619 matches
-
fost convertit la forma intermediară, ulterior în formă hidrolizată. De aceea, înălțimea picului 3 la pH 10,7 a fost mai mică decât la pH 6,37. Biosorbția RO 16 pe biomasa protonată în condiții puternic alcaline este datorată grupelor hidroxil ale biomasei, care reacționează cu grupele de vinilsulfonă ale RO 16. Compoziția și caracterul chimic al soluției va afecta nu numai stuctura chimică a suprafeței bacteriene, ci și disocierea coloranților, cu formarea unor specii diferite. pH-ul este un factor
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
posibilitatea de a avea aplicații în protecția mediului. Grupele funcționale responsabile pentru procesul de biosorbție pot fi deduse din spectrul FTIR al EPS prezentat în Figura 4.65. Picul lărgit, intens, de întindere la aproximativ 3400 cm-1 este caracteristic grupelor hidroxil și amino. Picul asimetric de întindere de la 1700 cm-1, sugerează prezența grupelor carboxil. Picurile de absorbție de la 1000-1100 și 980 cm-1 sunt cunoscute a fi caracteristice pentru toți derivații de zaharuri. În general, sorbția cu un sorbent cu masă moleculară
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
forțe mai puternice van der Waals, decât în cazul sorbției cu un sorbent cu masă moleculară redusă. De asemenea, o structură liniară poate asigura mai multe situsuri de legare și ca urmare adsoarbe mai multe molecule de colorant. Grupele carboxil, hidroxil și amino sunt grupele preferate pentru cele mai multe procese de sorbție. Masa moleculară mare a EPS, prezența mai multor situsuri de legare și forțele mai puternice van der Waals, împreună cu structura specifică au condus la adsorbții performante. Concentrația reziduală a colorantului
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
hidrogen din lapte și reprezintă aciditatea reală. Laptele normal trebuie să aibă următoarele valori pH: 6,4-6,6 la vacă; 6,3-6,5 la capră și 6,2-6,5 la oaie și bivoliță; * aciditate titrabilă este dată de totalitatea ionilor hidroxili (OH) din soluție, care ridică pH-ul din lapte până la un nivel de 8,4. Aciditatea oferă indicații asupra stării de prospețime a unui lapte, valorile maxime admisibile fiind următoarele: 15-19°T pentru laptele de vacă; 19°T la cel
Controlul şi expertiza calităţii laptelui şi a produselor lactate by Marius Giorigi Usturoi () [Corola-publishinghouse/Science/682_a_1311]
-
interstițial, fiind la originea unei reacții inflamatorii, cu fibroză și atrofie tubulară; Retenția de fier: creșterea permeabilității glomerulilor favorizează filtrarea complexului Fe - transferină, care va disocia în lumenul tubular și va elibera Fe toxic pentru tubi (prin formarea de radicali hidroxili); Acidoza metabolică și producția crescută de amoniu: acumularea de amoniu activează complementul, accentuând leziunile tubulo-interstițiale. Rolul HTA HTA este prezentă la peste 90 % din pacienții cu BCR și contribuie la progresia acesteia către BCR terminală, precum și la evenimente cardiovasculare majore
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
-
exagerat de alcool, mai ales la populația vârstnică, poate crea dependență și poate determina diferite afecțiuni (hipertrigliceridemie, obezitate, HTA, cardiomiopatie, afectare hepatică, pancreatită, neoplazii gastrointestinale, cancer de sân). 52.2.7. Antioxidanții Din procesele metabolice ale organismului rezultă radicali liberi: hidroxil, superoxid, oxigenul atomic, oxidul nitric, peroxidul de hidrogen, radicalul peroxil și hidroperoxil. Toți radicalii liberi se caracterizează printr-o durată de viață foarte scurtă și prin faptul că sunt foarte instabili, putând determina alterarea unor componente celulare, inactivarea unor enzime
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Bogdan Mircea Mihai, Cristina Mihaela Lăcătușu () [Corola-publishinghouse/Science/91969_a_92464]
-
moleculei de O2, rezultând anionul superoxid (O2 ), care, la rândul său, este convertit imediat, spontan ori sub influența superoxiddismutazei (SOD), la peroxid de hidrogen (H2O2), în prezența Fe2+ [Halliwell, 1993]. Peroxidul de hidrogen va genera oxigen atomic (O) și radicali hidroxil (OH-). Atât O2 , cât și H2O2 au o acțiune antimicrobiană slabă, dar reprezintă precursorii altor oxidanți mai puternici [Klebanoff, 1992]. De exemplu, O2 interacționează cu oxidul nitric (NO), pentru a forma un nitroderivat foarte toxic, peroxinitritul [Nathan, 1997; Halliwell și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by L. Segall, G. Mircescu, A. Covic, P. Gusbeth-Tatomir () [Corola-publishinghouse/Science/91910_a_92405]
-
legăturilor încrucișate, inhibă formarea radicalilor liberi, peroxidarea lipidică și apoptoza indusă de stresul oxidativ. Efectele terapeutice constau în: reducerea incidenței complicațiilor cronice ale DZ prin reducerea formării microanevrismelor, a albuminuriei și prevenirea tulburărilor de conducere nervoasă; efect antioxidant, fixând radicalii hidroxil și clivând legăturile încrucișate ale AGE; ameliorează profilul lipidic seric (scade colesterolemia, trigliceridemia și LDL colesterolemia); scade acumularea AGEs exogeni alimentari. Reacții adverse minore. De remarcat însă depleția de vitamină B6. Se recomandă administrarea dozelor mici (150-300 mg/zi, în
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
prezentă, în concentrație mai mică în comparație cu substratul acțiunii sale, întârzie semnificativ sau previne oxidarea acelui substrat (11). Radicalii liberi care sunt în principal responsabili de stres oxidativ sunt de două tipuri (11, 14): speciile reactive ale oxigenului (anion superoxid, radical hidroxil și peroxidul de hidrogen-apa oxigenată) și speciile reactive ale azotului (în special oxidul nitric). Potențialul citotoxic al diferitelor specii reactive de oxigen rezultă din reactivitatea lor (11, 14). Astfel, anionul superoxid are efecte toxice în special datorită capacității de a
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
oxigenată) și speciile reactive ale azotului (în special oxidul nitric). Potențialul citotoxic al diferitelor specii reactive de oxigen rezultă din reactivitatea lor (11, 14). Astfel, anionul superoxid are efecte toxice în special datorită capacității de a se converti în radical hidroxil, direct sau prin reacție cu apa oxigenată; de asemenea, el reacționează cu oxidul nitric formând peroxinitritul ce se poate descompune la radical hidroxil. Radicalul peroxid poate substitui hidrogenul din lipide generând hidroperoxizi lipidici și radicali alchil care permit propagarea reacției
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
14). Astfel, anionul superoxid are efecte toxice în special datorită capacității de a se converti în radical hidroxil, direct sau prin reacție cu apa oxigenată; de asemenea, el reacționează cu oxidul nitric formând peroxinitritul ce se poate descompune la radical hidroxil. Radicalul peroxid poate substitui hidrogenul din lipide generând hidroperoxizi lipidici și radicali alchil care permit propagarea reacției. Hidroperoxizii au multiple efecte nocive: efect toxic direct pe celula endotelială; descompunere la radical hidroxil; reacție cu metalele tranziționale formând aldehide stabile, cum
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
formând peroxinitritul ce se poate descompune la radical hidroxil. Radicalul peroxid poate substitui hidrogenul din lipide generând hidroperoxizi lipidici și radicali alchil care permit propagarea reacției. Hidroperoxizii au multiple efecte nocive: efect toxic direct pe celula endotelială; descompunere la radical hidroxil; reacție cu metalele tranziționale formând aldehide stabile, cum este malon dialdehida (MDA), care lezează membranele celulare prin formarea de legături încrucișate cu proteinele membranare și de diferiți produși finali toxici. Există studii pe animale care arată că speciile reactive de
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
reducerea raportului NADH/NAD celular și autogenerarea de radicali liberi. Astfel, autooxidarea formei enediol a glucozei conduce la apariția radicalului anion enediol, ce trece în cetoaldehide, din care se naște anionul superoxid, apoi peroxidul de hidrogen și, în final, radicalul hidroxil. Există o serie de studii care atestă prezența stresului oxidativ în DZ (14). Producția de anion superoxid este mai mare la pacienții cu T1DM decât la subiecții normali și se corelează cu controlul glicemic. Nivele serice ale acidului tiobarbituric și
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
HNO3 (0,997); H2SO4 (0,960); electroliți slabi: H-COOH (0,368); CH3COOH (0,126); HCN (0,0011). 5.2.2. Titrarea conductometrică Pe măsurarea variației conductibilității electrice se bazează o importantă metodă analitică - titrarea conductometrică. Ionul hidroniu (H3O+) și ionul hidroxil (HO-) au conductibilități echivalente mult mai mari decât ceilalți ioni. Când se titrează un acid tare cu o bază tare, de exemplu HCl cu NaOH, conductibilitatea inițială a soluției scade continuu și mult, deoarece dispar ionii hidroniu. Cea mai scăzută
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
conductibilitatea inițială a soluției scade continuu și mult, deoarece dispar ionii hidroniu. Cea mai scăzută valoare a conductibilității se înregistrează la punctul de 74 echivalență. Dacă se adaugă în continuare soluție de bază, conductibilitatea amestecului crește din nou, pentru că ionii hidroxil apar în soluție în concentrație din ce în ce mai mare. Într-o diagramă de variație a conductibilității echivalente cu volumul de bază adăugat se obțin două drepte care se intersectează la punctul de echivalență. În cazul titrării unui acid slab cu o bază
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
formulă moleculară de tip HL sau H2L, unde H reprezintă hidrogenul acid ce poate fi înlocuit cu un ion metalic. Reactivii de chelatizare sunt formați de obicei dintr-o parte hidrofobă (lanțuri hidrocarbonate, nuclee aromatice) și grupări hidrofile carboxil ( COOH), hidroxil (-OH), tiol (-SH), sulfonice ( SO3H), etc. care permit solubilizarea moleculelor organice în apă. Formarea chelatului metalic presupune înlocuirea ionilor H+ din matricea organică cu ionii metalici din soluție, ceea ce duce la scăderea bruscă a solubilității noului compus și la separarea
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
soluției. Astfel, suprafața încărcată electric negativ adsoarbe cationi, iar cea încărcată electric pozitiv adsoarbe anioni. În acest mod ia naștere un strat dublu electric. Semnul sarcinii suprafeței se poate schimba cu variația pH-ului soluției, din cauza adsorbției ionilor hidroniu sau hidroxil. Fig. 1.7. Diagramă coeficient de adsorbție concentrație 116 În mod preferențial se adsorb ionii izomorfi cu cei ai rețelei cristaline a suprafeței solide. Considerând aceleași condiții, capacitatea de adsorbție crește cu valența și scade cu gradul de hidratare al
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
sarcini + 8 sarcini - Radical superoxid (O20-) Atom instabil: 8 sarcini + 9 sarcini - Fig 2.3 Transformarea unei molecule de apă în radical liber (după Gutman și Schettini, 1999, pp. 13) Moleculă stabilă Nici un electron lipsă Moleculă instabilă Electron lipsă Radicalul hidroxil: un alt exemplu comun de radical liber este reacția care are loc cu apa (fig 2.3) și care dă radicalul hidroxil OH0, după cum se vede mai jos: H2O + 1/2O2 → 2 OH0 Oxidarea naturală a aerului Atât timp cât nu vor
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
liber (după Gutman și Schettini, 1999, pp. 13) Moleculă stabilă Nici un electron lipsă Moleculă instabilă Electron lipsă Radicalul hidroxil: un alt exemplu comun de radical liber este reacția care are loc cu apa (fig 2.3) și care dă radicalul hidroxil OH0, după cum se vede mai jos: H2O + 1/2O2 → 2 OH0 Oxidarea naturală a aerului Atât timp cât nu vor găsi o anumită stabilitate unindu-se cu un alt electron, radicalii liberi vor rămâne foarte reactivi și chiar „hiperreactivi” în căutarea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
O20-) este fabricat în mod constant în mitocondrie, „plămânul celulei”. Tot acest ion superoxid este responsabil de leziunile celulare din mușchii sportivilor 4. În prezența apei (H2O), ionul superoxid reacționează pentru a forma un radical liber mult mai reactiv: radicalul hidroxil (OH0), după următoarea formulă: H2O + 1⁄2 O20- → 2 OH0 În mod normal, ionul superoxid este eliminat rapid de superoxid-dismutază (SOD), după formula: (SOD) 2 O20- + 2 H+ → H2O2 + O2 Superoxid-dismutaza este o enzimă produsă în mod natural de organism
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
cunoscute astăzi este consumarea unui supliment alimentar brevetat sub numele de Immunocal/HMS 90 TM, care a fost descoperit după 18 ani de cercetări desfășurate de o echipă medicală de la Universitatea McGill din Montréal (vezi capitolele 4 și 6). Radicalul hidroxil (OH0) Este vorba de un radical liber foarte toxic și foarte reactiv 6: nu are nevoie decât de câteva miimi de secundă pentru a „fura” un hidrogen din jurul său. După ionul superoxid (O20-) și peroxidul de hidrogen (H2O2), radicalul hidroxil
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
hidroxil (OH0) Este vorba de un radical liber foarte toxic și foarte reactiv 6: nu are nevoie decât de câteva miimi de secundă pentru a „fura” un hidrogen din jurul său. După ionul superoxid (O20-) și peroxidul de hidrogen (H2O2), radicalul hidroxil (OH0) este al treilea element oxidant din lanțul respirator care trebuie produs. El poate fi produs și plecând de la o moleculă de apă, conform următoarei reacții: Radiație H-O-H → H+ + OH0 De obicei, radicalul hidroxil (OH0) este repede transformat în apă
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
și peroxidul de hidrogen (H2O2), radicalul hidroxil (OH0) este al treilea element oxidant din lanțul respirator care trebuie produs. El poate fi produs și plecând de la o moleculă de apă, conform următoarei reacții: Radiație H-O-H → H+ + OH0 De obicei, radicalul hidroxil (OH0) este repede transformat în apă sub acțiunea glutation peroxidazei (GPX), după următoarea reacție: GPX 2 OH0 + 2 GSH → 2 H2O + GSSG Această reacție celulară are loc numai dacă există destul GSH disponibil. Or, lipsa de GSH este destul de frecventă
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
în ceea ce privește seleniu și vitaminele B1 și B2 poate de asemenea împiedica o sinteză satisfăcătoare și o funcționare adecvată a GSH-ului. În fine, în unele cazuri particulare, cum ar fi în timpul unui exercițiu fizic intens și îndelungat, cantitatea de radical hidroxil (OH0) produsă este prea mare pentru a fi complet neutralizată de GSH-ul prezent în celule. Atunci intervine enzima numită „metionină-reductază”. Ea are puterea de a neutraliza acest agent criminal, dar trebuie la rândul ei să fie prezentă într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
fi furat unul de la vecinul său cel mai apropiat, care va face la rândul lui același lucru. Acest fenomen în cascadă este începutul unei reacții cu radicali în lanț. El poate să contribuie la diferite leziuni celulare. Etapa inițială Radicalul hidroxil (OH0) care deviază de la calea normală (ce ar fi trebuit să-l neutralizeze) atacă un element din organism reprezentat de simbolul RH, cum ar fi o lipidă (grăsime), o proteină sau un element al ADN-ului. Această întâlnire este începutul
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]