669 matches
-
care se înghesuie în jur cu priviri rătăcite de înecat zăcând pe fundul apei. Trupul lui Isus n-a fost spălat pe această piatră, punct. N-am văzut în niciun moment ca vreun călugăr sau un preot să oprească femeile hohotind în plâns să vină să se întindă pe această lespede, să-și lipească de ea burta și fruntea, să-și frece de ea batiste și baticuri trecându-și apoi mâna pe figură. Dacă unele intrigi de amvon merită a fi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cînd cealaltă parte trecuse la religia schismatică, înființată în 1871 cu Exarhul bulgar, recunoscut de Rusia (tocmai pentru a obține în actele oficiale turcești mențiunea de "bulgar" în locul indicativului religios: "grec"). Astfel, după incursiunea "punitivă", în casele din Gradobor, bocitoarele hohotind conform obiceiului privegheau niște morți care se uciseseră sălbatic între ei în aceeași casă și aceeași familie: tatăl, popă ortodox grec, ucis de fratele sau fiul schismatic inamici juruiți în numele religiilor devenite instrumente de politici rivale; iar toată această lume
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de data asta i-am lăsat un mesaj: „Hei, Aimee, sunt Bret. Hm, te-am văzut în urmă cu vreo patruzeci și cinci de minute ieșind de la Whole Foods și se pare că te, hm, te distrai de minune...“ Am hohotit ușor. „Cam asta e. Sună-mă pe celular“. Am închis. Când m-am întors în sala de cinema, ecranul era în ceață. N-avea nici un sens. Nu mă puteam concentra deloc, cu excepția faptului că nu mă puteam stăpâni să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
oboseala îmi impunea un ton rațional. - A fost un act de mare egoism să-l naști Robby, însă de-abia acum începi să înțelegi cât de egoistă ai fost, așa că mă blamezi pe mine pentru egoismul tău. - Ești un împuțit, hohoti ea, distrusă. Ești așa un dobitoc. - Jayne, interveni Dr. Faheida. Am convenit cum ar trebui să-l ignori pe Bret atunci când zice ceva cu ce nu ești de acord sau știi că e complet fals. - Hei! am exclamat, săltându-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
iar când fața lui Robby se crâmpoți m-am aplecat și l-am strâns în brațe atât de tare încât i-am simțit coastele prin straturile de uniformă, iar când eram gata să-i dau drumul, nu m-a lăsat, hohotind. Plângea atât de tare că se îneca. Vibram amândoi, cu ochii strâns închiși. Ceva se topea între noi - stăvilarul se eroda. În momentul acesta, credeam eu, avea loc o tentativă de iertare din partea sa. Robby continuă să plângă până când hohotele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
momentul decisiv al încleștării fizice, când victoria înclină spre cel nedreptățit, neputinciosul transformă lupta în spectacol de circ, apelând la cele mai ridicole gesturi. Printr-o nelămurire generală, masa spectatorilor prinde din aer giumbușlucurile și fraternizează cu lașitatea celui șiret, hohotind descătușată. Cel puternic rămâne cu vorbele în gât și mușchii încordați, iar ridicolul situației îl copleșește. Un scenariu asemănător pun în mișcare și mulți oameni politici, atunci când, din imensa masă a celor amărâți, aduși în pragul disperării, se trezesc câțiva
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
de nerecunoscut... Scrisorile i-au îngăduit să reconstituie câteva episoade tragice din viața locotenentului. Plecarea pe front, șocul primelor lupte, moartea tatălui. Chemat la Odessa să asiste la ceremonia de omagiere a victimelor, înainte de trimiterea în țară a rămășițelor pământești, hohotise ca un copil pe cosciugul închis, cu trupul spulberat al tatălui său. Și pe urmă, înainte de a se întoarce la regiment, asistase la o operație simbolică: la ora la care comandamentul armatei sărise în aer, fusese aruncat în aer un
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
la picioarele mesei. La picioarele lui Eduard. îi văd șiretu rile cafenii de la ghetele maronii (i-am interzis să se descalțe când a intrat în cameră, deși schițase gestul, politicos). Văd chiar și o mică scrijelitură în vârful ghetei drepte. Hohotesc și eu incontrolabil în timp ce mă adun de pe podea și-mi scot ochelarii de pe nas, examinându-i amuzată - nu, nu s-au spart! — De ce am râs, de fapt? îl întreb pe Eduard, după ce-mi șterg lacrimile de râs. (Iată, în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
apucat brusc, îi șopti Anda. Mă plictisesc! Eram cu tăntălăul de regizor la un bar și am căscat. Am căs cat, Edi, îți dai seama! Eu, eu să fiu plictisită! Atât de plictisită încât să casc! Anda râdea în prag, hohotea de râs, cu o poftă dezlănțuită. — Ce prostie! Ori am îmbătrânit, ori m-am scrântit la cap! Mi-am adus aminte de jocurile noastre care ne țineau mereu în priză și atunci, pe loc, mi-a venit iar cheful să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un moment dat îți par teribile, peste o zi sau două te întrebi cum naiba de te-au putut marca atât de tare, nu? — Depinde, răspunse Clara. Unii copii ajung rău, fac căderi nervoase... Dar nu noi, Clara, nu noi! hohoti Ionela cu poftă, dezvelindu-și strungăreața. Nu m-aș putea imagina în pielea unui depresiv! Ce să mai zic de tine, care ești calmul întruchipat, nu! Clara izbucni în râs și așa, îmbujorate și râzând amândouă în hohote, intrară înapoi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în timp ce închidea ușile la lift. Dar te înțeleg. Poate că și eu, dacă eram în locul tău, aveam rezerve... Totuși... Mai reflectează! Dacă te răzgândești, ai numărul de telefon, sună-mă! Clara încuviințase mecanic, continuând să râdă. Intrase înapoi în apartament, hohotind de râs. Râdea cu lacrimi. Se întorsese în camera ei, ștergându-și lacrimile furioasă, cu pumnii. Fusese ultima dată când o văzuse în viață pe mama ei. La scurt timp după acea plecare tristă, mama ei murise, în străinătate, într-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-l surprindă pe stradă, strecurat în câte o babă gârbovită, care venea spre el, ridica bastonul, apoi îi spunea răstit: - Ți se văd coarnele! Achile se pierdea imediat și își pipăia discret părul, iar atunci, bătrâna îl apuca de braț hohotind grotesc: - Sunt Zogru, prostule! De multe ori stăteau în curte, pe banca dintre nalbele înalte și povesteau toți trei: Achile și Zogru, împachetat în Vencica ori în altcineva. Servitoarea era încântată de noua ei misiune și adeseori îl întreba pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
un băiat și o fată, se depărtară repede lăsându-l singur cu râsul Parascăi. Ar fi vrut s-o izbească de capătul de fier al osiei, ca să se termine odată cu râsul acela, se îndreptă spre ea dar aceasta fugi hohotind cât o ținea gura, târând târnul de nuiele cu un zgomot de lemn uscat pe asfalt. Acum râsul Parascăi nu-i mai zgârâia auzul, nu-i mai răscolea sângele de o furie năvalnică, ci privea la ea și la ceilalți
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
există Moș Crăciun! Era al doilea pumn pe care Luana îl dădea. La fel ca și Damaschin, Dan îl primi în plină figură. Sângele începu să-i șiroiască printre degetele crispate peste gură. Fata ieși în fugă, intră în casă hohotind de plâns și se aruncă în pat. Mincinosul! E cel mai mare mincinos! Plângea din tot sufletul, i se scuturau umerii, i se rupea inima de durere. Cum să nu existe Moș Crăciun? Nu se poate. Atunci nimic nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ea să-și strice ochii frumoși cu lacrimi atât de fierbinți, o așteptau multe alte dezamăgiri în viață. De ce să dea totul, acum, pentru acest coleg lipsit de maniere, alături de care nici măcar nu apucase să înceapă o adevărată prietenie. Luana hohotea și se considera specialista planetei în gafe. Refuză să mai mănânce, să mai iasă cu bicicleta, se ascunse în spatele cărților de școală, încercând să-și adune gândurile ce se încăpățânau să fugă în cu totul altă parte. La sfârșitul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
serios de învățat. Dădu un alt examen în toamnă și intră la Facultatea de textile. Fericire fără margini pentru Sanda și pregătiri febrile în toată casa. Fetei i se reînnoi garderoba, fu cumpărat un geamantan cât toate zilele, în timp ce Bica hohotea de plâns prin toate colțurile pentru că nepoții îi plecau prin străini și ea rămânea singură. Plecară la Iași, cu câteva zile înainte de începerea anului universitar. Cazarea se făcu, după câteva ceasuri chinuitoare de stat la tot felul de cozi, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Doamne Dumnezeule, ne-am întors la viață. Apără-ne și păzește-ne, Dumnezeule Sfânt! Oamenii cântau, plângeau, râdeau de fericire. Puteau să vorbească, să strige, să viseze. Când Ștefan izbi ușa de perete și se repezi spre ea, Luana încă hohotea. O strânse în brațe atât de tare, cu forța năzuințelor, speranțelor și a pumnilor strânși peste ani, că-i auzi oasele trosnind. Suntem liberi, iubito! În sfârșit, suntem liberi! Nenorocitul a fugit. S-au așezat pe pat, privindu-se prostiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
doamnei Escu. Când Ștefan urcă în cameră și se apropie de ea, Luana izbi ligheanul cu rufe și se încuie în baie. Uimit, bărbatul nu știu încotro s-o apuce. Ce-i cu tine? Fetiță, ce s-a întâmplat? Luana hohotea și baia răsuna de plânsul ei jalnic. Convins că se întâmplase ceva grav, Ștefan amenință că sparge ușa. Ea ieși țeapănă, străduindu-se să-și șteargă cu demnitate lacrimile rușinoase. Bărbatul încercă s-o prindă de mână dar fata se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
CAPITOLUL V Lumina ochilor mei Divorțul s-a pronunțat într-o zi de august. În momentul în care căsătoria a fost declarată desfăcută, Ștefan a luat-o de mână și-au ieșit împreună afară. Sanda i-a ajuns din urmă, hohotind de plâns. Nu-i venea să creadă de câte prostii era fiică-sa în stare. Abandonase școala, acum pe bărbatul acesta extraordinar, care-i oferise mai mult decât putea spera o femeie. Ce-o mai aștepta, oare? S-au îndreptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-și strângă nepoata în brațe. Întâlnirea cu proaspătul tată fu glacială. Se salutară, fără nici un alt cuvânt. Nevoiți să plece împreună, păstrară tot drumul o tăcere îndărătnică. Ajunși acasă, Radu se închise în dormitor. La scurt timp, femeia îl auzi hohotind. Nu se îndoia că e fericit. Nu ezita să afirme c-o iubea pe Luana dar, fără să cunoască motivul, simțea că într-o zi îi va face un mare rău. Ștefan veni s-o vadă la o oră târzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
merg la înmormântarea ta". "Și eu tot într-acolo merg și uite ce senină sunt". S-a trezit lipsită de aer, cu inima bătându-i nebunește. Nu și-a revenit întreaga zi. Întoarsă de la birou, a găsit-o pe Sanda hohotind. Ce s-a întâmplat? Bica... Bica nu mai este. Inima familiei noastre a încetat să mai bată. N-a vrut, cu nici un chip, s-o însoțească la înmormântare. L-a sunat pe Bariu și-a cerut o săptămână de concediu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
într-adevăr o notă importantă a acestei poezii, - și criticul putea cita cu ușurință bunăoară fragmentul următor, din Pe deasupra dosarelor, unde descoperă „o invectivă aproape proletară împotriva platitudinii burgheze”: Nu, n-am fost eu alături de voi, oameni, în câmpuri, Când hohoteați lângă grânele decapitate, Nu, n-am fost eu alături de voi când aruncați în furnalele lacome Lopeți pline cu zilele și nopțile fraților voștri în locul bulgărilor de cărbune. Nu, n-am fost eu alături de voi la ospețe când străluceau pe tăvi
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
s-a întâmplat ? -|la... Din motivu' televizorului. În dialectul ei, adoptat după ce prietenul a exilat-o pe palier într-o noapte de februarie cu minus optișpe grade, din cauză de manele la Etno Tv, știu că ,ăla" înseamnă Haralampy. ...Și hohotește dând să-și smulgă părul din cap. N-o opresc, fiindcă îi înțeleg și-i respect jalea din suflet. Am învățat de la ,Iartă-mă", ,Din dragoste" și ,Surprize, surprize", că există momente în viață când omul, mai ales femeie fiind
Nepremiantul nostru președinte by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11311_a_12636]
-
și cine îndrăgostitul (atenție, fabula aceasta apare încă de la început în carte). Antoine și Chantal scapă la un moment dat de o patrulă Gestapo jucând rolul unei perechi de îndrăgostiți care rătăcește pe străzile Parisului sub ocupație sărutându-se și hohotind dintr-un motiv inexistent. Deși gestul de a scrie o asemenea carte poate sugera mai degrabă o încercare de revanșă, de reabilitare, mi s-a părut că tonul acestei povești-fabule deloc de aruncat are ceva special tocmai pentru că sună exact
Iubire imposibilă by Marieva Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/5628_a_6953]
-
vă-ndreptați spre luminosul astru, Cercați să depistați greșitul unghi Pentru cerul meu și apa mării. Asemeni vouă, știu a iubi pământul. Iar voi goniți spre stâncile fatale, Încât ar fi posibil să mor făr'de folos. Dar să nu hohotiți nerod, crezând Că eu i-aș lumina prostiei mortuare Mai slab ca farul ce abia de se mai vede De pe puntea joasă-a chivotului vostru. Sunt slab și sunt obscur, dar sunt și neclintit În vreme ce un altul pe urme vă
Velimir Hlebnikov (1885-1922) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/15306_a_16631]