421 matches
-
la adresa Conducătorului publicate în Scânteia, de pildă. Chiar și așa, literatura didactică este străbătută de un fior expresiv care ia forma unei panegiric închinat liderului. De exemplu, manualul de Istoria contemporană a României este împovărat de formule elogiante și descrieri hiperbolice ale secretarului general al Partidului. O adevărată epitetică ceaușistă poate fi culeasă din rândurile manualului. Câteva exemple pot evidenția amploarea elogierii și intensitatea patosului poetic: Nicolae Ceaușescu se distinge prin "energia sa clocotitoare", "spirit clarvăzător și îndrăzneț" transpuse în "activitatea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
1962, unul dintre best-seller-urile contraculturii. Începutul romanului este memorabil și datorită perspectivei prin care este mediată narațiunea: personajul amerindian numit Chief Bromden, considerat surd, mut și unul dintre incurabilii spitalului de boli nervoase, este cel ce povestește, inițial în maniera hiperbolică a unui bolnav de paranoia, apoi în tușe din ce în ce mai clare și articulate, și cel ce reușește să își ia zborul deasupra "cuibului de cuci". Protagonistul acestui roman în care naratorul este mai degrabă martor (dar care se dovedește că poate
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
Integral, Voronca privește spectacolul timpului său doar cu ochii uimiți și încântați ai descoperitorului de aspecte inedite și strălucitoare ale universului. Adeziunea lui e fără fisură, entuziasmul - întreg; și, ca să se rostească, el găsește cuvintele cele mai sonore, expresia adesea hiperbolică, nota cea mai înaltă a vocii. Ca orice autor de manifeste, Voronca-integralistul e, în felul său, un „orator”, textele lui participă la o retorică a adeziunii (cum vor ilustra și una a negației și rupturii), căci se adresează de fapt
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
cu o cizelare de cuvinte atâtea asprimi dintre spațiu și timp, de a inventa, pentru o odihnă între lebezi de sticlă, leagănul care să fie și respirație și havuz”. Numai că la Voronca acest proiect capătă - ca și altele - dimensiuni hiperbolice, paroxistice, prin asocierea tensiunii spiritului creator „inspirat” cu sentimentul morții. Cum a observat cu justețe Nicolae Balotă, există la Ilarie Voronca „o complacere în reveria thanatică”, „termenii în care este tratată tema implică o voluptate extatică a morții asociată cu
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
această asamblée mă dăscinsese damele și dă brâu, păntru ca să-mi vază șalul”) și vorba meșteșugită, care l-a impresionat pe ambasadorul Franței („și-m făcea mai multe țirimonii decât toți”), pe principele Kaunitz, nu mai puțin pe împărat. Dilatarea hiperbolică, dialogul dau povestirii o notă de vivacitate. Ca să îi atragă atenția împăratului, ezitant din pricina hățișului legilor, V. își exprimă întâi îngrijorarea de a nu fi avut el destulă elocință și putere de convingere pentru a dobândi dreptatea, apoi furnizează argumentul
VACARESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290399_a_291728]
-
la nivelul strămoșilor săi. Astenic și firav, cu o structură psihologică labilă, era adesea coleric. A crescut plin de complexe, marcat de umbra unui tată asasinat înainte de a-l cunoaște cum trebuie, despre care auzea povești ce îi confereau atribute hiperbolice. Astfel, micuțul Ludovic a întrebat într-o zi cu vădită disperare în ton„,măcar miros la fel de îngrozitor ca tata?“, (trad. n.) în încercarea de a găsi un punct comun cu Henric al XIV-lea. Ludovic al XIII-lea era înclinat
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
a cunoaște; 3) progresul în spirală al cunoașterii constă într-o înțelegere superioară cu fiecare spiră; 4) spiralogia are ca metodă de cercetare interdisciplinaritatea; 5) spiralogia are douăsprezece legi. Concepția spiralogică a adoptat concepția liniei divizate a lui Platon, îndoiala hiperbolică a lui Descartes și principiul incertitudinii" al lui Heisenberg. Această asociere ne oferă bucuria de a înțelege cum, pornind de la atomismul primitiv al lui Democrit și matematica euclidiană, s-a ajuns la radioactivitatea lui Marie Curie, la matematica neeuclidiană și
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
datorită fenomenelor de acomodare; există o pantă limită de la care începe excitația. După durată, stimulii pot fi scurți (cînd nu produc excitația) și lungi. Intre intensitatea liminară (care produce excitația) și durata stimulilor dreptunghiulari care provoacă răspuns există o dependețtă hiperbolică In formula a și b sunt constante ce caracterizează sistemul excitabil. Această expresie permite determinarea parametrilor excitabilității (ce caracterizează un sistem excitabil). II.3.5. Parametrii sistemelor excitabile. RI Parametrii sistemelor excitabile sunt reobaza și cronaxia. Reobaza este intensitatea minimă
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
celui umil și disprețuit care se ridică datorită meritelor sale proprii, a răzbunării prin bunătate, etc. Pentru descrierea și realizarea scenica a acestor situații dramatice romantice, autorul utilizează procedee retorice, în general declamative și bazate pe exagerări, pe o viziune hiperbolică a realității. Unul dintre cele mai frecvente procedee este "repetiția", cu diversele ei variante: repetiția unui cuvânt (-căci tu, tu ai fost pricina...-), a unui grup de cuvinte la începutul unei sintagme sau propoziții dintr-un șir de același fel
TIPOLOGIA PERSONAJELOR DIN OPERA LUI BOGDAN PETRICEICU HASDEU. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Diana Munteanu, Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1724]
-
Dumnezeu. Îndoiala persistă fără o convingere prealabilă că Dumnezeu nu poate fi înșelător. În orice caz, numai concepția despre Dumnezeu și despre absoluta lui bunătate din care rezultă veracitatea divină garantează adevărul ideilor clare și distincte și pun capăt îndoielii hiperbolice. Ce rămîne atunci din voința de a îndepărta adevărurile dogmatice dacă se folosește numai lumina naturală? IV.2. Tradițional și modern în principiul Cogito-ului Filiația augustiniană a gîndirii lui Descartes, a constituit o problemă importantă, viu dezbătută și apoi combătută
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
identificată cu eroarea. ) Poate fi considerat evident că la nivel conceptual, rolul mijlocitor al gîndirii este mai mult implicit în desfășurarea argumentației augustiniene dar identificarea îndoielii cu eroarea nu mai este atât de evident implicită. La Augustin îndoiala este la fel de hiperbolică și de explicită ca și la Descartes. În acest sens, în capitolul III al Solilocviilor apare următorul dialog între Rațiune și cel ce vrea să-l cunoască pe Dumnezeu și ce anume este sufletul: «R: Respingi, așadar, în această privință
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
anunțurile sale. Astfel, dacă failibilitatea caracterizează din punct de vedere ontologic judecata, întoarcerea reflexivă a judecății asupra ei însăși constituie însăși materia infailibilității deducției. Hiperbola îndoielii este de exemplu o suspensie a judecății, adică o judecare a judecării, căci .) Îndoiala hiperbolică arată că judecata nu se constituie decât pe motivul insecurității și că numai luciditatea în fața failibilității descoperă o înlănțuire reflexivă de motive ale îndoielii care conduc la judecata certă. E sigur că există o anumită infailibilitate a percepției sau a
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
dintr-un punct pe un plan se poate duce o singură paralelă la o linie dată. Suma unghiurilor interioare mai mică de 180° conduce la întâlnirea lor. Înlocuirea de câtre Lobacevski a postulatului paralelelor al lui Euclid cu postulatul funcțiilor hiperbolice de variabile complexe, a dus la descoperirea geometriilor neeuclidiene (Lobacevski, Riemann, Bolyai). Archimede, matematician și fizician grec, originar din Siracuza, (287-212 î.e.n.), personalitate paradigmatică a culturii elene, a devenit simbol al matematicianului inovator. S-a impus prin descoperirea metodelor de
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
de drept, și, la vârsta la care tinerii își încep studiile de licență, adică la 18 ani, el le termină. René Descartes Cele mai prețioase cunoștințe și le însușește în domeniile matematicii, ca autodidact. Preocupat de legile curbelor eliptice și hiperbolice, și îndoindu-se de veridicitatea lor universală, descoperă că, într-o sferă, suma unghiurilor unui triunghi nu este egală cu 180°. Deci teorema lui Pitagora nu este valabilă decât în spațiul linear al geometriei lui Euclid, deoarece suma unghiurilor unui
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
prin spirit, iar spiritul este Dumnezeu însuși, deci raționalismul său este idealist. Descartes, întrunind toate condițiile omului de știință, descoperind noi adevăruri în algebră, geometrie și fizică, realizează compromisul cu credința fermă a existenței lui Dumnezeu. Elaborează conceptul de " îndoială hiperbolică" care impune îndoiala ca principiu al realități percepute, fondând filtrul științei misticului. Descartes a demonstrat că îndoiala poate avea drept consecință transformarea oricărei negații în afirmație și invers. Exemplul său clasic este cel al bilei de ceară, care întrunește toate
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
nu exist nici eu, dar m-am convins că eu exist, numai dacă mă gândesc la ceva și, de câte ori gândesc, exist. Există o singură realitate, cea a gândirii, conștiința este gândire, deci Cogito ergo sum ("Cuget deci exist"). Deci îndoiala hiperbolică are ca limită existența ego-ului. Se pune problema: Cum ajungem la insula "cogito", în marea de îndoieli în care trăim? Cum ajung la conceptul de rațiune perfectă? Numai ajungând la Dumnezeu și la spiritualitatea divină. Îndoiala poate fi depășită prin
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
ajungem la insula "cogito", în marea de îndoieli în care trăim? Cum ajung la conceptul de rațiune perfectă? Numai ajungând la Dumnezeu și la spiritualitatea divină. Îndoiala poate fi depășită prin rațiune, deci, pentru a înțelege fenomenele, rațiunea este cheia. Hiperbolica îndoielii impune rațiunea ca esență. În secolul al XVII-lea mașinile încep să preia munca manuală, situație care-l determină pe Descartes să analizeze în profunzime raportul mașină-om. El respinge opoziția lor netă și analizează asemănările și diferențele dintre
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
naturii, fapt care impune consecințe apocaliptice pentru societatea omenească. Descartes, ridicând îndoiala metodică la gradul maxim al importanței ei și vorbind despre "multiplicitatea contradictorie" a opiniilor oamenilor, deschide larg porțile "probabilului". Astăzi, filosofia sa este demonstrată de matematica probabilităților. Îndoiala hiperbolică este demonstrată de fizica cuantică, un exemplu major fiind dualitatea corpuscul-undă și legea incertitudinii a lui Heisenberg. Neuroștiințele cognitive moderne se opun ideii carteziene despre absența gândirii la animale. Cimpanzeul, în lupta sa de adaptare și supraviețuire la condițiile naturii
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
realitatea lumii obiective. Fiind purtător al unei conștiințe subiective, realitatea sa devine subiectivă. Arthur Schopenhauer consideră cartezianismul o încercare de negare a materiei, deci o tendință solipsistă care transformă natura într-o nesigură (idee foarte controversată dacă acceptăm că îndoiala hiperbolică ajută înțelegerea adevărului despre natură). Baruch Spinoza (1632-1677) se aliniază geniilor cu viață scurtă (trăiește 45 de ani). Descartes avea 36 de ani la nașterea lui și i-a cunoscut scrierile. Filosofia lui Spinoza atinge apogeul influenței sale nu în
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Euclid nu este valabil pe suprafețele curbe". Pământul, planetele și universul nu sunt liniare, ci sferice. În spațiul sferic și spiral, suma unghiurilor unui triunghi nu este întotdeauna 180 de grade, iar pe o sferă nu există linii drepte. Geometria hiperbolică, sau geometria lui Nikoli Lobacevski (1792-1856), postulează că, de pe o formă ca o șa, suma unghiurilor unui triunghi este mai mică de 180 de grade, nu există triunghiuri asemenea și liniile paralele nu se intersectează. Spațiul hiperbolic 15) Spira cuantică
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
linii drepte. Geometria hiperbolică, sau geometria lui Nikoli Lobacevski (1792-1856), postulează că, de pe o formă ca o șa, suma unghiurilor unui triunghi este mai mică de 180 de grade, nu există triunghiuri asemenea și liniile paralele nu se intersectează. Spațiul hiperbolic 15) Spira cuantică Dinamica dublei structuri biochimice și biofizice a organismului uman îi conferă vitalitatea. Elementul de bază al vitalității constă în viteza uriașă a transformărilor biochimice, care își găsește expresia în viteza spinului electronilor elementelor componente. Pentru a obține
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Protopopescu), Valkyriile „care aleg morții” (la Ervin, adică Ovid Densusianu în postura de poet). Direct sau în expresie mitologică, e un spațiu al inițierii (Dragoș Protopopescu, Sabat, Eleusis, Walpurgis, N. Davidescu, Rugă). Sau unul al dezolării - al obsesiei tanatice proiectate hiperbolic în orașul-cimitir la Bacovia, în sumbra lume a cavourilor la I. M. Rașcu, în viziunea apelor Styxului la N. Budurescu, în moartea vegetației, „când toamna coboară”, la Ervin. Și obsesia disoluției, translată în peisaje și în acorduri autumnale, aduce șiruri
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
grupuri de personaje și relațiile dintre ele, tematica, problemele fantasticului, stilul și limbajul, tehnica narării. Basmul apare, potrivit acestei viziuni, ca o operă cu „arhitectonică bogată și diversă, compozită și totodată coerentă”, cu eroi-prototipuri prezentați în acțiune; construit cu ajutorul miraculosului hiperbolic, al alegoriei iluzorii, basmul dezvoltă structuri generale, linii structurale (narograme). Povestitorul popular, meșter al unei adevărate ars combinatoria, întrunește calități de regizor, scenograf, mânuitor de clișee, afirmându-și originalitatea în cadrul dat al unor motive, în funcție de talent și de limitele narării
VRABIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290648_a_291977]
-
uzine, fabrici, în Insula Mare a Brăilei etc. După tiparul ideologic al epocii, Z. investighează mediile muncitorești, se arată fascinat de „oamenii socialismului” ori de „omul comunist”, își provoacă interlocutorii la lungi discuții și decupează crâmpeie de viață care vorbesc hiperbolic, triumfalist despre efort și sacrificiu, despre „victoria omului devenit sufletul corabiei” ori semnalează, de pildă, „o mare și profundă lecție de etică revoluționară”. În același stil este surprinsă, complementar, grandoarea naturii. Titlurile reportajelor sunt edificatoare: Băieții din cartierul Progresul, Oamenii
ZAHARIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290685_a_292014]
-
majore, care sunt cel mai adesea în conflict una cu cealaltă: să corespundă cât mai exact realității. Satisfacerea acestei cerințe implică luarea în considerare a unui număr mare de variabile, exprimarea relațiilor dintre ele prin intermediul unor forme funcționale complicate (parabolice, hiperbolice, exponențiale, logaritmice etc., sau combinații între acestea), includerea în model a unui număr considerabil de ecuații ș.a.m.d., cu alte cuvinte crearea unor modele de complexitate sporită; să fie cât mai ușor de rezolvat și de utilizat (în acest
Modele de creştere a întreprinderii by Bogdan Anastasiei () [Corola-publishinghouse/Science/515_a_720]