264 matches
-
cel puțin constructivă: de a o gândi ca Persoană. Desigur, Heidegger refuză onto-teologia și n-a revenit la grecii presocratici pentru a recurge apoi la soluții simple. Persoană, prin libertate și implicare destinală, Ființa heideggeriană rămâne totuși impersonală față de posibilele hierofanii care ar readuce-o la fiindul prezent. Chiar și la Heidegger, hermeneutica este numai parțial vizibilă. Sein und Zeit absoarbe în întregime preocupările de la primele sale cursuri din anii '20. Apoi trecerea mai hotărâtă spre fenomenologie și turnura (Kehre) spre
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
drept "istorie sacră". Eliade introduce conceptul de "hermeneutică totală". Mircea Eliade crede că oamenii nu ar trebui să interpreteze religia numai ca "credință în zeități", ci și ca "experiență a sacrului." Filosoful român analizează dialectica sacrului. Profanul este interpretat ca hierofanie.
Hermeneutică () [Corola-website/Science/300520_a_301849]
-
Eliade în eseul “Sacru și Profan”, acestea țin de substanța vieții spirituale pe care vrând-nevrând, trebuie să și-o asume chiar și omul desacralizat. El poate camufla, degrada, mutila aceste mituri și simboluri, dar niciodată extirpa. Mituri pe jumătate uitate, hierofanii decăzute, simboluri dezafectate, un întreg deșeu mitologic a supraviețuit în omul modern, dar și-a pierdut puterea germinativă și mai ales credibilitatea :oamenii au ajuns să le considere minciuni; Gmork îi caracterizează foarte succinct: sunt acei oameni care se cred
Povestea fără sfârșit () [Corola-website/Science/304814_a_306143]
-
să le recunoaștem”". Criticii literari ce au analizat nuvela s-au exprimat laudativ la adresa ei, remarcând fragmentarea sa epică și complexitatea simbolistică, „într-un stil deliberat complicat”. Academicianul Eugen Simion evidenția că „Podul” prezintă câteva acte de manifestare a sacrului (hierofanii), „alternând notația eseistică (despre gândirea occidentală, de pildă, care n-ar mai fi făcut nici un progres de la presocratici) cu colaje de fapte epice, răsturnate, fragmentate ca în Guernica lui Picasso”. Într-un studiu vast consacrat lui Eliade, profesorul israelian Moshe
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
O hierofanie este un act prin care se manifestă sacrul. Cuvântul este format prin unirea adjectivului grecesc "hieros" (în ; sacru/sfânt) cu verbul "phainein" (în ; a descoperi/a aduce la lumină). Cuvântul "hierofanie" apare frecvent în lucrările istoricului religiilor Mircea Eliade, care
Hierofanie () [Corola-website/Science/337007_a_338336]
-
O hierofanie este un act prin care se manifestă sacrul. Cuvântul este format prin unirea adjectivului grecesc "hieros" (în ; sacru/sfânt) cu verbul "phainein" (în ; a descoperi/a aduce la lumină). Cuvântul "hierofanie" apare frecvent în lucrările istoricului religiilor Mircea Eliade, care l-a preferat cuvântului mai constrictiv "teofanie" (apariție a lui Dumnezeu). Eliade susține că religia se bazează pe o distincție clară între sacru (Dumnezeu, zei, strămoși mitici etc.) și profan. Potrivit lui
Hierofanie () [Corola-website/Science/337007_a_338336]
-
a lui Dumnezeu). Eliade susține că religia se bazează pe o distincție clară între sacru (Dumnezeu, zei, strămoși mitici etc.) și profan. Potrivit lui Eliade, pentru omul tradiționalist, miturile conțin „descoperiri ale sacrului (sau supranaturalui) în Lume” — acestea fiind, de fapt, hierofanii. În hierofaniile înregistrate în mituri, sacrul apare sub formă de modele ideale (acțiuni și porunci date de zei, eroi etc.). Manifestându-se ca un model ideal, sacrul conferă lumii o valoare, o direcție și un sens: „manifestarea sacrului înalță ontologic
Hierofanie () [Corola-website/Science/337007_a_338336]
-
Dumnezeu). Eliade susține că religia se bazează pe o distincție clară între sacru (Dumnezeu, zei, strămoși mitici etc.) și profan. Potrivit lui Eliade, pentru omul tradiționalist, miturile conțin „descoperiri ale sacrului (sau supranaturalui) în Lume” — acestea fiind, de fapt, hierofanii. În hierofaniile înregistrate în mituri, sacrul apare sub formă de modele ideale (acțiuni și porunci date de zei, eroi etc.). Manifestându-se ca un model ideal, sacrul conferă lumii o valoare, o direcție și un sens: „manifestarea sacrului înalță ontologic lumea”. Potrivit
Hierofanie () [Corola-website/Science/337007_a_338336]
-
etc.). Manifestându-se ca un model ideal, sacrul conferă lumii o valoare, o direcție și un sens: „manifestarea sacrului înalță ontologic lumea”. Potrivit acestui punct de vedere, toate lucrurile trebuie să imite sau să se conformeze modelelor sacre stabilite prin hierofanii pentru a avea o realitate adevărată: pentru omul tradițional, lucrurile „își dobândesc realitatea și identitatea numai în măsura participării lor lntr-o realitate transcendentă”.
Hierofanie () [Corola-website/Science/337007_a_338336]
-
a mitului, iar semnificația nu trebuie căutată în realitatea vizibilă, ci într-o dimensiune atemporală și criptică. Profesorul Sorin Alexandrescu afirma că naratorul din scrierile lui Eliade are rolul de a cripta sensurile lucrurilor, făcându-le accesibile doar persoanelor inițiate. Hierofaniile sunt anticipate de identificarea unor indicii, sacrul fiind de altfel camuflat în profan. Poveștile lui Fărâmă nu urmează un fir narativ cronologic, fiind fărâmițate în mai multe momente narative din viața unor personaje legate între ele prin descendență sau soartă
Pe strada Mântuleasa... () [Corola-website/Science/335673_a_337002]
-
El își recuperează condiția naturală, deși continuă să trăiască în lumea considerată civilizată, acționând în concordanță cu omologia psiho-cosmică și transformând cotidianul în mister. Andronic are rolul de a activa conștiințele adormite ale vilegiaturiștilor, pentru a-i face părtașii unei hierofanii prin care sacrul se relevă lumii profane. Excursia la mănăstire este un drum de căutare a adevăratului sine într-un spațiu sacru propice ridicării spirituale. Andronic și Dorina trăiesc o trezire a conștiinței, în timp ce restul personajelor se complac într-un
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
rezultate în urma cercetărilor sale asupra religiilor) este recunoscută pe plan mondial ca una dintre cele mai importante contribuții contemporane în cadrul istoriei și morfologiei religiilor, fiind indispensabilă oricărei analize temeinice a fenomenului religios. MIRCEA ELIADE. Este autorul termenului și conceptului de ''hierofanie'', provenit din cuvintele grecești ''hieros'' (sacru) și ''phainein'' (profan). Mircea Eliade a susținut că hierofania desemnează, în orice religie, diversele forme sub care se manifestă sacrul. MIRCEA ELIADE. Printre scrierile sale în domeniul istoriei și filosofiei religiei se numără: "Yoga
MIRCEA ELIADE: 30 de ani de la moartea personalității culturii mondiale by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101204_a_102496]
-
mai importante contribuții contemporane în cadrul istoriei și morfologiei religiilor, fiind indispensabilă oricărei analize temeinice a fenomenului religios. MIRCEA ELIADE. Este autorul termenului și conceptului de ''hierofanie'', provenit din cuvintele grecești ''hieros'' (sacru) și ''phainein'' (profan). Mircea Eliade a susținut că hierofania desemnează, în orice religie, diversele forme sub care se manifestă sacrul. MIRCEA ELIADE. Printre scrierile sale în domeniul istoriei și filosofiei religiei se numără: "Yoga. Essai sur les origines de la mysthique indienne" (1936), "Traite d'histoire des religions" și "Le
MIRCEA ELIADE: 30 de ani de la moartea personalității culturii mondiale by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101204_a_102496]
-
cu demonismul, erezia, vinovățiile năucitoare și ispășirile halucinante. Indiferent că-i vorba de mistică, politică, sexualitate, de ocultism, legionarism, alcoolism, alchimie, gazetărie, simbologie sau guénonism, el alcătuiește frenetic scenografii fantaste, șubrezite de ispite abisale, inițieri morbide, deprimism hipnotic, hierogamii și hierofanii delirante. Proza lui pare că rivalizează sufletește cu lupta biblică din Vadul de la Peniel. Imaginați-vă, acum, un «Fenomen Pitești» conjugal (cu o soție torționară), corelat cu destinul aiuritor al lui Sandu Tudor, stranietatea inițiatică a grupării Rugului aprins de la
Lecturi incitante pentru mari și mici, la Bookfest by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105467_a_106759]