281 matches
-
trage cu adevărat de blană, înțelege tot ce spune câinele ăla, asta e ca muierile, glumește el, țipă, dar sare pe mine!, e ca o femeie hoață, voi vedeți ce privire are?, ochi de curvă, măăă, privirea aia de femeie hoață, se uită dintr-o parte, când ți-o trage asta o limbă!!!, Maestrul se enervează deodată și o dă afară, ieși afară, să nu te mai văd!... și îi dă una la curul gras. Să te bat și să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
omenesc către câine: Întinse o murdară bucată de pâine, Veche, tare și mucegăită! Cu mulțumiri și cu gândul la ros, Culese pomana așa, de pe jos; Și cât de bine a fost aceasta...primită! Povestea aceasta pentru unii...banală C-o hoață de la alimentară, Și c-o maidanez comunitară, Cuprinde o mică... MORALĂ : Abia când decazi dintr-un drept, Adesea devii bun și-nțelept. STEJARUL ȘI CIUNGA Într-un codru din cei seculari, Trona peste-o pădure de stejari Cel mai falnic
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
comandat lui Hoțulică încă unul, ca să îl facem cadou de Crăciun doctorului tatei. 20 noiembrie Văd persoane „bine“ gudurându-se, umilindu-se pe lângă vânzătoarele de la alimentara și măcelari, cultivând „relații prețioase“ cu precupeți ilegali de tot soiul: chelneri și bucătărese hoațe, muncitori din fabrici de confecții și medicamente, aviatori și vaporeni. O cunoștință binevoitoare m-a pus în legătură cu Alina, o femeie extraordinar de descurcăreață, care poate procura, pe căi misterioase, tot felul de rarități, de la pește proaspăt la otravă de gândaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
ajungând la ultima bucățică de peștișor, sar, una la alta, și prind a se mușca, și a-și disputa, bucățica, din mijlocul cărării. Până să se încheie la pantaloni, să se întoarcă, să se aplece, pentru a-și apuca arma, hoațele au dispărut. În felul acesta, calm și hotărât, vânătorul Vânătoru zice: mâine, n am să mai fac pipi,în timpul pândei, și, n-am să mai ratez vulpile. Cu siguranță că nu. ÎN ȚARA IOIO S-A APRINS O STEA Pământeană
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
tîrÎ spre stînci pe care Începu să se cațăre, În timp ce alte focuri de armă răsunau În golf. Chipul lui Pierric se Încreți, cu siguranță la fel ca acela al copilului care era el pe atunci, și Începu să se smiorcăie. - Hoața! Hoața, mi-a furat bebelușul... - Cine ți-a furat bebelușul, Pierric? - Nu, nu, nu omorî bebelușul! Nu spun! Nu trebuie să-mi omori bebelușul... Gemetele se transformară În hohote de plîns și Într-o agitație care Îi convinse pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spre stînci pe care Începu să se cațăre, În timp ce alte focuri de armă răsunau În golf. Chipul lui Pierric se Încreți, cu siguranță la fel ca acela al copilului care era el pe atunci, și Începu să se smiorcăie. - Hoața! Hoața, mi-a furat bebelușul... - Cine ți-a furat bebelușul, Pierric? - Nu, nu, nu omorî bebelușul! Nu spun! Nu trebuie să-mi omori bebelușul... Gemetele se transformară În hohote de plîns și Într-o agitație care Îi convinse pe toți că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se grăbi să ridice de jos jucăria. Doar Ryan văzu ce-l tulbura atît de tare pe Pierric. Era Jeanne care se Întorcea acasă, Jeanne pe care Pierric o fixa cu groază, mormăind cu voce neliniștită: - Bebelușul meu, bebelușul meu!... Hoața, hoața! Marie nu auzi cuvintele pe care le rostea, căci, fascinată, rămăsese cu ochii pironiți pe păpușa care se ițea din grămada de cîrpe. O păpușă veche. Cu chip de porțelan. Exact În clipa aceea, o rază de soare căzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
grăbi să ridice de jos jucăria. Doar Ryan văzu ce-l tulbura atît de tare pe Pierric. Era Jeanne care se Întorcea acasă, Jeanne pe care Pierric o fixa cu groază, mormăind cu voce neliniștită: - Bebelușul meu, bebelușul meu!... Hoața, hoața! Marie nu auzi cuvintele pe care le rostea, căci, fascinată, rămăsese cu ochii pironiți pe păpușa care se ițea din grămada de cîrpe. O păpușă veche. Cu chip de porțelan. Exact În clipa aceea, o rază de soare căzu peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o stea Să-ți lumineze pașii goi; în umbrele ce plâng în noi Un cer ți-aș râde, de aș avea. Și flori de măr pe la răscruci Aș presăra în ceața nopții Să ni se-ntoarcă roata sorții Din calea hoațelor năluci. Și lasă-mi lacrima să plece Pe-un colț de geană dezvelit Cu visul umbrelor tivit Când ziua-n noapte se petrece. Lumini și umbre trec prin noi, Ne plâng albastrele tăceri, în toate zilele de ieri, în toate
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
nu m-ar fi lăsat oricum. Fratele meu îmi povestea ce văzuse și apoi comentam împreună. Totuși, nu-i împărtășeam lui Iosif toate gândurile mele, felul în care îi vedeam eu pe ai mei, de pildă. Mă simțeam ca o hoață, ca un spion care își urmărește părinții și frații, dar ardeam de nerăbdare să știu mai multe despre ei, mai ales despre tata. Și cum Iacob mergea alături de noi în fiecare zi câte o bucată de drum, mă uitam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
urmă de tărie bătăioasă. M-am gândit la asta, Kate. Felix e destul de stresat de faptul că eu sunt tot timpul plecată. Eczema i s-a Înrăutățit... Și o iubește pe Anka, chiar o iubește. —Revino-ți, ea e o hoață, iar tu ești șefa ei. La serviciu, nu ai tolera o situație ca asta nici o clipă. —Pot să suport ideea că mă fură, Kate. Dar nu pot suporta ideea de a-mi ști copiii nefericiți. Oricum, destul despre mine. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
croiesc planuri de fugă. Însă singura mea încercare s-a isprăvit jalnic. N-am alergat niciodată prea repede, mai ales în rasă de călugăriță. Grădinarul m-a prins și m-a adus îndărăt la mânăstire, răsucindu-mi brațul ca unei hoațe de găini. Am fost azvârlită atunci într-o temniță și biciuită la sânge. Mai păstrase încă ceva urme, care nu-i răpeau totuși nimic din frumusețe, nici din blânda perfecțiune a trupului. — După două săptămâni, când m-au lăsat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la Zoran? - Eroare: nu l-a găsit deloc Întâmplător, l-a găsit pentru că l-a căutat. Și l-a căutat fiindcă a fost convinsă s-o facă În schimbul unei recompense corespunzătoare. - De unde știi? - De la Zoran, În nici un caz... - Atunci, de la hoață: copleșită de remușcări, a venit și s-a spovedit la tine! Să fim serioși... Cum ai determinat-o să mărturisească? - Există două metode de convingere, la care nu rezistă aproape nimeni: banii și amenințarea cu moartea. Eu m-am folosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
foarte încurcat. Privi apoi întrebător la Nadea, căutând să afle părerea ei, cum înțelegea ea și cei din jur acest lucru. - Nu aveam nimic în buzunar, zise omul mirat. Atunci toți își dădură seama că domnișoara, pe care o crezură hoață de buzunar, îi strecurase bătrânului acei bani înainte de a ieși din autobuz și încuviințară acest lucru unanim. - Și-a făcut milă Domnul, mi-a auzit rugăciunea... zise șoptit bătrânul. Nimeni nu știa ce problemă avea și ce îi ceruse el
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se vaer, 40Sbor fluturi sclipitori, ca flori de aer. Acolo - nchisă cu mai multe soațe, Ca ea copile și soții de joacă, În lumea ei sălbatic se răsfață, În străluciri viața ș-o îmbracă. 45A ei priviri sunt tinere și hoațe, Zîmbirea-i caldă buza-i stă s-o coacă - Și-n acest rai, în astă lume suavă De mulțămire se simția bolnavă. Dar de a ei frumseță fără seamăn 50Auzi feciorul de-mpărat Florin, Norocul lui cu-al ei îi pare
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
se duse-n sat, Și-a adus 12 iepe Toate sirepe, De par le legară Și cu biciul le mânară, Picerele treerau, Cu coadele vânturau Și cu urechile-n saci băgau. Carele le-ncărcară Și la moară le porniră. Iară hoața cea de moară Când văzu atâta cară Încărcate cu povară, Puse coada pe spinare Ș-apucă pe iaz la vale, Dar morarul priceput Luă cojocul cel mițos Și mi-l întinse pe jos, Și mai luă și un frâu, Și-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a zburat spre alt copac. Acesta era un nuc bătrân, care avea o scorbură găunoasă chiar la încheietura ramurilor. Atunci ciocănitoarea și a amintit de pățania ei când a găsit scorbura în care veverița adunase alune și ea, ca o hoață, i le-a mâncat până când stăpâna comorii i-a rupt coada. Amintirea aceasta a făcut-o să suspine și să plece în căutarea altui pacient. Totuși o speranță nemărturisită îi șoptea că poate doar într unul din copaci o va
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
tot din muncă. Dar a altora. În cazul grafomanilor, lenea ar putea deveni o sublimă virtute. Rezemat etnic în coada lopeții, românul tranziției meditează existențial în fața muncii. În relațiile cu statul, mulți cetățeni se comportă ca niște slugi leneșe și hoațe. Cel mai infect drog rămâne lingușirea. De râie scapi ușor. Ea nu e ca lingușirea. Trepădușii știu că de la înaltele mese rămân întotdeauna lături consistente. Lingușirea este o admirație băloasă. Câinele se gudură pe lângă stăpân și latră la străin. Există
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cu fața spre Bidaru care privea la ei uimit și nu știa ce să spună. Îi era rușine de rușinea ei. Nu trebuie să-ți fie milă de ea! îl lămuri acesta. A alungat-o mă-sa de acasă de hoață ce-i și nu vrea să plece de aici nici moartă. Cică dacă se întoarce înapoi, o omoară în bătaie. Minte! Minte de îngheață apele! Îi place să vagabondeze. După plecarea lui Luca, locotenentul, a cărui zi o sărbătoreau cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
coordonator de vânzări“ la compania de import/export Vanguard și despre motivul real al frecventelor lui vizite în Orientul Mijlociu în cei mai sângeroși ani ai războiului dintre Iran și Irak. Cu cât aflam mai multe despre această familie mizerabilă, mincinoasă, hoață și lacomă, cu atât mai puțin îmi plăcea și mi-era tot mai greu să mențin tonul istoricului ei oficial. Și cu cât obțineam mai greu fapte solide și demonstrabile, cu atât mai des trebuia să-mi folosesc imaginația în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Paraschița, zis Oacheș. Se spune că era frumos și de aceea l-au poreclit Oacheș. Pe la sfârșitul secolului al XIX-lea, Oacheș s-a căsătorit cu Rarița, fiica unor nomazi ce au poposit în sat. Ea era o femeie înaltă, hoață, isteață și meșteră în a învârti ulcica. De cum l-a văzut pe Oacheș a și pus ochii pe el, căci îi căzuse cu tronc și nu s-a lăsat până când nu l-a prins în mrejele ei, folosindu se de
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
din piatră pe care cu greu se poate citi o scriere filiformă: “Vechea pisanie găsită în curtea bisericii s-a așezat aici de Comisiunea Monumentelor Istorice, 1929” Auzi dumneata “vechea pisanie găsită în curtea bisericii”!... O rază de soare furișată - hoața - printre perdele mi s-a așezat pe pleoapa stângă îmboldindu-mă “să fac ochi”. N-am zăbovit prea multă vreme și am plecat cu pas proaspăt spre Târgul Cucului, acolo unde ieșeanul sigur s-a înființat cu ultimul cântat al
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ar putea fi chiar unul dintre slujitorii împăratului. Dacă este așa, el va raporta cu siguranță activitățile noastre din palanchin. Un cât de mic scandal, poate lua proporții uriașe. Pentru cele trei mii de femei din Orașul Interzis, eu sunt hoața care a furat singurul armăsar, eu sunt cea care le-a jefuit de singura lor șansă la maternitate și fericire. Dispariția pisicii mele, Zăpada, a fost un avertisment. An-te-hai a găsit-o într-un puț, nu departe de palatul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
onoarea proprie sau Încrederea reciprocă nu mai reprezintă un argument suficient de convingător pentru un semen al nostru.) „Nu-i Înveți pe alții ceea ce vrei, nu-i Înveți ceea ce știi, Îi Înveți ceea ce ești.” (J. Jaurès) Stăpânul bănuitor Învață sluga hoață. La stăpânul scump, sluga-i hoață. (Același lucru se petrece, uneori, și În cadrul relației „profesor - elev”: astfel, când sub influența unui diagnostic didactic realizat În grabă un profesor Îi stabilește unui elev o etichetă compromițătoare - de exemplu, de elev indolent
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mai reprezintă un argument suficient de convingător pentru un semen al nostru.) „Nu-i Înveți pe alții ceea ce vrei, nu-i Înveți ceea ce știi, Îi Înveți ceea ce ești.” (J. Jaurès) Stăpânul bănuitor Învață sluga hoață. La stăpânul scump, sluga-i hoață. (Același lucru se petrece, uneori, și În cadrul relației „profesor - elev”: astfel, când sub influența unui diagnostic didactic realizat În grabă un profesor Îi stabilește unui elev o etichetă compromițătoare - de exemplu, de elev indolent, incapabil sau recalcitrant -, atunci acel profesor
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]