268 matches
-
este radical diferit de cel, născut printr-o reduc-ție sau alta, din parapsihologie, din New Age sau din iraționalismul hermetic contemporan. Cum s-a putut produce o confuzie de o asemenea amploare? Printre cele trei curente menționate, confuzia cu iraționalismul hermetic este cel mai greu de identificat, prin urmare este cea mai redutabilă. La urma urmei, confuzia privind parapsihologia se poate explica prin atracția indiscutabilă pe care Jung, Pauli și Lupasco o resimțeau față de fenomenele așa-zis "paranormale". Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
pe care Jung, Pauli și Lupasco o resimțeau față de fenomenele așa-zis "paranormale". Pe de altă parte, confuzia referitoare la New Age se poate explica prin neglijența intelectuală a celor care sunt angajați în această mișcare. Dar asimilarea cu iraționalismul hermetic nu este, oare, legitimă, pînă la urmă ? FONDUL PROBLEMEI: NE-AM CUFUNDAT PREA ADÎNC ÎN SECOLUL AL XVII-LEA Dificultatea unui răspuns este sporită de faptul că suntem confruntați cu niște adevărați mutanți. Jung este un mutant, necesarmente solitar, în
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
lui Dumnezeu în lume, dar la originea emanației se află un Unu incognoscibil, sediu însuși al contradicției. Gîndirea neoplatoniciană creștină va încerca să explice că nu-l putem defini pe Dumnezeu într-un mod univoc din cauza inadecvării limbajului nostru. Gîn-direa hermetică afirmă că, cu cît limbajul nostru este mai ambiguu și polivalent, cu atît mai mult se folosește de simboluri și metafore, și cu atît mai apt este să-l numească pe Unu în care se realizează coincidența contrariilor. Numai că
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
de simboluri și metafore, și cu atît mai apt este să-l numească pe Unu în care se realizează coincidența contrariilor. Numai că atunci cînd triumfă coincidența contrariilor principiul identității se prăbușeșete. Totul se leagă. Rezultat: interpretarea este infinită [...] Gîndirea hermetică transformă teatrul lumii într-un fenomen lingvistic și, în paralel, îi retrage limbajului orice forță comunicațională"24. Există, în toate aceste aprecieri, o confuzie gravă: coincidența contrariilor nu presupune abandonarea axiomei identității și a axiomei non-contradicției, ci doar abandonarea principiului
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
Structura gödeliană a Naturii și a cunoașterii 85 Terțul ascuns 87 Sacrul și problema subiect/obiect 92 Heisenberg și nivelurile de realitate 94 Viziunea transdisciplinară asupra lumii 99 4. Jung, Pauli, Lupasco și problema psihofizcă 103 Coincidentia oppositorum și iraționalismul hermetic 105 Fondul problemei: ne-am cufundat prea adînc în secolul al XVII-lea 107 Sarcina cea mai importantă a vremii noastre: o nouă idee despre Realitate 113 Nivelurile de realitate sunt prezente la Jung și la Pauli? 114 Noi perspective
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
apărute pe piața românească (fie că sunt traduse sau nu) ne ridică unele semne de întrebare asupra veridicității și onestității demersului. Adesea, ele se înfățișează ca un set de compilații în care autorul încearcă să etaleze o serie de cunoștințe hermetice plecând de la textele clasice care circulă în domeniu. Unele lucrări se prezintă chiar ca un îndreptar de lucru cu spirite și demoni ierarhizați cu o deosebită acribie. În Magia neagră și vrăjitoria, Christian și Miriam Dikol urmăresc tocmai acest lucru
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Lucrurile stau similar și în cazul retoricii. Înainte de a face obiectul de studiu al specialiștilor, retorica a avut o formă populară înrădăcinată în ocultism. Hermes Trismesgistul, Jakob Böhme și mulți alții s-au ocupat de importanța retoricii în scrierile lor hermetice. Există așadar o variantă științifică și elaborată a acesteia, dar și una populară, neelaborată, caracterizată prin simplitate, polisemantism, una care lasă loc metaforei și imaginației. În sens strict, retorica populară este asemenea unui schimb simbolic sau a unui schimb structurat
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București. Va deveni asistent, iar în 1979 lector la Catedra de literatură a Facultății de Filologie a Universității din Craiova. În 1977 și-a susținut doctoratul în filologie cu teza Poezia hermetică românească. Din 1981 s-a pensionat medical: o boală necruțătoare a pus capăt atât carierei sale didactice, cât și celei literare. A debutat în 1970, la revista „Ramuri”, unde o vreme va asigura cronica literară, iar editorial cu Poetica lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290139_a_291468]
-
Librairie Droz, Genève, 1975. Rimbaud, Arthur, Poésies. Une saison en enfer. Illuminations, ediția a II-a, revăzuta și adnotata de Louis Forestier, prefață de René Char, Editions Gallimard, Paris, 1984. Rosenkreutz, Christian, The Chymical Wedding of Christian Rosenkreutz (Magnum Opus Hermetic Sourceworks Series), traducere de Jocelyn Godwin, introducere și comentarii de Adam McLean, Phanes Press, Grand Rapids, MI, UȘA, 1991. Rulandus, Martinus, A Lexicon of Alchemy, or Alechmeical Dictioanry. Containing a full and plain explanation of all obscure words, Hermetic subjects
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Opus Hermetic Sourceworks Series), traducere de Jocelyn Godwin, introducere și comentarii de Adam McLean, Phanes Press, Grand Rapids, MI, UȘA, 1991. Rulandus, Martinus, A Lexicon of Alchemy, or Alechmeical Dictioanry. Containing a full and plain explanation of all obscure words, Hermetic subjects, and arcane phrases of Paracelsus, by martin Rulandus Philosopher, Doctor, and Private Physician to the August Person of the Emperor, [Cu privilegiul acordat de Maiestatea Să Împăratul, pentru o perioadă de zece ani] Prin grijă și pe cheltuiala lui
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
nu-i scape; / Iubirea îl urcase deasupra ei prea tare, / Și-a-nmormântat-o-n carne”. Orația îndrăgostitului se adresează când unei iubite, când unui iubit. Obiectul erotic este invocat prin apelative ca „scumpa mea”, „iubita mea”, „domniță” sau „iubite”, „puternicul meu domn”, „prinț hermetic”, „amant”. Și nu e vorba (în orice caz, nu explicit) de un dialog ca acela din Cântarea Cântărilor. De exemplu, în sonetul CLXIV un bărbat vorbește altui bărbat: „Dac-ai fi fost femeie, te-aș fi ales eu oare? De ce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
cu fruntea scăldată în lumină”). Bun cunoscător al poeziei parnasiene și simboliste, aflat sub amenințarea unei necruțătoare boli, O. dă, în „estampele” în care își transformă poezia, peisaje interioare în felul celor din G. Rodenbach. Scenerie gotică, imagini heraldice, aluzii hermetice („Pe masă-n roase pagini «Cornelius Agripa»”) intră în atmosfera de „legendă nordică”, prin care sufletul înstrăinat, pândit de moarte își trăiește „exilul nostalgic” („O albă lebădă sub lună și-n urmă, iată, Lohengrin. Sunt mort deși mă simt în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288590_a_289919]
-
ezoteric, la capătul căruia alambicul verbal ne promite un rezultat fabulos. Dar aparențele sunt înșelătoare: nici o „piatră filosofală” nu satisface setea noastră de adevăr, nici o transmutație miraculoasă nu ne este livrată la capătul acestor relatări, când grandilocvente, când naive, când hermetice, când pur narative: adevăratul Opus Magnum, marea operă de alchimie constă, aici, în rostirea poetică însăși. Actul de a poematiza și parcurgerea poemului n-au nevoie de nici o concluzie teoretică, de nici un „extract” ideativ al poeziei, spunerea poetică nu are
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
blestemul pierderii de sine, consecință a îndepărtării omului de realul sacru. Dincolo de enunțul, deseori abstrus (el a dus la situarea lui S., în Istoria literaturii române de la origini până în prezent a lui G. Călinescu, în capitolul rezervat dadaiștilor, suprarealiștilor și hermeticilor), poetul este, în esență, un romantic. Definitorie, la el, este înfruntarea contradicțiilor proprii naturii omului, a unui dualism funciar: perechile de animale din arcă arată sufletul și trupul în dezunire (Talazuri înlăuntru); cele două „părți” ce nu se cunosc, evocate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
concepției vinovate, constitutivă momentului cosmogonic originar, este revelată și retrăită prin ritualul dramatic din Soarele și Luna. Dramaturgul dezvoltă o profuziune de sensuri, topind într-o construcție demnă de un mare poet elemente și sugestii din orfism și gnoză, teologie hermetică și creștină, regăsite ca latențe în eposul popular românesc, în care i-a plăcut să caute „chipul nostalgic al Thraciei”. Într-un fel sau altul, toată eseistica lui B., subsumabilă filosofiei culturii, este polarizată de căutarea originilor, omologând în plan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
În marele scenariu cosmic și divin. 3. ASPECTE ALE VIEȚII RELIGIOASE ÎN LUMEA ELENISTICO-ROMANĂTC "3. ASPECTE ALE VIEȚII RELIGIOASE ÎN LUMEA ELENISTICO‑ROMANĂ" 1. În căutarea revelației: oracolul teologic și literatura hermeticătc "1. În căutarea revelației \: oracolul teologic și literatura hermetică" Deși la Începuturile secolului al II-lea d.Hr. Plutarh deplânge, În unul dintre dialogurile delfice, „tăcerea” multor centre oraculare grecești (De defectu oraculorum), fenomenul divinatoriu - În toate formele lui și În special În dimensiunea oracolului, divin sau eroic - reprezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și cultele străine 405 3. Misterii grecești și misterii orientale 413 4. Cultul suveranilor elenistici și cultul imperial: de la oameni la zei 416 3. Aspecte ale vieții religioase În lumea elenistico-romană 418 1. În căutarea revelației: oracolul teologic și literatura hermetică 418 2. Oracole, vise și zeități vindecătoare: cazul lui Aelius Aristides 422 3. Alexandru din Abonotichos: un profet și fondator religios 424 4. „Omul divin” și religio mentis pură: Apollonius din Tyana 427 5. Ultimii greci: religia neoplatonicienilor Între logos
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
făcând elogiul umilinței („dulce neștiință”) și al trăirii într-o „tristă vrajă”, dar și al dorului de lumină și căldură („Lucească soarele până la ardere, / Pletele de foc pârjolească-se / La vâlvătaia sublimă a zilei”). Și chiar dacă uneori imaginile sunt abscons hermetice, o anume grație a sentimentului convertit în intelectualitate este transpusă mereu într-un vers armonic, cu repetiții ritmate dilematic și refrene muzicale. SCRIERI: Furăm trandafiri, București, 1967; Jumătate zeu, București, 1970; Adagio, București, 1973; Taina, Cluj-Napoca, 1976; Amiaza, București, 1978
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286748_a_288077]