: prin numărul episcopilor participanți; prin reprezentarea lor la sinod; prin proporția justă a acestei reprezentări; prin participarea tuturor bisericilor la sinod
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
raport de consubstanțialitate cu termenul de imago. 1. Funcția imaginii Orice teorie antropologică se circumscrie unei dimensiuni a Imaginarului în care aventura simbolică a imaginii este urmărită în cadrul unei sintaxe specifice, dominată de imaginația simbolică. Gilbert Durand propune două metode hermeneutice ale imaginii: mitocritica face trecerea spre mitanaliză și constă în omologiile structurale cu un mit fundamental; mitanaliza se deschide spre o sociologie a cunoașterii și presupune studiul, într-o succesiune dată, a miturilor esențiale, de la Prometeu la Hermes, pe fondul
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
dedicație vehiculată la începuturile literaturii române. Însă e doar o supraviețuire camuflată, greu de recunoscut și aproape imposibil de invocat ca filiație legitimă. Recunoașterea în miezul vocației pur literare a lui Eminescu a definițiilor naționaliste ale vocației cere un efort hermeneutic considerabil - și, nu neg asta, contestabil. În fond, avem aici de-a face cu o prezență clandestină a mitologiilor productivității, pe care nu le "vedem", chiar și atunci când fac parte din corpul unei idei istorice - ca și în textele lui
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
între cele două abordări. Metoda analizei de conținut are multe variante, în funcție de scopul cercetării și de natura materialelor narative. Preferința pentru o variantă sau alta este legată și de adoptarea unor criterii de obiectivitate și procesare cantitativă, respectiv, de perspectivele hermeneutice și calitative ale cercetătorului. În acest capitol, nu vom prezenta nici toate posibilitățile și nici nu vom da instrucțiuni detaliate, dar, urmând o serie tipică de etape, ne vom concentra asupra exemplelor din cercetarea noastră ca modele de aplicare a
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
M.B. (1995), Computer programs for qualitative data analysis: A software source book (ediția a II-a), Sage, Thousand Oaks, CA. White, M., Epston, D. (1990), Narrative means to therapeutic ends, Norton, New York. Widdershoven, G.A.M. (1993), „The story of life: Hermeneutic perspectives on the relationship between narrative and life history”, Narrative Study of Lives, 1, pp. 1-20. Wiersma, J. (1988), „The press release: Symbolic communication in life history interviewing”, Journal of Personality, 56 (1), pp. 205-238. Wiseman, H., Lieblich, A. (1992
[Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
analiză criticul recurge și la modalitatea tradițională a rezumării acțiunii, dar are abilitatea de a o filtra prin prisma viziunii moderne a structurilor epice. În cronicile și eseurile din volumul Figuri ale imaginarului poetic (1999) el operează cu un discurs hermeneutic aplicat operei lirice, relevând „miezul sublim al poeziei, plusul de nimb al existenței ființei în plusul de uimire a cuvintelor”. Remarcabile sunt interpretările date liricii lui Marin Sorescu, interesantă aceea dedicată lui Ioanid Romanescu. Sunt discutați și câțiva poeți care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287264_a_288593]
-
al XIX-lea de Ferdinand Christian Baur. În secolul trecut, meritul redescoperirii gnozei îi revine lui Carl Gustav Jung și întâlnirilor promovate de el, începând cu anii '30, la Ascona, a căror documentație este furnizată de "Eranos Jahrbuch". Dar potențialul hermeneutic al paradigmei gnostice a ieșit la iveală și a fost discutat pe o scară mai largă mai ales în anii '50. Dezbaterea s-a aprins în jurul tezei susținute de Eric Voegelin și Hans Blumenberg, respectiv. Primul dintre ei a atacat
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
este expresia unei spiritualități. Situându-se pe o poziție oarecum polemică față de analizele curente de istorie literară, T. adoptă așa-numita „reducție eidetică”, pentru care are nevoie de un multiplu demers exegetic: psihologic, tematic, filosofic și, nu în ultimul rând, hermeneutic. Cele mai importante studii sunt dedicate predilect, începând cu Eminescu, literaturii române clasice: Ion Creangă, Ioan Slavici, I. L. Caragiale, Vasile Pârvan, George Coșbuc, dar și Liviu Rebreanu, Tudor Arghezi (Secțiuni literare, 1973), Titu Maiorescu (1977) ori, în fine, lui Lucian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290206_a_291535]
-
criticului, interpretat ca un precursor al celor mai moderne teorii lingvistice. Viziunea asupra limbii ca sistem de semne, precum și disocierea funcțiilor limbajului l-ar plasa pe Titu Maiorescu în ascendența imediată a structuralismului. Argumentele demersului urmează același traseu: în volute hermeneutice, excursul ajunge la geneza spiritului critic și la datele configurării unor puncte de referință în ansamblul evaluărilor axiologice din cultura noastră. Critica fenomenologică se asociază la T. cu critica genetică, impunând interpretării o construcție „genetic-arhetipală”, din etajările căreia se desprind
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290206_a_291535]
-
apelul la fapte. Dacă investigația nu presupune provocarea unor schimbări în mod experimental, această etapă presupune parcurgerea următoarelor momente: colectarea datelor necesare cercetării; măsurarea celor care se pretează la prelucrări cantitative; interpretarea lor prin metode cantitative (matematico-statistice) și calitative (logic hermeneutice). Procedăm deci precum în studiul dedicat formării cadrelor didactice. Atunci cînd avem de-a face cu o cercetare experimentală, toate aceste faze sînt precedate de introducerea modificărilor solicitate prin ipoteză. Deci vom proceda la fel ca în studiul referitor la
GHID PENTRU CERCETAREA EDUCAŢIEI by NICOLETA LAURA POPA, LIVIU ANTONESEI, ADRIAN VICENTIU LABAR () [Corola-publishinghouse/Science/797_a_1743]
-
Traiectul gândirii lui s-a desfășurat între „cultura-ca-model-prestigios-cenzurativ-și-canonic, pe de o parte, și eliberarea din canonul modernității ca-formă-și-drum-spre- originalitatea-proprie, pe de alta” (Daniel Vighi). Opera în ansamblu, mai ales „ciclul bănățean”, a făcut, de asemenea, și obiectul unor ambițioase interpretări hermeneutice, valorizând tradiția ermetică, simbolologia, gândirea tradițională, arhetipologia și mitologia, antropologia culturală etc. T. a dat și o foarte interesantă eseistică, subtilă și pasionată, de scriitor creator: Herman Melville - fascinația mării (1975) și În căutarea lui Cehov și alte eseuri (1984
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
să știm care sunt legile. Teoriile sunt mulțimi de enunțuri nomologice legate între ele într-o manieră sistematică, ele formează sisteme de-ductive. Ele trebuie să poată fi exprimate într-un limbaj formal logic. O altă dificultate majoră e de ordin hermeneutic: pentru a ne spune ceva despre lume, o teorie trebuie interpretată, cu toate aserțiunile ei și cu toate conceptele utilizate. O teorie trebuie să identifice regularități în realitate, sau corelații între diferitele proprietăți ale lucrurilor sau aspecte ale fenomenelor. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
un scop și nu este răsplătit. Micșorarea disonanței este realizată prin modificarea comportamentului sau prin reconstituirea cunoașterii cu privire la comportament. 7.2. Definiția și esența teorieitc "7.2. Definiția și esența teoriei" Stilul lui Festinger șochează prin concizie. Fideli metodei noastre hermeneutice, îi vom expune ideile cât se poate de solidari cu acest stil. Festinger și-a rezumat teoria în numai câteva teze succinte. Totuși, ele pot deruta dacă nu avem în vedere sensul lor gnostic. Următoarele patru formulări teoretice au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
o asemenea învățare are loc, elementul de înțelegere pentru cel care învață cuprinde întreaga experiență. După Carl Rogers, nu există decât două scopuri posibile ale educației: cunoștințele stocate și descoperirea. Le-a definit după cum urmează. (Expunem, cu fidelitate, aceste demersuri hermeneutice ale lui Rogers pentru că numai în acest fel putem înțelege izbânda sa epistemică neobișnuită într-o lume științifică dominată de behaviorism și tehnologism skinnerian.) A. Transmiterea corpusului de cunoștințe stocatetc " A. Transmiterea corpusului de cunoștințe stocate" După Rogers, în mare
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
cronici despre scriitori români (incluzând diaspora) și străini. În Interpretarea fără frontiere comentează metode și cărți ale unor autori care, deși meditează asupra fenomenului literar, transgresează în fapt granițele criticii literare. Îi are în vedere mai întâi pe fondatorii metodei hermeneutice în spațiul cultural românesc (Mircea Eliade și Adrian Marino) și articulează celelalte studii într-un „lanț” prin care tinde să constituie un model cognitiv de anvergură, reflectare a unei paradigme imaginative în gândirea contemporană. Cu volumul Cultura: modele, repere, perspective
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]