1,824 matches
-
două poeme și o scurtă prezentare făcută de însuși marele Istrate. „Talent viguros, frust, plin de resurse, exponent al durerilor poporului,... bla, bla, bla, ca de obicei. Stupoare! Cârciuma se umplu de un aer triumfal iar Brabete încercă să-și holbeze ochii. Deși nu a reușit, efortul l-a făcut să transpire abundent, prin urmare, se șterge cu o cârpă, aceeași cu care se făcea, din când în când, fără exagerare, că lustruiește paharele. Veselia capătă dimensiuni cosmice, se strigă tot
ARS POETICA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383456_a_384785]
-
și surori școlari, așa cum am fost eu. Odată, soră-mea, după ce a intrat în vacanță, a aruncat cărțile într-un colț, în favoarea păpușilor de cârpă. Prilej pentru mine să-i șterpelesc minunățiile de cărți cu poze colorate și să mă holbez la mulțimile de litere și cifre înșirate pe sub sau printre poze. Eram uimit și în același timp intrigat de înșiruirea respectivelor semne, pentru mine învăluite în mister. Mi se părea a fi o armată de minuscule vrăjitoare, comandate de o
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
să le zâmbesc. Și ele nu mă făceau să bombăn. Am răsfoit toate filele fără frică, privind la ele nepăsător. Până m-a surprins soră-mea și prietenele ei. Văzându-mă cu nasul vârât în filele cărții și cu ochii holbați la misterioasele semne-vrăjitoare: - Ce faci, mă, aici? Au chicotit hoțoaicele spioane. - Nu se vede? Am făcut eu pe interesantul. Uite-așa mi-a ieșit vorbă că mie îmi plac cărțile, că am să ajung un mare cărturar și alte farafastâcuri
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
în păcat, și am tăiat-o. Aș mai fi lăsat-o, dar se învațase înscrisul păcatului de zi cu zi. După a suta poezie nellegiuită, mi-am scos ochiul - stângul sau dreptul, nu mai țin minte, Cert este ca se holba doar la păcat. L-am scos cu o linguriță de argint, cu grijă, ca să nu fac mizerie. L-aș mai fi lăsat dar se holba doar la păcatul de zi cu zi. Începusem să mă îngrijorez, fiindcă a mia poezie
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
mi-am scos ochiul - stângul sau dreptul, nu mai țin minte, Cert este ca se holba doar la păcat. L-am scos cu o linguriță de argint, cu grijă, ca să nu fac mizerie. L-aș mai fi lăsat dar se holba doar la păcatul de zi cu zi. Începusem să mă îngrijorez, fiindcă a mia poezie era anatema, și era acum rândul piciorului - stângul sau dreptul, mă rog. Pășea cu vervă spre păcatul zilnic, și urma să fie tăiat. Tocmai mă
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
ca să câștigați un ban. Să vă puneți la treabă bibilica și mușchii! - Cum? Ce-i aia “bibilică”? au întrebat câțiva, nedumeriți. - Mintea, bă, fraierilor! Lasă! Am să vă învăț, dacă jucați “un ban pe păr”. Atenție la mine, școlar! Am holbat ochii și am ciulit urechile la “domnul” Dode. - Uite, eu arunc banul ăsta în aer. Voi săriți toți să-l prindeți. Cine are norocul să pună mâna pe el trebuie s-o ia la fugă, ca să nu-l prindă ceilalți
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
ne-a stârnit curiozitatea. Eram numai ochi și urechi. A tușit în pumni și ne-a mai spus: - Mai întâi, cinci minute să vă uitați cu atenție pe harta Europei de pe perete și să încercați memorarea conturului ei. Toți am holbat ochii la hartă. După câteva minute: - Ei, ați reținut? - Daa! Am răspuns în cor. Atunci, hai să facem o călătorie în jurul Europei, plecând cu vaporul de la Constanța! A fixat cu creta un punct pe tablă: - Aici este Constanța! Acum mergem
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
grăunțe și apă, s-a dus cu oala să mulgă vaca. Neghiniță... după ea. Preoteasa a spălat țâțele vacii, le-a masat și a luat oala între picioare. Neghiniță s-a așezat pe buza oalei. În timp ce preoteasa mulgea vaca, el holba ochii între picioarele preotesei, care stătea ghemuită pe scăunel. A început să chicotească și să strige: “Coană preoteasă, uite păsărica! S-a uitat preoteasa în salcâmii de alături...nicio păsărică. A continuat să mulgă, dar Neghiniță iar: ”coană preoteasă, uite
COANA PREOTEASĂ (DIN VOL. DOMNIȘORA IULIA ) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383074_a_384403]
-
casă, ziceau „Bună seara” încet și se așezau cu fața la răsărit, cu sorcovele îndreptate spre icoană. Era o liniște de mormânt când vocile lor cristaline începeau : „O, ce veste minunată!...” Din mijlocul patului, îmi scoteam capul de sub țol, căscam gura și holbam ochii. Respirația mi se oprea și țolul cădea de pe mine. Apoi cântau „Trei păstori se întâlniră”. La „raza soarelui, floarea soarelui”, începeam să plutesc ca un balonaș. Nu mă dezmeticeam decât la sfârșit, când începeau să sorcovească. Se duceau întâi
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
bătaie, Ilie ni se adresă, privind fix la mine : -Bă, trebuie să colindăm până umplem trăistile, chiar dacă se face noaptea târziu! Vă convine? Să n-aud că vă dor picioarele sau alte mofturi! Ai, ce ziceți? Eu cu Victoraș tăceam, holbând ochii la Ilie. Acesta a insistat : -Bă, eu cu voi vorbesc! Nu vă convine? Acasă! La mămica, după sobă. Atunci, foarte convinși, eu și cu Victoraș am strigat într-un glas : -Ne convine! De fapt mințeam, pentru că mămica îmi spusese
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
la un pas, nimic nu este exclus: ciururile aproape se ating, trupurile; ochii aleargă de la o sită la alta. Din zori și până-n asfințit, lanțul viu se apleacă, se ridică, se balansează, încercând, hipnotizat, să separe norocul de nisip; se holbează la aluviunile cernute, gesticulează fără sens. Când una din zale culege din ciurul său un firicel scânteietor - de aur, nu de mică, amăgire trăită de mulți -, lanțul se strânge cerc, apoi ghemotoc, stârnind comentarii aprinse în rândul celor de pe culme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
data asta nu-mi mai iese, ce mă fac? Peste două-trei ore urma să revin aici Însoțit de Eveline; am fi găsit poarta la perete și lumina aprinsă - veselie mare: explicații, anchete, poate chiar mult mai rău. Am rămas nemișcat, holbându-mă către locul unde colosul metalic se resorbise fantomatic În perete. Ce avea de gând bestia? Mi-am tras În gând o palmă morală și un perdaf scurt: așa-ți trebuie, domnu’ Adam, ai vrut aventuri nocturne, poftim aventuri, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu o temenea, i se oferă halva, baclava, ciulama, beizadea, iofca, peltea, pafta, zalhana, cafea, cherestea, mucava, mușama, musaca, dușumea, macara, telemea și brânză. Comerțul e în floare. Osmalâii, câți nu sunt sub flamura cea verde, umblă brambura prin urbe, holbând ochii la minunățiile Orientului. Lângă un colț de casă, înaintea unui grup de gură-cască, un derviș cu fața suptă și frunte înaltă stă turcește pe-o scândură cu cuie și rupe cu dinții bucăți de carne din trupu-i, mestecându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și pupându-l pe obraz. E Ruxăndrița, nevastă-mea, Doamna Moldovei - făcu prezentările Sima-Vodă, tușind cam încurcat. Dânșii sunt călugări și vin de la Râm. Metodiu și Iovănuț rămaseră literalmente cu gura căscată. Mai ales Iovănuț, cu gura căscată specifică vârstei, holbă niște ochi cât cepele. Ruxăndrița sări de pe genunchiul lui Sima-Vodă și se plecă în fața lui Metodiu. — Binecuvântează-mă, părinte - gânguri ea. „Piei, drace” gândi brusc Metodiu simțind cum urcă spre el un excepțional miros de caisă coaptă. Dar cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
XV-lea era impresionat. — Și voi ce mai stați pe-aici? - se răsti el ca să-și ascundă emoția spre cei doi soldați rumeni și cu niște figuri ușor de tăntălăi ce rămăseseră în picioare. Dați-i drumul la treabă! Soldații holbară niște ochi cât cepele, apoi se dumiriră și-ncurcându-și halebardele, o luară la fugă zăngănind cu putere din armuri. După ce zgomotul alergării lor se stinse, papa, reținându-și cu greu tendința de a mângâia capetele plecate dinaintea lui, spuse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în exemplarele ei cele mai nenorocite. Ați făcut bine c-ați păstrat grecoaica. — Așa m-am gândit și eu - zise turcul. N-o fi ea Elena din Troia, iar când am întrebat-o dacă știe cine a fost Ahile, a holbat la mine niște ochi de mi-a părut rău pentru toată Grecia antică, de ce urmași are parte. însă așa bâtă cum e, în venele ei curge, orice s-ar spune, sângele lui Homer. — Copii aveți? - întrebă Metodiu. — Nu-mi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cămașa roz scoase un șiș ascuțit și-i tăie legăturile prizonierului, în timp ce-i arăta plosca mare ce se afla sub scaunul său: — Dacă o lungești bine, apa asta poate să-ți ajungă două zile. Marc Milosevic îl privi cu ochii holbați de groază. — Dar ce, aveți de gând să mă lăsați aici, în mijlocul deșertului? întrebă ca și cum n-ar fi fost în stare să accepte un fapt de o monstruozitate de neconceput. — Îndeplinim ordine. — Dar de ce...? aproape scânci, pierzându-și cumpătul. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cad pe canapea. N-am cui să-i spun, cu cine să mă sfătuiesc. Nino nu e acasă. Parcă o am Înaintea ochilor, trîntită pe un scaun de bucătărie, cu basmaua căzută Într-o parte, cu gura căscată, cu ochii holbați de groază, cu fața aceea rotundă cianozată din lipsă de aer. Dumnezeule și ce să-i fac eu cum s-o ajut să mă duc acolo În garsoniera aceea unde am mai văzut un mort pe nea Dumitru lui măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mese. Nașa, În rochia ei purpurie, asudată toată de parcă și-ar fi strivit două roșii la subțiori, e urcată pe acoperișul haznalei În aplauzele și răcnetele generale. CÎțiva copii de pripas stau pe margine scobindu-se În nas și se holbează la micii aburinzi, Înșirați pe frunzele late de bostan. Spre seară, cînd lumina se opacizează și vocile se istovesc În răgușeală, o briză molcomă trezește rumoarea tufișurilor din jur. Micile viețuitoare Încep să-și scoată capetele de sub rădăcinile jilave, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
început să i se facă rău. Amețea în tăcere, apoi s-a sprijinit de masa din birou și a început să verse. Mai întâi cremșnit, apoi petale de orhidee și spermă și ceai chinezesc și tot, tot, iar ceilalți se holbau la câte feluri ies din mămică și în ce cantități. Apoi a băut apă proaspătă, rece, ca să nu înnebunească de tot, i-a luat pistolul șefului de gară și s-a furișat în desiș. În dosul storurilor trase din sufragerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
viața mea. — Iosif și Fratele său a vrut să-l dea afară pentru totdeauna din magazin pe Baár - mi-a povestit Engelhard. „Imaginează-ți“, mi s-a plâns el odată, „că vine, stăm de vorbă, se uită peste tot, se holbează toată dimineața la o pereche de mănuși de damă. Dantelă din secolul trecut, fără prea mare valoare, totuși marfă, chiar dacă mă doare sufletul să fac bani din ele. Dar din asta trăiesc. Și atunci el le scoate din vitrină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Stați. Luați capul aceste de mumie. N-a fost curvă, doar ibovnică. Dacă ar trăi, ar fi mai valoroasă ca mine. Dar credeți-mă că și așa e o afacere bună. Stă cu capul de mumie în mână și se holbează la mine. Văd că nu înțelege. — Vă explic, domnule Vendel, că v-am dat la despărțire o adevărată avere. O femeie profesionistă. Femeia unui rege de demult. Puteți s-o vindeți sau de acum înainte să i-o băgați ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
târziu în ceea ce părea a fi un moș cu barbă înainte să dispară de tot. Deodată am simțit că se uită cineva la mine, și chiar era pe trotuar o femeie cu o plasă de cumpărături în mână, care se holba la mine. Am sărit de la fereastră să-mi iau hainele. Erau uscate, așa că le-am pus pe mine. Când m-am întors la fereastră, ea plecase și am căutat-o cu privirea de-a lungul străzii, dar n-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
bine. Nu știam că poate să cânte așa. Vocea ei era mai bună decât orice mai auzisem până atunci, în afară de cele din filme. M-am uitat la mama, iar ea o privea pe tanti Mae cu ochii umezi. Femeile se holbau la ea. Nimeni de prin vale nu mai auzise pe cineva să cânte o melodie ca asta, poate doar la radio. Când a terminat tanti Mae, toată lumea a început să fluiere și să aplaude. I-au cerut să mai cânte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Când eram prin preajmă, se uita numai la mine, ceea ce nu mă făcea să mă simt bine. Chiar și când mâncam. Ea nu se atingea de mâncare când eram cu ea la masă. Stătea cu mâncarea în fața ei și se holba la mine. După o vreme în care a tot făcut asta, tanti Mae a trebuit să ne dea să mâncăm separat, fiindcă nici eu nu mai puteam să mănânc cu ea uitându-se la mine. Mă enerva foarte tare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]