295 matches
-
de prunc, bale de la gura unui spânzurat. Apoi, sclipind cu totul de această unsoare, țopăiau, cu salturile imprecise ale unor crupe nemaibătătorite, cam de mult, de bărbat, până se izbeau de căpriorii șopronului și cădeau înapoi pe spate, pe dușumea, hlizindu-se și, neajutorate precum niște gândaci, printre ligheonele cu măruntaie de liliac, furnici roșii, părți genitale de vulpe și oase de mierlă. Pe-o prispă, o călfăriță, atletică și mustăcioasă, strecurată probabil cu ajutorul unei limbi de încălțăminte într-o minusculă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a Savantului, dormind încolăcită la picioarele patului. Dar neîmpăcîndu- se nici să tacă, de groaza ca Profesorul, surprinzînd-o cu 134 DANIEL BĂNULESCU La cartierul meu iubit Dînga rînga da... Mă râd nemaipomenit Dînga rînga da... Și pe curs ce mă hlizesc Dînga rînga da... Hoții viața mi-o belesc Dînga rînga da... Sectoriste sectoriste Dînga rînga da... Te-am cules dintre-acatiste Dînga rînga da... Când te-ai dus la tușa Veta Dînga rînga da... Ca să-i arestezi chiuveta Dînga rînga da
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se poate de formal, așa că am Întărit: este Într-adevăr un cuvânt bun de pronunțat! Un cuvânt minunat, m-am auzit spunând, și cuvădită intenție de a-i face pe plac celui de lângă mine. Câteva fete gălăgioase trecură pe lângă noi hlizindu-se una la alta, Împingându-se și vociferând ca niște gâsculițe certărețe. Acum am să vă rostesc un alt cuvânt, la fel de special, unul care te Înalță, vorbi din nou, surâzând. Mă privi o clipă, Își Îndreptă sacoul, tuși scurt, apoi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Cum o să se mai posomorască? se miră Chirița. Aglaia, atunci picată din curte, se amestecă și ea: - Sigur că se posomorăște mortul, pentru că o dată ce-i citește Stflpii știe c-a luat-o pe drumul său! - Ce zice? Ce zice? se hlizi iar Lixandra. - Nimica nu zice, surdo! răbufni Tinca. - Da, da... - N-o lua-o Dumnezeu și pe asta! - Ba pe voi să vă ia, necredincioaselor! Să nu fi fost atâta lume de față, s-ar fi certat în gura mare
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
din belșug? Sau poate modul ambiguu, politicos, dar fără mare zel, în care Akbar spusese: „Alteță!“? Escorta ei nu se deosebea prin nimic de cea a oricărei orășence: o singură slujnică, o țărăncuță cu gesturi greoaie care părea că se hlizește mereu și care ducea un obiect plat, înfășurat neglijent într-un postav vechi și uzat. Privirea mea s-a arătat desigur prea insistentă, căci circaziana și-a întors fățiș chipul, la care Akbar, băgând de seamă, veni să-mi destăinuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de vază își dosiseră în cavourile de familie obiectele de preț și așternuturile, de teama prădăciunilor. În ziua aceea, totuși, slujitorul meu înarmat se înfățișă cu măgarul în fața porții, ca de obicei, ca să mă ducă în oraș. Băiatul îmi povesti hlizindu-se că, venind spre mine, se poticnise de capul tăiat al unui ofițer mameluk. Cum eu nu râdeam deloc, și-a îngăduit să spună că luam lucrurile prea în serios. Ceea ce m-a făcut să-i ard un dos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nici un dumnezeu! Noroc! ARTUR: Noroc! GUVERNATORUL (Scoate plângerea.): A căzut la țanc... Închipuiește-ți, se lipeau cu fața de geam și se uitau cum mănânc, cum dorm, cum mă spăl pe picioare... Își lipeau buzele lor groase de geam și se hlizeau, aruncau cu bezele, mă arătau cu degetul, cu unghia murdară la deget. (Bea.) M-ai salvat! (Îl îmbrățișează.) Acu’ le strâng cureaua! (Trece prin fața celor patru, încrevieniți; le flutură plângerea pe la nas.) ARTUR: Au vrut să mă dea afară... GUVERNATORUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
conaționalitate sau pentru că Îmi inspira mai multă Încredere, cu toate că nici aceste argumente nu erau de neglijat. Ca să vezi pe ce cărărui Îi umbla mintea micuțului Don Juan la acea oră târzie din noaptea pătimirii sale! N-am apucat să mă hlizesc cine știe ce pe chestia asta și nici să adâncesc problema bizareriei reacțiilor omului În Împrejurări speciale. Îmi mai venise o idee. Proastă, bineînțeles. Cum Îmi putusem Închipui că ar fi fost posibilă conectarea computerului la internet?! Te agăți uneori și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
similar cu corpurile. Eventual, folosind litere mici: a, b, c, d... Or, grupurile nu erau marcate În nici un fel. Însemna că nu C de la Centru reprezintă cheia, ci altceva, foarte apropiat și foarte la Îndemână, care Îți ironizează cecitatea febrilă, hlizindu-se la o palmă distanță de organul tău olfactiv. Dar ce? De ce nu Centrul Însuși - vreau să spun, cuvântul „centru”? Raftul din centru, al șaselea adică, având În vedere că erau unsprezece. Asta trebuia să fie: documentele Centrului se află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de atâtea ori auzisem tot repetându-se, tăvălugul istoriei. Tăvălugul trecuse chiar pe acolo, poate chiar se mai mișca în preajmă, nepăsător, atroce. „Și, la doișpe ne dă și slănină“, l-am auzit ca de peste timp pe țiganul care se hlizea în fața noastră. „La lichidare, cum e ca acu’, c-am tras la culoamne, po’ să iau și șapte bătrâne. Când am chef e dă bine, când nu, dau aeru’ afară din Marea Adunare Națională și tot iese de-o fasole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să beau cu el, ascultându-i poveștile dintr-o vreme și dintr-o lume pe care nici nu le bănuiam. Domnul acela din spatele ferestrei m-a observat cum mă uitam uimit la el, a văzut-o pe Lia care se hlizea și s-a ridicat brusc de la masa lui, făcând câteva semne amenințătoare cu pumnul spre noi. Paharul se răsturnase și lichidul se împrăștiase pe toată masa. — Hai, că-i rost de bătaie, am tras-o pe Lia după mine. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
maximum 15 minute. Oricine ia un taxi într-o astfel de împrejurare. Dacă întîrzie... Nu-și continuă gândul. Ioniță Dragu interveni cu glas nesigur: ― De ce trebuie să-l amestecați și pe el în povestea asta? Cârnul îl privi peste umăr hlizindu-se. ― Băiețelul e curios! Toată seara a pus întrebări. Șerbănică Miga, zdrobit de admirație, își pironi ochii în obrazul profesorului. " Nu-l știam așa de curajos. Retractă repede, meschin: S-a zaharisit, e iresponsabil..." Melania Lupu scînci: ― A dispărut Mirciulică
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
că e bine să ne manifestăm, desigur fără ostentație, toată amărăciunea față de gestul nesăbuit, regretul pentru moartea unui vecin cumsecade. Sânt sigură că acestea sânt de fapt sentimentele noastre adevărate, și nu văd de ce nu le-am mărturisi. Popa se hlizi pastișîndu-i intonațiile: ― Vom contribui la cheltuielile de înmormîntare ― bieții oameni n-aveau de nici unele ― și-i vom comanda o coroană de flori. Văd și banderola: "Lui Panaitescu de la vecinii orfani și neconsolați". ― Vai ce idee fermecătoare, domnule Popa! Vă dați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
doamne îi plăceau ca bărbații găsiți și câinii pierduți să - și pună capul pe umărul ei. Pe unele coordonate, relațiile interumane au ajuns la limita metastazei. Mă tem de oamenii care nu știu să zâmbească. Și de cei care se hlizesc mereu. Râvnești bogăția, când ești sănătos și sănătatea , când ești bolnav. Când ouă o mărgică, impostorii cotcodăcesc cât pentru o capodoperă. Cum să ai procese, dacă nu ai conștiință ? Răutatea nu are puncte cardinale, nu face deosebire de cetățenie, sex
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
numea Z. Nimeni nu mai avea identitatea redusă la o singură literă pe care aveam s-o regăsesc apoi aruncată în învălmășeala aceea a abecedarului. Pruncii de clasa I se adunau în cerc, prin pauze, în jurul meu, și mă arătau, hlizindu-se, cu degetul, ca pe o stafie, strigând în cor: "Z! Z! Z! Z!" Nu cred că se amuzau așa de copios nici la circ. În asemenea momente îmi era însă clar că trebuia să scap de acest prenume, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Trăgea puțin fusta în jos, din dreapta, și, direct proporțional, în partea stângă erau descoperite noi orizonturi. Cantitatea de ispită rămânea mereu aceeași, dacă nu cumva chiar sporea. Sărut mâna, doamna A, îi ziceam eu, în doi peri, Lizei. Liz se hlizea, mă provoca amar cu gropițele ei din obraji și trecea mai departe, ca și cum n-ar fi atins-o nimic din vorbele mele. Ești țicnit, zicea Nineta, dacă tu ai nume ciudat, ai botezat-o și pe fiica mea tot aiurit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu Heinz Rühmann. Acest film preferat, favoritul absolut în materie de filme, e Crușon flambat. L‑a văzut de mai multe ori, dar nu s‑a plictisit de el. La acest film doar el a remarcat finețurile, pe când ceilalți se hlizesc la poantele evidente. Încă de la momentul apariției sale, filmul ăsta făcea trimitere la viitor. Tata a prevăzut asta. Adesea povestește neîntrebat conținutul peliculei de cinema Crușon flambat, pe care, din păcate, copiii n‑au mai prins‑o. În filmul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Cașiș era nou, intrus. Deși prieten cu Leac, trezea suspiciuni. Suspiciuni literare, vreau să spun. Auzisem deja că-și doreau o revistă. Îi spuneau Barca. Deci: ce-i cu voi? Își dau coate. Cașiș, mai să pice de pe scaun. Se hlizește. Să spună Căăătă. Păăăii, să vezi... Nici noi nu știm Încă. Să vedem dacă iese ceva. Rămâi cu noi? Spune-i tu, Cătă. Cătă, abrupt: - Mai știi când te-ai Întors de la Paris? Și ne-ai povestit de poezia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
căruia să-i plângi pe umăr. Nu de asta aveam eu nevoie, nu de un umăr de plâns, ci de un model. Un model cu coaie. Asta nu Însemna că nu Încercam să mă descurc și singur. Nu, nu așa cum hlizit te gândești, cititorule. Sau nu doar așa. MERGEAM LA CURVE. Un singur exemplu. O găsisem În ziar, mi-era rușine să le acostez pe bulevard și mă și Întărâta - cât de cât - conversația prealabilă la telefon. Avea o voce promițătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
ucrainean. Renunț: - Adelin zice c-a așteptat destul. Zice să-i dai banii. Nici asta cu zice nu-i rea. Simon says, ca Jeremy Irons. Îl aud și pe Leac râzând În spatele meu, mă umflu În pene, Încep să mă hlizesc și eu. Idiotule! Ți-a scăpat puștiul, a fugit În bucătărie, bagă repede piciorul În ușă. Mă proptesc la timp, Împing cu umărul, reușesc să intru. Cu prea mult elan Însă, fiindcă mă rostogolesc până la masa din celălalt capăt al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Își trece palma peste piept, râde. Râde cu sughițuri, rostogolit, cu pântecul umflându-i-se gata să pleznească: - Băieți! Măi băieți! Ce poți să-i ceri mai mult? Bine c-a rupt tăcerea. Își duce palma la ochi, se freacă hlizindu-se, până la urmă Îi dau lacrimile, i-o fi intrat uleiul În ochi. Se uită la mine, plâns, cu ochi limpezi, albaștri. Din boxe o voce caldă cântă calm despre singurătate. Simt cum o boare plăcută, răcoroasă, Îmi mângâie spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
În apa cea mare, Îmi spuse el, Îmbrățișându-mă. Acum, Enkim te-a salvat și el pe tine, par falnic al Tatălui ce ești! Oh, și s-o vezi pe Vinas ce mai plângea de dorul tău, mai zise el, hlizindu-se. - Enkim! scrâșni Runa, iar Enkim se făcu mic. Abia atunci văzui că Își dăduse cu funingine pe țeastă și pe față. Ia mai dă-l Încolo! M-am aplecat și m-am uitat la pășitorul său, să-i văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ori, Îmi arătă el trei degete de la mâna moale până să ne prindă ei din urmă. Dacă vrei, am putea să-i Înfruntăm aici. Oamenii mei sunt câtă frunză și iarbă, iar vânătorii tăi sunt tare dibaci, după cum văd, se hlizi el. L-am privit pe Logon, apoi pe Tek. Pe Kikil n-a mai fost nevoie, căci el pufnise deja În râs : - Mai devreme sau mai târziu, tot o să dăm lupta de sânge cu ei, măi Krog, măi. - Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cânt care Începe la răsăritul soarelui și care se termină tocmai la jumătatea nopții. Cică n-ajung să Învețe tot cântul decât după ce sunt oameni În toată firea. - Mda. Și după aia Îmbătrânesc și uită tot ce-au Învățat, se hlizi Logon. Aveam să aflu că În nopțile cu cer senin, celor ca Vishu le era mai ușor, căci se uitau numai În văzduh, după stele. Vishu, de pildă, știa atâtea animale și oameni din stele cât de patru ori toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
sisteme electronice neimplementate încă, nici măcar de țările cele mai industrializate, de vârf? Poligon de încercare, fără discuție, asta a ajuns țara. In mod real România, a devenit demult sclavă a intereselor străine ei. Iar conducătorii neamului ne țin predici, se hlizesc fotogenic la televizor și ne vând pentru mai puțin de treizeci de arginți. Sau, poate atât valorăm în realitate! Ajungi la vorba lui Fănuș Neagu Se spune, pe bună dreptate, că dacă după 60 de ani te trezești într-o
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]