515 matches
-
calculate în funcție de glicemie, conținutul în hidrați de carbon și activitatea fizică, sau pentru corecția hiperglicemiei. Pentru eficiența maximă a pompei de insulină, analogii de insulină cu acțiune rapidă sunt de preferat, aceștia facilitând controlul glicemic postprandial și permițând calculul corespunzător hidraților de carbon consumați. (3,6) Unele studii multicentrice sugerează o eficiență superioară a insulinei aspart în controlul glicemic postprandial, comparativ cu insulina lispro și o asociere mai puțin frecventă a acesteia cu hipoglicemii, comparativ cu insulinele lispro și cele regular
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
Aspectele practice ale acestei etape "pre-pompă" se referă la: - evaluarea tehnicii și dispozitivelor de auto-monitorizare; - revizuirea stilului de viață anterior; - stabilirea unui program stabil de alimentație și activitate fizică care să fie urmat în primele săptămâni de tratament; - exersarea calculului hidraților de carbon și a dozelor de insulină corespunzătoare; - exersarea tuturor manoperelor efectuate pentru încărcarea cu insulină a pompei, atașării acesteia, inserției cateterului, setării pompei și administrării insulinei. Consultarea manualului sau vizionarea casetelor video cu instrucțiunile de utilizare ale pompei de
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
poate fi mai eficientă decât un bolus preprandial, reducând riscul de hipoglicemie), - perioada menstruală, - boli intercurente, - medicație ce interferă cu controlul glicemic. Stabilirea bolusurilor Pe baza experienței acumulate deja în utilizarea pompelor de insulină, calcularea bolusurilor prandiale, corespunzătoare cantității de hidrați de carbon și respectiv, a bolusurilor pentru corecția hiperglicemiilor se poate efectua conform unor algoritmuri. - "Factorul de sensibilitate la insulină (X)" reprezintă valoarea cu care 1 unitate de insulină scade glicemia. Acesta se calculează după regula de 1500 (sau 1700
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
la insulină (X)" reprezintă valoarea cu care 1 unitate de insulină scade glicemia. Acesta se calculează după regula de 1500 (sau 1700 în caz de obezitate), respectiv: 1500 / doza totală de insulină = "X" mg. glicemie / 1 i.u. - "Indexul insulină / hidrați de carbon (Z)", respectiv cantitatea de hidrați de carbon care este scăzută de 1 unitate de insulină administrată în bolus, se calculează considerând cantitatea totală de hidrați de carbon consumați pe zi 89 împărțită la doza totală de insulină administrată
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
1 unitate de insulină scade glicemia. Acesta se calculează după regula de 1500 (sau 1700 în caz de obezitate), respectiv: 1500 / doza totală de insulină = "X" mg. glicemie / 1 i.u. - "Indexul insulină / hidrați de carbon (Z)", respectiv cantitatea de hidrați de carbon care este scăzută de 1 unitate de insulină administrată în bolus, se calculează considerând cantitatea totală de hidrați de carbon consumați pe zi 89 împărțită la doza totală de insulină administrată ca bolus. Pe baza acestui index se
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
1500 / doza totală de insulină = "X" mg. glicemie / 1 i.u. - "Indexul insulină / hidrați de carbon (Z)", respectiv cantitatea de hidrați de carbon care este scăzută de 1 unitate de insulină administrată în bolus, se calculează considerând cantitatea totală de hidrați de carbon consumați pe zi 89 împărțită la doza totală de insulină administrată ca bolus. Pe baza acestui index se vor calcula bolusurile prandiale. Acest factor de corecție poate fi considerat ca supliment la bolusul prandial, în condiții de hiperglicemie
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
corecție poate fi considerat ca supliment la bolusul prandial, în condiții de hiperglicemie, sau poate fi dedus din bolusul prandial, atunci când glicemia preprandială are o valoare la limita inferioară. Exemplu: - doza totală de insulină/zi = 50 ui - cantitatea totală de hidrați de carbon este de 250 g/zi - doza totală de insulină prandială este de 25 ui. - factorul de sensibilitate (X): 1500 / 50 = 30 mg., adică 1 unitate de insulină va scădea glicemia cu 30 mg - indexul insulină / hidrați de carbon
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
totală de hidrați de carbon este de 250 g/zi - doza totală de insulină prandială este de 25 ui. - factorul de sensibilitate (X): 1500 / 50 = 30 mg., adică 1 unitate de insulină va scădea glicemia cu 30 mg - indexul insulină / hidrați de carbon (Z): 250 / 25 = 10, respectiv 1 unitate de insulină corespunde la 10 g HC - glicemia actuală este de 235 mg/dl, iar obiectivul glicemic este de 120 mg/dl - factorul de corecție: (235 - 120) / 30 = 3,8 ui
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
care după inițierea tratamentului se atinge, de obicei, un platou al concentrațiilor plasmatice, iar doza de întreținere înlocuiește fracțiunea eliminată (5). Dozele de insulină necesare sunt influențate de o multitudine de factori, dintre care cei mai importanți sunt: - cantitatea de hidrați de carbon ingerată - greutatea corporală - regimul de activitate fizică - particularități fiziologice (pubertate, sarcină) - rezerva endogenă de insulină a pacienților - prezența altor afecțiuni cronice sau acute și medicația acestora - etapa de tratament (inițiere, ajustare, menținere). Modalitatea de exprimare a dozelor de
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
cu glicemia bazală exprimată în mmol/l, (ex. glicemie bazală de 12 mmol/l = 12 unități insulină bazală, 1mmol = aprox 20 mg/dl). În regimurile de insulinoterapie intensivă, dozele prandiale sunt de 0,03-0,15 U/kg, în funcție de cantitatea de hidrați de carbon la masa respectivă, iar doza de insulină bazală de 0,2-0,25 U/kg (3). În calculul dozelor pentru substituția prandială, se pot folosi la inițierea tratamentului următoarele echivalențe: 1U insulină prandială pentru fiecare 10g hidrați de carbon
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
cantitatea de hidrați de carbon la masa respectivă, iar doza de insulină bazală de 0,2-0,25 U/kg (3). În calculul dozelor pentru substituția prandială, se pot folosi la inițierea tratamentului următoarele echivalențe: 1U insulină prandială pentru fiecare 10g hidrați de carbon, și 1U de insulină pentru corectarea a fiecare 20-30 mg glicemie peste obiectivul glicemic (33). Doza de administrat rezultă din adunarea valorilor provenite din cele două calcule (ex: o masă cu 60 g hidrați de carbon = 6 U
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
prandială pentru fiecare 10g hidrați de carbon, și 1U de insulină pentru corectarea a fiecare 20-30 mg glicemie peste obiectivul glicemic (33). Doza de administrat rezultă din adunarea valorilor provenite din cele două calcule (ex: o masă cu 60 g hidrați de carbon = 6 U; glicemia preprandială = 180 mg/dl, însemnând cu 40 mg/dl mai mare decît un obiectiv glicemic preprandial de 140 mg/dl, deci, sunt necesare 40:20 = 2U pentru corecția hiperglicemiei; doza administrată va fi de 6
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
de aplicat, este rigidă neținând cont de eventuale exerciții fizice și nepermițând pacientului abateri de la planul alimentar. Hiperglicemiile matinale sunt consecință fie a epuizarii efectului insulinei bazale administrate la cină, fie a hipoglicemiilor nocturne, corectate de pacienți prin ingestia de hidrați de carbon. Frecvent, aceste două cauze coexistă și se datorează profilului farmacodinamic bifazic al insulinelor NPH, cel mai frecvent folosite încă insuline bazale, care au un vârf de acțiune între ora 24:00 și 3:00, când sensibilitatea la insulina
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
post-hipoglicemice) continuă să fie 102 invocat de către unii în explicarea hiperglicemiilor matinale. Studiile sistematice au demonstrat faptul că aceasta se produce mai ales atunci când pacientul își recunoaște hipoglicemia și și-o corectează (de cele mai multe ori cu un aport exagerat de hidrați de carbon). Atunci când hipoglicemiile nocturne nu sunt recunoscute, glicemiile matinale sunt cel mai frecvent mici, iar insulinorezistența post-hipoglicemică produce hiperglicemii în prima jumătate a zilei (după micul dejun sau înainte de prânz) (40,3). Măsura rațională care se cere luată pentru
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
sunt "algoritmurile" de ajustare a dozelor. Acestea se pot individualiza pentru fiecare pacient (și de către fiecare pacient!) ținând cont de toate particularitățile stilului de viață. Ele presupun modificarea o singură dată a unei doze în funcție de mai mulți factori (cantitatea de hidrați de carbon care urmează să fie mâncată, un eventual exercițiu fizic în perioada postaprandială sau, din contră repaus și glicemia preprandială. Aceste algoritmuri se bazează pe unele așa zise "reguli" cum este regula lui "1800" pe baza căreia se estimează
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
de 60 U, o unitate de insulină scade glicemia cu 1800/60 = 30mg/dl (pentru insulinele cu durată scurtă de acțiune se folosește "regula lui 1500") (22). Pentru a calcula necesarul de insulină Lispro sau Aspart care "acoperă" 10 g hidrați de carbon se împarte 500 la doza totală de insulină pe 24h (pentru insulinele cu durata scurtă cifra care se împarte este 450). Atunci când se fac doze "corective" (pentru hiperglicemii interprandiale) trebuie să se țină cont de cantitatea de insulină
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
3 - 2.7 = 3,4 U etc.) (34) Este foarte important de menționat faptul că, pe lângă modificarea dozelor de insulină, în faza de ajustare se operează și cu următoarele intervenții: - modificări nutriționale (introducerea sau scoaterea unor gustări, modificarea conținutului în hidrați de carbon al meselor) - modificarea intervalului dintre injecțiile cu insuline prandiale și mese. În cazul insulinelor cu acțiune scurtă, acest interval trebuie să fie de 30 min. pentru glicemii preprandiale de 80-140 mg/dl, și de 45 min. sau mai
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
care folosesc pompe de insulină, perfuzia subcutanată bazală poate fi sistată pe parcursul desfășurării exercițiului. În cazul unui efort fizic neanticipat, situație în care doza de insulină nu a putut fi modificată, se recomandă ca pacientul să consume 10-15 g de hidrați de carbon, imediat după efort, dacă acesta durează mai puțin de 30-45 de minute, iar dacă efortul continuă, gustările se vor repeta la intervale de 30-45 de minute. Instruirea pacienților în efectuarea autocontrolului face parte din educația terapeutică inițială, iar
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
intensivă (glargin + analog rapid), a cărui A1c este de 6,5%. Acuzele principale au fost cele de hipoglicemii frecvente. Comparând profilul cu jurnalul completat de tânăr, s-a putut determina corelația între activitatea fizică și glicemie, de asemenea indexul insulină/hidrați de carbon. (Figura 10.1 )(2) Cel de al doilea profil aparține unei persoane cu diabet zaharat tip 2 în vârstă de 58 ani, sub tratament combinat insulină bazală și metformin, cu o valoare a A1c de 8,7 %. Analizând
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
C3, după modelul P/B - 0 - P - B, care urmărește reglarea glicemiei bazale și flexibilizarea mesei de seară. Reajustarea ambelor doze de insulină rapidă se face după 3 zile. Nu este necesară suplimentarea cu gustări, la nevoie se vor redistribui hidrații de carbon de la cină la culcare. Ajustarea dozelor se face prin creșterea fiecărei doze în parte, cu 2 unități sau cu 10 %, în funcție de valoarea glicemiei. Dacă hiperglicemia este prezentă pe tot parcursul zilei, se vor crește toate dozele de insulină
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
unei terapii nutriționale neconforme cu nevoile reale ale pacientului (prescripții rutiniere neindividualizate în funție de nivelul activității fizice a pacientului) sau datorită lipsei de aderență a acestuia la recomandările nutriționale (restrângerea "instinctivă" a regimului de activitate fizică, consumul exagerat de hidrați de carbon de teama hipoglicemiilor). În studiul DCCT creșterea medie în greutate la grupul tratat intensiv a fost în medie de 4,6 kg după 5 ani, la grupul tratat intensiv față de grupul tratat convențional (3). Este de menționat faptul
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
50-60 mg/dl, (nivelul poate fi variabil de la pacient la pacient), produce un complex de simptome și semne vegetative (transpirații, palpitații, tremurături, foame) și neuroglicopenice (cefalee, confuzie, tulburări de vorbire și de comportament, comă), care se remit după administrarea de hidrați de carbon oral, glucagon intramuscular sau subcutanat, sau glucoză intravenos. Din punct de vedere fiziopatologic, hipoglicemiile produse în cursul tratamentului cu insulină au următoarele cauze (1): - inhibarea producției hepatice de glucoză și stimularea excesivă a preluării periferice a glucozei datorită
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
intravenos. Din punct de vedere fiziopatologic, hipoglicemiile produse în cursul tratamentului cu insulină au următoarele cauze (1): - inhibarea producției hepatice de glucoză și stimularea excesivă a preluării periferice a glucozei datorită excesului de insulină - aportul alimentar inadecvat sau întârziat de hidrați de carbon - creșterea utilizării periferice a glucozei datorită efortului fizic. Simpomele cel mai frecvent prezente ale hipoglicemiilor pot fi clasificate în autonome (cele care produc "avertizarea" pacientului) și neuroglicopenice (consecința privării neuronilor de "combustibilul" lor esențial, glucoza) (tabelul 15.1
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
nocturne (4). - efortul fizic neprevăzut și creșterea vitezei de absorbție a insulinei, dacă ea a fost administrată într-o zonă supusă efortului. - expunerea la temperaturi înalte care cresc viteza de absorbție a insulinei (băi calde) - erori alimentare (aport insuficient de hidrați de carbon, omiterea gustărilor). Hipoglicemiile moderate și severe sunt urmate de o perioadă de insulinorezistență (prin acțiunea hormonilor de contrareglare), care poate dura până la 10 ore sau chiar mai mult, ceea ce necesită creșterea dozelor la administrările ulterioare, și în nici un
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
oricărei hipoglicemii în următoarele trei săptămâni (acest interval pemite de obicei restabilirea perceperii hipoglicemiilor, la cei fără neuropatie autonomă). Pentru cei cu neuropatie autonoma acest interval crește la 3-6 luni. Tratamentul hipoglicemiilor se face prin ingerarea a 10-15 g de hidrați de carbon rapid absorbabili (zahăr, două-trei lingurițe dizolvat în apă, sucuri cu zahăr, ciocolată), pentru hipoglicemiile ușoare, iar în cazul hipoglicemiilor moderate se continuă cu o gustare de 20-30 g hidrați de carbon. Este de menționat faptul că dulciurile comerciale
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]