264 matches
-
apă pentru a afla cine a fost ucis în gheizer. Gheizerul ucide omul lui Bigg Bunny și îi prinde în capcană pe Tess și Finn. Finn o salvează pe Tess, dar când ies din apă Bigg Bunny o răpește cu hidroavionul pe Tess care este inconștientă. Gemma îl ajută pe Finn să-l urmărească pe Bigg Bunny dându-i jet ski-ul astfel încât Finn sare pe pontonul hidroavionului în timp ce acesta decolează. În timp ce Bigg Bunny încearcă să-l împuște pe Finn, Tess își
Aurul nebunilor () [Corola-website/Science/328423_a_329752]
-
o salvează pe Tess, dar când ies din apă Bigg Bunny o răpește cu hidroavionul pe Tess care este inconștientă. Gemma îl ajută pe Finn să-l urmărească pe Bigg Bunny dându-i jet ski-ul astfel încât Finn sare pe pontonul hidroavionului în timp ce acesta decolează. În timp ce Bigg Bunny încearcă să-l împuște pe Finn, Tess își revine și-i face vânt lui Bigg Bunny din avion, aruncându-l în ocean. Apoi omul lui Bigg Bunny este luat prizonier de Moe, după ce Moe
Aurul nebunilor () [Corola-website/Science/328423_a_329752]
-
000 CP (110 000 kW), ce asigura o viteză maximă de 33 noduri (61 km/h). Nava avea o autonomie de 12 000 mm (22 000 km) la o viteză de 15 noduri (28 km/h). Nava dispunea de patru hidroavioane adăpostite în două hangare, pentru lansarea cărora era echipată cu o pereche de catapulte montate la mijlocul navei. Armamentul principal al navei era format din 9 tunuri Mark 8 L/50 de 305 mm grupate în trei turele triple, două în
USS Guam (CB-2) () [Corola-website/Science/331031_a_332360]
-
șase crucișătoare (USS Portland, Sân Juan, Northampton, Pensacola, Sân Diego, Juneau), și 14 distrugătoare. Portavioanele aveau la bord în total 171 de avioane, dar mai puteau conta și pe sprijinul a 60 de avioane cu baza la "Henderson Field". Un hidroavion american PBY Cătălina cu baza pe Insulele Santa Cruz la ora 11:03 a descoperit corpul principal al portavioanelor japoneze. Cu toate acestea, portavioanele japoneze erau la aproximativ 657 km de forțele americane, dincolo de rază de acțiune ale avioanelor de pe
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
distanță dintre ele, pana cand la ora 5:00 această a fost doar de 370 km Ambele părți au lansat avioane de căutare și au pregătit avioanele rămase pentru atac, de îndată ce navele celeilalte părți s-ar fi localizat. Deși un hidroavion PBY Cătălina echipat cu radar a reperat portavioanele japoneze la ora 03:10, raportul nu a ajuns la Kinkaid până oră 05:12. Prin urmare, crezând că navele japoneze probabil și-au schimbat poziția, în cele două ore care au
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
au scufundat Horneț cu patru torpile de 610 mm. La ora 01:35 pe 27 octombrie 1942, în cele din urmă horneț s-a scufundat la coordonatele aproximative 08°38'S 166°43' E. Mai multe atacuri de noapte de la hidroavioane Cătălina, echipate cu radar asupra lui "Junyō" și "Teruzuki", informația că navele de război americane mari sunt în retragere din zonă, plus o situație critică a lipsei de combustibil au determinat japonezii să-și reconsidere urmărirea în continuare de navelor
Bătălia de la Insulele Santa Cruz () [Corola-website/Science/331711_a_333040]
-
nu a putut să transmită raportul deoarece tocmai își pusese la încărcat bateriile stației radio. O mică formațiune de avioane He 111 a reușit să păcălească operatorii radar britanici, care au raportat identificarea unei mari grupări aeriene. În același timp, hidroavioane Ar 196 transportate la bordul unor vase au ținut sub control zona de traversare, iar escadrile de bombardiere Ju 88 au zburat sub plafonul de acțiune a radarelor britanice și au executat atacuri surpriză asupra portului Plymouth și a aeroporturilor
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
000 CP (110 000 kW), ce asigura o viteză maximă de 33 noduri (61 km/h). Nava avea o autonomie de 12 000 mm (22 000 km) la o viteză de 15 noduri (28 km/h). Nava dispunea de patru hidroavioane, pentru lansarea cărora era echipată cu o pereche de catapulte cu abur montate la mijlocul navei. Armamentul principal al navei era format din 9 tunuri Mark 8 L/50 de 305 mm grupate în trei turele triple, două în față (a
USS Hawaii (CB-3) () [Corola-website/Science/332587_a_333916]
-
și un al doilea fiind dat dispărut. JG 27 a pierdut șase Bf 109 în luptele cu escadrila RAF 85. Trei piloți au fost uciși, doi au fost declarați dispăruți și unul a fost salvat din apele Canalului Mânecii de un hidroavion Heinkel He 59. Hugo Sperrle a ordonat piloților săi din "Luftflotte 3" să înceapă atacurile împotriva stațiilor radar și aeroporturilor din zona de sud a Angliei. Bombardierele în picaj au avut ca obiective aeroporturile RAF Ford, RAF Thorney Island și
The Hardest Day () [Corola-website/Science/333715_a_335044]
-
s-ar fi putut reîntoarce la baze, micul convoi nu a mai așteptat în zonă și a plecat spre Anglia. În zonă au fost trimise distrugătoarele din clasa „Hunt” HMS Brocklesby și HMS Cleveland. Ele au fost reperate de un hidroavion de cercetare Heinkel 115 al Luftwaffe. Următorul avion care a ajuns în zonă, un Junkers 88, a fost atacat de avionul greu de vânătoare RAF Bristol Beaufighter, care patrula în zonă. În urma luptelor, ambele avioane germane au fost doborâte și
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
departe de raza de acțiune avioanelor germane. Un avion Junkers 88 le-a survolat la joasă înălțime la 07:30. Vedetele au deschis focul, iar avionul german fiind lovit la nivelul carlingii s-a prăbușit în mare. A urmat un hidroavion Blohm + Voss, care a încercat să lanseze câteva bombe dar, după ce a fost avariat de focul mitralierelor antiaeriene, a părăsit zona. Cele trei vedete au ajuns în Anglia a doua zi, navigând fără ca să fie escortate de distrugătoare. Încărcăturile explozive
Raidul de la St Nazaire () [Corola-website/Science/333953_a_335282]
-
Waalhaven să atace orașul și să cu cerească podurile de peste Nieuwe Maas folosindu-se de elementul surpriză. După analizarea acestui plan s-a ajuns la concluzia că șansele de succes sunt reduse, așa că s-a conceput un alt plan. Doisprezece hidroavioane Heinkel He 59D modificate trebuiau să aterizeze pe Nieuwe Maas, la bord fiind două plutoane ale Companiei a 11-a din Regimentul al 16-lea aeropurtat, plus patru geniști și un grup de trei specialiști. Acești 90 de militari aveau
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
fie întăriți cu un pluton de 36 de militari. Ei urmau să aterizeze pe stadionul Feyenoord din apropierea cursului râului Nieuwe Maas. Ulterior, trupe din Waalhaven vor fi trimis sprijin cu armament adițional. Dimineața devreme pe data de 10 mai, 12 hidroavioane He 59 au aterizat pe apele râului Nieuwe Maas. Au fost lansate bărci de cauciuc, fiecare având o capacitate de șase militari cu tot echipamentul din dotare. Aproximativ 80 de soldați au debarcat pe ambele maluri ale râului și pe
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
1939 până la 8 mai anul 1945. În anul 1938 a avut loc o expediție secretă germană în Antarctica. La 17 decembrie 1938, nava "MS Schwabenland" condusă de Alfred Ritscher, căpitan în Kriegsmarine, cu 33 de oameni la bord și 2 hidroavioane Dornier Do J, "Passat" și "Boreas", a plecat din portul Hamburg. Nava acostează la 19 ianuarie 1939 pe Coasta Prințesa Martha, teritoriu pe care l-au numit Neuschwabenland () și se începe imediat cartografierea zonei. Avioanele au efectuat mai multe zboruri
Noua Șvabia () [Corola-website/Science/335908_a_337237]