592 matches
-
de pasăre. Cerneala era fabricată cu negru de fum sau cu cărbune de pădure cu adaos de apă și de gumă cu lichid de sepie; exista și o cerneală roșie pe bază de săruri minerale. Scrierea nu era cea a hieroglifelor, ci o formă mai rapidă și mai ușoară, mai bine adaptată suportului, hieratica sau scrierea sacerdotală, ceea ce amintește că atelierele de scribi făceau parte din temple; mai tîrziu a venit demotica, scriere și mai simplificată; în sfîrșit, greaca a fost
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
în sfîrșit, greaca a fost folosită frecvent în timpul perioadelor elenistice și romane și, în secolul al III-lea e.n., a apărut copta, adaptînd caracterele grecești limbii egiptene. Cele mai vechi papirusuri datează de la mijlocul mileniului al III-lea, dar anumite hieroglife ne fac să credem că erau folosite cu mult înainte. Papirusul a rămas suportul esențial al cărții în Egipt și s-a răspîndit în lumea greacă și în Imperiul Roman; el a supraviețuit pînă în secolul al X-lea sau
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
comună: A se compara: filoz. universalii/ cearta universaliilor etc. cu jur. legator universal, med. remediu universal etc. Abstractele se utilizează obligatoriu cu forma de plural și atunci când sintagma cuprinde noțiuni desemnate prin utilizarea cazurilor oblice: teoria elitelor, teoria factorilor, teoria hieroglifelor, teoria jocurilor, teoria mulțimilor, teoria simbolurilor, teoria valorilor etc. Forma de plural a abstractelor terminologice nu realizează opoziții gramaticale, ci opoziții logice, conceptuale cu singularul abstractelor din alte domenii specializate: lingv. simbol vs filoz. teoria simbolurilor; mat. mulțime vs. filoz
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
a anului 4241 î.e.n., în epoca ridicării piramidei lui Keops, care este "cea mai veche dată certă din istoria lumii". Dar ajutorul dat de către astronomie istoriei, este de cea mai mare însemnătate în toate epocile. Spre exemplu, dacă citim din hieroglifele papirusurilor găsite în mormintele faraonilor că "în anul al 9-lea al domniei lui Amenofis I - al doilea rege din dinastia 18, răsăritul heliac al lui Sirius s-a întîmplat în ziua a treia a lunii Epifi"; noi care avem
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
templului din Median, Moise a găsit multe documente importante, pentru studierea cărora a pierdut multe luni; dar în același timp a descoperit farmecele negresei Sefora- fiica gazdei, cu care se căsători. Geneza - scrisă de patriarhul rătăcitor, a fost scrisă cu hieroglife egiptene, cuvintele având toate cele trei sensuri: vulgar, figurat și simbolic. Cu timpul, cheia înțelesului hermetic, s-a pierdut. Astăzi nu mai cunoaștem prețioasele idei astronomice egiptene pe care le cuprindea cartea. Cu toate cunoștiințele sale în științele sacre, Moise
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
a secolului marchează o cotitură datorată apariției curentului "sufletelor sensibile" și descoperirii istoriei. Expedițiile arheologice se înmulțesc și permit descoperirea monumentelor antice din Italia (săpăturile de la Herculanum și de la Pompei, ruinele etrusce) din Grecia sau din Orientul Apropiat(arta egipteană, hieroglifele).Pe urma gravorului venețian Piranese, ale cărui planșe fac cunoscute monumentele ruinate, pictorul francez Hubert Robert face să strălucească razele soarelui printre vestigiile romane. La Paris, ducele de Chartres construiește ruine false în parcul său de la "Folie Monceau". Acest gust
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
și a nedreptății acceptate cu capul plecat. Lecția sa este una de demnitate. Această ipostază se suprapune perfect peste semnificația pe care, după celebra carte a lui Horapollo, Hieroglyphica, i-o atribuiau vechii egipteni atunci când îl foloseau în una din hieroglifele lor: " Când vor să simbolizeze un om care este slab dar îndrăzneț, ei înfățișează un liliac, căci acesta zboară, deși este lipsit de aripi"29. Să revenim la întrebarea implicită a acestui capitol: de ce-i rezervă Cantemir tocmai acestui animal
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
14 Idem, pp. 14-17. 15 Idem, p. 25. 16 Idem, p. 90. 17 Idem, p. 108. 18 Idem, p. 7. 19 Ștefan Giosu, Dimitrie Cantemir. Studiu lingvistic, Editura Științifică, București, 1973, p. 155, 157. 20 Elvira Sorohan, Cantemir în cartea hieroglifelor, Editura Minerva, București, 1978, p. 11. 21 Gheorghe Chivu, Dimitrie Cantemir și înnoirea limbii române literare vechi, în vol. Dimitrie Cantemir. Sesiune de comunicări științifice, București, 10 decembrie 2010 (editor: Gheorghe Chivu), organizată de Academia Română, Secția de Filologie și Literatură
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
am văzut niciodată până acum unul în carne și oase. Ei bine, acum că ne-am văzut unul pe celălalt, dacă tu ai să crezi în existența mea, eu o să cred în existența ta". 2 Elvira Sorohan, Cantemir în cartea hieroglifelor, p. 247. 3 Francesca Y. Caroutch, La licorne. Symboles, mythes et réalités, Éditions Pygmalion, Paris, 2002, p. 19-25. 4 Bruno Faidutti, Images et connaissance de la licorne (fin du Moyen-Age XIXeme siècle), Tome I, teză de doctorat la Universitatea Paris XII
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pictură, sculptură, miniatură ș.a.m.d. Autorul german îl pomenește și pe Cantemir, însă doar în treacăt, fără să dea semne că ar ști foarte multe despre bestiarul acestuia. Cine l-ar putea învinovăți? 53 Elvira Sorohan, Cantemir în cartea hieroglifelor, p. 253. 54 C.G. Jung, op. cit., p. 211. 55 Adunare de la filosofii cei vechi pentru firea osebirilor a oarecărora vietăți de Damaschin Studitul, în Fiziolog. Bestiar, p. 96. 56 Iată câteva indicații oferite, cu toată conștiinciozitatea și încrederea în utilitatea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
82 Idem, p. 14-17. 83 Idem, p. 25. 84 Idem, p. 90. 85 Idem, p. 108. 86 Idem, p. 7. 87 Ștefan Giosu, Dimitrie Cantemir. Studiu lingvistic, Editura științifică, București, 1973, p. 155, 157. 88 Elvira Sorohan, Cantemir în cartea hieroglifelor, Editura Minerva, București, 1978, p. 11. 89 Gheorghe Chivu, Dimitrie Cantemir și înnoirea limbii române literare vechi, în vol. Dimitrie Cantemir. Sesiune de comunicări științifice: București, 10 decembrie 2010 (editor: Gheorghe Chivu), organizată de Academia Română, Secția de Filologie și Literatură
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
am văzut niciodată până acum unul în carne și oase. Ei bine, acum că ne-am văzut unul pe celălalt, dacă tu ai să crezi în existența mea, eu o să cred în existența ta." 289 Elvira Sorohan, Cantemir în cartea hieroglifelor, p. 247. 290 Francesca Y. Caroutch, La licorne. Symboles, mythes et réalités, Éditions Pygmalion, Paris, 2002, p. 19-25. 291 Bruno Faidutti, Images et connaissance de la licorne (fin du Moyen-Age XIXeme siècle), Tome I, These de doctorat de L'Université Paris
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pictură, sculptură, miniatură ș.a.m.d. Autorul german îl pomenește și pe Cantemir, însă doar în treacăt, fără să dea semne că ar ști foarte multe despre bestiarul acestuia. Cine l-ar putea învinovăți? 340 Elvira Sorohan, Cantemir în cartea hieroglifelor, p. 253. 341 C.G. Jung, op. cit., p. 211. 342 Adunare de la filosofii cei vechi pentru firea osebirilor a oarecărora vietăți de Damaschin Studitul, în Fiziolog. Bestiar, p. 96. 343 Iată câteva indicații oferite, cu toată conștiinciozitatea și încrederea în utilitatea
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ales atunci când se încearcă refacerea jocurilor evoluției într-un cadru de laborator. 4.4.1. Direcții de cercetare post-genomice Cunoașterea completă a secvențelor ADN nu echivalează cu înțelegerea semnificației lor; din acest punct de vedere, genele au fost asemănate cu hieroglifele care au așteptat să fie nu doar inventariate, ci și descifrate. În cazul genelor, genomica funcțională și-a asumat rolul de a face pasul următor, adică de a determina ce anume codează aceste gene - mai exact, care sunt proteinele pe
[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
o propoziție uscată se mișca în imagini; astfel necunoscuturile se îmblânzeau, zidirile neanimate și entitățile morale se poetizau; metafizica se înfățișa într-o horă de zeițe." (p. 10) Instrumentul acestui tip de "cunoaștere spirituală" (intuitivă) este, potrivit aceluiași profesor, simbolul (hieroglifa), care s-a degradat în epoca modernă sub forma alfabetului: "Acest mag, în epoca regilor daci, practica, după o rânduială antică de la Memfis, grafia sacră a cunoașterilor spirituale. Hieroglifele, cum știți, cuprindeau un principiu de înțelegere universală a noțiunilor, înfrățind
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
acestui tip de "cunoaștere spirituală" (intuitivă) este, potrivit aceluiași profesor, simbolul (hieroglifa), care s-a degradat în epoca modernă sub forma alfabetului: "Acest mag, în epoca regilor daci, practica, după o rânduială antică de la Memfis, grafia sacră a cunoașterilor spirituale. Hieroglifele, cum știți, cuprindeau un principiu de înțelegere universală a noțiunilor, înfrățind pe inițiați într-o limbă mută. Alfabetul dumneavoastră de astăzi, ca și limba vulgară, stă mai mult în slujba instinctelor." (p. 10) Principiul simbolic care stă la baza "cunoașterii
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
fără pungi de semințe de spart în dinți la călători, geam identic cu osul frunții, noaptea dincolo confirmă luna, îndemnurile ei la "Feroviara", spectacolul reluat, cît aplomb pe actori! decorul revoluționar, tabloul lunecă uns, strălucirea unui iaz, lacurile stațiunii piscicole, hieroglifa becuri tremurătoare, cartoanele nopții fug la stînga, luna și părerile rămîn, ai răspuns după ele într-o mie de feluri, să se dezvelească cortul mărturiei voinței să nu se răspundă! dixit ex cathedra, Alma Mater feroviarensis, mai bătrân decât acum nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
sanctuarul, șoimul pe sîrmă de telegraf, soarele lună în nori, Petelea tabu-ul feroviar, din idolatria lui vorbirea, fazan gras în gît cu zvîcnetul găinii, în zbor șoimul perihoreză la case Reghin, "Bere Silva", șoimul val de aer din porumburi hieroglifa văii cu narativitatea ei creativă, țarca, șoimul geminat aripile cvadruple, Ideciu de Sus barba-mpăratului-ceață, Brîncovenești domnu'! adă niște urdă, că pun un chil de jinars! pîcle straie de aer doi cosași, bicicletele culcate la capătul ariei, soarele iarba udă, coasa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
atâta neliniște/ «Umblă-n cerc și nu cunoaște nesiguranța»/ atâta neliniște amestecată cu spaimă/ « Poți să-l închipui cu mama lunii»/ laudă laudă laudă// ceai și pagode de xilofon/ fructele răcoare albă/ atomii în litere chinezești// ninge de asemeni cu hieroglife și ideograme/ pufoase și moi alb topind/ evantaie imense și multe camelii” (Țara Sin. Despre Tao, despre Te). Se constată o varietate a formelor stilistice, sintactice și metaforice: lexemele asiatice se alătură cuvintelor din zona științelor exacte, mai ales din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290307_a_291636]
-
o dantelă de spumă. Bolovanii mari, rotunzi, păreau încinși, și s-ar fi zis că emanau fierbințeala acumulată peste zi, care tremura în văzduh. Aveau o înfățișare solemnă, aproape rituală. Petele de alge galben-întunecate care-i împestrițau semănau cu niște hieroglife. Dincolo de celălalt braț al golfului, marea părea împroșcată cu purpură. Picioarele mele întinse aproape că atingeau apa care se bomba pântecoasă și apoi se dezumfla, scuipând peste stâncile galbene o salivă înspumată ce se usca pe loc. Simțeam că mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în felul ei în lume, datează din secolul 16 și cheamă în sînul ei cei mai buni reprezentanți ai științei din toate domeniile activității umane, de la matematici la muzică și poezie teoretică: au activat aici savanți renumiți ca Champollion , descoperitorul hieroglifelor, Claude Bernard fiziolog, Ernest Renan orientalist și scriitor etc. Instituția cuprinde azi 50 de catedre, dar schema nu-i rigidă. Cînd moare un savant sau se pensionează și nu se găsește un înlocuitor vrednic de acest post, catedra e transformată
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
cu totul alta față de cea pe care o văzusem În preajma Înmormântării mămicii mele Felicia. Arăta proaspătă, Îmbăiată și spreiată, și capotul ei răpănos de molton Îl schimbase cu un soi de chimonou de mătase verde Împodobit pe spate cu două hieroglife roșii chinezești. Era sprintenă ca un judokan Motănica servindu-și musafirii cu cafele și destupând o ditamai butelca de un litru de lichior de trandafiri. Renunțase la mărășeștile ei puturoase pentru niște nenorociri mentolate, pe care scria Amore cu litere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
nasul mîncate de o boală. Boala s-a extins, dizolvînd chipul Într-o masă cu aspect de amibă În care pluteau ochii, ochi reci de crustaceu. Încet, un chip nou a luat formă În jurul ochilor. O serie de chipuri, de hieroglife diforme, ducînd spre punctul În care calea omenească se sfîrșește, În care forma omenească nu mai poate asimila oroarea crustacee care a dospit Înăuntrul ei. Urmăream toate astea curios. „M-a apucat tremuriciul, m-am gîndit detașat. M-am sculat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
de la autorul lui este atitudinea față de lume și viață. Ca și Mircea Eliade, el este un neistovit căutător de „semne” și un căutător al „drumului spre centru”. El crede Întro logică supremă a lumii, În destin și Încearcă să descifreze hieroglifa care Închide În ea secretul destinului său. Intrarea sa, 46 la Începutul romanului, În pădure previne asupra existenței celor două sisteme care vor intra În tensiune fantastică, pentru că „pădurea este linia despărțitoare Între lumea istorică și cealaltă”(/150), lumi În
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
copilăria sa (aceeași cu a camerei interzise În copilăria autorului). Deși nu unică, problema erosului este o problemă axială În scrierile lui Eliade, de la romanele de tinerețe și până la ultimul său roman. Iubirea este pentru Ștefan Viziru un „semn”, este hieroglifă a destinului, iar femeia trebuie să-i revele un mister, să-l Învețe ceva: „... iubirea aceasta ar putea să mi revele ceva. Poate te-am Întâlnit și m-am Îndrăgostit de d-ta ca să mă Înveți ceva. Învață mă atunci
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]