424 matches
-
se cletinau:/ se jelea/ într-un cuvânt/ toată firea/ pe pământ”. Lacrimile fecioarei devin mărgăritare, ca expresie a funcției magice îndeplinite de durerea ei, care este consubstanțială cu plânsul lumii epuizate de fertilitate. Revenind la imaginea somnului creator de flori hiperbolice, considerăm prin urmare că nu o ipostază a sufocării datorate sacrului monstruos se dezvăluie în colinda de fată mare, ci o imagine a fecundității extreme, specifică momentului dintâi al genezei, când natura prolifera nestăvilită. Somnul catalizează adâncirea în spirit, iar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Țese Iana-n ele;/ Un război d-argint/ Ce n-am mai văzut,/ Cu ițe de sârmă,/ Viața ți se curmă”. Insula marină readuce în atenție coordonata acvatică imanentă inițierii feminine. Buhazul are nouă argele, toate ale surorii soarelui, ca expresie hiperbolică, totalizantă a abilităților creatoare. Puterile fetei din argea sunt supreme. Ultimul vers citat poate contraria, dacă nu facem legătura cu Ursitoarele, ca model sacru pentru mânuirea firului fatidic. Puternic legate de activitatea lunară, țesutul și torsul fac și desfac viața
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fel” (Purcăreni - Argeș). Alteori, fetele făgăduiesc în scop marital să sature întreaga curte regală cu o pâine și să o îmbrace cu un singur fus de tort. Transfigurarea plantei în formă utilă social utilizează minimul de resurse pentru un rezultat hiperbolic. Forțele magice activate în timpul inițierii vizează exact restabilirea belșugului mai întâi prin rodul abundent, ferit de prădători, și apoi, prin abilitatea folosirii lui. Fetele dobândesc, așadar, puteri modelatoare excepționale manifeste în hărnicia lor întemeietoare și în puterea de a crea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
io-s fată logodită,/ Astăz’, mâine nunta-m’ vine,/ Până-n patruzej dă zile”. Sentimentul sfâșietor al saltului într-o altă fază ontologică așază munții între noua casă și cea cunoscută în copilărie. Trecerea peste munți marchează la nivel psihologic distanța hiperbolică instaurată odată cu căsătoria, dar conține în subliminal sugestia inițierii depășite, prin invocarea spațiului sacru ascensional. Nu peste mări și țări, adică pe tărâmul mitic, va merge fecioara cu mirele ei, ci peste munții accesibili cuplului consacrat, deci în planul uman
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
compus indicativ, începe printr-o deschidere a timpului sacru care se revarsă asemenea fluviului prin valoarea durativă a imperfectului. Repetiția de cinci ori a verbului a veni, din care de patru ori la imperfect, dilată momentul mitic printr-o percepție hiperbolică a hierofaniei avimorfe și construiește, prin emfază, proporții sacre. Considerată o „vie epifanie a luminii”, lebăda adusă în spațiul social se comportă asemenea fetei-floare și ia formă umană doar noaptea, pentru a se hrăni: „...s-a dat de trei ori
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de dușmani și în care să se razime»”. Pericolele pe care trebuie să le înfrunte cel plecat spre altă lume pot fi depășite numai cu ajutorul acestui alter ego ce stilizează ființa umană pentru a o întări. Uneori, instrumentele deplasării sunt hiperbolice: „Să faci opinj dă hier cu urzoape dă oțăl, să să tocească fieru, să rămîie urzoapili” (Bughea-de-Sus - Argeș). Legătura cu teritoriul sacru cucerit este dublu mediată aici, prin metalele durabile, dar improprii purtării. Dacă încălțămintea arată că omul „răspunde de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a echivalenței lor magice. Diferența ține de opoziția dintre procesul îndelungat al pârguirii și imaginea desăvârșirii sugerată de coacere. Celălalt moment al liniei evolutive ține de epuizarea fertilității și pericolul creează necesitatea ritualului mântuitor. Eroului i se cere o fertilitate hiperbolică smulsă sacrului (el trebuie să obțină recolte pe mare, pe munți, stânci...), pentru că acesta amenință lumea ciclic cu sterilitate. „Recolta simbolizează Creația, manifestarea triumfală a unei forme tinere, bogate, perfecte”, iată de unde vine grija obsesivă pentru roadele pământenilor. Efortul de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mergând ei pe dibuitele, căci altfel era peste poate, zăriră în depărtare un lup groaznic de mare și cu fruntea de aramă”. În plan stilistic, descrierea pădurii inițiatice pare tautologică, dar efectul creat de reluarea sensului prin alt determinat este hiperbolic, spațiul acționează ca o sită pentru profan și obligă neofitul să pătrundă prin efort în templul silvestru. „Precum lumina se naște din umbră și lupul iese din păduri. Apollo era fiu al tenebrelor. Pădurea sacră în mijlocul căreia se afla templul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de echivalența energiilor, răsfrântă unitar asupra adver¬sarilor, după cum sugerează forma reflexivă a verbului. Determinarea temporală a acțiunii războinice dă o coordonată precisă percepției dilatate a momentului. Reluarea versului Zi de vară până-n seară desfășoară în fața ochilor receptorilor o succesiune hiperbolică de perioade combative. Un alt tip de evoluție repetitivă apare în colinda Voinic căutat prin munți IV, (117): „Părinți de veste-mi prindea/ Și după el că-mi pleca:/ Cată-l părinți în vârf de munți./ ’N vârf de munți
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
completă a persoanei 3. De unde rezultă că suntem nu atât martorii unei „reveniri” a fenomenului religios, cât ai unei reinterpretări globale a creștinismului care s-a adaptat idealurilor de fericire, hedonism, înflorire a individului difuzate de capitalismul de consum: universul hiperbolic al consumului n-a însemnat moartea religiei, ci instrumentul adaptării ei la civilizația modernă a fericirii terestre. Pe fondul dominației unei concepții intramundane și subiective a mântuirii, ia amploare comercializarea activităților religioase și parareligioase 4, oamenii având nevoie să găsească
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
rezistat sirenelor mărfii: „nesăbuința” publicitară nu este mormântul „raționalității” cu geometrie variabilă a hiperconsumatorului. Contrar unei idei „de gata”, puterea publicității și a ofertei în general de a antrena apetituri de consum imposibil de controlat nu este câtuși de puțin hiperbolică. Nu-i vorba de a nega influența exercitată de publicitate, ci de a evita pur și simplu asimilarea ei cu atotputernicia lui Big Brother. În ciuda unui întreg arsenal de seducție, dominația publicității asupra sufletelor rămâne până la urmă redusă. Mai trebuie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
decât le permit veniturile lor? Avem aici dovada că, dacă oferta abundentă creează o lipsă notabilă, ea nu e totuna cu un puț fără fund. În zadar ne flutură mărfurile mirajul unor paradisuri iluzorii, dorințele consumatorilor, în ansamblu, nu sunt hiperbolice; insatisfacțiile pot fi recurente, ele nu fac, pentru aceasta, prezentul „de nesuportat” sau catastrofic, aspirațiile rămânând, grosso modo, în limitele „posibilului”. Ajustarea nivelurilor de aspirații la circumstanțe îl definește pe consumator mai bine decât excrescența Peniei. Lipsa, acțiunea și ceilalțitc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
vertiginoasă a numărului de pagini și de site-uri virtuale, informația supraabundentă pe ciberspațiu, autostrăzile, electronicele, înmulțirea serviciilor, multitudinea de fotografii digitale, comunicații în timp real, ceea ce constituie suportul confortului din era hiperconsumativă este, mai mult ca oricând, o dinamică hiperbolică. Idealul de „mai bine” n-a anulat cu o trăsătură de condei cultura lui „mai mult” impusă de universul tehnomaterialist de piață: acum, aceste două logici se dezvoltă simultan. Trebuie recuzate atât interpretările postmoderniste, cât și interpretările științifico-fantastice sau apocaliptice
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
a ofertei. Ironia timpului: cu cât valorile sensibile sunt mai preamărite, cu atât suntem martorii unui dezmăț al digitalului, al vitezei și al instantaneității. În faza III, bunăstarea se edifică sub semnul sintezei hipermoderne a logicilor cantitative și a logicilor hiperbolice triumfătoare. Designul polisenzorialtc " Designul polisenzorial" Universul obiectelor și al formelor ilustrează, la rându-i, aceeași nouă vârstă a bunăstării. A trecut vremea când futuriștii vedeau în mașini și în automobil „nașterea Centaurului”. Astăzi, mărcile de automobil sunt mai discrete în privința
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
dionisiace? În faza III se vorbește tot mai mult de informare, de supravegherea calității alimentelor, de autosupraveghere în ce privește conținutul farfuriilor. Să devii conștient de riscuri, să-ți corectezi obișnuințele alimentare - iată-l pe consumator învestit cu responsabilitatea subiectului. În locul indigestiilor hiperbolice care celebrau triumful abundenței materiale, prescrise de riturile colective, vedem cum iau amploare o întreagă muncă de subiectivare în raport cu ceea ce se mănâncă și se bea, o preocupare dietetică fondată pe cunoștințe științifice. Cultura dionisiacă este epuizată în însuși principiul ei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
condiția lor de muritori. Cât despre mass-media hipermodernă, ea dă un relief fără precedent Olimpienilor (staruri, top-modele, play-boys, sportivi, miliardari) care par a fi atins un nivel superior de existență. Acum nu mai consumăm doar lucruri, ci supraconsumăm și spectacolul hiperbolic al fericirii personajelor celebroide. Neutralizarea invidieitc "Neutralizarea invidiei" Studiind universul consumului și mecanismele lui în societățile postindustriale, Daniel Bell evocă o „instituționalizare a invidiei”16. Expresia este oare adecvată? La drept vorbind, publicitatea nu-și propune câtuși de puțin să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
ei înșiși și cu timpul trăit. Identitatea individuală și valorizarea sinelui vor continua să aibă căutare, cel puțin pentru aceștia, prin ceea ce presupune muncă, efort, strădania autodepășirii, adică dincolo de principiul plăcerii consumatorii. Dacă o latură a hiperindividualizării duce la cereri hiperbolice de recreere și de conservare a sinelui, o alta încurajează construcția meritrocratică 42 și „expansiunea sinelui”. Epoca noastră favorizează prima dinamică, dar nimic nu ne spune că va fi întotdeauna așa. Să ne ferim a confunda barajele din calea valului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
Jennifer Connelly, în timp ce stă rezemat de o stîncă, sub soarele Africii, cu un glonte în el și cu un comando de mercenari nemiloși pe urmele lui. Galanteria lui DiCaprio e în marea tradiție hollywoodiano-hemingwayană a grației în situații limită (vitejii hiperbolice expediate cu un eufemism, probleme de viață și de moarte tratate ca niște probleme de stil) și, în principiu, ar trebui să-i meargă la inimă oricărui spectator care vrea să vadă gesturi de efect și să audă replici flamboaiant
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
glicemiei și insulinemiei în cursul TTGO. O parte din ele nu au fost validate prin comparație cu metoda-etalon : euglicemic clamp. Vom menționa cateva dintre acestea fără a insista asupra lor. Belfiore și col (4) au propus conversia printr-o funcție hiperbolică a produsului între ariile sub curbă ale nivelelor glicemiei și insulinemiei în cursul TTGO pentru a deriva un index al sensibilității la insulină. 7.2. Indici validați prin comparare cu euglicemic clamp a. Index-ul insulinogen În care I este
Tratat de diabet Paulescu by Radu Lichiardopol () [Corola-publishinghouse/Science/92229_a_92724]
-
se poată universaliza. Dacă toată lumea ar minți, viața ar fi o succesiune continuă de spaime. Ceea ce eu consider că e bine e cu adevărat așa, numai dacă orice altă ființă rațională e În asentimentul meu. Sartre a dat o versiune hiperbolică: Atunci când iei o decizie, faci asta În numele Omenirii. Nimic din toate astea nu Îl frământă pe un om rău, care deține puterea. Asemenea lui Napoleon, crede că forța e singurul instrument eficient, și atunci face ce vrea. Morala Unicului se
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
județean, Bacău, 25 mai 2007 - „Matematică și sport” = Simpozion Județean, Român, 9 iunie 2007 - „Curbe rectificabile” = Sesiune de Comunicări metodico-științifice a profesorilor din județul Neamț, Român, 9 iunie 2007 - „Matematică și poezie” = Simpozion Județean, Român, 6 octombrie 2007 - „Metodă funcțiilor hiperbolice în studiul șirurilor lui Fibonacci și Lucas” = Sesiune anuală de Comunicări metodico-științifice a profesorilor de matematică, Român, 6 octombrie 2007 - „Mihail Sadoveanu și istoria Moldovei” = Comunicare științifică în cadrul simpozionului, Pașcani, 1 noiembrie 2007 - „Competențe interculturale în școala europeană” = Simpozion Județean
Paul Nechifor, Carmen Dimitriu, Angela Căşăriu, Adela Jitaru by Monografia Colegiului Național ,,Mihail Sadoveanu" Pașcani () [Corola-publishinghouse/Science/91876_a_107359]
-
mistic” sau „misticism rațional”. Practic, acesta constă, cum exact observă E. Lovinescu, „într-o supravalorificare a valorilor estetice românești, prin punerea lor într-un plan universal”. Procedând astfel, studiile despre Eminescu și Caragiale, pe lângă observații judicioase, sunt viciate de limbajul hiperbolic; Țiganiada lui I. Budai-Deleanu e așezată, din punctul de vedere al fondului, pe același plan cu Divina Comedie. La „Convorbiri critice”, apoi la cenaclul dragomirescian, se pledează pentru critica de laborator, prin „școala nouă” înțelegându-se colaborarea cu criticul. Acesta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286857_a_288186]
-
redactor-șef adjunct al săptămânalului „Viața satului”. În 1992 i s-a conferit titlul onorific de Maestru Emerit al Artei. C. debutează cu placheta Constelația dragostei (1970), o încercare de a conjuga liric socialul cu intimismul, pe calea unui metaforism hiperbolic pe cât de stufos, pe atât de retoric uneori. În volumele ulterioare, se scutură de balastul imagistic, nu însă și de transferul metaforic, considerat drept principiu definitoriu al gândirii poetice: Amforă (1972), Arbori îndrăgostiți (1977), Cerul de la Cepeleuți (1982), Izvoarele lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286255_a_287584]
-
tripticului Orbitor (1996-2007). Ceea ce spune Radu G. Țeposu despre poezia lui Cărtărescu se poate aplica, fără mari modificări, și prozei acestuia 103: "Ochiul autorului e avid, înfrigurat, vede enorm și adună în pagină infinitatea fragmentelor percepute, care se mișcă enigmatic, hiperbolic ori microscopic, într-o plasmă. [...] Observația și descrierea, voit neselective, sunt forme de recuperare a omogenității prin cumul, prin aglutinare fabuloasă. Viziunea e stilul" (2006: 74-75). Dar să nu ne lăsăm amăgiți de dulcea otravă a criticii: poeticitatea magic-vizionară, de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Integral, Voronca privește spectacolul timpului său doar cu ochii uimiți și încântați ai descoperitorului de aspecte inedite și strălucitoare ale universului. Adeziunea lui e fără fisură, entuziasmul - întreg; și, ca să se rostească, el găsește cuvintele cele mai sonore, expresia adesea hiperbolică, nota cea mai înaltă a vocii. Ca orice autor de manifeste, Voronca-integralistul e, în felul său, un „orator”, textele lui participă la o retorică a adeziunii (cum vor ilustra și una a negației și rupturii), căci se adresează de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]