KorAP: Find »[drukola/base=hitit & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...10 11 12 >

286 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

divinități comune luvienilor și hitiților, cum ar fi zeul furtuniixe "zeul furtunii", Tar¿un(t)axe "Tarh~un(t)a", zeul/lună, Armaxe "Arma", și zeița magiei, Kamrușepa. Altele par a fi În mod autentic luviene, preluate ulterior În panteonul hitit: zeul-Soarexe "Soare", Tiwatxe "Tiwat", zeul ciumei-Yarrixe "Yarri", și zeul Șanda, identificat de scribii hitiți cu zeul babilonian Mardukxe "Marduk". Mai sunt și numeroase nume de zei, mai ales În ritualurile luviene din cetățile ¾upeșna, Iștanuwa și Lallupiya, care nu au

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
t)axe "Tarh~un(t)a", zeul/lună, Armaxe "Arma", și zeița magiei, Kamrușepa. Altele par a fi În mod autentic luviene, preluate ulterior În panteonul hitit: zeul-Soarexe "Soare", Tiwatxe "Tiwat", zeul ciumei-Yarrixe "Yarri", și zeul Șanda, identificat de scribii hitiți cu zeul babilonian Mardukxe "Marduk". Mai sunt și numeroase nume de zei, mai ales În ritualurile luviene din cetățile ¾upeșna, Iștanuwa și Lallupiya, care nu au fost preluate În cultul hitit. De la componenta culturală hurrită 1 Își au originea: zeul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
zeul ciumei-Yarrixe "Yarri", și zeul Șanda, identificat de scribii hitiți cu zeul babilonian Mardukxe "Marduk". Mai sunt și numeroase nume de zei, mai ales În ritualurile luviene din cetățile ¾upeșna, Iștanuwa și Lallupiya, care nu au fost preluate În cultul hitit. De la componenta culturală hurrită 1 Își au originea: zeul furtuniixe "zeul furtunii", Teșup, soția sa, ¾epatxe "H~epat", zeul Îarrumaxe "S#arruma" și zeița Allanzuxe "Allanzu", fii lor; fratele lui Teșup, Tașmișuxe "Tașmișu"; zeița războiului și iubirii, Șaușka, venerată mai

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Înțelepciunii, Ea, zeul sumerian Enlilxe "Enlil" și soția sa, Ninlilxe "Ninlil". O situație aparte avem În cazul divinităților al căror cult este celebrat de „cântărețul din Kaniș” (Jakob-Rost, 1971) sau de „oamenii din Neșa” În limba „neșită” (denumirea pe care hitiții o dau propriei lor limbi). Într-adevăr, pe lângă zeii deja menționați În legătură cu textele din coloniile asiriene (vezi subcapitolul 1), mai apar și alții, dintre care Îi amintim pe ¾așameli, Kamrușepa, Telipinuxe "Telipinu" și grupul indicat de ideograma D7.7.BI

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
a fost geneza sa. În concluzie, putem observa că criteriile lingvistice și analiza diverselor contexte culturale nu sunt instrumente suficiente pentru a stabili În fiecare caz În parte originea unei divinități și atribuția acesteia Într-un anumit mediu istorico-religios. Panteonul hitit apare deci ca un panteon eterogen, În care figurile divine nu rezultă Întotdeauna clar din trăsăturile lor individuale; mai mult, informațiile care se găsesc În texte sunt adesea contradictorii și insuficiente. Doar zeitățile principale și unele figuri mitologice prezintă caracteristici

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
furtunii" În epoca hitită veche o familie formată din patru generații: un bunic, un tată, un fiu (zeul furtunii), nepoți. În alte cazuri sunt menționați doar cuplul, fii și/sau nepoții. Diviziunea În zeități masculine și feminine este formalizată de hitiți târziu, În epoca imperială, odată cu crearea așa-numiților kaluti, „cercuri” de divinități masculine și feminine plasate imediat după cele două divinități principale ale panteonului hurrit, Teșup și ¾epatxe "H~epat" (vezi exemplul referitor la Yazilikaya, camera A). Pentru noi Însă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În legătură cu basorelieful de la Alaca Hüyük (secolul al XIII-lea Î.Hr.), În care regele și regina adoră un taur așezat pe un altar. O reprezentare analoagă a unui taur pe un piedestal se află pe al doilea ornament de pe vasul hitit antic descoperit la Inandik (Özgük, 1988); În acest caz, scena cuprinde și jertfirea unui taur. Aceste trăsături zoomorfe Își au originea În faza neolitică, atestată de picturile de la Çatal Hüyük și de ceramica descoperită la Hacilar; acestea mai apar și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
camera B de la Yazilikaya; sfincșii plasați la porțile incintelor străjuite de ziduri (Boghazköy, Alaka Hüyük), demonii Înaripați cu funcție apotropaică, oameni-taur; oameni-munte etc. 4. PANTEONUL DE LA ¾ATTUȘA ȘI PANTEONURILE LOCALETC "4. PANTEONUL DE LA ¾ATTUȘA ȘI PANTEONURILE LOCALE" Înainte de constituirea statului hitit, Hattușaș a fost integrată Într-un sistem politic și cultural, bazat pe câteva centre mari din Anatolia central-nordică, de influență esențialmente hatică, În interiorul căruia au fost identificate două grupuri principale de cetăți, unul la nord, format din Zalpa, Li¿zina

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
la textele mitologice, ca locuință a unor divinități; Nerikxe "Nerik" dobândește un rol autonom, fiind centrul de cult al unui zeu local al furtunii. În schimb, divinitățile de la Hattușaș, Arinnaxe "Arinna" și Zippalanda, dobândesc un rol central În cultul statului hitit: În fruntea panteonului este plasat zeul din ¾atti al furtunii, hititul Tar¿un(t)axe "Tarh~un(t)a" și zeița Soarexe "Soare" de la Arinna, hatica Wurușemu, cunoscută și cu numele de Arinniti. Cele două divinități, probabil autonome la origine

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
un rol autonom, fiind centrul de cult al unui zeu local al furtunii. În schimb, divinitățile de la Hattușaș, Arinnaxe "Arinna" și Zippalanda, dobândesc un rol central În cultul statului hitit: În fruntea panteonului este plasat zeul din ¾atti al furtunii, hititul Tar¿un(t)axe "Tarh~un(t)a" și zeița Soarexe "Soare" de la Arinna, hatica Wurușemu, cunoscută și cu numele de Arinniti. Cele două divinități, probabil autonome la origine, au fost unite În gândirea religioasă a hitiților de o legătură

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
¾atti al furtunii, hititul Tar¿un(t)axe "Tarh~un(t)a" și zeița Soarexe "Soare" de la Arinna, hatica Wurușemu, cunoscută și cu numele de Arinniti. Cele două divinități, probabil autonome la origine, au fost unite În gândirea religioasă a hitiților de o legătură de familie și au devenit cuplul divin prin excelență; acestora două li se alătură, ca fiu al lor, zeul din Zippalanda al furtunii, căruia i-a fost asimilat zeul din Nerikxe "Nerik". Pentru această pereche divină se

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Nerik". Pentru această pereche divină se construiește la Hattușaș un templu cu două Încăperi, care a cunoscut maxima extindere la jumătatea secolului al XIII-lea. În jurul acestui nucleu fundamental de divinități, care Își menține propriul caracter central până la sfârșitul imperiului hitit, s-a organizat un panteon esențialmente hatic, cu câteva excepții: panteonul documentat de așa-zisele liste pseudocanonice 1, prezente În textele sărbătorilor, Începând cu sărbătorile hitite vechi, cum ar fi cea a furtunii (CTH 631)2 și KI.LAM (CTH

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Zippalanda, pentru care legile hitite prevedeau, Încă din cele mai vechi timpuri, privilegii speciale și scutiri de la plata dărilor. Putem să presupunem că În epoca lui Șuppiluliuma I, statutul de cetate sacră se extinsese și la Kummannixe "Kummanni", unde suveranul hitit l-a pus preot pe fiul său Telipinuxe "Telipinu", devenit mai apoi rege al Alepului, cetate care era centrul principal al cultului zeului furtunii din Siria nordică. În tratatul cu Kuruntaxe "Kurunta", Tut¿alliya al III/IV-lea prevede mai

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de scutiri și privilegii asemănătoare cu cele În vigoare pentru capitala Hattușaș, astfel Încât pentru aceste două centre se configurează condiția de cetăți sacre (vezi subcapitolul 2). 5. CULTULTC "5. CULTUL" 1. Raportul om-zeutc "1. Raportul om‑zeu" Concepția pe care hitiții o au despre zei este esențialmente antropomorfă: zeii sunt asemănători oamenilor și, la fel ca aceștia, au un trup și un suflet, pentru desemnarea cărora se folosesc termenii tueggași iștanzana-, valabili pentru oameni și zei; Însă doar de la zei emană

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
care comite „păcatul”: dacă cel vinovat este suveranul, Întreaga țară va avea de suferit consecințele mâniei divine, care nu se va Îmblânzi până când vina nu va fi ispășită, uneori chiar de-a lungul câtorva generații. Molima care a lovit ținutul hitit Între sfârșitul secolului la XIV-lea și Începutul secolului al XIII-lea a fost considerată o consecință a unei greșeli comise de suveranul Șuppiluliuma I, ispășită mai apoi de fiul său Murșili al II-lea. Concepția pe care o au

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Între sfârșitul secolului la XIV-lea și Începutul secolului al XIII-lea a fost considerată o consecință a unei greșeli comise de suveranul Șuppiluliuma I, ispășită mai apoi de fiul său Murșili al II-lea. Concepția pe care o au hitiții despre „neglijență/greșeală/păcat” (waștul, waștai-) este fondată pe ideea violării unei reguli, a unei orânduiri și privește esențialmente zona comportamentelor concrete; o asemenea infracțiune Îl face pe cel care a comis-o „impur” din punct de vedere ritual, fapt

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
simplu, atunci când o persoană este lovită de vrăji malefice. Consecințele mâniei divine provocate de aceste violări nu Încetează până când nu se restabilește ordinea răsturnată prin celebrarea unui ritual potrivit. Comportamentul zeilor, aparent capricios, ține În realitate de conceptul conform căruia hitiții au parte de „dreptatea divină”, exprimată de verbul ¿andai„a sistematiza, a pune ordine” și derivatele sale; aceasta reprezintă o ordine imanentă a lucrurilor (Pecchioli Daddi, 1991): divinitatea este „dreaptă”, pentru că ea creează ordine și acționează conform acesteia; omul este

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Îi lovește În cap pe oamenii răi și Îi nimicește ca pe niște șakșakiluș (Appuxe "Appu", A I 1-5). Ideea de dreptate divină, precum și ideea necesității de a apela la ea stau la baza compunerii textelor rugăciunilor pe care suveranii hitiți le adresează zeilor; acestea reprezintă una dintre expresiile cele mai semnificative ale relației om-zeu. În momentele de mare dificultate, cauzate de atacurile dușmanilor, de molime, de Întreruperi ale celebrării cultului, de conflicte interne ale familiei regale, de boli, regele, singur

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cu capul, mâinile și picioarele de aur... (KUB XXI 27 + III 39’-41’). Aceste dovezi de autentică devoțiune sunt atenuate uneori de o viziune concretă și realistă a relațiilor om-zeu, În care interesele zeilor apar strâns legate de cele ale hitiților Înșiși: Ce lucru ați făcut voi, zeilor? Ați lăsat șsă intreț molima și țara lui ¾atti a murit și nimeni nu vă mai pregătește libații de pâine și vin! (KUB XXIV 3 + II 3’-6’) Ascultarea cererii, obiect al rugăciunii

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
vrăjilor negative se manifestă ca o „legătură” care Îl ține pe cel lovit de puterile malefice; de aici derivă o serie Întreagă de situații care merg de la boală la neputință, avort, foamete, molimă și moarte. Puterile răului sunt indicate de hitiți cu expresii ca „ochi răi (= răuvoitori)”, „limbi rele”, „salivă rea”, „sperjur” etc. Suma faptelor care constau În manipulări și recitări de formule, bazate pe principiile magiei analogice, având scopul de a elibera de „legătura” creată de impuritate constituie un ritual

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ca „ochi răi (= răuvoitori)”, „limbi rele”, „salivă rea”, „sperjur” etc. Suma faptelor care constau În manipulări și recitări de formule, bazate pe principiile magiei analogice, având scopul de a elibera de „legătura” creată de impuritate constituie un ritual pe care hitiții Îl numesc aniur „acțiune, prestație” (ideograma SISKUR). Ritualul este de obicei solicitat de „stăpânul ritualului” pentru el Însuși sau pentru o altă persoană: de obicei, este vorba despre un membru al familiei regale sau din rândurile aristocrației (există totuși și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pământ. Erau prevăzute și ofrande care să atragă bunăvoința și să alunge pericolul provocat de mânia suveranului defunct. Oasele regelui mort, depuse după incinerare Într-un recipient de argint (metalul purității prin excelență), erau conduse În mormântul regal, pe care hitiții Îl numeau „casa de piatră” și care era un fel de mausoleu, dotat cu personal și cu un bogat patrimoniu funciar. Exigențele cultului morților familiei regale, precum și motive tabuistice au făcut din aceste instituții niște sisteme economice „Închise”, pentru care

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pentru care erau prevăzute scutiri de taxe și de prestări de muncă obligatorii, dar și interzicerea de a Înstrăina lucruri sau persoane. Astfel, suveranului defunct Îi era asigurat nivelul de trai de care se bucurase pe pământ, În conformitate cu faptul că hitiții considerau moartea o continuare a vieții Într-un mediu diferit, unde fiecare Își păstra statutul social și economic, fără diferențe create de evaluări de ordin moral. Și morții obișnuiți continuau să ducă o viață asemănătoare celei de pe pământ, fără schimbări

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
iubească și să urască. Din unele cercetări oraculare cunoaștem mai ales faptul că și dincolo de moarte se menținea În familia regală ura prin care se continua persecutarea dușmanilor descendenților chiar și la distanță de câteva generații (Del Monte, 1987). La hitiți, recurgerea la oracol era frecventă, pentru că permitea descoperirea cauzelor unor situații dificile și identificarea ritualului potrivit pentru Înlăturarea lor; prin intermediul oracolului se poate afla voința zeilor pentru ca, astfel, omul să i se poată conforma sau să Încerce să o schimbe

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
identificarea cauzei care produsese situația pentru care se consultase oracolul; după cum pe bună dreptate s-a remarcat (Archi, 1991), cercetarea oraculară oferea un diagnostic al situației, al cărei tratament era constituit de ritualul magic. 6. MITULTC "6. MITUL" Patrimoniul mitic hitit, transmis atât prin opere narative, cu caracter literar, cât și prin mituri, inserate În ritualuri magice și festive, este foarte variat și complex; la formarea sa au contribuit elemente culturale de diferite origini, anatoliene sau extra-anatoliene, așa cum reiese din unele

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]