663 matches
-
nu apucă să-și ducă la capăt ideea, căci F. i-o reteză: -Silă e ceea ce-mi produci. Ș-apoi, mânie. Azi rostuiesc în mine furie oarbă și venin. M-auzi? Asta nutresc în exclusivitate pentru așa părinte! Și hohoti drăcesc precum o mai făcuse. Tatăl se ridică ușor, schițând o mișcare de plecare improvizând indecizia: -Și-atunci să plec? -Întoarce-te de unde ai venit! Pe-aci ești de prisos. Hai du-te! -Sunt chiar fără speranță... Totul e sfârșit, băiete, pentru
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
28 august 2014 Toate Articolele Autorului Anotimpul foșnește-n sărbătoare! Spirală de toamnă tandru dansând pe vânt, Râs auriu și roșu pe frunzare În clipe-ndrăgite miracolul crescând. Ard culorile vremii-mpodobind lumina Prin metafore ce-mbracă totu-n vis Vocalele galbene hohotesc grădina Sclipind spre zări de-argint ca în paradis. O, gândurile vâslesc spre neuitare Și-n frumusețe lacrima lunecând, Tandru, va colora cu un cristal de sare Un arc, pe cerul de-alabastru, irizând ... Se dospesc iluzii în fiecare toamnă
RÂS AURIU de LIA RUSE în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371564_a_372893]
-
din fire, încasară fără să crâcnească suficiente capete în gură de la animalele rebele, care nu apreciau deloc efuziunile lor sentimentale. Maria și Florea se prăpădeau acum de râs, asistând topiți de drag la răzbelul din curtea lor. Oblojiră cum putură, hohotind încetișor pe răniții rezultați în urma asediului, ce se plângeau care de o buză crăpată, care de un ochi vânăt, ba chiar trebuiră să scoată și un dințișor ce fusese smuls din lăcașul său de o copită micuță dar fermă. Jertfa
ÎN OGRADA BUNICILOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374073_a_375402]
-
Horea-i îngropat. Și am mai plâns când țarini large Din țară-au luat și le-au robit. A fost nevoie de baltage Să reprimim ce ne-au răpit. Poate nu plângem la morminte, Sau lacrimi nu vărsăm ușor. Noi hohotim doar în cuvinte Când cei ce-s dragi se pierd, ori mor. Am plâns tăcut în foc și geruri Pe câmp de luptă, la oștiri. Așa crestatu-s-au în riduri, Pe chipuri, hărți de amintiri. De n-am mai
CÂND PLÂNG BĂRBAŢII ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371967_a_373296]
-
aveai diademă de porumbei albi toate cuvintele mele de iubire îți erau buchet de flori înrourate. un soare știrb ne privea cum ne iubeam aerul între noi devenise inimi bătând râdeau izvoarele, revărsându-se în râuri porniseră o horă, apele hohoteau sărind peste maluri. eu îți rostisem de dimineață jurămintele îți dăruisem ție pământul rotund și pe mine în frac de vânt sângeriu n-am să îngenunchez, iubito, când ai să-mi dai inima. tu râzi. e fericirea ca o apă
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
-i smulseseră hainele și o încolțiseră terorizând-o cu râsetele lor hidoase zugrăvite pe fețele respingătoare de fiare fără nimic uman în priviri. Se trezește țipând înspăimântata și vede lângă ea față mătușii Irene în brațele căreia s-a aruncat hohotind terorizata, crezând în primul moment că o salvase din ghiarele bestiilor din vis. -Deșire! Scumpă mea fetiță ai avut un coșmar! Maica preacurata și milostiva!Tremuri încă, liniștește-te! Sunt eu cu tine aici Deșire. -Ooh mătușa,mătușa era oribil
PETRECERE NEFASTĂ (11) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2092 din 22 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344789_a_346118]
-
regatul meu, altfel vă blestem să rătăciți pribegi printre stânci până ce fiarele sălbatice vă vor sfâșia de vii! - Îți vom face plăcerea să plecăm pașnici dacă-mi dezvălui locul unde fratele meu, Pătru Valdescu, a ascuns comoara. - Ha, Ha, Ha! hohoti pițigăiat baba. Domnia ta cauți aurul!? Ha, ha, ha! Există un legământ cu diavolul care nu poate fi rupt! E zadarnică încercarea ta, fiule! Poartă-ți pașii pe unde ai venit, că dacă te prinde noaptea, te vor ajunge dracii din
SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 842 din 21 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345942_a_347271]
-
cinstirea scumpei noastre Doamne - Limba Română. Artistul ne-a purtat pe bulevardele ei - ca Yves Montand care cutreiera marile bulevarde pariziene, “J’aime flaner sur les grands boulevards”. Am râs, am suspinat, m-am emoționat și am plâns laolaltă. Am hohotit cu mâinile, ne-am bucurat împreună. Nimic nu unește, nu contopește mai bine sufletele decât cântecul și recitarea. Un om fermecător care ne-a cucerit, încă de la intrarea în scenă, cu ținuta lui imepecabilă, îmbrăcat în frac negru, cu papillon
UN OM FASCINANT ŞI LEC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1201 din 15 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347816_a_349145]
-
se îndreptă arțăgos spre acesta: -Dumneavoastră? Aici e o reuniune... Dar Solitarul nu-l păsui: -Și eu tot la... -Al cui ești? Te-a trimis taică-tău să-l suplinești?! plusă ușor temperat, ridicând sprâncenele a râs concesiv, după care, hohoti răgușit, căci o voce îi silabisise în clar numele interpelatului său. Izbucniseră toți în râs. Apoi, reperând mișcările Americanului, se ridicară în picioare ca mânați de niște resorturi strașnice, încât nimeni n-ar fi zis că ei sunt septuagenari. Îl
CAP.1 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377823_a_379152]
-
reci Tresărind prin zapezi, dispărând pe poteci, Ei mă strigă și-acum din adâcuri de gand Și prin inima mea chicotesc alergând. N-ați văzut îngeri, (trei), din aripi fâlfâind, Eu în suflet îi văd amintiri mângâind, Dar îi pierd hohotind într-un glas de izvor Și din trupu-mi se rup cu zvâcniri care dor. N-ați văzut trei iubiri rătăcite în timp Căutând un surâs într-un alt anotimp, Desenând prin zapezi chipul mamei, pierdut Și călcându-l apoi că
N-AȚI VĂZUT TREI LUMINI? de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372702_a_374031]
-
de lacrimi și vlăguit de disperare, la rândul său. Când își reveni în simțiri, cuvintele teribile îi umplură ca o otravă fulgerătoare mintea și sufletul. Universul se năruia asupra ei, precum piesele unui puzzle gigantic, strivind-o. Alături de ea Codruț hohotea încetișor cu fața îngropată în pumnii înălbiți, de strânși ce erau. Bietul om se străduia parcă, să-și zobească tâmplele ce nu lăsau să iasă durerea îngrozitoare care-i consuma creierul, înnebunindu-l! Acea imagine autentică a durerii și neputinței
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
omenirea dacă e nevoie, ne vom ruga și gândi pozitiv. Cât e viață, e speranță! - Codruț, dar nu ai auzit că Sofia a intrat în comă și nici nu mai respiră cu plămânii ei? Au condamnat-o deja la moarte! hohoti ea. - Medicii mai greșesc! se împotrivi el. Sunt oameni și nu au puteri nelimitate! Eu sunt sigur că Sofia va supraviețui! Cred asta cu toată ființa mea și tu trebuie să faci la fel! Nu lăsa îndoiala să-ți slăbească
FOCUL DIVIN AL IUBIRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372685_a_374014]
-
un chiot de satisfacție: - Vrei sex? Na sex, să te saturi! Să ai pe lumea cealaltă sex cât cuprinde, nenorocitule ordinar... Simți brațele puternice ale polițistului cum îi cuprind mâinile și atingerea cătușelor o trezi din beția răzbunării.Începu să hohotească cu spume la gură.Se prăvăli sub privirile îngrozite ale părinților ei...erau acolo, sau numai amintirea lor? Dar, Daria unde era? - Daria, Daria, te iubește mama! Apoi, o explozie de lumini îi inundă creierul și întunericul de după o aruncă
ZBOR ÎNTRERUPT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373104_a_374433]
-
urechi, cerceii. Râd toți caișii, zarzării și merii, Risipă fac de miros și culoare, Se bucură-n lumina primăverii, Că fața ta e iarăși zâmbitoare. Râd și salcâmii, fie, ca nebunii, Jucându-se în roiuri cu albine. Într-o livadă hohotesc și prunii, Împrăștiind deja esențe fine. Râd chiar și sălciile lângă maluri, Castanii candelabre și-au aprins, Iar liliacul se desface-n valuri Și-i veselie mare pe cuprins. Râd lângă drum magnolii violete, Cu florile ca sunete de harfă
RÂD de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373182_a_374511]
-
sunt alte ființe în Universul nostru ? l-am întrerupt eu stupefiată, gândind că sunt pe punctul de a descoperi lumi extraterestre. - ”Universul nostru”, mă amuză teribil exprimarea ta! Voi pământenii aveți un mod de gândire așa de nostim! a răspuns hohotind ființa invizibilă. - Mai sunt alte ființe în Univers? am stăruit cu aceeași curiozitate de nestăvilit. - De bună seamă! a venit prompt răspunsul care m-a determinat să mă gândesc la o cascadă de alte întrebări. - Și... - Și atât! m-a
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
făcuse alegerea decisivă. Toată familia era în fierbere când la poartă se auzi claxonul mașinii. Daniel ajunse la momentul potrivit pentru a-și primi sora abandonată în voia sorții, întoarsă ca prin minune din tenebrele morții. O prinse în brațe hohotind dezolat, implorându-i iertarea. În noaptea aceea, trecuse granițele copilăriei. Devenise bărbat, plătind un tribut foarte scump, iresponsabilității. Referință Bibliografică: Capcana destinului / Silvia Giurgiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2176, Anul VI, 15 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
-i răspunsul ce-i revine sistematic. Nu-l iubește Georgietta - fiica lui Marcone donul, ea mereu a fost absenta pentru el, mizer bufonul. E golit de sentimente și de gânduri de speranță, a pierdut-o finalmente pe iubita din balanță. Hohotea gondolierul - cel curtat de multă lume, el ce-i sarea și piperul cu un vag-măreț renume. Va muri încet, va trece dincolo de lumea asta, îngeri albi îl vor petrece alungându-i dor - năpasta. Așa gândea gondolierul - legănat de-a sa
TRAGEDIE DIN VENEŢIA de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379214_a_380543]
-
15 august 2016 Toate Articolele Autorului 15 August, mereu... Acest poem în sinea lui se frânge Pentru tine, Duh de Dumnezeu, La căpătâiul tău Iisus iar plânge Și lacrimile ard în versul meu... Cu sufletul de Poezie plin Ca floarea hohotind între petale Lângă icoana Plânsului mă-nchin Acum, în Ziua Adormirii Tale! O, Maică Făcătoare de minuni, Fecioară Născătoare de Hristos, Din pulberea tăcerii să m-aduni, Fă Ruga să îmi fie cu folos! Limba mea, până mai sunt cuvinte
MAICĂ FĂCĂTOARE DE MINUNI... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379308_a_380637]
-
și nonvalorile inoculate cu atâta sârguință, au creat un amestec menit să ne bage dreapta judecată în ceața despre care vorbeam, și asta la extrem de scurt timp după 1990. Mai bine de douăzeci de ani am călcat pe drumuri derizorii, hohotind deșănțat, înjurând în engleză și purtând pantaloni rupți „estetic”, probabil ca un prinos mamelor ce se străduiau să ne cârpească orice obiect de vestimentație descusut, „ca să nu ne facem de râs”. Prin urmare, având, ca popor, o esență nobilă și
INTERVIU CU POETUL LUCIAN DUMBRAVA de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378639_a_379968]
-
flatîndu-i pe tropăitori în ideea că, numai și prin prezența lor numeroasă acolo, însemnau un început de democrație, cu care eventual se putea pleca la drum. Cît simțeau aceștia briciul ironiei rămîne enigmă, fapt e că erau momente cînd sala hohotea, ignară, la recitativul neologistic al eruditului, parșiv jucat în arena circului de clovnul de stofă nobilă. Cine să-i mai facă acum să rîdă pe sanculoții buluciți în Parlament ca-n talcioc? Cine? Nuntașii Dolănescu și Loghin? Dar și "majoritarii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
origine latină: a priveghea, priveghere, priveghi (lat. pervigilare), a comânda, comând (lat. commendare) sau cu cele slave din adstrat (secolele VII-X): colivă (slv. kolivo), colac (slv. kolaci), coșciug (kosi), molitvă, pomană, praznic, jale (zali), a se prăpădi (slv. propasti), a hohoti. Să menționăm obiceiurile funerare "barbare" ale românilor: bocete, lamentații, strigăte, gesturi disperate, ținută cernită, praznice înainte și după înmormântare sau la intervale regulate (parastase). Aceste obiceiuri de înmormântare creștine sunt prelungiri ale unor cutume, practici și rituri funerare vechi al
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
trăirii, tensiunea dintre un acolo, sus și un aici, jos se vor dovedi extrem de fecunde pentru lirica barbiană. Un poem se intitulează chiar Nietzsche, un altul, Panteism, se încheie cu două versuri definitorii („Cutremurând vertebre de silex ori granit, / Va hohoti, imensă, Vitala Histerie”); sufletul universal vorbește - și se exprimă - prin glasul „munților” (soliditate, „supremă încordare de granit”), al „lavei” (fluid solidificat), al „banchizelor” (soliditate aparentă, ascunzând de fapt „verzi și stătătoare pustietăți lichide”), al „râului” (lichid „gigant clocotitor”, devenit „ușoară
BARBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
frica ei față de reacțiile lui Stin și necesitatea de a nu fi auziți de urechi indiscrete. Până când ajunse lângă el, nu se mai afla nimeni preț de câteva zeci de metri în jurul trupului neînsuflețit al lui Murrelius. ― N-am vrut, hohoti Stin. Nu credeam că îl pot omorî. ― Probabil că nici el... ― De ce nu mi-ai spus? Chiar crezi că sunt sănătos? întoarse Stin spre femeie un chip plin de lacrimi. ― E destul de puțin probabil. Așează-te și hai să ne
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
lănțișor din mâinile femeii și-l trecu prin urechiușă din partea de jos a spiralei. Imediat, în mâna lui pâlpâi o lumină bizară. Speriat, Mos aproape că scăpă amuleta pe podea. ― Ei, viteazule, vezi că avem și noi pământenii secretele noastre? hohoti Alarik. Las' că-ți spun eu ce e și ai să înțelegi... E o joncțiune trimetalică, un fel de baterie, care generează o mică descărcare spiralată, care se opune spiralei de metal. Pradă unei agitații nebune, Kasser luă amuleta din
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și le închise pe amândouă în containerul cu austral. ― O să te contactez mai târziu să-ți spun ce să faci cu astea. Ai șanse reale să poți păstra australul pentru tine. ― Nu se poate să pleci... ― Ohoho, și încă cum! hohoti Kasser. Privind în ochii stăpânului său, Mos duse fulgerător mâna la centură și scoase cel mai greu laser pe care-l avea. În secunda imediat următoare, cei trei bărbați treceau printr-o gaură imensă din zidul din spatele prăvăliei lui Alarik
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]