572 matches
-
amuzant, inteligent, excelent scris, cum puține sînt. Trei elevi de 12 ani sînt prinși de profesorul lor, un tiran al școlii numit Crastaing, în timp ce îl desenau într-o postură inedită: școlarii, purtînd o pancartă ("Crastaing, porc ticălos, clasa-ți vrea hoitul scîrbos"), înarmați pînă în dinți cu tunuri, mitraliere și altele își hăituiesc profesorul îngrozit (desenul este redat întocmai de editori). Furios, Crastaing îi pedepsește cu o temă suplimentară: "Te trezești într-o dimineață și constați că peste noapte te-ai
Imaginația nu înseamnă minciună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17141_a_18466]
-
Cristian Teodorescu După ultimul val de inundații, apele se retrag urît. Lasă în urmă mortăciuni și un nămol exasperant în casele oamenilor. Un miros de hoit și de mlaștină le reamintește obsedant nefericiților loviți de ape de tragedia prin care au trecut. Se fac teledonuri cu apeluri dramatice, pentru a sări în ajutorul celor care nu mai au decît hainele de pe ei. Președintele Băsescu a încercat
Cum se vede dracul de la Cotroceni by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11486_a_12811]
-
la înscrierea în clasa următoare de liceu. Respectând tradiții seculare, băștinașii, oameni cumpăniți, nu țineau gunoaie în curți, ci le dispuneau în șanțuri, lângă șosea, unde mai zăceau pisici strivite de mașini - acestea curgeau gârlă, de cum suna alarma în Capitală - hoituri de câini, găini moarte, ciori uscate din iarnă. Corpul profesoral, și el în dispersare, decisese ca noi, elevii bucureșteni refugiați în comună să organizăm o serbare în care să ridicăm moralul localnicilor și să-i cultivăm, iar în rest, să
Un tăciune și-un cărbune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13019_a_14344]
-
să n-ai pic de instinct de conservare, și să te repezi ca bezmeticul spre grosolana momeală a pescuitorilor în ape tulburi? De șase luni, PSD-ul nu mai conduce, pe față, România. Dar asta nu înseamnă că spiritul acestui hoit politic nu e la fel de activ în absolut tot ce mișcă (sau, mai precis, stagnează) în România. Înțepeneala înspăimântătoare indusă de mafia pesedistă a sclerozat, de sus până jos, mecanismele sociale. Aduși la limita sărăciei, ei dau impresia că nu sunt
Fantomele nu au crampoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11576_a_12901]
-
Spania/ sar maimuțe pe crengi de năut/ te voi duce acolo cu sania/ sau călare pe-un flutur mamut.// Mii de popi au să-mi cânte sfeștania/ cum pândesc să vânez un sărut/ mii de muște-or începe campania/ peste hoitul meu drag și urât,/ o să par, sărutat, pocitania/ cu o sârmă de aur în rât." (Sârma de aur); "Să nu-ți închipui Doamne că de mâine/ sufletul meu înalbăstrit în rele/ l-or trece îngeri-lipoveni prin pâine./ Suntem doar două
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
Tot felul de brașoave și ei îl credeau uneori:/ Le spunea că de mic copil, din fașă, se masturba zilnic/ și-și mânca sperma cu/ Susan sau o făcea limonadă în zilele de vară,/ Că nu se hrănea decât cu hoituri de șobolani pederaști pasivi/ Sau cu muște sadice, violate în fragedă copilărie -/ Dar nici nebunii nu-l credeau mereu și îi ziceau/ Mai las-o, Popescule./ Dar ce e mai curios e că îl credeau burghezi distinși și se/ Înfiorau
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
acompaniați subtil de șipotul supurațiilor aburinde ale cîte unei țevi de canalizare sparte. în acest peisaj desenat cu trupuri și cu fizionomii reale de către Bosch, Bruegel și Goya la un loc, printre sticle aruncate, hîrtii umflate de vînt, băltoace și hoituri de cîini pe care nu se obosește nimeni să le îndepărteze, ci doar le ocolesc toți numai atît cît să nu le bată vîntul în nas, răsar miraculos nituri și borcane cu aracet, baițuri și covrigi turcești pe jumătate mîncați
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15540_a_16865]
-
Pe burtă. În laterale. Curge zeama de la subțiori. Asta, însă, nu face decît să mă ambiționeze și mai tare. Îi văd, înainte, tenișii. Și, pornind din teniși, gleznele. Si, pornind din glezne, pulpele. Bagă, bagă, îi zic, lui, trupului. Lui, hoitului. Și hoitul bagă. Și porumbul sună, sună prelung, ca mirajul în capul unui nebun. Poate chiar în capul meu. Sună, sună, păpușoiule, îi zic. În Ardeal este alintat cucuruz. Cu vorba aia lungă, cîntată, a ardelenilor. Dup-dup, se aud
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
În laterale. Curge zeama de la subțiori. Asta, însă, nu face decît să mă ambiționeze și mai tare. Îi văd, înainte, tenișii. Și, pornind din teniși, gleznele. Si, pornind din glezne, pulpele. Bagă, bagă, îi zic, lui, trupului. Lui, hoitului. Și hoitul bagă. Și porumbul sună, sună prelung, ca mirajul în capul unui nebun. Poate chiar în capul meu. Sună, sună, păpușoiule, îi zic. În Ardeal este alintat cucuruz. Cu vorba aia lungă, cîntată, a ardelenilor. Dup-dup, se aud pașii ei
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
prunc. Convorbiri telefonice între pârâtorii orașului; parcă trezit din anestezie pe un pat de spital începe purificarea prin vomă, curând ne vor ține de urât mucenicii. Va să zică posteritatea ți-a rezemat bicicleta de gard, va să zică viermii-s mai grași decât hoitul. Cu trufie și moliciune dom sergent admite să traversăm firul de praf. Donatorii de sânge Voci rupte de voci zdrențuite dau buzna spre luminișul momentului, Statul e pretutindeni precum CO2 în respirația spălătoresei de morți, Statul ocrotește dezvoltă și valorifică
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/12642_a_13967]
-
urlînd , bolborosind, sărind prin casă, pe casă, peste casă... în ritmul sincopat, asurzitor al consoanelor delabrate , al vocalelor impure, rupte din carnea informă, sîngerîndă a frazei ajunse un morman de viscere hidoase, putride, colcăitoare (oh! viermii vioi, mișcularzi, elocvenți... ai hoiturilor lui Baudelaire!)... și de oase frînte, țăndăruite, de nervi vineții, scîrboși, flaști, neracordați la marile sisteme nervoase centrale distruse, de vene și artere golite, dezumflate de fluxul lichidului devenit acum murdar, mucilaginos, cleios... să alunec în fleașca întinsă vîscos pe
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
strig: fața ta eclozează din adîncul feței mele ca o înviere în avans Din trecut te nasc ca pe-un prunc bătrîn oprește-te învierea n-a venit încă iar sub pielea mea ești la fel de viu ca vara viermii în hoit ești în mine ca un leu flămînzit pe cîmpia unde vînează cu greu te port Între mare și cer aștept și nu aștept aș vrea și nu aș vrea să mă oglindesc {tiu că pînă la urmă va trebui să
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/6270_a_7595]
-
un bărbat obosit și aproape bătrân cu o carte subțire sub braț și puțină cenușă pe reverul sacoului. îi scoteai cu degetele tale bondoace de copil răsfățat pământul din gură. Era pământul galben al ceaușimei cu duhoarea lui acră de hoit. Totul a devenit pe urmă confuz. îmi amintesc de exemplu de scena aceea când tatăl tău (un bărbat încă tânăr, încă foarte vivace) și tatăl meu (căruia îi crescuse niște iarbă pe piept sub pământ) își dădeau mâna puțin stânjeniți
Poezie by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/8328_a_9653]
-
Brumaru Cristina, Cristina, Cristina, Privește cum cade lumina Cînd trece, cînd trece, cînd trece Amiaza prin aerul rece Și intră, și intră, și intră Un înger cu aripa frîntă Să-ți lase, să-ți lase, să-ți lase În noi hoitul cald de mătase...
Cîntec de toamnă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10215_a_11540]
-
afla un măgar mort, groaznic de umflat și de ciugulit, ce servea drept ospăț unei duzini de vulturi și câtorva câini. Spectacolul mă atrăgea și îmi repugna, deopotrivă. Păsările, îmbuibate, de-abia se puteau înălța în zbor. Țăranii, convinși că hoiturile îngrășau pământul, nu îngropau animalele. Pe mine, spectacolul m-a fascinat, intuind nu știu ce semnificație metafizică dincolo de putrefacție. Tata m-a apucat de braț și m-a luat de acolo. Altă dată, unul dintre ciobanii care ne păzea turma a fost
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
o luptă de casă Mai apoi. Și morții sunt vii Și drumuri s-au pierdut și umbre, toatele, în singurătate/ normalitate fă-te-n clipa aceea doar Eu! Mă doare mâna de cuget Ea n-are nici uger, nici întrebare Hoitul e hoit Ca la morți. Viii? Du-i Și morții sunt vii, nu-i așa? Da' când îs vii, câteva stafii, Și n-au rătăcit Pe drumuri pustii, Doar cât s-a putut Prin colivii. Mă doare Mă doare ( Prin
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/15393_a_16718]
-
de casă Mai apoi. Și morții sunt vii Și drumuri s-au pierdut și umbre, toatele, în singurătate/ normalitate fă-te-n clipa aceea doar Eu! Mă doare mâna de cuget Ea n-are nici uger, nici întrebare Hoitul e hoit Ca la morți. Viii? Du-i Și morții sunt vii, nu-i așa? Da' când îs vii, câteva stafii, Și n-au rătăcit Pe drumuri pustii, Doar cât s-a putut Prin colivii. Mă doare Mă doare ( Prin conștiința ta
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/15393_a_16718]
-
din spatele genunchiului sunt zile pierdute/ mă simt singură și atunci încep să țes o pânză de păianjen din carne de om" și ,atunci nu-mi voi mai băga scobitori în ochi/ nu-mi va mai fi frică să adorm pe hoitul meu de ieri." Sunt de citit numeroase fragmente remarcabile, pe care nu le vertebrează nici tensiunea, nici zbuciumul, ci un gen de forță centripetă, de farmec al subsidiarului : ,aburul locomotivei trebuie să-l simt dinainte țăcănitul roților nu-l voi
Poemeintrauterine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11165_a_12490]
-
celor doi, căscat să-i înghită Râsetul spinilor limonii și movi - amestec de stele contrarii Toată această divină consolare nu face doi bani în ochii întunecatei Ananké... Fructele soarelui Trăim în oricare zi câte-o moarte Moartea cea mare îngrămădește hoituri pe țărm Un strat gros de zădărnicie stinge repede amăgirile Câinii dorm pe o parte și lepra îi năpădește în lumina vrăjită a soarelui corcodușe comune zac sub fereastra scundă, ca niște sfere împrăștiate în plan închis în butelii mesajul
Poezii by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/16467_a_17792]
-
de șah a planetei, termite clădind civilizații mai înalte decât mine cu tot neamul meu în cârcă. Căutător de aur îmbătrânit privind prin sitele sparte ale cuvântului. Îl vreau pe nebunul cel negru aici pe locul ce poartă amprenta de hoit, unde vulturii coboară-n erecție spre ceafa gazelei pierdute. Îl vreau pe nebunul cel negru - limba lui roz tălpile roz albul fosforescent al ochilor. SALTELE În fiecare noapte adorm în altă parte, în alt pat, și fiecare pat se-ncălzește
Poezie by Ioana Crăciunescu () [Corola-journal/Imaginative/7449_a_8774]
-
îi ereau chiar nuanțele cu care năvălea iama - călduri și parfumuri asurzitoare. Deschise însetat buzele. Ars și de fulgerul poftei și de flama zăpușelii, trase adînc în piept toată sarea tămîioasă ce se ridica din vălureala apelor. Undeva, discret, un hoit se desfăcea legănat într-o eternitate de tandrețuri. Închise ochii. Întunericul cobora înmiresmat de dîra putreziciunii - dulceagă și obosită ca o iubire neterminată. Apoi se așternu molcom pe cea mai înaltă stîncă. Și se lăsă o lungă vreme sub gymnopediile
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
Ca și cum fluturi enormi s-ar fi nuntit pe spatele lui, tăvălindu-l zăcut și moale, torturîndu-l cînd și cînd cu biciul tăios al muchiei de aripă. Năruindu-l cu ecoul tremurător al zbaterii lor... "Plouă cu vin..." Își spuse; și hoitul i se încruntă împietrit și proaspăt sub tulbureala beată a pianului. Un balamuc de sunete și tot îi palpita lui în lăuntru; frămîntîn- du-l, mucegăindu-l și uimindu-l cu fiecare șoaptă ce îi strecura. Lucruri pe care el nu
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
cît ereau mai bătrîne, cu atît le înveșmînta mai prețos și le acoperea de valtrapuri ca pe împărătese. Iar eu am gîndit că pe undeva, cimitirul și biblioteca se suprapuneau în preocupările lui comemorative, el ajungînd să privească arondismentul cu hoituri fix ca pe o bancă de date și biblioteca drept un cavou al memoriei. Mult apoi, cercetînd mai îndeaproape, am găsit Biblioteca Moștenitorului ca fiind hotărîtoare pentru întreg destinul său; nu doar pentru trecut. Căci structurarea conțnutului livroid întîmplîndu-se după
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
Cărtărescu eseistul e încă mai sever. Dincolo de excelența stilistică a romanelor, îi displac "preeminența narcisismului, roditor, dar și reductiv", "prisosul de exhibiționism și de artificialitate" (p. 310), atracția ce o exercită asupra romancierului "jegul și putreziciunea, ceea ce miroase ca un hoit, lumina râncedă", obsesia conjurației, faptul că planul oniric, categoric reușit, e diminuat de cel trivial, popular, al unor intrigi de cartier, apoi autorul nu se mișcă liber în zonele conceptelor, iar în jurnal, "prea stăruie în preocupări legate de reclama
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
însă imaginea e răsturnată spectaculos, ritmic, într-un cotidian al zilelor noastre: "...liza cîntă la clavecin brodează navighează pe internet...". E un procedeu conștient, pentru că autoarea atrage cu insistență parantetică atenția asupra lui în altă parte: "... umbra ta mirosea a hoit (cuvîntul se întîlnește des la arghezi pentru neîncrezători a se verifica)...". Plutește diluată în acest fel de a scrie o nostalgie parcă secretă după un mod dispărut de a face poezie, închisă într-un poem cu început de basm fantastic
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]