3,598 matches
-
Tribunal când doi gardieni fuseseră condamnați pe viață... Sergentul își schimă trist privirea de pe acel om pe valiză și tăcu. Necunoscutul, văzând valiza, a sărit ca un nebun pe ea, îl îmbrățișă pe sergent, îngenunchease în fața lui și plângea în hohote de bucurie. ,,La pușcărie, la mine dacă nu găsit- repeta el- la pușcărie, monseniore...eu secretarul la ambasada italiana...” ,,...Tu-vă mumele voastre de secretari, înjură sergentul, de data aceasta scos din pepeni, ...Tu-vă mumele voastre de căscați, de ce
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
căciulă, în râsul celorlalți. Călătorul se ferea cât putea. -Termină, băi, tupeisto! Am spus eu dom’le, că țiganii ăștia sunt obraznici și că trebuie stârpiți. Am spus. Cum te cheamă, băi, asta mică? -Asta mică! răspunse candid Floricica, în hohotele celor din jur. -Să nu fii obraznică, băi! Că acuș îți cârpesc două labe de zbori prin geamul ăla, pui de cioară ce ești! Biata Floricica îl privea năucită, cu ochișorii ei limpezi și mari. Nu pricepea de ce au râs
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
crizantemă albă în mână? Și buzunarele pline cu grâu...hâââ! Se spune că o nenorocire nu vine niciodată singură, că auzi în spatele ei : -Hai s-o speriem p-asta mică, bă! Și auzi imediat lângă ea o pocnitură asurzitoare și hohotele obraznice ale copiilor răi care aruncaseră lângă ea pocnitoarea. A-nceput să țipe și să alerge înnebunită până s-a împiedicat și a căzut. Noroc că zăpada era pufoasă. A-nceput să țipe și mai tare, în neștire, să se
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
n-or ajunge Să pot să plâng c-am să te pierd pe veci. Fecioară toamnă pură abia născută Din vara dusă să-nțelegi c-aș vrea, Când prea târziul nostru ciocăni-va-n ușă Cu ochii tăi și-n hohot să-i plâng venirea sa. Vreau lacrimi să-mi trimiți c-o viață înainte, Iar foșnetul de frunze când s-o-nteți, să știi De clocotul durerii purtate-or fi și puse Pe dâra de iubire-apusă și să vii. Iubite
IUBIREA UNUI CĂLĂTOR de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382141_a_383470]
-
tihnă. Se-aud de prin adâncuri Reci șoapte ce cerșesc Luminii să le poarte În dar un loc ceresc. Dar liniștea deodată Se-ncruntă și vibrează Iar ochii triști din beznă Se văd cum lăcrimează. Dar plânsul se-ntețește Și hohotul din glas Îi tulbură adâncul Și mersul fără pas. Seninul se-nnegrește Și curge peste mare, Iar valurile-n spume Se-nalță către zare. O forfotă nebună Se rupe din lăuntru Și din adânc de mare Cutremură pământul. Începe-o
ZBUCIUMUL MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382261_a_383590]
-
peste mare, Iar valurile-n spume Se-nalță către zare. O forfotă nebună Se rupe din lăuntru Și din adânc de mare Cutremură pământul. Începe-o vijelie Ce-aruncă-n depărtare Stropi plumburii de lacrimi Ieșiți din miez de mare. Plânge în hohot cerul, Iar țărmul se desprinde Să curgă peste morții Ce își doresc morminte. E jale pretutindeni Și soarele pălește Căci lacrima din mare Lumina i-o-nnegrește. Bulbuci e marea-ntreagă Căci fierbe din străfunduri Pe rugi fierbinți și grele
ZBUCIUMUL MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382261_a_383590]
-
morții treji de gânduri. Căci din coșmaruri negre Căzuți fără de vină Ar vrea cu toții astăzi Un loc mai la lumină. Și bocetul din glasuri Azi a urlat spre cer Cerșind cu disperare Lumină-ntr-un ungher. Și-a plâns în hohot cerul, Țărmul le-a dat morminte, Iar Dumnezeu ungherul Din Rai și daruri sfinte. Referință Bibliografică: ZBUCIUMUL MARII / Angela Mihai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2007, Anul VI, 29 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela Mihai : Toate
ZBUCIUMUL MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382261_a_383590]
-
și iar printre oglinzile rămase întregi aud cioburile cum așteaptă o eliberare absurdă când particule de viață se vor ciocni undeva între răsărit și amurgul troienelor tale cuvinte răsărit amurg înserările care îmi sperie vrăbiile spre somn spre încetarea oricărui hohot și tu târziul târziului meu iubit mereu fără cântec rămâi sărutarea lamei coasei te-a așteptat în unghiul unui ipotetic viu amorțit într-un colț de verb s-a răstignit umbra în buzunarul de la piept ca un trandafir alb-roșu al
TÂRZIU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382309_a_383638]
-
mil imaginam în ipostaza de scriitor umorist. Știam, desigur, că are simțul umorului, îmi aduceam aminte câteva dintre replicile spumoase pe care ni lea dat colegelor mele sau mie în timpul când ne hrăneam la sânul Almei Mater, provocândune râsul în hohote, totuși am rămas uimită constatând că a înjghebat un volum de divertisment. Am stat mult de vorbă în acea zi (eram doar eu la birou, colegul meu se afla în concediu). Iam amintit cu acel prilej de dialogurile noastre din
Argument La Întâlniri cu Profesorul Onufrie Vințeler [Corola-blog/BlogPost/93119_a_94411]
-
bună, în una mai fericită. Dacă îți zici că nu o să găsești ceva care să te amuze atunci când ești supărat, îți dau metodă pe care o folosesc eu. De fiecare dată caut ceva ce m-a făcut să râd în hohote în trecut. Trebuie să existe ceva(un banc, o glumă,un film,un moment, o situație, etc) Și apoi retrăiesc momentul ăla. O să fii uimit pentru că în timp ce retrăiești emoția pozitivă chiar o sa iti vină să râzi. Amuzamentul nu ține cont
6 reguli pentru o gândire pozitivă si optimism [Corola-blog/BlogPost/93176_a_94468]
-
și are acest conținut: "Pe foarte mulți oameni ceea ce-i apără cel mai bine de toate nenorocirile vieții e prostia". Cusur pe care vocea din Simplex nu îl va mai întâmpina, ca în precedentul Oameni și umbre..., cu un imens hohot de râs, ci doar cu un salut de despărțire de personajele sale. Propus ca "un roman în căutarea propriei definiri", Simplex se înfățișează dintru început ca autobiografic - la fine chiar cu trimitere la destinul literar al scriitorului. Ficțiunii i se
Cheile unui incitant roman by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8233_a_9558]
-
de a reacționa: fight, flee sau freeze. Renée freeze. Nu pentru multă vreme. Încearcă să deschidă ușa care se încăpățâna să rămână blocată. Din fericire, intervine domnul Ozu care îi explică ce are de făcut. Totul sfârșește într-un imens hohot de râs, pentru că, nu-i așa, "Requiem... la baie... este o alegere... surprinzătoare". Sau scena dintr-un magazin foarte șic, unde au fost anunțate solduri, în care două doamne bine (una dintre ele fiind mama Palomei) se luptă pentru două
Fals tratat de eleganță by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/8250_a_9575]
-
în Popești. Stătea întinsă pe canapea, plânsă și cu buzele sparte de dosuri de palmă și-i curgea sânge din nas. Maică-sa stoarse batista în chiuvetă, se apucă s-o șteargă de lacrimi și sânge, jelind-o acum în hohote, bine Ninuța mia, îngeru mieu, fetița mia... Faci cum vrei, cum te taie capul, numai tu să fii fericită, da ai să te căiești, și-o să fie prea târziu. Era și așa destul de târziu. Trecuse de două noaptea. Adormiră amândouă
Flacăra Roșie (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8512_a_9837]
-
plătește lovitura). Trage orbește... Și... mireasa apare alunecând pe șine, - apare din fundul barăcii cu mâna întinsă, cu premiul în mână, - o cutie de bomboane fondante, legată cu o panglică roz. Urale. Toți o ridică în brațe. Detectiva plânge în hohote. Budy, urmăritul, între timp plecase... Epilogul de fapt este acesta: într-o zi, nu mult după ce vestea câștigului se răspândise în cartier, detectiva se întâlnește cu geloasa și cu bărbatul urmărit pe stradă. Cum sunt femeile, pe geloasă o ia
Mireasa urmărită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8579_a_9904]
-
de așteptare în care a apărut Dan Puric. Un orizont marcat de o expectativă convențională și superficială. Căci, cîtă vreme se zbenguia pe scenă, rotindu-se ca o tiribombă sau căzînd în cap ca un manechin, făcîndu-ne să rîdem în hohote sau, dimpotrivă, făcîndu-ne să ne înduioșăm cu adevărat, totul era în regulă. Gesturile lui se înscriau în schema prestabilită. Actorul putea țopăi ca o broască sau se putea legăna ca un șarpe, putea să danseze tangou sau putea să pocnească
Mogîldeața by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8394_a_9719]
-
conștiința) și umorul.” Al. Paleologu Vine o vreme când gândul își cere cuvânt, căci memoria trebuie prinsă de 2006 amintiri dragi cu 29 de glasuri. Atunci, din dreptul încrederii sau deznădejdii de a fi, se desprinde un vaiet sau un hohot, o lacrimă sau un zâmbet care depune mărturie despre sufletul de licean, cu trufia adolescenței, când privirea își caută vulturul pentru a străpunge cerul de vise. Avântându-se în abstractul devenirii, stăpân în țara clipelor și discipol pe tărâmul miracolului
C by DORU TURBATU () [Corola-journal/Journalistic/84100_a_85425]
-
cotidiene, poate cultiva umoarea unei euforii tonice. Și la mijloc nu e doar luciditatea la care este osîndit prin natura disciplinei pe care o practică, ci un amănunt mai degrabă biologic: fiziologia gîndirii umane. Nimeni nu poate gîndi rîzînd în hohote sau țopăind de bucurie. Firul filogenetic al speciei nu ne-a dat privilegiul gîndirii senine. Unde apare un gînd, acolo se iscă o tensiune. Tocmai de aceea gîndirea e un act iremediabil încrîncenat. Procesele subiacente pe care le presupune meditația
Masa encefalică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7751_a_9076]
-
îi conferă o dimensiune romantic umanistă. Scena Sfinxului este copleșitoare. Omul este mai puternic decât destinul. Sfinxul, acest descendent al destinului, acest hermafrodit straniu, funest, este învins, este răpus. Dar destinul își urmează cursul. Aceasta este cheia, aceasta este semnificația hohotelor de râs, a hohotelor de plâns, de fiară rănită; este reacția atât de semnificativă a Sfinxului. Pe această direcție relația celor două personaje centrale ale dramei muzicale, este o relație cheie pe care îmi propun a o discuta observând câteva
Cinci decenii pe scenele românești - "Oedipe"-ul enescian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7768_a_9093]
-
romantic umanistă. Scena Sfinxului este copleșitoare. Omul este mai puternic decât destinul. Sfinxul, acest descendent al destinului, acest hermafrodit straniu, funest, este învins, este răpus. Dar destinul își urmează cursul. Aceasta este cheia, aceasta este semnificația hohotelor de râs, a hohotelor de plâns, de fiară rănită; este reacția atât de semnificativă a Sfinxului. Pe această direcție relația celor două personaje centrale ale dramei muzicale, este o relație cheie pe care îmi propun a o discuta observând câteva versiuni regizorale importante pe
Cinci decenii pe scenele românești - "Oedipe"-ul enescian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7768_a_9093]
-
Pe tot parcursul audierii, procurorul a arborat un stil zeflemitor, intimidant și mi-a tot repetat, printre altele: “ai impresia că la instanța militară o să vă asculte cineva?”, “declarațiile tale vor face deliciul sălii de judecată, se va râde în hohote!”, sau “judecătorii militari sunt tot colegii noștri, crezi că vor face altceva decât ceea ce spunem noi?” Totodată, pe durata celor aproape 7 ore de audiere, deși am solicitat de 3-4 ori să merg la toaletă, acest lucru mi-a fost
LuJu: Omul de la DNA al lui Morar a distrus o familie. România, condamnată pentru 2 ani și 3 luni de închisoare executați pe nedrept de un Inspector by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/77908_a_79233]
-
minute. „Dragostea și râsul sunt cele mai bune leacuri pentru a putea trece cu sens prin această viață scurtă și destul de complicată pentru fiecare dintre noi. Dacă Dumnezeu îți mai face cadou și simțul umorului ești salvat și dacă printre hohotele de râs îți apare o lacrimă, vino să dansezi cu „Baba“ și să asculți Abba!“, este îndemnul pe care actrița Luminița Gheorgiu îl face spectatorilor bucureșteni. Vezi aici programul Teatrului Metropolis în perioada 20 februarie - 3 martie
Primul spectacol în țară după Berlin, cu Luminița Gheorghiu în rol principal by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/80078_a_81403]
-
Râsul în hohote diminuează senzația de durere, datorită endorfinelor care inundă creierul, relevă un studiu britanic publicat miercuri în revista Proceedings of The Royal Society B, relatează AFP. Cercetătorii au testat în laborator reacția la durere a mai multor voluntari care se uitau
Râsul atenueză durerea - STUDIU () [Corola-journal/Journalistic/68972_a_70297]
-
de oră de râs sănătos este suficient pentru a crește cu circa 10% toleranța la durere, potrivit studiului. În schimb, vizionarea unor emisiuni neumoristice sau drame nu are niciun efect asupra durerii. Studiul face totuși o diferență între râsul în hohote, singurul care are efect, și râsul politicos, de fațadă. Endorfinele, eliberate de un râs sănătos și care constituie mesageri chimici între neuroni, pot atenua astfel semnalele de durere fizică sau de stres. Endorfine se produc și în timpul exercițiilor fizice, ceea ce
Râsul atenueză durerea - STUDIU () [Corola-journal/Journalistic/68972_a_70297]
-
ce frecventează site-ul. În imagini doi bărbați schingiuiesc un cal (talie mică, culoare gri) care din cauza epuizării nu mai putea trage sania, iar sub noianul de lovituri sălbatice calul se prăbușește în zăpadă, în timp ce pe fundal se aude un hohot de râs isteric al celui care filmează. Într-o a doua înregistrare publicată pe același cont de YouTube, adrian 198921 (închis recent în timpul investigației reprezentanților RAA în România) același cal înfometat și epuizat era forțat să tragă o căruță mult
Romania Animal Aid oferă recompensă de 500 de euro celui care îi identifică pe stăpânii care şi-au bătut cu sălbăticiune calul - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/69068_a_70393]
-
întâlnea obstacole de netrecut. Ca să faci față cursului de Istoria relațiilor internaționale, de pildă, trebuia să fii tobă de istorie, dar cursanții confundau numele localităților unde se semnaseră pacte și tratate cu nume de persoane. La examen, juna izbucnea în hohote de plâns și-l informa pe profesor că e însărcinată în luna a șaptea. Pentru comparație, la cursul de zi, tot o studentă îi mărturisise bătrânului hâtru de la catedră: "materia asta, n-am prea învățat-o, domnule profesor!" Și primise
Dai un ban… by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7076_a_8401]