593 matches
-
în orice caz, care nu se mai recunoaște prin mecanismele de abstracție rațională, dar care tinde să se afirme în organicitatea grupurilor emoționale. Inversând zicala populară, haina îl face pe om. "Înveșmântarea", fie că este exterioară sau interioară corpului, devine hieroglifă. Semn sacru care permite participarea la un fel de transcendență imanentă. Pietre vii ale unui templu imaterial în care ne "simțim" bine. Construcție simbolică în care totul face corp. Locuință reală sau virtuală care asigură protecție și alinare. Pasionații de
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
mușc pe infirmieră de sînul ei stîng, abia căzut În rugă, o dobor la pămînt, o rostogolesc prin tatuajele transmoderniste cu care am acoperit podeaua din lemn, o Înăbuș la focul mic al liturghiei Îi scrijelesc cu gheara de cocoș hieroglifa secretă a lunii pe pîntece. Mercurul din termometru Își izbește coada grea de somon, iscînd vîrtejul Înaltei febre. Aud loviturile de topor ale proniei prin tratatele de medicină, În timp ce vena sihastrei tinereți se zbate pe tîmpla infirmierei ― mă răstoarnă, scoțîndu-mi
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
pierdute în imensitatea unei pustietăți fără început și fără sfârșit în care o întîmplare ciudată mă aruncase cum arunci o sticlă într-un ocean. Numai că în măsura în care destinul meu purta un mesaj, eu nu-l puteam descifra. Devenisem propria mea hieroglifă. Încet, încet, timpul meu interior a început să meargă, ca și ceasul gării, în afara timpului. Cred că, inconștient, din lașitate sau din disperare, am și dorit asta, să-mi uzez treptat simțurile, să nu mai aud, să nu mai văd
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
traiectoria ei pata neagră a unei păsări. Era o cioară, poate. Iar de la cioara asta sau ce va fi fost am ajuns la alte lucruri. Cum mi se întîmplă de obicei. Mi-am zis atunci că lumea e plină de hieroglife. Ne uităm la o bucată de cer, la o pasăre, ascultăm un cuc cântând, și nu ne trece prin cap că toate acestea sânt poate, hieroglife ale naturii pe care nu le înțelegem. Tot ce ne înconjoară e format din
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mi se întîmplă de obicei. Mi-am zis atunci că lumea e plină de hieroglife. Ne uităm la o bucată de cer, la o pasăre, ascultăm un cuc cântând, și nu ne trece prin cap că toate acestea sânt poate, hieroglife ale naturii pe care nu le înțelegem. Tot ce ne înconjoară e format din hieroglife. Ele există și așteaptă un Champollion care să le dezlege. Dar oamenii nu prea au chef să devină Champollion, Lor le e mult mai simplu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Ne uităm la o bucată de cer, la o pasăre, ascultăm un cuc cântând, și nu ne trece prin cap că toate acestea sânt poate, hieroglife ale naturii pe care nu le înțelegem. Tot ce ne înconjoară e format din hieroglife. Ele există și așteaptă un Champollion care să le dezlege. Dar oamenii nu prea au chef să devină Champollion, Lor le e mult mai simplu să spună despre un nor că e un nor și despre o cioară că e
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
nu prea au chef să devină Champollion, Lor le e mult mai simplu să spună despre un nor că e un nor și despre o cioară că e o cioară. De ce să se mai complice? La ce folosește? Ca să dezlegi hieroglife, trebuie să renunți la o parte din viață. Și trebuie să alegi. Îți trăiești viața sau o înțelegi? Una din două. Nu poți, se pare, să le ai pe amândouă în același timp. Dar de ce eu nu aveam nici una, nici
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dormind poate, o femeie despre care știam ce-mi povestise ea. În rest, viața mea era populată numai de năluci ca mlaștina. Cerul pe care-l priveam rămânea cer, pasărea care trecuse rămânea pasăre, iar eu, da, devenisem propria mea hieroglifă. Hotărât lucru, dacă aș fi avut ambiția să urmez exemplul lui Champollion n-aș fi putut fi decât un Champollion ratat... Cucul își reluă strigătele. Am numărat din nou. Iarăși patruzeci și unu. Așadar... Mi-a venit în minte un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
este o formă de rugăciune, obligându l pe caligraf să fie curat spiritual. De altfel, unii caligrafi făceau băi purificatoare și-și puneau calamul spre Mecca înainte de a începe caligrafierea unui text sfânt“. Sigur că te gândești numaidecât la ritualul hieroglifelor, la vertica litatea scrierii japoneze, la îndelungul ceremonial inițiatic al Punctului, acompaniat de sunete misterioase, la întregul labirint necesar pentru a scrie cele câteva silabe ale unui haiku. În plus, în caligrafia arabă respirația joacă un rol ce frizează budismul
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mai mult, se creează, prin nu știu ce mister, o magie și o mitologie. Nu cunosc un peisaj care să fie atât de simplu și, în același timp, de un desfrâu luminos. Un pescăruș trece, deasupra, țipând. Plutește elegant, grațios, desenând o hieroglifă deasupra mării, apoi se întoarce. Gata, a dispărut în spatele meu. Cerul e, acum, de un albastru spălăcit. Dacă se poate înțelege mai bine ca oriunde, aici, teoria lui Empedocle despre cele patru elemente fundamentale, apa, focul, aerul și pământul, cu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
capăt, însemnînd pe margine, după o metodă proprie, cu diverse culori, pasajele mai importante. O săptămână, două, mai târziu, însă, textul memorizat astfel începea să pălească, până ce, în locul lui, rămânea o mare pată albă, cu detalii care rezistau, semănând cu hieroglifele de pe o coloană egipteană măcinată de nisip. Așa îmi explic că, pe lângă întîmplări disparate, îmi amintesc, mai ales, stări, senzații. Cred că aș putea să înșir câteva mii de mirosuri ale ierbii, în funcție de ceasurile zilei, de ploaie, de soare, de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
încredințat că, atunci când se va hotărî să reia lupta cu pendulele, Monseniorul își va schimba preferințele de lectură. Pe urmă, a renunțat. A preferat să deschidă larg ferestrele bibliotecii pentru a urmări cum se formau, neliniștitoare, pe cer și dispăreau hieroglifele albe desenate de pescăruși, în vreme ce pendula cu ramă de sidef din perete măsura timpul cu o încetineală bolnavă. La câteva zile după asta, Maria a năvălit pe ușa bibliotecii. Îi sticleau ochii de răutate când l-a anunțat pe Julius
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
haină și cu pălărie.“ „Dacă mai vine, să-i spui să mă caute pe stradă. Ai să ții minte ?“ „Da.“ „Mai bine notează, să nu uiți“ (i-am întins o hârtiuță și un vârf de creion, a desenat conștiincioasă câteva hieroglife, pe hârtiuță). „Când vine mama, să-i spui că mai trec eu pe aici, de ziua ei, să-i aduc un cadou...“ „și mie ce-mi aduci, când oi muri eu ?“ „O rochie de mireasă. Notează și asta ca să nu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
spui că mai trec eu pe aici, de ziua ei, să-i aduc un cadou...“ „și mie ce-mi aduci, când oi muri eu ?“ „O rochie de mireasă. Notează și asta ca să nu uit.“ A notat, la fel de conștiincioasă, cu aceleași hieroglife, adăugând și semnătura OLGAE, îi luceau ochii de bucurie, m-am întins pe divan, peste puțin am adormit, era bine acolo, pe divan, o briză plăcută pătrundea prin ferestrele deschise, perdelele subțiri fluturau... 3. În drum spre casă mă gândeam
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nu cu o coroană ithyphallică ce țintea În erecție spre Înalt, ci cu un apendice steril, cu o mentulă fleșcăită, o coadă de maimuță care se bălăbănea În jos, o Tchekunach pierdută În abisurile vertiginoase ale unui Malkuth antarctic, o hieroglifă flască pentru pinguini. „Dar, la urma urmei, care-i secretul descoperit de Templieri?“ „Răbdare, ajungem și acolo. A fost nevoie de șapte zile ca lumea să fie făcută. Să Încercăm“. 82 Pământul e un corp magnetic: de fapt, așa cum au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Ia te uită, o torță. Câte trepte am coborât oare Înainte să pătrundă În vizuina asta? Șapte? Treizeci și șase? Nu-i piatră pe care s-o fi atins, pas pe care să-l fi făcut, să nu șteargă o hieroglifă. Când voi dezvălui acest lucru, celor devotați mie le va fi În fine revelat Misterul. După aceea, n-o să ne rămână decât să-l descifrăm, iar soluția lui o să fie Cheia, În spatele căreia se ascunde Mesajul, care inițiatului, și numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Renașterii divinitatea eponimă a Planului, pe Hermes, Hermes-Teuth sau Toth, și cu ajutorul unor simboluri egiptene Își făurise riturile lui intrigantul de Cagliostro. Iar iezuiții, iezuiții, mai puțin proști decât am fi presupus noi, prin bunul Kircher se aruncaseră imediat asupra hieroglifelor, și asupra limbii copte, și a altor graiuri orientale, ebraica fiind numai un paravan, o concesie făcută modei epocii. 104 Aceste texte nu se adresează muritorilor de rând... Apercepția gnostică este o cale rezervată unei elite... Căci, după cuvântul Bibliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pusesem piciorul afară, totul se schimbase. Pe când Înaintam, gândeam cu capul altcuiva. Devenisem Belbo. Și, ca și Belbo, acum ajuns la finele lungii lui călătorii spre iluminare, știam că orice obiect pământesc, chiar și cel mai neînsemnat, trebuie citit ca hieroglifă a altui lucru și că nu există nimic Altceva tot atât de real ca și Planul. Oh, eram ager, mi-era de-ajuns un fulger, o privire Într-o scăpărare de lumină, ca să Înțeleg. Nu mă lăsam Înșelat. ...Motorul lui Froment: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
semnal avea să mă vestească unde trebuia să pun capăt cursei mele subterane. În orice caz, alergam departe de Conservatoire, iar față de acel regat al nopții, catacombele Parisului erau ușurarea, libertatea, aerul curat, lumina. Aveam În fața ochilor o singură imagine, hieroglifa trasată În cor de trupul lipsit de viață al lui Belbo. Nu reușeam să-mi dau seama din acel desen cărei figuri corespundea el. Acum știu că era o lege fizică, dar felul În care o știu face fenomenul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
banalitate: și dă-i și colindă isterici cu corăbiile lor prin toată Mediterana În căutarea unei alte științe pierdute, pe lângă care dogmele acelea de treizeci de parale n-ar fi fost decât Învelișul superficial, parabola pentru cei săraci cu duhul, hieroglifa aluzivă, un fel de a le face cu ochiul Pneumaticilor. Misterul trinitar? Prea ușor, trebuie să fie altceva dedesubt. Era unul, poate Rubinstein, care, atunci când Îl Întrebaseră dacă crede În Dumnezeu, răspunsese: „O, nu, eu cred... În ceva cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Sandu Tudor: poemele sale de un modernism apocaliptic, pline de eufonii „barbare”, amestecă figurația industrială („Apocalips de uzină“, „Stihuri pentru rîsul roșu“, dar mai ales experimentalul „Răboj aforistic“, organizat pe două „capitole”: „Tîlc abstract plastic crestat“ și „Variațiune concretă în hieroglife de cretă“) cu cea tradiționalistă („Sfîrșitul basmului lui Barbă-Albă. Voievodul Grădinar“). De cele mai multe ori, colaborările „neavangardiste” își au tîlcul lor: Ion Minulescu, de pildă, publică poeme cu tentă burlescă și mesaj antitradiționalist, uneori blasfemiatoriu („Dragoste falită“, „Idilă“), afine antisentimentalismului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Boz, un fel de „traduceri vizuale ca în filmele suprarealiste. Căci la Voronca metamorfoza nu mai este haină, ci esență”. Remarcabilă este observația privind imanența poeziei acestuia, al cărei principiu constitutiv refuză interpretarea (în sensul de descifrare): „Poemul — o criptografie, hieroglife al căror sens trebuiește căutat — dar nu încercați nici o interpretare, ci lăsați-vă, extatici, în prada valului cu legănări fără contenire”. Poetica avangardistă/suprarealistă (cu reverberații pînă la critica unor Susan Sontag sau Roland Barthes) este asumată astfel în „esența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
ar fi făcut greșeli minore, dar erau locuri în care înțelesul, chiar dacă descifrau ideograma, era atât de obscur, încât efortul lor de a pricepe textul nu era cu nimic mai prejos decât cel al unui arheolog care încearcă să descifreze hieroglife din antichitate. — Eu renunț, declară Tomoe în cele din urmă. Dă-mi-o mie. Takamori, din ce în ce mai curios, își storcea creierii să priceapă ceva. A, înțeleg. — Ce anume? — Ideograma asta nu înseamnă „burtă“, ci „timp“... „Am reușit în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
blând. - Zafenat Paneh-al este vizir în Teba la dorința regelui, a zis fiul meu, pe un ton oficial, dar acuzator. Se spune că e un mare clarvăzător, că vede viitorul și tălmăcește visele la fel de ușor cum citește un maestru scrib hieroglifele unui școlar. Dar el e analfabet, a zis Re-mose cu amărăciune. Nu știe să socotească, să scrie sau să citească și de aceea regele m-a trimis pe mine, cel mai bun dintre elevii lui Kar, să fiu mâna lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
s-au pus câțiva centimetri de zăpadă, mai ales pe nasurile și brațele statuilor. Soarele se apleacă spre Militari și formele capătă o pojghiță care le face translucide. Mai târziu, după ce va cădea întunericul, vor fi și mai albe, niște hieroglife pe fața unei mări îmghețate. Străbătând orașul cu troleibuzul pe care-l ia de la Universitate, va urmări felul în care se reflectă luminile verzi și roșii ale semafoarelor în albul de pe sprâncenele clădirilor. Va număra stațiile până la Romancierilor. Va căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]